3ra-846/20 — contestarea actului administrativ

3ra-846/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-846/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani ( jud: V. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M.Guzun, V.Clima, Gr.Dașchevici)

ÎNCHEIERE

07 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Inspectoratul General al Poliției și

Direcția de Poliție a mun.Chișinău a Inspectoratului General al Poliției,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Mariana Șuiu împotriva Inspectoratului General al Poliției și Direcției de Poliție a mun.

Chișinău a Inspectoratului General al Poliției, terț Casa Națională de Asigurări Sociale cu

privire la contestarea actului administrativ și obligarea calculării și achitării indemnizației

pentru creșterea copilului,

împotriva deciziei din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost

respinse apelurile depuse de către Direcția de Poliție a mun.Chișinău a Inspectoratului

General al Poliției și Inspectoratul General al Poliției și a fost menținută hotărîrea din

03 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 08 august 2018, Mariana Șuiu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției și Direcției de Poliție a mun. Chișinău a

Inspectoratului General al Poliției cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea

calculării și achitării indemnizației pentru creșterea copilului.

În motivarea acțiunii reclamanta Mariana Șuiu a indicat, că la data de xxxxx s-a

căsătorit cu Grigore Șuiu, fapt confirmat prin certificatul de căsătorie numărul xxxxx,

eliberat de Direcția Generală Stare Civilă.

A menționat că la data de xxxxx, în familia lor s-a născut fiica xxxxx, fapt confirmat

prin certificatul de naștere numărul xxxxx, eliberat de xxxxx.

De asemenea, a menționat că nu este angajată în cîmpul muncii și se află la întreținerea

soțului Grigore Șuiu.

Totodată, reclamanta Mariana Șuiu a comunicat că soțul Grigore Șuiu este angajat în

bază de contract în cadrul Ministerului Afacerilor Interne din anul 2014, iar în prezent

activează în funcția de subofițer, șofer al Batalionului de Patrulare și Reacționare Operativă

al Direcției de Poliție a mun. Chișinău al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne.

Reclamanta Mariana Șuiu a susținut că articolele 16 și 18 din Legea privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale,

1

nr. 289-XV din 22 iulie 2004, stabilesc dreptul la indemnizația de maternitate și pentru

creșterea copilului.

A notat că conform art.40 alin.(6) Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, concediul de

maternitate și concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani,

inclusiv al soției funcționarului public cu statut special, aflată la întreținerea acestuia,

concediul pentru îngrijirea copilului bolnav în vîrstă de pînă la 10 ani și concediul pentru

îngrijirea copilului în vîrstă de pînă la 18 ani, care suferă de o maladie oncologică sau are o

dizabilitate pentru afecțiuni intercurente se acordă funcționarilor publici cu statut special

conform dispozițiilor generale.

Reclamanta Mariana Șuiu a afirmat că la data de 28 iunie 2018 s-a adresat către

Direcția de Poliție a mun. Chișinău a Inspectoratului General al Poliției cu o cerere, prin

care a solicitat calcularea și plata indemnizației lunare pentru creșterea/îngrijirea copilului

pe parcursul a 3 ani de la nașterea copilului, în mărime de 30% din venitul mediu lunar

realizat de către soțul său, pe parcursul ultimilor 12 luni, pînă la nașterea copilului.

A relatat că la data de 09 iulie 2018, prin intermediul oficiului poștal, a recepționat

răspunsul nr. 11041 din 06 iulie 2018 al comisarului-șef Comeliu Groza, prin care i s-a

refuzat în calcularea și achitarea indemnizației pe motiv, că este o persoană neasigurată și

prin urmare, nu poate beneficia de indemnizația în cuantumul prevăzute de Legea

nr. 288 din 16 decembrie 2016.

Reclamanta Mariana Șuiu a considerat că refuzul pârâtului Direcției de Poliție a mun.

Chișinău a Inspectoratului General al Poliției de a-i satisface cerințele înaintate, îi încalcă

dreptul de a primi indemnizația pentru creșterea copilului prevăzut de legislația națională.

A evidențiat că potrivit art. 29 al Legii privind sistemul public de asigurări sociale

nr.489-XIV din 08 iulie 1999, neachitarea plății drepturilor cuvenite asiguraților,

nedepunerea contribuției de asigurări sociale de către angajator, nu afectează plata

drepturilor cuvenite asiguraților.

A subliniat că art. 124 alin. (1) din Codul muncii prevede, că femeilor salariate și

ucenicelor, precum și soțiilor aflate la intreținerea salariaților, li se acordă un concediu de

maternitate, ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice și

concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul nașterilor complicate

sau nașterii a doi sau mai mulți copii - 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru

această perioada indemnizații în modul prevăzut la art. 123 alin. (2). Conform art. 123 alin.

(2) Codul muncii, modul de stabilire, calculare și achitare a indemnizațiilor din bugetul

asigurărilor sociale de stat în legătură cu concediul medical este prevăzut de legislația în

vigoare.

Reclamanta Mariana Șuiu a concretizat, că potrivit art. 7 alin. (5) Legea nr. 289 din

22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporara de munca și alte prestații

de asigurări sociale, baza de calcul a indemnizației de maternitate, acordate soției aflate la

întreținerea soțului salariat, este venitul mediu lunar asigurat al soțului și se determină în

condițiile prevăzute în prezentul articol.

A notat că punctul 21 al Regulamentului cu privire la condițiile de stabilire, modul de

calcul și de plată a indemnizației pentru incapacitate temporara de munca și altor prestații

de asigurări sociale, aprobat prin Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 108 din

03 februarie 2005 prevede, că indemnizația de maternitate (sarcina și lăuzie) se stabilește

asiguratelor, soțiilor aflate la întreținerea soților asigurați și șomerilor, care au dreptul la

concediu de maternitate, ce include concediul prenatal și postnatal.

Reclamanta Mariana Șuiu a considerat că deoarece soțul ei, Grigore Șuiu este angajat

al Ministerului Afacerilor Interne, iar dînsa nu lucrează, poate beneficia și urmează să

2

beneficieze de indemnizații pentru concediul medical de maternitate și de creștere a

copilului. În aceasta ordine de idei, constată că refuzul Direcției de Poliție al mun.Chișinău

al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne de a-i achita

indemnizațiile solicitate este neintemeiat și urmează a fi considerat ca fiind ilegal, cu

obligarea Direcției de Poliție al mun.Chișinău al Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne de a efectua calculele solicitate și achitarea sumelor

respective.

Reclamanta Mariana Șuiu a solicitat de a recunoaște ilegal răspunsul Direcției de

Poliție al mun.Chișinău al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne nr.11041 din 06 iulie 2018, a obliga Direcția de Poliție a mun.Chișinău a

Inspectoratului General al Poliției la plata în beneficiul său a indemnizației pentru creșterea

fiicei xxxxx, lunar a cîte 30% din venitul mediu lunar, realizat de către soțul Grigore Șuiu,

pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani a copilului, începînd cu data de 10 aprilie 2018.

La data de 06 septembrie 2018, Mariana Șuiu, reprezentată de avocatul Denis Ipatii a

înaintat o cerere de concretizare a acțiunii împotriva Inspectoratului General al Poliției și

Direcției de Poliție a mun. Chișinău, solicitând recunoașterea ilegalității refuzului

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne de a achita

indemnizația pentru creșterea copilului, în termenul și modul prevăzut de legislația

națională; recunoașterea ilegalității răspunsului Direcției de Poliție al mun.Chișinău al

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne nr. 11041 din 06 iulie

2018; recunoașterea ilegalității răspunsului Direcției de Poliție al mun. Chișinău al

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne nr. S1132/18 din

21 august 2018; obligarea Inspectoratului General al Poliției și Direcției de Poliție al mun.

Chișinău al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne la plata în

beneficiul Marianei Șuiu a îndemnizației pentru creșterea copilului xxxxx, lunar a cîte 30%

din venitul mediu lunar realizat de către soțul Grigore Șuiu, până la împlinirea vîrstei de 3

ani a copilului, începând cu data de 10 aprilie 2018 (f.d. 38- 40).

În cadrul ședinței de judecată din data de 29 noiembrie 2018, Mariana Șuiu,

reprezentată de avocatul Denis Ipatii a mai înaintat o cerere de concretizare a acțiunii, prin

care a solicitat recunoașterea ilegalității refuzului Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne de a achita indemnizația pentru creșterea copilului, în

termenul și modul prevăzut de legislația națională; recunoașterea ilegalității răspunsului

Direcției de Poliție al mun. Chișinău al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne nr.11041 din 06 iulie 2018; recunoașterea ilegalității răspunsului

Direcției de Poliție al mun. Chișinău al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne nr. S-1132/18 din 21 august 2018; obligarea Inspectoratului General al

Poliției și Direcției de Poliție al mun. Chișinău al Inspectoratului General al Poliției la plata

în beneficiul Marianei Șuiu a îndemnizației pentru creșterea copilului xxxxx, lunar a cîte

30% din venitul mediu lunar, realizat de către soțul Grigore Șuiu, până la împlinirea vîrstei

de 3 ani a copilului, începând cu data de 11 aprilie 2018 până la data de 12 noiembrie 2018.

În motivarea cererii de concretizare a pretențiilor reclamanta Mariana Șuiu,

reprezentată de avocatul Denis Ipatii a invocat că soțul său Grigore Șuiu, prin

ordinul Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne din data

de 12 noiembrie 2018 a ieșit în concediu parțial plătit pentru creșterea copilului până la

vîrsta de 3 ani și din aceste considerente a considerat legal și întemeiat de a micșora

pretențiile formulate față de pârâți (f.d. 45).

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 29 noiembrie

2018 s-a dispus atragerea în proces a Casei Naționale de Asigurări Sociale, în calitate de

intervenient accesoriu (f.d. 57).

3

Prin încheierea din 01 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a declinat

competența de la examinare a prezentei cauze pentru redistribuirea aleatorie a dosarului,

prin intermediul PIGD, unui alt judecător specializat în materie de contencios administrativ,

pentru examinare (f.d.75).

Prin încheierea din 01 aprilie 2019 a Președintelui Judecătoriei Chișinău, prezenta

cauza a fost redistribuită, print intermediul PIGD, unui alt judecător specializat în materie

de contencios administrativ, pentru examinare (f.d.78).

Prin încheierea din 27 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cererea de

chemare în judecată depusă de Mariana Șuiu împotriva Inspectoratului General al Poliției și

Direcției de Poliție a mun. Chișinău a Inspectoratului General al Poliției, terț Casa

Națională de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea

calculării și achitării indemnizației pentru creșterea copilului a fost primită spre examinare,

în procedura contenciosului administrativ (f.d.79-80).

Prin hotărârea din 03 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, acțiunea

depusă de Mariana Șuiu a fost admisă, s-a anulat refuzul Direcției de Poliție al mun.

Chișinău al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne

nr. S-1132/18 din 21 august 2018; s-a anulat refuzul Direcției de Poliție al mun. Chișinău al

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne nr. 11041 din 06 iulie

2018; s-a obligat Inspectoratul General al Poliției și Direcția de Poliție mun. Chișinău, la

plata în folosul Marianei Șuiu a indemnizației pentru creșterea copilului xxxxx, lunar a cîte

30% din venitul mediu lunar, realizat de către soțul Grigore Șuiu, pînă la împlinirea vîrstei

de 3 ani a copilului, începînd cu data de 11 aprilie 2018, pînă la data de 12 noiembrie 2018

(f.d.127- 138).

La data de 24 ianuarie 2020, Direcția de Poliție a mun. Chișinău a Inspectoratului

General al Poliției și Inspectoratul General al Poliției au depus cereri de apel împotriva

hotărîrii din 03 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.145; 154).

Prin decizia din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse cererile de

apel depuse de către Direcția de Poliție a mun.Chișinău a Inspectoratului General al Poliției

și Inspectoratul General al Poliției și a fost menținută hotărîrea din 03 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.188-196).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că potrivit dispozițiilor art.

40 alineatele (6)-(8) din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public

cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (în redacția în vigoare la data

pretinsei surveniri a dreptului intimatei de a pretinde la plata indemnizației solicitate),

concediul de maternitate și concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta

de 3 ani, inclusiv al soției funcționarului public cu statut special, aflată la întreținerea

acestuia, concediul pentru îngrijirea copilului bolnav în vîrstă de pînă la 10 ani și concediul

pentru îngrijirea copilului în vîrstă de pînă la 18 ani, care suferă de o maladie oncologică

sau are o dizabilitate pentru afecțiuni intercurente, se acordă funcționarilor publici cu statut

special conform dispozițiilor generale. Baza de calcul și cuantumul indemnizațiilor acordate

pentru concediile prevăzute la alin. (6) se stabilesc în modul prevăzut de Legea nr. 289-XV

din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte

prestații de asigurări sociale, în mod similar cu ale persoanelor asigurate. Indemnizațiile

acordate pentru concediile prevăzute la alineatele (5) și (6) se plătesc la locul de muncă al

funcționarului public cu statut special, din bugetul de stat.

Totodată, instanța de apel a reținut că în corespundere cu art. 7 alineatele (l)-(4) din

Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale nr. 289-XV din 22 iulie 2004 (în redacția în vigoare la data sus indicată),

baza de calcul al indemnizațiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), d)

4

și g) și art. 15 alin. (1) lit. a) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele

12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost

calculate contribuții individuale de asigurări sociale. Baza de calcul a indemnizației de

asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. f) o constituie venitul mediu lunar asigurat

realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii nașterii copilului, venit din

care au fost calculate contribuții individuale de asigurări sociale. Lunile calendaristice ale

concediului prenatal se substituie cu același număr de luni calendaristice imediat

premergătoare perioadei incluse în calcul. Venitul asigurat pentru lunile incluse în calcul la

determinarea bazei de calcul al indemnizațiilor de asigurări sociale nu poate depăși suma a

5 salarii medii lunare prognozate pe economie pentru anul respectiv înmulțită la 12 sau la

numărul de luni în care persoana a realizat venit asigurat. În cazul în care în calcul se

include anul calendaristic incomplet, venitul asigurat se plafonează reieșind din numărul de

luni în care a fost realizat venitul asigurat pentru anul respectiv. Salariul mediu lunar

prognozat pe economie se aprobă de Guvern. Venitul mediu lunar asigurat se determină

prin împărțirea la 12 a venitului asigurat realizat la toate unitățile în ultimele 12 luni

calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat.

În afară de aceasta, instanța de apel a relatat că în conformitate cu art. 18 alin. (6) din

Legea nominalizată, cuantumul lunar al indemnizației pentru creșterea copilului constituie

30% din baza de calcul stabilită la art. 7, dar nu mai puțin de 540 de lei pentru fiecare copil.

De asemenea, instanța de apel a invocat că articolul 124 alineatele (1) și (2) Codul

muncii statuează că femeilor salariate și ucenicelor, precum și soțiilor aflate la întreținerea

salariaților, li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o

durată de 70 de zile calendaristice (în cazul sarcinilor cu 3 și mai mulți feți - 112 zile

calendaristice) și concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul

nașterilor complicate sau nașterii a doi sau mai mulți copii - 70 de zile calendaristice),

plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizații în modul prevăzut la art. 123 alin.(2).

A concretizat că în baza unei cereri scrise, persoanelor indicate la alin. (l), după

expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parțial plătit pentru îngrijirea

copilului pînă la vîrsta de 3 ani, cu achitarea indemnizației din bugetul asigurărilor sociale

de stat.

Instanța de apel a conchis că în baza circumstanțelor expuse supra, intimata Mariana

Șuiu era îndreptățită, iar apelantul Direcția de Poliție a mun. Chișinău a Inspectoratului

General al Poliției era obligat, potrivit legislației pertinente, să asigure plata indemnizației

pentru întreținerea copilului minor al angajatului său pe numele soției acestuia, aflate la

întreținerea sa, în cuantumul stabilit de Lege, pentru perioada existenței raporturilor de

serviciu între apelantul Direcția de Poliție a mun. Chișinău și soțul intimatei Grigore Șuiu,

adică începând cu data de 11 aprilie 2018 și până la 12 noiembrie 2018, data încetării

raporturilor de serviciu.

Instanța de apel prin prisma normelor de drept material, ce reglementează raportul

juridic litigios, în raport cu circumstanțele cauzei, a reținut ca fiind justă concluzia primei

instanțe referitoare la temeinicia acțiunii depuse de către Mariana Șuiu, având în vedere că

angajații Inspectoratului General al Poliției sunt asigurați în sistemul public obligatoriu prin

efectul legii și astfel apelantul, Direcția de Poliție a mun. Chișinău a Inspectoratului General

al Poliției, în calitate de angajator, este obligat de a achita indemnizația pentru îngrijirea

copilului minor până la vârsta de 3 ani.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele, care

au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat normele de drept material și

procedural, iar soluția de admitere a acțiunii este justă, fiind rezultată din aprecierea

5

probelor cercetate în cadrul procesului de judecată în coraport cu normele de drept ce

guvernează raportul juridic litigios.

La data de 23 iunie 2020, Inspectoratul General al Poliției și Direcția de Poliție a

mun.Chișinău a Inspectoratului General al Poliției au depus recursuri nemotivate împotriva

deciziei din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestora, casarea

integrală a deciziei de apel, cu pronunțarea unei noi decizii, prin care cererea de chemare

în judecată depusă de Mariana Șuiu să fie respinsă ca neîntemeiată (f.d.198-199; 203-204).

Ulterior, la data de 12 august 2020, Inspectoratul General al Poliției și Direcția de

Poliție a mun.Chișinău a Inspectoratului General al Poliției au depus motivarea recursurilor

(f.d. 2012-2018; 230-245).

În motivarea recursurilor, care au conținut identic, Inspectoratul General al Poliției și

Direcția de Poliție a mun.Chișinău a Inspectoratului General al Poliției au menționat

art.1 din Legea nr.489-XIV din 08 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale,

articolele 6, 7 alin.(2) și 16 alin.(1) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale,

art.37 alin.(4) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliției și

statutul polițistului, pct.4 lit.a) din Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a

indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1478

din 15 noiembrie 2002.

Recurenții Inspectoratul General al Poliției și Direcția de Poliție a mun.Chișinău a

Inspectoratului General al Poliției au invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material, precum și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

Au declarat că la caz, legiuitorul a specificat expres că soția aflată la întreținerea

soțului are dreptul la indemnizația de maternitate, dar nu și la indemnizația pentru creșterea

copilului până la vârsta de 3 ani.

La fel, a enunțat că intimata Mariana Șuiu nu a fost și nu este angajată în câmpul

muncii și nu plătește contribuții de asigurării sociale, iar constatarea statutului persoanei

este foarte importantă, deoarece pentru fiecare în parte este prevăzută o procedură diferită

de achitare a indemnizației de îngrijire a copilului minor.

Recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu

emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ, reține

că prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, iar în condițiile art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul

cod intră în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul

împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 17 iunie 2020

(f.d.188-196).

6

Decizia motivată din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

Inspectoratului General al Poliției și Direcției de Poliție a mun. Chișinău a Inspectoratului

General al Poliției la data de 30 iulie 2020 (f.d.207- 207 verso).

În aceste circumstanțe, recursurile depuse de către Inspectoratul General al Poliției și

Direcția de Poliție a mun. Chișinău a Inspectoratului General al Poliției, la data de

12 august 2020, se consideră a fi depuse în termen.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție relevă, că la data de 01 septembrie 2020, intimatelor Marianei Șuiu, Casei

Naționale de Asigurări Sociale le-au fost expediate copiile recursurilor depuse de

Inspectoratul General al Poliției și Direcția de Poliție a mun.Chișinău a Inspectoratului

General al Poliției (f.d.246), acestea însă, nu și-au valorificat drepturile procedurale și nu

au depus referințe la recursurile depuse de către Inspectoratul General al Poliției și Direcția

de Poliție a mun.Chișinău a Inspectoratului General al Poliției.

Examinând temeiurile invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție le consideră drept

inadmisibile, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza

acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se

limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală examinare în

fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245,

alin.(2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererilor de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului

de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

7

de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont

de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererile de recurs depuse de către Inspectoratul General al Poliției și Direcția

de Poliție a mun.Chișinău a Inspectoratului General al Poliției sunt inadmisibile.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile depuse de Inspectoratul General al Poliției și Direcția de Poliție a

mun.Chișinău a Inspectoratului General al Poliției se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii

Victor Burduh

Nina Vascan

8