3ra-1258/17 — contestarea actului administrativ

3ra-1258/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Centru dosarul nr. 3ra-1258/2017

judecător: G. Manoli

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: I. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

D E C I Z I E

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Iuliana Oprea

judecători Ion Druță, Dumitru Mardari, Dumitru Visternicean, Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Inspectoratul General al Poliție,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Nicolae

Stegărescu împotriva Inspectoratului General al Poliție cu privire la obligarea

acordării concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliție și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 09 martie 2017,

c o n s t a t ă :

La 24 ianuarie 2017, Nicolae Stegărescu a depus o cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției solicitând obligarea să-i

acorde concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului Alex Stegărescu, născut

la XXXXX, până la atingerea vârstei de trei ani de către acesta, încasarea din

contul pârâtului a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în luna iunie 2009 a fost

angajat în calitate de ajutor al Inspectoratului operativ de serviciu în cadrul

Inspectoratului de Poliție Strășeni a Inspectoratului General al Poliției. La

moment activează în calitate de ofițer operativ de serviciu al Serviciului de gardă

al Secției management operațional al Inspectoratului de Poliție Strășeni a

Inspectoratului General al Poliției.

Susține că, odată cu nașterea copilului minor, reclamantul, în locul soției

sale, a decis să-și exercite dreptul la concediu parțial plătit pentru îngrijirea

copilului până la atingerea vârstei de trei ani, cererea fiind depusă la 28 decembrie

2016.

Însă, la 09 ianuarie 2017, prin intermediul cancelariei Inspectoratului de

Poliție Strășeni i s-a înmânat refuzul Inspectoratului General al Poliției în

acordarea concediului solicitat.

Consideră reclamantul că, în baza art. 124 alin. (4) Codul muncii, este un

drept al tatălui copilului să solicite concediul parțial plătit pentru îngrijirea

copilului până la vârsta de 3 ani.

1

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 09 martie 2017 s-a

admis cererea de chemare în judecată înaintată de Nicolae Stegărescu.

S-a obligat Inspectoratul General al Poliției să acorde lui Nicolae

Stegărescu concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului Alex Stegărescu,

născut la XXXXX până la împlinirea vârstei de 3 ani.

S-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui Nicolae

Stegărescu cheltuielile de asistență juridică suportate în mărime de 3 000 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 13 martie 2017,

Inspectoratul General al Poliției a declarat apel, solicitând casarea hotărârii primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017 s-a respins apelul

declarat de Inspectoratul General de Poliție cu menținerea hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 09 martie 2017.

La 10 iulie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei (f.d. 73).

Iar, la 19 septembrie 2017, Inspectoratul General al Poliției a depus cerere

de recurs, solicitând casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe,

cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat la 19 septembrie 2017, împotriva deciziei instanței de apel din 27 iunie

2017 este depus în termen, în cazul în care decizia a fost expediată în adresa

participanților la proces la 10 iulie 2017, iar la materialele cauzei nu se regăsește

dovada recepționării de către părți a copiei deciziei.

În susținerea recursului Inspectoratul General al Poliției a indicat că,

consideră ilegală și neîntemeiată decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe, deoarece instanțele au dat o apreciere eronată materialului probator și au

aplicat eronat normele materiale aplicabile cauzei.

Remarcă recurentul că, atât prima instanță, cât și instanța de apel au ajuns

la o concluzie greșită, menționând că sintagma stipulată în prevederile art. 124

alin. (4) Codul muncii, „care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului” este una

intrinsecă, se referă la alte rude și nu îl vizează și pe tatăl copilului.

Astfel, recurentul susține că, nu este de acord cu raționamentele

instanțelor anterioare, deoarece nu a fost luat în considerație faptul că legiuitorul a

stabilit un drept tatălui copilului, cu îndeplinirea anumitei condiții, și anume „să

se ocupe nemijlocit de îngrijirea copilului”.

Indică recurentul că, în contextul normelor reliefate la art. 124 alin. (4)

Codul muncii, tatăl copilului poate beneficia de concediu pentru îngrijirea

copilului, dacă întrunește două condiții: se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului

și soția nu utilizează concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la

vârsta de 3 ani, condiții de care atât prima instanță, cât și instanța de apel, urmau

să țină cont la emiterea hotărârii/ deciziei.

2

Astfel, consideră că instanțele anterioare nu au elucidat și au dat apreciere

numai argumentelor expuse de către intimat, totodată considerându-le întemeiate.

A mai indicat recurentul că, în speță, în cazul acordării concediului pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, lui Nicolae Stegărescu, ar rezulta că

ambii părinți, adică atât primul, cât și soția sa, Lilia Stegărescu, care se află la

întreținerea soțului Nicolae Stegărescu, și nu este încadrată în câmpul muncii, se

ocupă de îngrijirea copilului, ceea ce contravine prevederilor art. 124 alin. (4)

Codul muncii, încălcându-se condiția stabilită de legiuitor „să se ocupe nemijlocit

de îngrijirea copilului”, adică fără mijlocirea vreunei persoane.

Examinând materialele cauzei în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției, întemeiat

și care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe, și cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii, din motivele

ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

pronunțând o nouă hotărâre.

Înaintând acțiunea împotriva Inspectoratului General al Poliției, Nicolae

Stegărescu a solicitat obligarea Inspectoratului General al Poliției să-i acorde

concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului Alex Stegărescu, născut la

XXXXX, până la atingerea vârstei de trei ani de către acesta și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu judecarea prezentei cauze, prima instanță prin hotărârea

din 09 martie 2017 a admis cererea de chemare în judecată înaintată de Nicolae

Stegărescu. A obligat Inspectoratul General al Poliției să acorde lui Nicolae

Stegărescu concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului Alex Stegărescu,

născut la XXXXX până la împlinirea vârstei de 3 ani. A încasat de la

Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui Nicolae Stegărescu cheltuielile

de asistență juridică suportate în mărime de 3 000 lei.

Pentru a soluționa astfel, prima instanță a reținut că, legiuitorul la art. 124

alin. (4) Codul muncii, a acordat dreptul tatălui de a beneficia de concediu parțial

plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani.

A mai indicat prima instanță că, argumentele Inspectoratului General al

Poliției precum că, Nicolae Stegărescu urma să întrunească două condiții, și

anume să justifice faptul că tatăl se va ocupa de îngrijirea copilului nemijlocit și

că soția este angajată în câmpul muncii, sunt neîntemeiate deoarece legea nu

prevede expres acest fapt.

Totodată, prima instanță a indicat că, sintagma „care se ocupă nemijlocit

de îngrijirea copilului” se referă la alte rude nu în cazul tatălui.

Iar, instanța de apel prin decizia din 27 iunie 2017 a respins apelul declarat

de Inspectoratul General al Poliției și a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 09 martie 2017.

3

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că instanțele corect au apreciat circumstanțele

cauzei, însă greșit au ajuns la concluzia de admitere a acțiunii, reieșind din

circumstanțele ce urmează.

Din materialele dosarului rezultă că, Nicolae Stegărescu este angajat al

Inspectoratului de Poliție Strășeni a Inspectoratului General al Poliției.

Tot, materialele cauzei atestă că, la 28 decembrie 2016 Nicolae Stegărescu

s-a adresat către Inspectoratul General al Poliției cu raport (f.d. 9), prin care a

solicitat acordarea concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului minor Alex

Stegărescu, născut la XXXXX (f.d. 8), începând cu data de 09 ianuarie 2017, până

la împlinirea vârstei de 3 ani a copilului minor.

În susținerea solicitării de acordare a concediului parțial plătit pentru

îngrijirea copilului, Nicolae Stegărescu a invocat prevederile art. 124, alin. (4)

Codul muncii, art. 37 alin. (4) a Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la

activitatea poliției și statutul polițistului și art. 18 a Legii 289 din 22 iulie 2004

privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale.

Conform art. 124 Codul muncii, femeilor salariate și ucenicelor, precum și

soțiilor aflate la întreținerea salariaților, li se acordă un concediu de maternitate ce

include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice (în cazul

sarcinilor cu 3 și mai mulți feți – 112 zile calendaristice) și concediul postnatal cu

o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul nașterilor complicate sau nașterii a

doi sau mai mulți copii – 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această

perioadă indemnizații în modul prevăzut la art.123 alin.(2).

În baza unei cereri scrise, persoanelor indicate la alin.(1), după expirarea

concediului de maternitate, li se acordă un concediu parțial plătit pentru îngrijirea

copilului până la vârsta de 3 ani, cu achitarea indemnizației din bugetul

asigurărilor sociale de stat.

Concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului poate fi folosit integral

sau pe părți în orice timp, până când copilul va împlini vârsta de 3 ani. Acest

concediu se include în vechimea în muncă, inclusiv în vechimea în muncă

specială, și în stagiul de cotizare.

Concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului se acordă, în baza unei

cereri în formă scrisă, tatălui copilului ori unuia din bunici sau unei alte rude care

se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, precum și tutorelui, în cazul în care

persoanele indicate la alin.(1) nu utilizează concediul prevăzut la alin.(2).

Concediul parțial plătit pentru îngrijirea copiilor născuți dintr-o sarcină

gemelară, de tripleți sau multipleți se acordă, la cerere scrisă, ambilor părinți sau

altor persoane asigurate prevăzute la alin.(4).

Prin prisma normei precitate Colegiul constată că, atât prima instanță, cât

și instanța de apel greșit au concluzionat precum că sintagma stipulată în

prevederile art. 124 alin. (4) Codul muncii, „care se ocupă nemijlocit de îngrijirea

copilului” este una intrinsecă, se referă la alte rude și nu îl vizează și pe tatăl

copilului.

4

Or, legiuitorul destul de clar a indicat la art. 124 alin. (4) Codul muncii, că

concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului se acordă, în baza unei cereri în

formă scrisă, tatălui copilului ori unuia din bunici sau unei alte rude care se ocupă

nemijlocit de îngrijirea copilului, precum și tutorelui, în cazul în care persoanele

indicate la alin.(1) nu utilizează concediul prevăzut la alin.(2).

Astfel, nu pot fi considerate ca întemeiate argumentele primei instanțe,

menținute prin decizia instanței de apel, precum că, sintagma „să se ocupe

nemijlocit de îngrijirea copilului” se referă la alte rude și nu în cazul tatălui

copilului, deoarece această sintagmă se referă, inclusiv și la tatăl copilului.

Colegiul reiterează că, potrivit art. 124 alin. (4) Codul muncii, tatăl

copilului, poate beneficia de concediu pentru îngrijirea copilului, dacă întrunește

două condiții, și anume: se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, iar o a doua

condiție fiind cazul în care persoanele indicate la alin. (1) nu utilizează concediul

prevăzut la alin. (2).

Relevante la caz, sunt și prevederile art. 18 alin. (2) a Legii nr. 289 din 22

iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte

prestații de asigurări sociale, care stipulează că, de indemnizație lunară pentru

creșterea copilului beneficiază, la cerere, opțional: unul dintre părinți, bunelul,

bunica, o altă rudă care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, precum și

tutorele, dacă sunt persoane asigurate și îndeplinesc condițiile de realizare a

stagiului de cotizare prevăzute la art. 6 alin. (1), (2) sau (3).

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, Nicolae Stegărescu în

cadrul examinării cauzei în prima instanță a indicat că, soția sa Lilia Stegărescu a

dorit să se angajeze la lucru, fapt pentru care a și depus raport prin care a solicitat

acordarea concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3

ani (f.d. 33).

Prin urmare, Colegiul consideră întemeiat argumentul Inspectoratului

General al Poliției prin care a indicat că, soția intimatului la moment nu este

încadrată în câmpul muncii, ori potrivit art.123 alin. (6) Cod de procedură civilă,

faptele invocate de una din părți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă

parte nu le-a negat, astfel, fiind cert că intimatul nu întrunește prevederile legale

citate supra.

Reieșind cin cele supra relatate, Colegiul consideră întemeiat recursul

declarat de Inspectoratul General al Poliției, urmând a admite recursul cu casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a cerinței lui Nicolae Stegărescu de a obliga Inspectoratul

General al Poliției să-i acorde concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului

până la vârsta de 3 ani.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții

care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a

fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional

părții admise din pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din

pretențiile reclamantului.

5

Iar, în conformitate cu art. 96 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a

avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea

au fost reale, necesare și rezonabile.

Prin prisma normelor precitate, instanța de recurs consideră necesar a

respinge și cerința lui Nicolae Stegărescu de compensare a cheltuielilor de

asistență juridică.

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că circumstanțele cauzei

au fost stabilite pe deplin de către instanțele judecătorești inferioare, nefiind

necesară verificarea suplimentară a căror va dovezi, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe și de a emite o nouă hotărâre, prin care a respinge cererea de chemare în

judecată înaintată de Nicolae Stegărescu, ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017 și

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 09 martie 2017, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată înaintată de Nicolae Stegărescu împotriva

Inspectoratului General al Poliție cu privire la obligarea acordării concediului

parțial plătit pentru îngrijirea copilului și încasarea cheltuielilor de judecată, și se

emite o nouă hotărâre prin care:

Se respinge cererea de chemare în judecată înaintată de Nicolae

Stegărescu împotriva Inspectoratului General al Poliție cu privire la obligarea

acordării concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului și încasarea

cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Iuliana Oprea

judecători Ion Druță

Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

Galina Stratulat

6