3ra-191/21 — anularea refuzului, obligarea achitării indemnizatiei pentru cresterea copilului

3ra-191/21 — anularea refuzului, obligarea achitării indemnizatiei pentru cresterea copilului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-191/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. I. Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Clima, Gr. Dașchevici, M. Guzun)

D E C I Z I E

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Elena Ceșmedji împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, Casei

Naționale de Asigurări Sociale, Inspectoratului General al Poliției, Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea refuzului, obligarea

achitării indemnizației pentru creșterea copilului,

împotriva deciziei din 11 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-au

respins apelurile declarate de către Elena Ceșmedji, Casa Națională de Asigurări Sociale

și Inspectoratul General al Poliției și s-a menținut hotărârea din 10 martie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 21 mai 2018, Elena Ceșmedji a depus cerere de chemare în judecată în ordinea

contenciosului administrativ împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră

cu privire la recunoașterea ilegalității răspunsului, obligarea achitării indemnizației și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că conform certificatului de căsătorie seria

CS-V 1439794, nr. 235, eliberat de Oficiul Stare Civilă Comrat la 30 octombrie 2004,

Elena Ceșmedji a încheiat căsătoria cu Semion Ceșmedji, care activează în cadrul

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră. Potrivit certificatului de naștere seria și

numărul NA-VI 2764851, eliberat de către Serviciul teritorial stare civilă Botanica la

xxxxx, în familia Ceșmedji, s-a născut fiica Sandra-Maria.

Reclamanta a menționat că în situația în care este pe deplin la întreținerea soțului, s-

a adresat către conducerea Inspectoratului General al Poliției de Frontieră în vederea

1

achitării indemnizației de maternitate, cerință care a fost satisfăcură, ca fiind persoană

similar celei asigurate.

Drept urmare, în aceleași circumstanțe și temeiuri s-a adresat către Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră cu cerința privind achitarea indemnizației pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, iar prin scrisoarea nr. 35/2-1-C-107/18 din 3

mai 2018, i s-a comunicat că, urmează să se adreseze la Casa Națională de Asigurări

Sociale să beneficieze de indemnizația solicitată ca fiind persoană neasigurată.

Reclamanta Elena Ceșmedji a susținut că nu este de acord cu răspunsul

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, pe care îl consideră ilegal. În temeiul

dispozițiilor art. 124 alin. (1) din Codul muncii, femeilor salariate și ucenicelor, precum

și soțiilor aflate la întreținerea salariaților, li se acordă concediu de maternitate ce

include concediu prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice și concediu postnatal

cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul nașterilor complicate sau nașterii a doi

sau mai mulți copii – 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această perioadă

indemnizații în modul prevăzut la art. 123, alin. (2) (modul de stabilire, calculare și

achitare a indemnizațiilor din bugetul asigurărilor sociale de stat în legătură cu

concediul medical este prevăzut de legislația în vigoare). Conform prevederilor art. 124

alin. (2) din Codul muncii, în baza unei cereri scrise, persoanelor indicate la alin. (1),

după expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parțial plătit pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de trei ani, cu achitarea indemnizației din bugetul

asigurărilor sociale de stat.

Reclamanta a specificat ca în baza art. 18 alin. (1), (6) din Legea privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale, asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului are dreptul la

indemnizație lunară pentru creșterea copilului de la data nașterii și până la vârsta lui de

3 ani. Cuantumul lunar al indemnizației pentru creșterea copilului constituie 30% din

baza de calcul stabilită la art. 7, dar nu mai puțin de 540 de lei pentru fiecare copil.

Elena Ceșmedji a notat că, deși norma generală reglementează că indemnizațiile se

achită din sistemul public de asigurări sociale, legea specială spune că aceasta se achită

de la locul de muncă din bugetul de stat.

A mai afirmat că în legătură cu interpretarea eronată a legii de către pârât, a fost

creată o practică bogată și constantă pe astfel de litigii, prin care angajatorul este obligat

la plata indemnizației solicitate.

A relatat că, întrucât în art. 18 alin. (6) și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 289 din 22

iulie 2004, coroborat cu art. 40 alin. (4) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016, este

indicat expres care este cuantumul indemnizațiilor solicitate, pentru a exclude un alt

proces cu privire la cuantumul indemnizației, se consideră a fi îndreptățită să indice

suma acesteia conform informațiilor prezentate de pârât. Conform certificatului din 17

mai 2018, venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni, a constituit suma de

7 717,04 lei, iar 30 % constituie suma de 2 315,11 lei.

Prin încheierea protocolară din 17 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani au fost atrași în calitate de terți Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul

General al Poliției.

Prin încheierea protocolară din 12 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, a fost atrasă în calitate de terț Casa Națională de Asigurări Sociale.

2

Pe parcursul judecării cauzei în fond, Elena Ceșmedji a depus cerere de concretizare

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră, Inspectoratului General al Poliției și Ministerul Afacerilor Interne, prin care

s-a invocat că în cadrul ședinței de judecată reprezentantul Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră a comunicat precum că, soțul reclamantei, la întreținerea căruia se

află aceasta, s-a transferat cu serviciul în cadrul Inspectoratului General al Poliției, iar

pretențiile cu privire la satisfacerea dezideratului urmează a fi înaintate la ultimul loc de

serviciu.

Reclamanta a susținut că în circumstanțele create, s-a adresat cu cereri Casei

Naționale de Asigurări Sociale și Inspectoratului General al Poliției, înaintând aceleași

cerințe. Prin răspunsul din 26 septembrie 2019 a Casei Naționale de Asigurări Sociale, i

s-a comunicat reclamantei că poate beneficia de indemnizația solicitată doar ca persoană

neasigurată.

Elena Ceșmedji a relatat că nefiind de acord cu răspunsul primit, s-a adresat cu

cerere prealabilă, care a fost recepționată de către Casa Națională de Asigurări Sociale

la data de 3 octombrie 2019. Iar, prin răspunsul din 16 octombrie 2019, i s-a notificat

precum că, cererea fost depusă fără împuterniciri.

În opinia reclamantei, Casa Națională de Asigurări Sociale a examinat cererea

prealabilă în mod arbitrar, deoarece în cerere s-a indicat că, prin aceasta își exprimă

dezacordul cu răspunsul nr. C-21107/10 din 26 septembrie 2019, unde au fost anexate

împuternicirile avocatului, ori etapa cererii prealabile face parte din procedura

administrativă, asupra căreia se intentează un singur dosar.

La fel, reclamanta a mai indicat că, drept răspuns la cererea adresată Inspectoratului

General al Poliției, recepționată la 17 septembrie 2019, prin scrisoarea din 1 octombrie

2019, a fost informată precum că, pe marginea pretențiilor înaintate există o cauză civilă

pe rol la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, din care considerente nu s-au expus pe

fondul cauzei, dar au transmis cererea Ministerului Afacerilor Interne, ca fiind organ

ierarhic superior însă, din motive necunoscute, nu a primit nici un răspuns în termenul

prevăzut de lege.

Reclamanta a susținut că, pârâții intenționat duc reclamanta în eroare cu privire la

faptul că, nu poate beneficia de indemnizația solicitată ca fiind persoană asigurată, iar ca

urmare, încearcă să ducă în eroare și instanța de judecată.

În urma concretizării cerințelor Elena Ceșmedji a solicitat recunoașterea ca fiind

ilegale refuzul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 35/2-1-C-107/18 din 3

mai 2018, refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. C-2107/19 din 26 septembrie

2019, refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. II03/10-10473 din 16 octombrie

2019, refuzul Inspectoratului General al Poliției cu nr. 34/2- M-124/19 din 1 octombrie

2019 și refuzului Ministerului Afacerilor Interne nr. 44/22-3020 din 23 octombrie 2019,

de a achita indemnizația solicitată; obligarea pârâților să-i achite lunar indemnizația

pentru concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului Sandra-Maria, Ceșmedji de la

naștere și până la vârsta de 3 ani, în mărime de 30% din venitul mediu lunar realizat de

către soțul Semion Ceșmedji, în sumă de 2 315,11 lei, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 10 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă parțial acțiunea înaintată de Elena Ceșmedji. S-au anulat răspunsul

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 35/2-1-C-107/18 din 3 mai 2018,

3

răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. C-2107/19 din 26 septembrie 2019 și

nr. II-03/10-10473 din 16 octombrie 2019. S-a obligat Casa Națională de Asigurări

Sociale, oficiul teritorial competent, să calculeze și să achite Elenei Ceșmedji

indemnizație pentru creșterea copilului Sandra-Maria Ceșmedji, născută la xxxxx, în

mărime de 30 % din salariul lui Semion Ceșmedji, realizat pe parcursul ultimilor 12 luni

până la producerea riscului asigurat, nașterea copilului, începând cu data de 15 martie

2018 (12 luni retroactive datei adresării – 15 martie 2019) până la atingerea vârstei de 3

ani a copilului minor – xxxxx. În rest, cererea s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 11 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

apelurile declarate de către Elena Ceșmedji, Casa Națională de Asigurări Sociale și

Inspectoratul General al Poliției și s-a menținut hotărârea din 10 martie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La 18 noiembrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

împotriva deciziei din 11 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii.

La 29 decembrie 2020, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale, a depus motivarea recursului, ulterior confirmată prin depunerea

motivării pe suport de hârtie cu semnătura olografă.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de fapt și de drept anterior

expuse, recurentul a invocat că soluția instanțelor ierarhic inferioare este eronată.

A menționat că instanțele de judecată eronat au indicat la caz că Casa Națională de

Asigurări Sociale este instituția responsabilă de stabilirea și achitarea indemnizației

pentru creșterea copilului ca soție aflată la întreținerea soțului.

Recurentul a notat că legislația în vigoare nu prevede dreptul la indemnizație lunară

pentru creșterea copilului, soțiilor, aflate la întreținerea soților, deoarece însăși tatăl

asigurat, la acordarea concediului pentru îngrijirea copilului, are dreptul la indemnizație

lunară pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani. În speță, nu este confirmat

faptul că tatăl copilului beneficiază de concediu pentru îngrijirea copilului, ce ar acorda

dreptul la stabilirea unei asemenea prestații.

Recurentul a mai relevat că instanțele inferioare au ignorat prevederile art. 40 alin.

(6), (7), (8) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu

statut special din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și art. IX alin.

(2) din Legea nr. 184 din 26 iulie 2018 pentru modificarea unor acte legislative care

indică imperativ că indemnizațiile stabilite până la 1 ianuarie 2019 vor fi achitate la

locul de serviciu al funcționarului public cu statut special din cadrul Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră.

A specificat că instanțele de judecată la adoptarea soluției au ignorat cumul de

argumente invocat de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

Prin referința depusă la data de 3 februarie 2021, Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră a solicitat ca recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale să

fie respins ca neîntemeiat.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii

Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a intrat în

vigoare la 1 aprilie 2019.

4

În corespundere cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul

aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Respectiv, procedura de contencios

administrativ dedusă judecății în prezenta speță urmează a fi judecată prin prisma

dispozițiilor Codului administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116

din 19 iulie 2018, pe când în partea materială urmează a fi aplicate prevederile legale în

vigoare la momentul emiterii actului administrativ, și anume, a Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (abrogată la 1 aprilie 2019).

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 11 noiembrie 2020, însă

date privind notificarea dispozitivului deciziei la dosar nu există.

Totodată, decizia motivată din 11 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale la data de 24 decembrie 2020, fapt

confirmat prin extrasul din poșta electronică (f.d.46, Vol. II).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a conformat

prevederilor legale și a depus recursul nemotivat la 18 noiembrie 2020, iar motivarea

recursului la 29 decembrie 2020, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul

administrativ.

Prin încheierea din 28 aprilie 2021 a Curții Supreme de Justiție recursul depus de

către Casa Națională de Asigurări Sociale a fost numit pentru examinare în complet de 5

judecători.

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar,

Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, Colegiul nu a considerat oportun de a cita participanții la proces pentru a se

pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele recurentului

Casa Națională de Asigurări Sociale, au fost expuse cu suficientă claritate.

Examinând și analizând argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu

materialele dosarului și prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul,

de a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, cu emiterea unei

noi decizii, de admiterea parțială a acțiunii, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție casează integral decizia instanței de apel și emite o

nouă decizie.

5

Totodată, în temeiul art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea stabilesc

felul și volumul cercetărilor și nu sânt legate nici de expunerile participanților, nici de

cererile lor de reclamare a probelor.

Iar, conform art. 194 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, în procedura în prima

instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare a recursurilor împotriva

încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt și de drept.

În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se

examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a

dreptului material.

La rândul său, aplicabile litigiului sunt și prevederile art. 244 alin. (2) în coroborare

cu art. 231 alin. (2) din Codul administrativ, conform cărora pentru procedura de recurs

se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică corespunzător

prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă

altceva.

La acest capitol, Completul reține și prevederile art. 219 alin. (1) – (3) din Codul

administrativ, potrivit cărora instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de

fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de

declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea

cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru

depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de

judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost

discutate de participanții la proces.

Articolul 224 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ prevede că, examinând

acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă hotărâre în

baza unei acțiuni în obligare, anulează în tot sau în parte actul administrativ individual

de respingere a solicitării sau o eventuală decizie adoptată în procedura prealabilă și

obligă autoritatea publică să emită un act administrativ individual, dacă revendicarea

pretenției reclamantului de emitere a actului este întemeiată.

După cum denotă actele cauzei, Semion Ceșmedji conform cererii personale la data

de 10 ianuarie 2018 a fost numit în funcția de ofițer de investigații al Serviciului

investigații speciale al Secției investigații speciale și analiză de risc a Direcției regionale

Sud a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, fiind eliberat din funcția de ofițer

principal de investigații al Secției mijloace de plată electronice a Centrului pentru

combaterea crimelor informatice al Inspectoratului național de investigații al

Inspectoratului General al Poliției (f.d.31, Vol. I)

La fel, s-a constatat că la 30 octombrie 2004, Semion Ceșmedji a încheiat căsătoria

cu Elena Ceșmedji (f.d.7), iar la xxxxx s-a născut fiica Sandra-Maria Ceșmedji, fapt

confirmat prin certificatul de naștere nr. NA-VI 2764851 din 5 septembrie 2017 (f.d. 8).

Este cert și faptul că Elena Ceșmedji s-a adresat Inspectoratului General al Poliției

de Frontieră cu cerere prealabilă, prin care a solicitat să i se acorde indemnizația lunară

pentru creșterea copilului Sandra-Maria Ceșmedji, anul nașterii xxxxx până la

împlinirea vârstei de 3 ani, în cuantum de 30 % din salariul lunar realizat de soț, în

6

ultimele 12 luni premergătoare lunii nașterii copilului. În cererea prealabilă reclamanta a

indicat nu este angajată în câmpul muncii și se află la întreținerea soțului ei (f.d. 10).

Prin răspunsul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 35/2-1-C-107/18

din 3 mai 2018, cererea înaintată de Elena Ceșmedji a fost respinsă, fiind invocată lipsa

temeiului legal ce ar justifica admiterea acesteia, dar și faptul că, Elena Ceșmedji, fiind

persoană neasigurată, are dreptul la indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului până

la împlinirea vârstei de 1,5/2 ani, care se stabilește de Casa Națională de Asigurări

Sociale și subdiviziunile teritoriale ale acesteia (f.d.12, Vol. I).

Concomitent, conform certificatului Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Botanica

nr. 421 din 13 septembrie 2017, se atestă că Elena Ceșmedji – persoană neasigurată, nu

beneficiază de indemnizație pentru copilul Sandra-Maria Ceșmedji (f.d.13, Vol. I).

În continuare, s-a mai stabilit că, la data de 15 martie 2019, Elena Ceșmedji a depus

la Casa Națională de Asigurări Sociale cerere privind stabilirea, calcularea și achitarea

indemnizației lunare pentru creșterea copilului Sandra-Maria Ceșmedji până la

împlinirea vârste de 3 ani în mărime de 30 % din venitul mediu lunar realizat de către

Semion Ceșmedji.

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. C-2107/19 din 26

septembrie 2019, cererea înaintată de Elena Ceșmedji a fost respinsă, fiind invocat că,

pentru a beneficia de indemnizație lunară pentru creșterea copilului până la vârsta de 3

ani, tatăl Semion Ceșmedji urmează să se adreseze la angajator pentru acordarea

concediului pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani (f.d.126, Vol.

I).

Nefiind de acord cu acest refuz, la 1 octombrie 2019, Elena Ceșmedji a înaintat în

adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale cerere prealabilă, prin care a solicitat

reexaminarea cererii și achitarea lunar a indemnizației pentru concediul parțial plătit

pentru îngrijirea copilului Sandra-Maria Ceșmedji, de la naștere și până la vârsta de 3

ani (f.d.129, Vol. I).

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. II-03/10-110473 din 16

octombrie 2019, cererea prealabilă a fost lăsată fără examinare, fiind indicat că nu au

fost prezentate împuternicirile reprezentantului de semnare a cererii prealabile (f.d.131,

Vol. I).

Totodată, la data de 13 septembrie 2019, Elena Ceșmedji a depus la Inspectoratul

General al Poliției cerere prin care a solicitat achitarea lunar a indemnizației pentru

concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului Sandra-Maria Ceșmedji, de la naștere

și până la vârsta de 3 ani (f.d.132, Vol. I).

Prin răspunsul Inspectoratului General al Poliției nr. 34/2-M-124/19 din 1 octombrie

2019, cererea înaintată de Elena Ceșmedji a fost lăsară fără examinare, fiind specificat

că, pe rolul instanței se află deja un litigiu (f.d.134, Vol. I).

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a admis acțiunea depusă

depusă de către Elena Ceșmedji și a anulat răspunsul Inspectoratului General al Poliției

de Frontieră nr. 35/2-1-C-107/18 din 3 mai 2018, răspunsul Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. C-2107/19 din 26 septembrie 2019 și nr. II-03/10-10473 din 16

octombrie 2019. A obligat Casa Națională de Asigurări Sociale, oficiul teritorial

competent, să calculeze și să achite Elenei Ceșmedji indemnizație pentru creșterea

copilului Sandra-Maria Ceșmedji, născută la xxxxx, în mărime de 30 % din salariul lui

Semion Ceșmedji, realizat pe parcursul ultimilor 12 luni până la producerea riscului

7

asigurat, nașterea copilului, începând cu data de 15 martie 2018 (12 luni retroactive

datei adresării – 15 martie 2019) până la atingerea vârstei de 3 ani a copilului minor –

xxxxx. În rest, cererea s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Judecând apelurile declarate de către Elena Ceșmedji, Casa Națională de Asigurări

Sociale și Inspectoratul General al Poliției, instanța de apel a respins apelurile și a

menținut hotărârea primei instanțe, considerând că aceasta este întemeiată și rezultă din

aprecierea corectă și obiectivă a circumstanțelor pricinii.

Instanța de recurs constată, însă, că concluziile instanțelor de judecată și soluția dată

sunt incorecte, fapt ce rezultă din interpretarea greșită a prevederilor legale aplicabile

raportului juridic în litigiu.

La caz, instanța de recurs menționează prevederile art. 1 alin. (2) din Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie

2019), conform cărora orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său,

recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019), persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu este mulțumită

de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit niciun răspuns în termenul

prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ

competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv și repararea pagubei

cauzate.

În conformitate cu art. 49 alin. (1) și (2) din Constituția Republicii Moldova statul

facilitează, prin măsuri economice și prin alte măsuri, formarea familiei și îndeplinirea

obligațiilor ce îi revin. Statul ocrotește maternitatea, copiii și tinerii, stimulând

dezvoltarea instituțiilor necesare.

Art. 2 din Legea nr. 489-XIV din 08 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări

sociale reglementează că dreptul la asigurări sociale este garantat de stat și se exercită,

în condițiile legii, prin sistemul public de asigurări sociale.

În speță, pretențiile reclamantei Elenei Ceșmedji privind stabilirea, calcularea și

achitarea indemnizației de maternitate la locul de serviciu al soțului său, Semion

Ceșmedji, se încadrează în prevederile art. 124 alineatele (1) și (2) din Codul muncii (în

vigoare până la 1 ianuarie 2019), potrivit căruia, femeilor salariate și ucenicelor, precum

și soțiilor aflate la întreținerea salariaților, li se acordă un concediu de maternitate ce

include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice (în cazul sarcinilor cu

3 și mai mulți feți – 112 zile calendaristice) și concediul postnatal cu o durată de 56 de

zile calendaristice (în cazul nașterilor complicate sau nașterii a doi sau mai mulți copii –

70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizații în modul

prevăzut la art. 123 alin.(2). În baza unei cereri scrise, persoanelor indicate la alin.(1),

după expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parțial plătit pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani. Indemnizația pentru acest concediu se

plătește din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Iar, modul de stabilire, calculare și achitare a astfel de indemnizații este reglementat

de Legea privind indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă și alte

8

prestații de asigurări sociale nr. 289-XV din 22 iulie 2004 și Regulamentul cu privire la

condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitatea

temporară de muncă și altor prestații de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea

Guvernului al Republicii Moldova nr. 108 din 03 februarie 2005.

Conform dispozițiilor art. 7 alin. (8) al Legii nr. 289-XV din 22 iulie 2004, baza de

calcul a indemnizației de maternitate acordate soției aflate la întreținerea soțului

asigurat, o constituie venitul mediu lunar asigurat al soțului, determinat în condițiile

prezentului articol.

În temeiul art. 16 alin. (1) din aceiași Lege, asiguratele, soțiile aflate la întreținerea

soților asigurați și șomerele, care s-au aflat la evidență în instituțiile medico-sanitare din

Republica Moldova și care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul

prenatal și concediul postnatal, beneficiază de indemnizație de maternitate.

Punctul 6 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și

de plată a indemnizațiilor pentru incapacitatea temporară de muncă și altor prestații de

asigurări sociale, aprobat prin hotărârea Guvernului al Republicii Moldova nr. 108 din 3

februarie 2005 (în vigoare la momentul depunerii acțiunii) statuează că, stabilirea,

calcularea și plata indemnizațiilor se efectuează de către unitatea economică în care își

desfășoară activitatea de bază angajatul (unde se păstrează carnetul de muncă) prin

contract individual de muncă.

Iar, pct. 21 din același Regulament prevede, că indemnizația de maternitate (sarcină

și lăuzie) se stabilește asiguratelor, soțiilor aflate la întreținerea soților asigurați și

șomerilor, care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal și

concediul postnatal.

Articolul 1 din Legea nr. 489 din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări

sociale, definește indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3

ani, ca o formă de sprijin bănesc, ce se stabilește și se acordă prin sistemul public de

asigurări sociale persoanei asigurate, pentru creșterea copilului.

Conform dispozițiilor art. 1 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale

nr. 489 din 8 iulie 1999, indemnizație pentru creșterea copilului până la împlinirea

vârstei de 3 ani este definită ca o formă de sprijin bănesc ce se stabilește și se acordă

prin sistemul public de asigurări sociale persoanei asigurate pentru creșterea copilului.

Se mai menționează că, în baza art. 41 lit. d) din Legea nr. 489 din 8 iulie 1999

privind sistemul public de asigurări sociale, asigurații din sistemul public au dreptul, în

afară de pensie, la indemnizație pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3

ani.

În conformitate cu art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale (în vigoare la data înaintării acțiunii), asigurații din sistemul public de asigurări

sociale au dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de

3 ani.

Art. 7 alin. (2) din aceiași lege prevede că, baza de calcul al indemnizației de

asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. f) o constituie venitul mediu lunar

asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii nașterii copilului,

venit din care au fost calculate contribuții individuale de asigurări sociale. Lunile

calendaristice ale concediului prenatal se substituie cu același număr de luni

calendaristice imediat premergătoare perioadei incluse în calcul.

9

Conform art. 18 alin. (1), (2) și (6) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004, asiguratul

care se află în concediul pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani la

toate unitățile în care desfășoară activități are dreptul la indemnizație lunară pentru

creșterea copilului de la data acordării concediului și până la vârsta de 3 ani a copilului.

În cazul în care data acordării concediului pentru îngrijirea copilului diferă de la o

unitate la alta, indemnizația se stabilește începând de la data ultimei acordări a

concediului. De indemnizație lunară pentru creșterea copilului beneficiază, la cerere,

opțional: unul dintre părinți, bunelul, bunica, o altă rudă care se ocupă nemijlocit de

îngrijirea copilului, precum și tutorele, dacă sunt persoane asigurate și îndeplinesc

condițiile de realizare a stagiului de cotizare prevăzute la art. 6 alin.(1), (2) sau (3).

Cuantumul lunar al indemnizației pentru creșterea copilului constituie 30 % din baza de

calcul stabilită la art. 7, dar nu mai puțin de 540 de lei pentru fiecare copil.

La rândul său, în corespundere cu art. 27 alin. (1)-(3) din Legea privind

indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări nr.

289 din 22 iulie 2004, indemnizația de asigurări sociale poate fi solicitată, în bază de

acte justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii condițiilor de

stabilire a acestei indemnizații, iar ajutorul de deces – din ziua următoare zilei de deces.

Indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani solicitată

după 12 luni de la data nașterii copilului se stabilește retroactiv, dar nu mai mult decât

pentru 12 luni premergătoare datei solicitării, dacă solicitarea a avut loc până la

împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani. Indemnizația stabilită, dar neîncasată la timp

se plătește retroactiv pe o perioadă de cel mult 3 ani anteriori datei solicitării.

Indemnizația neplătită la timp din vina organului care o stabilește sau o plătește se

achită fără nici o limită în termen.

Iar, în conformitate cu prevederile art. 40 alin. (1), (6-8) din Legea privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288

din 16 decembrie 2016 (în vigoare la data înaintării acțiunii), funcționarii publici cu

statut special au dreptul la concediu de odihnă anual plătit, concediu de odihnă anual

suplimentar plătit, la concediu neplătit, la concediu paternal, precum și la alte concedii

sociale prevăzute de legislația în vigoare. Concediul de maternitate și concediul parțial

plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani inclusiv al soției funcționarului

public cu statut special, aflată la întreținerea acestuia, concediul pentru îngrijirea

copilului bolnav în vârstă 6 de până la 10 ani și concediul pentru îngrijirea copilului în

vârstă de până la 18 ani care suferă de o maladie oncologică sau are o dizabilitate pentru

afecțiuni intercurente se acordă funcționarilor publici cu statut special conform

dispozițiilor generale. Baza de calcul și cuantumul indemnizațiilor acordate pentru

concediile prevăzute la alin. (6) se stabilesc în modul prevăzut de Legea nr. 289 din 22

iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte

prestații de asigurări sociale, în mod similar cu ale persoanelor asigurate. Indemnizațiile

acordate pentru concediile prevăzute la alin. (5) și (6) se plătesc la locul de muncă al

funcționarului public cu statut special, din bugetul de stat.

Sub imperiul prevederilor enunțate supra, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată ca fiind greșită concluzia

instanței de apel și a instanței de fond cu privire la obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale, oficiul teritorial competent, să calculeze și să achite Elenei Ceșmedji

10

indemnizație pentru creșterea copilului Sandra-Maria Ceșmedji, născută la xxxxx, în

mărime de 30 % din salariul lui Semion Ceșmedji, realizat pe parcursul ultimilor 12 luni

până la producerea riscului asigurat, nașterea copilului, începând cu data de 15 martie

2018 (12 luni retroactive datei adresării – 15 martie 2019) până la atingerea vârstei de 3

ani a copilului minor – xxxxx.

Aceasta deoarece, reclamanta nefiind angajată în câmpul muncii, neasigurată social

și aflată la întreținerea soțului asigurat (funcționar public cu statut special), este în drept

să beneficieze de indemnizația solicitată, care însă urmează a fi achitată de la locul de

serviciu al soțului Semion Ceșmedji, colaborator al Inspectoratului General al Poliției,

din bugetul de stat, conform dispozițiilor art. 40 alin. (8) din Legea nr. 288 din 16

decembrie 2016 (în vigoare la data înaintării acțiunii), și nu după cum greșit au stabilit

instanțele ierarhic inferioare.

Or, conform extrasului din ordin cu privire la transfer din 26 octombrie 2018,

Semion Ceșmedji a fost numit conform cererii personale în funcția de Șef al Secției

Management operațional a Inspectoratului de Poliție Vulcănești al Direcției de poliție a

UTA Găgăuzia a Inspectoratului General al Poliției, fiind eliberat din funcția ofițer de

investigații al Serviciului investigații speciale al Secției investigații speciale și analiză

de risc a Direcției regionale Sud a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră

(f.d.40, Vol. I)

Respectiv, colaboratorii Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne sunt persoane asigurate de stat, iar angajații și soțiile acestora aflate la

întreținerea lor pot beneficia de indemnizația de creștere a copilului minor din bugetul

de stat la locul de muncă a soților.

În susținerea concluziei date, instanța de recurs reține materialul probator anexat la

actele cauzei care denotă incontestabil faptul că la momentul depunerii cererii

prealabile, Elena Ceșmedji nu era asigurată social, și se afla la întreținerea soțului

asigurat Semion Ceșmedji, care este angajat al Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne.

În circumstanțele create, nu pot fi reținute argumentele instanțelor că obligația de a

stabili, calcula și achita reclamantei Elena Ceșmedji indemnizația de creștere a copilului

minor revine Casei Naționale de Asigurări Sociale, deoarece aceasta îi revine anume

angajatorului funcționarului public cu statut special.

Totodată, se precizează că, Casa Națională de Asigurări Sociale, Inspectoratul General

al Poliției de Frontieră și Ministerul Afacerilor Interne nu pot fi impuși la emiterea actului

administrativ referitor la calcularea și achitarea îndemnizației de creștere a copilului, prin

urmare refuzurile emise în acest sens fiind corecte, iar pretențiile înaintate față de aceștia

urmează a fi respinse.

Cât privește cerința de compensare a cheltuielilor de judecată, instanța de recurs reține

că aceasta la fel urmează a fi respinsă, or, la materialele dosarului nu au fost anexate careva

acte în sensul confirmării acestora cât și nu a fost indicată o sumă concretă.

Circumstanțele descrise permit instanței de recurs să conchidă că atât prima instanță,

cât și instanța de apel au aplicat greșit prevederile legii, motiv din care actele

judecătorești de dispoziție nu pot fi menținute, iar cererea de chemare în judecată

depusă de către Elena Ceșmedji urmează a fi admisă în partea înaintării pretențiilor

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne.

11

Din considerentele menționate și reieșind din faptul că, cererea de recurs este

întemeiată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial se de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe și de a emite o nouă decizie de admitere

parțială a acțiunii.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c), art. 248 alin. (2) Cod administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

Se casează integral decizia din 11 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 10 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în cauza de

contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Ceșmedji

împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, Casei Naționale de Asigurări

Sociale, Inspectoratului General al Poliției, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova cu privire la anularea refuzului, obligarea achitării indemnizației pentru

creșterea copilului, și se emite o nouă decizie, prin care: se admite parțial acțiunea

depusă de Elena Ceșmedji împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră,

Casei Naționale de Asigurări Sociale, Inspectoratului General al Poliției, Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea refuzului, obligarea

achitării indemnizației pentru creșterea copilului.

Se anulează în tot actul administrativ individual de respingere a solicitării emis de

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne la cererea Elenei

Ceșmedji.

Se obligă Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne să-i

stabilească, calculeze și achite Elenei Ceșmedji indemnizația lunară pentru creșterea

copilului Sandra-Maria Ceșmedji, născută la xxxxx, până la atingerea vârstei de 3 ani, la

locul de muncă al soțului, Semion Ceșmedji.

În rest, acțiunea se respinge ca fiind neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

12