3ra-44/18 — incasarea compensatiei pentru concediul anual de odihna nefolosit, a penalitatilor si cheltuielile de asistenta juridica

Dosarul nr. 3ra-44/18 Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău (jud. A. Arhip) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, D. Manole, Gr. Dașchevici) Î N C H E I E R E 10 ianuarie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecător: Dumitru Visternicean Judecători: Iurie Bejenaru, Nicolae Craiu examinând admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul General al Poliției, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rabei Marian împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la încasarea compensației pentru concediul anual de odihnă nefolosit, a penalităților și cheltuielile de asistență juridică, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Inspectoratul General al Poliției, admisă cererea de apel declarată de avocatul Pavalachi Vadim în interesele lui Rabei Marian și modificată hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 26 octombrie 2016, c o n s t a t ă : La 11 februarie 2016, Rabei Marian s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Inspectoratul General al Poliției privind încasarea compensației pentru concediul anual de odihnă nefolosit, a penalităților și cheltuielile de asistență juridică. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a activat în cadrul organelor afacerilor interne în diferite funcții a corpului de comandă, ultima funcție deținută fiind Șef al secției resurse umane a direcției nr. 7 a Inspectoratului Național de Investigații al Inspectoratului General al Poliției, în grad de locotenent- colonel de poliție. Menționează că prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 541 ef.

din 28 iulie 2015 au fost încetate raporturile de muncă în conformitate cu prevederile art. 47 alin.(1) lit. c) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 privind activitatea Poliției și statutul polițistului, în legătură cu împlinirea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie pe linia MAI, cu achitarea compensației bănești pentru concediile de odihnă neutilizate și a îndemnizației unice de concediere începând cu data de 29 iulie 2015. 1 Explică că, întrucât după încetarea raporturilor de muncă i-au fost achitate doar parțial sumele solicitate, la 14 decembrie 2015 s-a adresat către Inspectoratul General al Poliției cu cerere privind achitarea compensației bănești din concediile de odihnă anuale neutilizate pentru întreaga perioadă de activitate în cadrul organelor de poliție, anexând la aceasta copiile certificatelor ce confirmă neutilizarea concediilor de odihnă.

Prin răspunsul Direcției nr. 7 a Inspectoratului Național de Investigații al Inspectoratului General al Poliției nr. 25/R-2/15 din 22 ianuarie 2016 i-a fost comunicat reclamantului că petiția a fost examinată în cadrul Direcției și s-a constatat mai multe neconcordanțe între datele prezentate de reclamant conform copiilor certificatelor anexate la petiție, cu răspunsurile oficiale parvenite din cadrul subdiviziunilor în care a activat. La fel s-a dispus expedierea materialelor în privința reclamantului la Direcția resurse umane a Inspectoratului General al Poliției pentru efectuarea unor noi cercetări minuțioase și întocmirea unui certificat unic cu privire la concediile anuale de odihnă neutilizate, fapt care la acel moment ducea la imposibilitatea achitării sumelor de bani solicitate.

Ulterior, prin răspunsul Direcției Finanțe a Inspectoratului General al Poliției nr. 34/5-R-215/15 din 28 ianuarie 2016 i-a fost comunicat reclamantului că cererea prealabilă a fost examinată și că urmează a se adresa la Direcția în care a activat și a fost încetat contractul individual de muncă. Consideră reclamantul că, răspunsurile sus specificate sunt neîntemeiate. În urma concretizării cerințelor solicită Rabei Marian încasarea din contul pârâtului a sumei compensației pentru concediile neutilizate în mărime de 22 709, 88 lei, a penalității în mărime de 27 809, 52 lei pentru neachitarea în termen a compensației și cheltuielile de asistență juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 26 octombrie 2016 a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Rabei Marian. S-a încasat din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Rabei Marian suma de 4 215 lei cu titlu de compensație pentru concediile neutilizate și suma de 1 500 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017 a fost respinsă cererea de apel declarată de Inspectoratul General al Poliției și s-a admis cererea de apel declarată de avocatul Pavalachi Vadim, în interesele lui Rabei Marian. S-a modificat hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 octombrie 2016, în partea încasării compensației pentru concediile neutilizate în sumă de 4 215 lei și s-a dispus încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Rabei Marian suma de 8 366, 40 lei cu titlu de compensație pentru concediile neutilizate.

În rest hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 octombrie 2016 a fost menținută fără modificări. La 22 noiembrie 2017 Inspectoratul General al Poliției a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, solicitând admiterea 2 recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral. În motivarea cererii de recurs a indicat că decizia instanței de apel este neîntemeiată și pasibilă de a fi casată integral. Menționează că Inspectoratul General al Poliției nu datorează nimic lui Rabei Marian, deoarece nici instanța de fond și nici instanța de apel nu a reținut că contravaloarea compensației pentru concediu nefolosit în sumă de 72 054, 20 lei (suma deja achitată potrivit dispoziției de plată nr. 188 din 31.03.2016) a fost supusă impozitării la momentul achitării acesteia intimatului.

Totodată, instanța a aplicat incorect cadrul legal și anume nu a ținut cont de legislația fiscală. Consideră că instanța de apel prin concluziile sale a ignorat total prevederile legale cu privire la modul de calculare și achitare a compensației pentru concediul nefolosit. Conform art. 434 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în adresa părților la 04 octombrie 2017 (f.d.132), cât și faptul că la materialele cauzei lipsesc careva probe ce ar demonstra momentul comunicării acesteia, recursul declarat la data de 22 noiembrie 2017, se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Inspectoratul General al Poliției, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de Procedură Civilă. 3 La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Subsidiar se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII Codul de Procedură Civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de Procedură Civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele. În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la instanța de judecată nu este absolut.

Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de Procedură Civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. 4 Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de Procedură Civilă și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecător Dumitru Visternicean Judecători Iurie Bejenaru Nicolae Craiu 5