3ra-575/20 — recunoasterea ilegalitatii refuzului si obligarea achitarii indemnizatiei pentru cresetrea copilului

3ra-575/20 — recunoasterea ilegalitatii refuzului si obligarea achitarii indemnizatiei pentru cresetrea copilului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-575/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

10 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului depus de Inspectoratul General al Poliției

al Ministerului Afacerilor Interne,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Chirilov Serghei împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului și obligarea

achitării indemnizației pentru creșterea copilului,

împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne și menținută hotărârea din 17 decembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 15 decembrie 2018, Chirilov Serghei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției al MAI cu privire la recunoașterea

ilegalității refuzului și obligarea achitării indemnizației pentru creșterea copilului.

În motivarea acțiunii a indicat că din anul 2006 până în prezent activează în

cadrul Poliției.

A relatat că prin ordinul din 6 februarie 2015 a Inspectoratului General al

Poliției al MAI nr. 73 ef., i-a fost acordat concediul parțial plătit pentru îngrijirea

copilului până la vârsta de 3 ani, pentru perioada 6 februarie 2015 - 17 noiembrie

2017.

Cu referire la prevederile art. 37 alin. (4) din Legea cu privire la activitatea

Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012 și art. 40 alin. (7) din

Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016, a remarcat că nu i-a fost achitată indemnizația

lunară corespunzătoare.

În acest context, a explicat că s-a adresat cu o cerere prealabilă către

Inspectoratul General al Poliției al MAI prin care a solicitat achitarea indemnizației

în baza acordării concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de

3 ani.

1

Ca urmare, prin răspunsul Inspectoratului General al Poliției al MAI nr. 34/5-

C-126/18 din 14 noiembrie 2018, a fost informat că pentru achitarea indemnizației

solicitate trebuia să depună o cerere suplimentară în termenul de 12 luni, iar din lipsa

unei astfel de cererii dezideratul său a fost respins.

A obiectat că refuzul este neîntemeiat și ilegal, fiind pasibil de casare.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Constituția

Republicii Moldova, art. 14-17, 25 alin. (1) lit. b), 26 alin. (1) lit. a) din Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, art. 124 alin. (2) din

Codul muncii, art. 2 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-

din 8 iulie 1999, art. 6, 7, 18 din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004,

art. 40 alin. (6), (7) și (8) din Legea privind funcționarul public cu statut special din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016, art. 6 § 1 din

CEDO, art. 166, 167 Cod de procedură civilă.

A solicitat admiterea acțiunii, recunoașterea ilegală a refuzului Inspectoratului

General al Poliției al MAI nr. 34/5-C-126/18 din 14 noiembrie 2018, obligarea

Inspectoratului General al Poliției al MAI să-i achite reclamantului Chirilov Serghei

indemnizația pentru concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului xxxxx pentru

perioada 6 februarie 2015 - 17 noiembrie 2017, în mărime de 30% din venitul mediu

lunar realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii

riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuții individuale de asigurări

sociale.

Prin hotărârea din 17 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

acțiunea a fost admisă, fiind recunoscut ilegal refuzul Inspectoratului General al

Poliției al MAI cu nr. 34/5-C-126/18 din 14 noiembrie 2018 și s-a obligat

Inspectoratul General al Poliției al MAI să achite lui Chirilov Serghei indemnizația

pentru concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului xxxxx, pentru perioada 6

februarie 2015 – 17 noiembrie 2017, în mărime de 30% din venitul mediu lunar

asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii nașterii

copilului, venit din care au fost calculate și achitate contribuții individuale de

asigurări sociale.

La 19 decembrie 2019, Inspectoratul General al Poliției al MAI a declarat apel

împotriva hotărârii din 17 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției al MAI și menținută hotărârea din

17 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat prevederile art. 124 alin. (1) și

alin. (2) din Codul muncii, art. 1 din Legea privind sistemul public de asigurări

sociale nr. 489 din 8 iulie 1999, art. 5 alin. (1) lit. f), 16, 18 alin. (1) și (6) din Legea

privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, pct. 21 din Regulamentul cu privire la

condițiile de stabilire, modul de calculare și de plată a indemnizațiilor pentru

incapacitate temporară de muncă și altor prestații de asigurări sociale, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 108 din 3 februarie 2005, art. 2 din Legea cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, art. 40 alin.

(6)-(8) din Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016, care reglementează aspecte ce țin

2

de concediul de maternitate și concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului,

indemnizație pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, concediile

funcționarilor publici cu statut special și modul de acordare a acestora.

Cu referire la nomele citate și în coraport cu materialele cauzei, instanța de apel

a reținut că prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia că angajații Inspectoratului

General al Poliției al MAI sunt asigurați în sistemul public obligatoriu prin efectul

legii, și astfel având calitatea de angajator, are obligația de a achita reclamantului

indemnizația pentru îngrijirea copilului minor până la vârsta de 3 ani.

Prin urmare, instanța de apel, a găsit justificată soluția instanței de fond de a

recunoaște ca fiind ilegal refuzul Inspectoratului General al Poliției al MAI cu

nr. 34/5-C-126/18 din 14 noiembrie 2018 și obligarea Inspectoratului General al

Poliției al MAI să achite lui Chirilov Serghei indemnizația pentru concediul parțial

plătit pentru îngrijirea copilului xxxxx, pentru perioada 6 februarie 2015 – 17

noiembrie 2017, în mărime de 30% din venitul mediu lunar asigurat realizat în

ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii nașterii copilului, venit din care

au fost calculate și achitate contribuții individuale de asigurări sociale.

La 28 februarie 2020, Inspectoratul General al Poliției al MAI a depus recurs

nemotivat împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

La 5 mai 2020, Inspectoratul General al Poliției al MAI a depus recurs motivat

împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le neîntemeiate, fiind emise cu încălcarea

normelor de drept material și sunt pasibile de casare, invocând prevederile art. 432

alin. (1) și alin. (2) lit. c), d) Cod de procedură civilă.

A declarat că Chirilov Serghei nu a anexat toate actele necesare pentru

stabilirea indemnizației solicitate potrivit Ordinului Inspectoratului General al

Poliției al MAI nr. 76 din 27 aprilie 2015.

Or, cu referire la prevederile art. 27 alin. (1) din Legea privind indemnizațiile

pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289

din 22 iulie 2004, a specificat că indemnizația de asigurări sociale poate fi solicitată,

în bază de acte justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii

condițiilor de stabilire a acestei indemnizații.

Totodată, a mai menționat că indemnizația pentru creșterea copilului pînă la

împlinirea vîrstei de 3 ani solicitată după 12 luni de la data nașterii copilului se

stabilește retroactiv, dar nu mai mult decît pentru 12 luni premergătoare datei

solicitării, dacă solicitarea a avut loc pînă la împlinirea de către copil a vîrstei de 3

an, cu anexarea actelor confirmative prevăzute de pct. 9 din Hotărârea Guvernului

cu privire la indemnizațiile adresate familiilor cu copii nr. 1478 din 15 noiembrie

2002.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu

pronunțarea unei noi decizii de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,

reține că prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova.

În condițiile art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 1 aprilie 2019.

3

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu prevederile art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ,

recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel

transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul

judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de

30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

în termen.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ va examina admisibilitatea cererii de recurs prin prisma

prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că prezenta procedură de

contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Examinând temeiurile recursului depus de Inspectoratul General al Poliției al

MAI, în raport cu materialele cauzei de contencios administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de Inspectoratul General al Poliției al MAI, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Inspectoratul General al Poliției al MAI.

5

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) Cod administrativ, art. 270,

433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

6