3ra-271/20 — recunoasterea ilegala a refuzului, obligarea calcularii si achitarii indemnizatiei pentru cresterea copilului

3ra-271/20 — recunoasterea ilegala a refuzului, obligarea calcularii si achitarii indemnizatiei pentru cresterea copilului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-271/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Malîi, E. Palanciuc, V. Clima)

Î N C H E I E R E

11 martie 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al

Poliției,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Anna Cebotari împotriva Inspectoratului General al Poliției, persoană terță Casa

Națională de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului,

obligarea calculării și achitării indemnizației pentru creșterea copilului,

împotriva deciziei din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 09 noiembrie 2018 Anna Cebotari, prin intermediul avocatului Eugeniu

Musteață, a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General

al Poliției, persoană terță Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la

recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea calculării și plății indemnizației pentru

creșterea copilului.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că la xxxxx a încheiat căsătoria cu

Igor Cebotari, care activează în cadrul Inspectoratului General al Poliției (în

continuare IGP), iar la xxxxxx s-a născut fiul comun xxxxxxx

A menționat că în contextul în care este pe deplin la întreținerea soțului, fapt ce

se confirmă prin copia carnetului de muncă, s-a adresat către conducerea IGP în

vederea achitării indemnizației de maternitate, cerință care a fost satisfăcută.

A afirmat că la 26 octombrie 2018, s-a adresat către IGP cu cerința privind

achitarea indemnizației pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, iar prin

răspunsul din 01 noiembrie 2018 a fost informată precum că nu există temei legal de

a-i satisface cerința.

A susținut reclamanta că răspunsul IGP este unul neîntemeiat, or, conform art.

124 alin. (1) Codul muncii, femeilor salariate și ucenicelor, precum și soțiilor aflate

la întreținerea salariaților, li se acordă un concediu de maternitate ce include

concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice și concediul postnatal cu

1

o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul nașterilor complicate sau nașterii a doi

sau mai mulți copii – 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această

perioadă indemnizații în modul prevăzut la art. 123 alin. (2).

Drept urmare, ținând cont de practica judiciară uniformă, în sensul obligării

IGP la plata indemnizației, prin interpretarea sau oferirea unei soluții diferite, în

mod inevitabil, duce la încălcarea prevederilor art. 6 §1 din CEDO și condamnarea

Republicii Moldova la CEDO.

A mai indicat că pârâtul nu a adus nici o probă ce ar justifica refuzul de a

achita indemnizația solicitată, în timp ce indemnizația de maternitate pârâtul a

achitat-o, iar pentru îngrijirea copilului a refuzat.

Conform certificatului din 07 septembrie 2018 venitul mediu lunar asigurat

realizat în ultimele 12 luni, a constituit suma de 9 688,70 de lei, iar 30% constituie

suma de 2 906,61 lei.

A solicitat recunoașterea ca fiind ilegal refuzul Inspectoratului General al

Poliției nr.34/5-C-112/18 din 01 noiembrie 2018 precum și obligarea Inspectoratului

General al Poliției să-i achite lunar reclamantei Anna Cebotari indemnizația pentru

concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului xxxxxx de la naștere și până la

vârsta de 3 ani, în mărime de 30% din venitul mediu lunar realizat de către soțul

Igor Cebotari, în sumă de 2 906,61 lei.

Prin încheierea protocolară din 07 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, s-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Casa Națională

de Asigurări Sociale (f.d. 42).

Prin hotărârea din 12 august 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Anna Cebotari

împotriva Inspectoratului General al Poliției, persoană terță Casa Națională de

Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea

calculării și achitării indemnizației pentru creșterea copilului.

S-a anulat în tot răspunsul Inspectoratului General al Poliției nr.34/5-C-112/18

din 01 noiembrie 2018.

S-a obligat Inspectoratul General al Poliției la calculul și plata în beneficiul lui

Anna Cebotari a indemnizației pentru creșterea copilului – xxxxxxx născut la

xxxxxx, lunar a câte 30% din venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12

luni calendaristice premergătoare lunii nașterii copilului, venit din care au fost

calculate și achitate contribuții individuale de asigurări sociale, începând cu data

expirării concediului de maternitate și până la data împlinirii vârstei de 3 ani a

copilului.

În rest, acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată (f.d. 86-88).

Prin decizia din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Inspectoratul General al Poliției (f.d. 126-133).

Pentru a decide astfel, Colegiul civil, a constatat că instanța de fond just a

conchis asupra temeiniciei cerinței Annei Cebotari cu privire la recunoașterea

ilegalității refuzului Inspectoratului General al Poliției de a stabili și achita

indemnizația pentru creșterea copilului minor, precum și obligarea Inspectoratului

General al Poliției de a calcula și achita reclamantei indemnizația pentru creșterea

copilului xxxxxxx, lunar câte 30% din venitul mediu lunar al soțului Cebotari Igor,

pe parcursul a 3 ani de la nașterea copilului.

Or, în legătură cu nașterea copilului și având în vedere că nu este angajată în

câmpul muncii, neasigurată social, aflată la întreținerea soțului asigurat, Anna

2

Cebotari este în drept să beneficieze de indemnizația solicitată, care urmează a fi

achitată de la locul de serviciu al soțului Cebotari Igor, colaborator al Direcției de

Poliție a municipiul Chișinău, din bugetul de stat, conform dispozițiilor art. 40 alin.

(8) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016.

De asemenea, instanța de apel a reținut că colaboratorii Inspectoratului General

al Poliției sunt persoane asigurate de stat, iar angajații și soțiile acestora aflate la

întreținerea lor pot beneficia de indemnizația de creștere a copilului minor din

bugetul de stat la locul de muncă a soților.

A specificat că, nu pot fi reținute argumentele expuse de apelant care a susținut

că Anna Cebotari, în calitate de soție aflată la întreținerea soțului, nu intră în

categoria persoanelor asigurate obligatoriu prin efectul legii, or, colaboratorii

Inspectoratului General al Poliției sunt persoane asigurate de stat, iar angajații și

soțiile acestora aflate la întreținerea lor pot beneficia de indemnizația de creștere a

copilului minor din bugetul de stat la locul de muncă a soților.

Instanța de apel a conchis că soluția primei instanțe este justă, așa cum derivă

din reglementările legislației în vigoare, or, la caz, autoritatea publică apelantă-

pârâtă, căreia îi revine sarcina probațiunii în prezentul litigiu, nu au prezentat nici un

argument plauzibil care să confirme legalitatea refuzului contestat.

La 03 decembrie 2019 Inspectoratul General al Poliției a declarat recurs

nemotivat, ulterior la 27 ianuarie 2020 a depus recursul motivat împotriva deciziei

20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei contestate,

cu pronunțarea unei decizii noi prin care se va respinge acțiunea înaintată de către

Anna Cebotari.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerând-o neîntemeiată, motivând că instanțele ierarhic inferioare au dat o

apreciere eronată materialului probator și au aplicat eronat normele materiale

aplicabile cauzei.

A menționat că instanțele ierarhic inferioare nu au apreciat poziția

Inspectoratului General al Poliției, motiv din care se consideră că, pricina a fost

examinată unilateral, iar concluziile instanței cu privire la cele constatate în partea

admiterii acțiunii sunt în contradicție cu materialele cauzei, respectiv soluția

instanțelor judecătorești cu privire la admiterea acțiunii în conformitate cu legislația

în vigoare, este total greșită.

A specificat că atât instanța de fond precum și instanța de apel prematur și eronat

au obligat Inspectoratul General al Poliției să-i stabilească, calculeze și să-i achite în

beneficiul Annei Cebotari indemnizația lunară a concediului parțial plătit pentru

îngrijirea copilului minor până la atingerea vârstei de 3 ani, în modul prevăzut de art.

40 alin. (8) din Legea nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aplicând astfel o normă abrogată, potrivit

căruia indemnizația în cauză urma să fie achitată la locul de muncă al funcționarului

public cu statut special din bugetul de stat.

În susținerea recursului, a indicat că atât hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, cât și decizia Curții de Apel Chișinău urmează a fi casate pe temeiurile

prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. a), b) și c) din Codul de procedură civilă și anume

pentru interpretarea eronată a legii și neaplicarea legii care urma a fi aplicată.

La 07 februarie 2020 (data indicată în extrasul de pe adresa poștei electronice)

avocatul Eugeniu Musteață, acționând în interesele Annei Cebotari a depus referință

3

pe marginea recursului declarat, solicitând declararea recursului ca fiind inadmisibil,

sau respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat.

La 02 martie 2020 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus referință pe

marginea recursului declarat, solicitând respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ

al Republicii Moldova.

Conform art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000.

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție va examina admisibilitatea cererii de recurs prin prisma

prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că prezenta procedură de

contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la 20 noiembrie 2019, iar

recurentul a recepționat-o la 30 decembrie 2019, fapt confirmat prin avizul de

recepție (f.d.138). Astfel, recursul depus la 03 decembrie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului depus de Inspectoratul General al Poliției în

raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

4

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de Inspectoratul General al Poliției nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul depus se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de instanțele de judecată ierarhic inferioare, însă

nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că

procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în

recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă, însă din recursul depus nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii

prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge

5

recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Inspectoratul General al Poliției.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ,

art. 270, 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Inspectoratul General al Poliției, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6