3ra-1201/18 — anularea ordinului, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru absenta fortata de la locul de munca, repararea prejudiciului moral

Dosarul nr.3ra-1201/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: S.Tizu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V.Buhnaci, V.Clima, M.Guzun)

Î N C H E I E R E

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Anatolie Triboi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Anatolie

Triboi împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului

pentru absența forțată de la locul de muncă, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Anatolie Triboi și s-a menținut hotărârea din 5 octombrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 21 octombrie 2015, Anatolie Triboi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu

privire la anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

absența forțată de la locul de muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin ordinul Inspectoratului

General al Poliției nr. 699 ef din 25 septembrie 2015 a fost sancționat disciplinar

cu concediere din poliție, din funcția de șef de post, ofițer superior de sector al

Postului de poliție Ciorești al sectorului de poliție nr. 2 (Seliște) a Secției securitate

publică a Inspectoratului de poliție Nisporeni.

Reclamantul a susținut că, cele imputate lui sunt pur declarative, lipsite de un

suport probatoriu, efectuate cu interes față de funcția ocupată de el.

Anatolie Triboi a menționat că, i-a solicitat pârâtului să-i fie aduse la

cunoștință materialele anchetei de serviciu la finalizarea acesteia înainte de a fi

emis ordinul de sancționare, însă materialele anchetei de serviciu nu i-au fost

prezentate.

A relatat reclamantul că, explicația care a fost oferită în cadrul anchetei de

serviciu, a fost luată prin dol, adică i s-a cerut să-și recunoască vina în cele

1

invocate ca în schimb să fie sancționat mai blând. În așa mod a fost dus în eroare,

deoarece inițial i s-a invocat o abatere minoră, iar la momentul aducerii la

cunoștință a ordinului de sancționare disciplinară a înțeles că a fost înșelat.

Totodată, a susținut că s-a simțit umilit și tratat cu dispreț de conducerea

Inspectoratului General al Poliției, în special în ce privește modul, în care și-a

exercitat obligațiile de serviciu și metodele de comportament cu angajații. Iar, ca

consecință a acestor împrejurări el a suportat trăiri sufletești în ce privește

corectitudinea acțiunilor, pe care le-a întreprins angajatorul în adresa lui,

posibilitatea angajării pe viitor la un alt loc de muncă și imaginea în ansamblu pe

care o creează acest ordin.

Reclamantul a considerat că, este în drept să pretindă compensarea morală a

suferințelor lui într-un echivalent bănesc, care să-i acopere daunele suportate în

urma ordinului contestat și a acțiunilor angajaților, care au acționat în acest sens și

anume a sumei de 10 000 de lei.

Anatolie Triboi a solicitat anularea ordinului Inspectoratului General al

Poliției nr. 699 ef din 25 septembrie 2015, restabilirea în funcția deținută anterior,

repararea prejudiciului moral în mărime de 10 000 de lei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 5 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de către Anatolie Triboi împotriva

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată

de la locul de muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată, a fost respinsă ca fiind nefondată.

La 10 octombrie 2017, avocatul Eugeniu Musteață, în interesele lui Anatolie

Triboi, a declarat apel împotriva hotărârii din 5 octombrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Prin decizia din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Anatolie Triboi și a fost menținută hotărârea din 5

octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău având la bază prevederile art.

25 alin. (1) lit. a) a Legii contenciosului administrativ, art. 4 alin. (2) și 68 a Legii

cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, art. 47 alin. (2), 54

alin. (1), 55 alin. (1) a Legii nr. 320 cu privire la activitatea poliției și statutul

polițistului, a reținut că prima instanță corect a respins cererea de chemare în

judecată depusă de către Anatolie Triboi. Or, acestuia îi este incriminat încălcarea

unui șir de prevederi legale, fiindu-i aplicată sancțiunea disciplinară – eliberarea

din serviciu în organele de poliție.

Astfel, Colegiul a conchis că, instanța de fond corect a apreciat existența

încălcărilor admise de către Anatolie Triboi, care benevol a recunoscut unele fapte

în cadrul anchetei de serviciu, însă care nu l-a liberat de răspunderea disciplinară.

Prin urmare, instanța de apel a respins argumentul apelantului precum că

faptele imputate în ancheta de serviciu nu reies din atribuțiile de serviciu a lui

Anatolie Triboi, fiind respectiv efectuată, contrar prevederilor art. 55 al Legii nr.

320 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, or, sancțiunea

disciplinară a fost aplicată conform pct. l al art. 55 al Legii nr.320, adică prin

2

ordinul angajatorului (ordinul IGP nr.699 ef din 25 septembrie 2015) urmare a

efectuării anchetei de serviciu și constatării abaterii disciplinare comise de ultimul.

Mai mult că, Colegiul a menționat că, Anatolie Triboi în cadrul anchetei de

serviciu, la 14 septembrie 2015 și 22 septembrie 2015 a depus rapoarte, explicații

pe marginea abaterii disciplinare imputate, astfel recunoscând faptele imputate,

notificând ca răspunsuri la întrebările adresate în rapoartele sale, cât și explicații

referitor la faptul lipsei atitudinii conștiincioase față de serviciu și insuficienței în

activitatea de serviciu.

Alt argument invocat de apelant, precum că nu i-au fost aduse la cunoștință

materialele anchetei de serviciu la finalizarea acesteia, nu a fost reținut de către

instanța de apel, aceasta deoarece la materialele cauzei nu s-au prezentat probe în

acest sens, adică în sensul solicitării de a face cunoștință cu materialele anchetei de

serviciu.

La 29 iunie 2018, Anatolie Triboi a declarat recurs împotriva deciziei din 24

aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a interpretat eronat

prevederile art. 55 alin. (5) al Legii nr. 320 cu privire la activitatea Poliției și

statutul polițistului.

Anatolie Triboi a reiterat motivele de fapt și de drept invocat în cererea de

apel.

Suplimentar, recurentul a subliniat că nu a fost arătată care este legătura de

cauzalitate între cele invocate ca fiind încălcate cu responsabilitatea lui și prin ce se

probează vinovăția sa.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanțe, emițând o nouă hotărâre de admitere a acțiunii.

Prin referința din 11 septembrie 2018, Inspectoratul General al Poliției a

solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 24 aprilie 2018.

Recurentul a recepționat decizia instanței de apel la 22 iunie 2018. (f.d. 140)

Astfel, recursul declarat la 29 iunie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Anatolie Triboi, în raport

cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

3

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Anatolie Triboi, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Anatolie Triboi.

4

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Anatolie Triboi, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

5