3rh-62/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3rh-62/18

prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (I. Secrieru)

instanța de recurs: Curtea Supremă de justiție

(A. Cobăneanu, T. Răducanu, Iu. Bejenaru, V. Barba, Sv. Moldovan)

ÎNCHEIERE

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând cererea de revizuire depusă de Mazur Ion, în cauza civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de Mazur Ion împotriva Consiliului Superior al

Procurorilor și Procurorului General cu privire la contestarea actului administrativ,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu și

repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei din 26 decembrie 2012 a Curții

Supreme de Justiție, prin care a fost respins recursul declarat de Mazur Ion și a fost

menținută hotărârea din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 04 mai 2012 Mazur Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului Superior al Procurorilor și Procurorului General cu privire la contestarea

actelor administrative, constatarea aflării în concediu de îngrijire a copilului,

restabilirea în funcție și încasarea prejudiciului moral.

In motivarea acțiunii reclamantul Mazur Ion a indicat că la 03 aprilie 2012 s-a

adresat Consiliului Superior al Procurorilor cu cerere prin care a solicitat acordarea

concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului Mazur Gabriel pentru o

perioadă de 3 luni.

Conform art.86 alin.(2) Codul muncii, nu se admite concedierea salariatului în

perioada aflării lui în concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în

vârstă de la 3 la 6 ani.

Ignorând cererea sa de acordare a concediului suplimentar pentru îngrijirea

copilului, Consiliul Superior al Procurorilor și Procurorul General au dispus

concedierea sa din organele procuraturii.

Reclamantul a considerat că ilegal a fost concediat și a solicitat declararea nulă

a hotărârii Colegiului disciplinar din 02 martie 2012, prin care a fost sancționat

disciplinar cu concedierea din organele procuraturii, a hotărârii Consiliului Superior al

Procurorilor nr. 12-95/12 din 24 aprilie 2012, prin care s-a respins contestația la

hotărîrea Colegiului disciplinar din 02 martie 2012, constatarea aflării în concediu de

îngrijire a copilului de la 03 aprilie 2012 până la 03 iulie 2012, restabilirea în funcția

deținută anterior și încasarea prejudiciului moral în mărime de 50000 de lei.

La 22 iunie 2012 Mazur Ion a depus supliment la cererea de chemare în

judecată.

In motivarea cererii suplimentare Mazur Ion a invocat că în ședința de judecată

din 12 iunie 2012 a aflat despre hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-

112/12 din 24 aprilie 2012 „Cu privire la cererea lui Mazur Ion despre acordarea

concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului”.

Temei de respingere a cererii de acordare a concediului suplimentar neplătit

pentru îngrijirea copilului a servit validarea hotărârii Colegiului disciplinar prin care a

fost concediat din organele procuraturii.

A invocat reclamantul că la momentul emiterii hotărârii de către Consiliul

Superior al Procurorilor de respingere a cererii de acordare a concediului suplimentar

neplătit pentru îngrijirea copilului nu era emis ordin de concediere.

Articolul 124 Codul Muncii nu prevede dreptul angajatorului să acorde sau nu

concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului, el urmează a fi acordat

imediat ce a fost solicitat.

La 03 aprilie 2012 a solicitat acordarea concediului suplimentar neplătit pentru

îngrijirea copilului și din această zi concediul urma să-i fie acordat, întrunirea

Consiliului Superior al Procurorilor la 24 aprilie 2012 nu poate fi imputată lui.

A considerat că încălcarea dreptului la concediu a salariatului atrage nulitatea

actelor menționate.

A solicitat Mazur Ion repunerea în termen, declararea nulă a hotărârii

Consiliului Superior al Procurorilor nr.12-112/12 din 24 aprilie 2012.

La 11 și 18 septembrie 2012 Mazur Ion a depus supliment la cererea de

chemare în judecată, solicitând încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru

pentru perioada de la 13 martie 2012 până la 19 martie 2012, de la 19 martie 2012

până la 02 aprilie 2012 și de la 03 iunie 2012 până la 11 septembrie 2012 în mărime

de 10 250 de lei, recunoașterea refuzului Procuraturii Generale de a-i acorda concediu

de odihnă anual începând cu 15 decembrie 2011 ca fiind ilegal, constatarea dreptului

la concediu de odihnă anual de 48 de zile lucrătoare, anularea dispoziției Procurorului

General din 15 decembrie 2011 prin care s-a dispus intentarea procedurii disciplinare

în privința sa.

Prin hotărîrea din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Chișinău acțiunea a fost

respinsă.

La 10 octombrie 2012 Mazur Ion a depus recurs împotriva hotărârii din 28

septembrie 2012 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

Prin decizia din 26 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție a fost respins

recursul declarat de Mazur Ion și menținută hotărârea primei instanțe.

La 29 martie 2018 Mazur Ion, în temeiul art. 449 lit. b), e) și h) Cod de

procedură civilă, a depus cerere de revizuire împotriva deciziei din 26 decembrie

2012 a Curții Supreme de Justiție, solicitând casarea acesteia și dispunerea rejudecării

cauzei.

2

Prin încheierea din 16 mai 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă

cererea de revizuire depusă de Mazur Ion ca fiind inadmisibilă.

La 15 iunie 2018 Mazur Ion a mai depus o cerere de revizuire împotriva

deciziei din 26 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, solicitând casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și repunerea cererii de revizuire în termenul de prescripție

de 5 ani din momentul emiterii deciziei.

În motivarea cererii de revizuire, invocând prevederile art. 449 lit. b) Cod de

procedură civilă, revizuentul a prezentat drept circumstanțe noi care nu le-a cunoscut

și nu a avut posibilitate să le cunoască – extrasul din încheierea privind rezultatele

controlului de serviciu în privința sa din 09.01.2012 și „Agenda cursului de formare

pentru 07.12.2011”, conform cărora, după cum menționează revizuentul, este

contrazisă concluzia Curții Supreme de Justiție precum că el „primind petița

președintelui Federației sindicatelor angajaților din serviciile publice din Republica

Moldova din 01.12.2011 urma să întocmească planul de acțiuni, să expedieze copii

procurorilor menționați în adresare, să verifice dacă au fost emise decizii

judecătorești”.

La fel, revizuentul a mai prezentat și „Nota informativă privind rezultatele

examinării raportului procurorului, șef al secției minori și drepturile omului Iu.

Perevoznic, despre îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiunilor de serviciu de

către procurorul I. Mazur” din 15.11.2011 întocmit de către procurorul Secției

securitate internă Natalia Cernous și rezoluția procurorului Iurie Perevoznic din

11.10.2011, conform cărora s-a stabilit că „După examinarea repetată a petițiilor cet.

M.Neamțu secția minori și drepturile omului a ajuns la aceiași concluzie ca și

procurorul I. Mazur că ele sunt neîntemeiate și temeiuri legale pentru intervenire nu

sunt” și „M. Neamțu suferă de o maladie psihiatrică și este încadrat în gradul doi de

invaliditate, fără reexaminare”.

Aceste acte, în opinia revizuentului, probează lipsa încălcărilor disciplinare la

examinarea petiției M. Neamțu, însă acest aspect a fost reținut de către instanță ca

încălcare și motiv de concediere.

La fel, în temeiul art. 449 lit. e) Cod de procedură civilă, revizuentul a

menționat că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10.11.2017, recepționată la

01.02.2018, a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 352 Cod penal.

Revizuentul consideră că revizuirea urmează a fi admisă pe acest temei,

invocând că concedierea sa a fost voalată în baza unor motive formale: unele

întârzieri, completarea unor registre formale, etc. Susține că de fapt, urma a fi

suspendat din funcție până la rămânerea definitivă a hotărârii pe cauza penală. În acest

sens, a menționat că conform hotărârii din 13.03.2012 a Consiliului Superior al

Procurorilor a fost propusă Procurorului General suspendarea sa din funcție până la

rămânerea definitivă a hotărârii pe cauza penală menționată. Prin ordinul Procurorului

General din aceeași dată a fost suspendat din funcție până la rămânerea definitivă a

hotărârii pe cauza penală.

Însă, având în vedere că se cunoștea că aceste învinuiri sunt neîntemeiate și că

Procuratura riscă cu achitarea salariului pentru perioada suspendării, au decis la

3

27.03.2012 în baza „audierii informației procurorului general Valeriu Zubco”

încetarea suspendării în legătură cu expedierea cauzei în judecată. Concedierea sa a

avut loc în baza hotărârii Colegiului disciplinar din 02.03.2012, hotărâre validată de

Consiliul Superior al Procurorilor din 24.04.2012 și în final prin ordinul Procurorului

General din 27.04.2012.

Totodată, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10.11.2017 s-a constatat că

urmărirea penală a fost pornită ilegal - după expirarea termenului de prescripție și cu

anularea ilegală a unei hotărâri prin care a fost dispusă neînceperea urmăririi penale

pentru aceeași faptă; urmărirea penală a fost pornită după ce a fost emisă o hotărâre

irevocabilă pe caz a unui litigiu civil - decizia Curții Supreme de Justiție din

22.10.2010. Consideră că concedierea sa este în corelație directă cu acest caz -

organul de urmărire penală care a exercitat această urmărire a fost simultan și

angajator. Mai mult ca atât, inițial a fost suspendat din funcție ca ulterior să-i fie

inventate încălcări formale pentru a fi concediat. La fel a susținut că, pornirea

urmăririi penale, suspendarea și expedierea cauzei penale în judecată coincide cu

hotărârea de restabilire a sa inițială în funcție prin decizia Curții de Apel Chișinău din

24.06.2011, hotărâre menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din

23.11.2011.

Drept temei al declarării revizuirii în baza art. 449 lit. h) Cod de procedură

civilă, revizuentul a invocat cazul Guja vs Republica Moldova nr. 1085/10 din

27.02.2018, prin care s-a constatat că „Restabilirea insuficientă a reclamantului la

locul său de muncă, urmată de o a doua concediere a acestuia constituie încălcare”.

Sau, asemănător restabilirea sa a fost una formală, nefiindu-i oferit birou de serviciu

–biblioteca procuraturii și controlul de serviciu a fost inițiat după decizia din

26.11.2011 a Curții Supreme de Justiție, prin care a fost restabilit, în baza unui motiv

inventat - raportul unui șef, precum că nu a dat răspuns „motivat” unui petiționar

(cazul Neamțu) și dispoziția de intentare a procedurii disciplinare din 15.12.2011.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

Aaministrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire

urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.451 alin.(1) Cod de procedură civilă cererea de revizuire

se depune în scris de persoanele menționate la art. 447 Cod de procedură civilă,

indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 Cod de procedură

civilă și anexându-se probele ce le confirmă.

Revizuentul ca temei de revizuire a invocat prevederile art. 449 lit. b), e) și h)

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, revizuirea se declară

în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale

pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește

că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul

judecării anterioare a pricinii.

În conformitate cu art. 450 lit. b) Cod de procedură civilă, în cazul prevăzut la

art.449 lit.b) cererea de revizuire se depune în termen de 3 luni din ziua în care

4

persoana interesată a luat cunoștință de circumstanțele sau faptele esențiale ale pricinii

care nu i-au fost și nu puteau să-i fie cunoscute anterior, dar nu mai târziu de 5 ani de

la data rămânerii irevocabile a hotărârii, încheierii sau deciziei.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că nu poate fi admisă cererea de revizuire în baza

temeiului prevăzut de art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, în condițiile în care au

trecut 5 ani de la data rămânerii irevocabile a deciziei a cărei revizuire se cere.

Referitor la celelalte temeiuri invocate în cererea de revizuire, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

că acestea nu pot fi admise, deoarece au fost invocate în cererea de revizuire

precedentă, asupra cărora instanța s-a expus.

Or, în conformitate cu art. 451 alin. (4) Cod de procedură civilă, nu se admite

depunerea repetată a cererii de revizuire în aceleași temeiuri.

Colegiul consideră a respinge solicitarea revizuentului privind repunerea în

termenul de prescripție a cererii de revizuire, deoarece în cazul prevăzut la art.449

lit.b) Cod de procedură civilă, legea expres prevede termenul de 5 ani pentru

depunerea cererii.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 al. (1) lit. a) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Mazur Ion

împotriva deciziei din 26 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Mazur Ion împotriva Consiliului

Superior al Procurorilor și Procurorului General cu privire la repunerea în termen,

contestarea actelor administrative, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

lipsa forțată de la serviciu și repararea prejudiciului moral.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

5