3ra-335/18 — anularea refuzului privind achitarea indemnizației, anularea ordinului cu privire la acordarea concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului, achitarea indemnizației pentru concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului și compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea refuzului privind achitarea indemnizaţiei, anularea ordinului cu privire la acordarea concediului parţial plătit pentru îngrijirea copilului, achitarea indemnizaţiei pentru concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului şi compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-335/18 — anularea refuzului privind achitarea indemnizației, anularea ordinului cu privire la acordarea concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului, achitarea indemnizației pentru concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului și compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
dosarul nr. 3ra-335/18
prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – A. Gafton
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – L. Bulgac, Gr. Dașchevici și S. Gîrbu
Î N C H E I E R E
28 martie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului Ala Cobăneanu
judecători Dumitru Mardari și Luiza Gafton
examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de
Inspectoratul General la Poliției, prin intermediul reprezentantului Teleba Serghei,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gabura Liliana
împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la anularea refuzului privind
achitarea indemnizației, anularea ordinului cu privire la acordarea concediului parțial
plătit pentru îngrijirea copilului, achitarea indemnizației pentru concediul parțial plătit
pentru îngrijirea copilului și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2017, prin care s-a
respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției și s-a menținut hotărârea
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 02 februarie 2017, prin care acțiunea a fost
admisă parțial
c o n s t a t ă:
La 16 august 2016 Gabura Liliana a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Inspectoratului General de Poliție cu privire la anularea refuzului privind
achitarea indemnizației, anularea ordinului cu privire la acordarea concediului parțial
plătit pentru îngrijirea copilului, achitarea indemnizației pentru concediul parțial plătit
pentru îngrijirea copilului și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată Gabura Liliana a indicat că activează
în funcția de inspector superior al Secției monitorizare și informare a Centrului unic de
monitorizare și coordonare a Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului
General al Poliției, fiind numită prin ordinul Inspectoratului General de Poliție nr. 359
ef din 28 mai 2015.
La 16 septembrie 2013 prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 374 ef.
din 13 septembrie 2013 i-a fost acordat concediul parțial plătit pentru îngrijirea
copilului Gabura Lilian, iar la 09 aprilie 2015, prin ordinul Inspectoratului General al
Poliției nr. 217 din 10 aprilie 2015 a reluat activitatea.
A concretizat că prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 894 din 22
decembrie 2015 i-a fost acordat concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului
Gabura Bogdan de la 18 decembrie 2015 până la 11 octombrie 2018.
A mai menționat că prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 374 ef.
din 13 septembrie 2013 i-a fost stabilită, calculată și achitată lunar indemnizația pentru
concediul parțial plătit.
Totodată, a mai evidențiat că prin ordinul nr. 217 din 10 aprilie 2015 la reluarea
activității i-a fost suspendată plata indemnizației stabilită la 16 septembrie 2013 pentru
copilul Gabura Lilian.
1
A mai indicat că deși de la 09 aprilie 2015 a reluat activitatea în muncă, fapt care
a generat suspendarea plății indemnizației pentru copilul Gabura Lilian, la 18
decembrie 2015 i s-a acordat concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului Gabura
Bogdan.
Consideră că prin emiterea ordinului Inspectoratului General de Poliție nr. 894
ef. din 22 decembrie 2015 a încetat cauza suspendării plății indemnizației pentru
creșterea copilului Gabura Lilian, din care considerente urmează a fi reluată plata
indemnizației respective.
A înaintat pârâtului cerere, prin care a solicitat reluarea plății indemnizației
pentru creșterea copilului Gabura Lilian de la 18 decembrie 2015 până la atingerea
vârstei de 3 ani.
În pofida acestui fapt, Inspectoratul General al Poliției a emis ordinul nr. 313 ef
din 27 mai 2016, prin care i-a fost acordat concediul parțial plătit pentru îngrijirea
copilului Gabura Lilian de la 31 mai 2016 până la 28 iunie 2016.
A mai relevat că i-a fost acordat concediul pentru îngrijirea copilului în cadrul
concediului pentru îngrijirea copilului, deși urma să fie emis doar act de reluare a plății
indemnizației pentru creșterea copilului Gabura Lilian de la 18 decembrie 2015 până
la atingerea vârstei de 3 ani.
A concretizat că a adresat pârâtului cerere prealabilă, prin care a solicitat
revocarea ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 313 ef. din 27 mai 2016 de
acordare a concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului Gabura Lilian de la 31
mai 2016 până la 28 iunie 2016 și emiterea unui alt ordin, prin care să fie reluată plata
achitării indemnizației pentru creșterea copilului Gabura Lilian de la 18 decembrie
2015 până la atingerea vârstei de 3 ani, însă prin răspunsul nr. 34/3-G -192/16 din 13
iulie 2016 cererea a fost respinsă, fiind informată să se adreseze în instanța de judecată.
Gabura Liliana cere anularea refuzului Inspectoratului General de Poliție nr.
34/3-G-192/16 din 13 iulie 2016 privind achitarea indemnizației pentru perioada de la
18 decembrie 2015 – 28 iunie 2016; anularea ordinului Inspectoratului General de
Poliție nr. 313 ef. din 27 mai 2016, prin care i s-a acordat concediul parțial plătit
pentru îngrijirea copilului Gabura Lilian de la 31 mai 2016 până la 28 iunie 2016;
obligarea Inspectoratului General al Poliției să-i achite indemnizația pentru creșterea
copilului Gabura Lilian de la 18 decembrie 2015 până la 28 iunie 2016 și încasarea din
contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul său a cheltuielilor de asistență
juridică (f.d.5-6).
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 02 februarie 2017 s-a
admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Gabura Liliana.
S-a anulat ca fiind ilegal refuzul Inspectoratului General al Poliției nr. 34/3-G-
192/16 din 13 iulie 2016 privind achitarea indemnizației pentru perioada de la 18
decembrie 2015 până la 28 iunie 2016.
S-a anulat parțial ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 313 ef din 27 mai
2016 în partea acordării concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului Gabura
Lilian, d.n. 18.12.2015, începând cu 31.05.2016.
S-a obligat Inspectoratul General al Poliției să-i achite indemnizația pentru
concediul parțial plătit pentru creșterea copilului Gabura Lilian, d.n. 18 decembrie
2015, începând cu 18 decembrie 2015 până la 28 iunie 2016 (f.d. 46a, 50-52).
La 13 februarie 2017 Teleba Serghei, împuternicit prin procura din 02 ianuarie
2017 să reprezinte interesele în instanța de judecată cu dreptul de a ataca hotărârea
judecătorească (f.d. 49), a declarat în interesele Inspectoratul General al Poliției apel
nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 02 februarie
2
2017 (f.d. 48), iar la 07 septembrie 2017 a depus apel motivat împotriva aceleași
hotărâri (f.d. 61-65).
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 12 octombrie 2017 a respins apelul
declarat de Inspectoratul General al Poliției și a menținut hotărârea Judecătoriei
Chișinău sediul Centru din 02 februarie 2017 (f.d. 77-85).
În motivarea soluțiilor instanțele de judecată au indicat că conform pct. 7 alin. (2)
lit. b) și pct. 24 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a
indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
1478 din 15 octombrie 2002, indemnizația lunară pentru creșterea/îngrijirea copilului
se stabilește: cu condiția că a fost solicitată în termen de 12 luni de la nașterea
copilului. În cazul în care indemnizația respectivă a fost solicitată mai târziu de
termenul indicat, aceasta se stabilește retroactiv, dar nu mai mult decât pentru 12 luni
premergătoare datei adresării cu condiția că a fost solicitată în termen de 3 ani – în
cazul persoanelor asigurate și în termen de 1,5/2 ani – în cazul persoanelor neasigurate,
de la data nașterii copilului. La apariția circumstanțelor care ar avea ca urmare
anularea sau reluarea dreptului la stabilirea și plata indemnizației (adopția copilului,
decesul copilului, decesul beneficiarului), plata indemnizației încetează sau este reluată
din luna următoare celei în care au apărut condițiile respective.
Instanțele de judecată au mai reținut că circumstanțele pentru reluarea plății
indemnizației pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani și anume Gabura Lilian
au apărut la 18 decembrie 2015, când Lilianei Gabura i s-a acordat concediul parțial
plătit pentru copilul Gabura Bogdan, iar cererea a fost depusă în interiorul termenului
de 12 luni de la apariția circumstanțelor reluării plății indemnizației.
Au mai reținut că cererea de chemare în judecată a fost depusă la 16 august 2016,
iar răspunsul Inspectoratului General al Poliției este din 13 iulie 2016, însă
pârâtul/apelant nu a probat faptul că a înmânat Lilianei Gabura la 13 iulie 2016 acest
răspuns sau că acesta a fost expediat prin trimitere poștală reclamantei/intimatei.
La 24 ianuarie 2018 reprezentantul Teleba Serghei a declarat în interesele
Inspectoratului General al Poliției recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău
din 12 octombrie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea ambelor hotărâri
judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca fiind depusă cu
omiterea termenului de prescripție și ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs Teleba Serghei a indicat că Gabura Liliana a
confirmat că a primit răspunsul Inspectoratului General al Poliției la 13 iulie 2016, însă
cererea de chemare în judecată a fost depusă la 16 august 2016, cu omiterea termenului
de prescripție.
Consideră că intimata urma să prezinte probe cu privire la data recepționării
răspunsului la cererea prealabilă, iar instanțele de judecată urmau să verifice dacă
Gabura Liliana a depus cererea de chemare în judecată în interiorul termenului de
prescripție.
Momentul apariției condițiilor pentru reluarea plății indemnizației pentru
îngrijirea copilului se consideră momentul în care intimatei i s-a acordat concediul
parțial plătit pentru copilul Gabura Lilian și nu Gabura Bogdan, deoarece este necesar
de a face distincție dintre două concedii diferite pentru îngrijirea copilului, cu două
perioade diferite separate pentru fiecare copil separat.
Consideră că Gabura Liliana urma să solicite concediul pentru îngrijirea copilului
prin raportul depus la 16 decembrie 2015 cu includerea ambilor copii, ceea ce nu a
făcut.
3
A concretizat că Gabura Liliana a beneficiat de indemnizație pentru concediul
pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani în perioada de la 31
martie 2016 până la 28 iunie 2016, însă instanțele de judecată nu au luat în considerare
acest fapt, obligând recurentul la plata indemnizației pentru îngrijirea copilului în
perioada de la 18 decembrie 2015 până la 28 iunie 2016, inclusiv pentru perioada deja
calculată și achitată.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea
dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune
expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii
obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării
referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.
La 19 februarie 2018 Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului o copie a
cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței
timp de o lună de la data primirii copiei respective.
Prin referința depusă la 19 martie 2018 Gabura Liliana a solicitat respingerea
recursului.
În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul
raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face
un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).
Verificând argumentele invocate de reprezentantul Teleba Serghei în interesele
Inspectoratului General al Poliției în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar și
a referinței depuse de Gabura Liliana, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat
este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de
declarare prevăzut la art. 434.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
La 15 noiembrie 2017 Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa
Inspectoratului General al Poliției copia deciziei din 12 octombrie 2017 (f.d. 86) și
având în vedere că la materialele pricinii lipsesc probe care ar confirma data
recepționării copiei deciziei instanței de apel, completul Colegiului civil, comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de reprezentantul Teleba Serghei în interesele
Inspectoratului General al Poliției la 24 ianuarie 2018, ca fiind depus în interiorul
termenului de 2 luni acordat de legiuitor.
În conformitate cu art. 433 lit. c) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept
să-l declare.
În speță, recursul a fost semnat de reprezentantul Teleba Serghei, împuternicit
prin procura din 02 ianuarie 2018 să reprezinte interesele Inspectoratului General al
Poliției în instanța de judecată cu dreptul de a ataca hotărârea judecătorească (f.d. 96),
astfel încât temeiul stipulat de art. 433 lit. c) Codul de procedură civilă nu are
incidență.
În conformitate cu art. 433 lit. d) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a fost
examinat.
4
La caz, instanța de recurs relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d) Cod
de procedură civilă nu este aplicabil.
Luând în considerare cele constatate supra, instanța de recurs conchide că
recursul nu poate fi considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate de art. 433 lit.
b), c) sau d) Cod de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
În conformitate cu art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, se
consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în
care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în
care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea recursului
exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, are un
caracter devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și procedural,
verificându-se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.
Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile
recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care
au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a
Drepturilor Omului.
Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor
Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie
să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din
CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul subsecvent
de a fi audiat de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17
ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).
În acest context, Completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la
justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a
5
admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei
cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile
stabilite pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și
interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a
justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato contra
Italiei din 15 septembrie 2016).
Completul statuează că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în
funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie
2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei
instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs
ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19
ianuarie 2010).
Completul notează că cererea de recurs depusă de reprezentantul Teleba Serghei
este întemeiată, în drept, pe temeiurile prevăzute de art. 432 Codul de procedură civilă.
Totuși, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, reprezentantul
Teleba Serghei a reluat criticile formulate în faza procesuală anterioară, asupra cărora
instanța de apel s-a pronunțat cu suficientă putere de convingere, iar invocarea
pretinselor încălcări admise de instanța de apel nu este suficient de fundamentată.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se
constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători
decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității
recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio
referire cu privire la fondul recursului.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității constă în verificarea
faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432
alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.
Astfel, din motivele menționate și având în vedere că instanța de apel și prima
instanță au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept
material, procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri legale,
iar argumentele invocate de reprezentantul Teleba Serghei în interesele Inspectoratului
General al Poliției în cererea de recurs poartă caracter declarativ și nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură
civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de reprezentantul Teleba Serghei în interesele Inspectoratului
General al Poliției se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului Ala Cobăneanu
Judecători Dumitru Mardari
Luiza Gafton
6