3ra-582/18 — anularea ordinului de sanctionare disciplinara concediere, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru perioada absentei fortata de la serviciu si încasarea prejudiciului moral

Dosarul nr. 3ra-582/18

Prima instanță: Jud. Grigoriopol (jud. N. Costin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, Gr. Dașchevici, S. Gîrbu)

Î N C H E I E R E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător: Svetlana Filincova

Judecători: Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Croitoru Sergiu, prin

intermediul avocatului Țurcan Vasile,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Croitoru Sergiu

împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la anularea ordinului de

sancționare disciplinară prin concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

perioada absenței forțată de la serviciu și încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Chișinău din 2 noiembrie 2017, prin care a fost respinsă

cererea de apel declarată de Croitoru Sergiu și menținută hotărârea Judecătoriei

Grigoriopol din 27 aprilie 2017,

c o n s t a t ă :

La 22 mai 2015, Croitoru Sergiu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către

Inspectoratul General al Poliției privind anularea ordinului de sancționare disciplinară

prin concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței

forțată de la serviciu și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 2 aprilie 2015, s-a aflat în serviciul

de patrulare în satul xxxxx la sectorul de poliție nr. 5 al Inspectoratului de Poliție

Hâncești de la orele 08.00 până la 08.00 a zilei de 3 aprilie 2015. La ora 21.30 la

dispeceratul Inspectorului de Poliție Hâncești a fost înregistrată informația „902”

parvenită de la Croitoru Ana, domiciliată în satul xxxxx, privind acțiunile de amenințare

cu arma de foc din partea lui Florea Veaceslav.

Menționează reclamantul că în baza dispoziției șefului sectorului de Poliție nr. 5 s-a

deplasat la fața locului.

Explică că înainte de a pleca la locul chemării a luat legătura cu ofițerul operativ de

serviciu al dispeceratului Inspectorului de Poliție Hâncești pentru a verifica suplimentar

1

informația, la care ofițerul i-a comunicat că Croitoru Ana a anunțat prin telefon că este

amenințată cu arma de către vecinul Florea Veaceslav. Ulterior, ajungând la fața locului

l-a depistat pe Florea Veaceslav, care se afla în fața porții de la intrarea în curte, în stare

de ebrietate și ținând în mâna dreaptă o armă de vânătoare cu două țevi, încărcată cu două

cartușe, aceasta fiind îndreptată spre persoanele care erau luate ostatici, iar în mâna

stângă ținea un cuțit.

Declară că în calitate de colaborator al poliției aflat în serviciu, îmbrăcat în ținută de

serviciu, a solicitat lui Florea Veaceslav să predea arma, însă acesta a aruncat arma în

curte după poartă și cu cuțitul în mână l-a amenințat în mod verbal pe reclamant că îl

omoară, astfel îndreptându-se spre ultimul, care i-a dezbătut cuțitul din mână.

Susține reclamantul că nu a aplicat forța fizică față de Florea Veaceslav, iar după ce

ultimul s-a liniștit i s-a propus să meargă la poliție pentru a clarifica situația. Astfel, s-a

urcat benevol în automobil și s-au deplasat la sectorul de Poliție nr. 5 din satul Cărpineni.

Ajunși la sectorul de Poliție a luat legătura cu șeful său, căruia i-a raportat despre cazul

din str. Boris Glavan, însă acesta a comunicat că este ocupat și nu dispune de timp pentru

a se ocupa de Florea Veaceslav ce se afla în stare de ebrietate și nu era capabil să

răspundă la întrebări, motiv din care i-a permis să plece la domiciliu.

Relevă că la 7 aprilie 2015, Florea Veaceslav a depus plângere la Procuratura

raionului Hâncești, în baza căreia a fost inițiată urmărirea penală, care nu este finalizată,

nu i-a fost înaintată învinuirea și nu există o sentință de condamnare definitivă și

irevocabilă.

Relatează că Serviciul protecției internă și anticorupție al Ministerului Afacerilor

Interne a dispus inițierea anchetei de serviciu pe faptul aplicării forței fizice în privința lui

Florea Veaceslav, în urma căruia a fost emis ordinul de sancționare disciplinară a

reclamantului prin concedierea sa din Poliție, ordin semnat de șeful adjunct al

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne și nu de șeful sau

șeful interimar cu dreptul de a semna ordine de sancționare sau concediere.

Consideră reclamantul că Serviciul protecției internă și anticorupție al Ministerului

Afacerilor Interne nu a cercetat în ansamblu și integral cazul, nu a audiat martorii oculari

prezenți la fața locului și a adoptat o decizie prematură, iar materialele anchetei de

serviciu nu i-au fost aduse la cunoștință, nu i s-a explicat dreptul de contestare a ordinului

și a încheierii de serviciu a conducătorului ierarhic superior.

În urma concretizării cerințelor solicită reclamantul anularea ordinului de

sancționare disciplinară prin concediere din poliție, restabilirea în funcție deținută

anterior, încasarea salariului pentru perioada absenței forțată de la serviciu, a

prejudiciului moral în mărime de 100 000 de lei precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 27 aprilie 2016, cererea de chemare în

judecată înaintată de Croitoru Sergiu a fost respinsă ca neîntemeiată.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 2 noiembrie 2017, a fost respinsă cererea de

apel declarată de Croitoru Sergiu și menținută hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 27

aprilie 2016.

La 5 martie 2018, Croitoru Sergiu, prin intermediul avocatului Țurcan Vasile a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 2 noiembrie 2017,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea cererii de recurs a indicat că instanța de apel a aplicat eronat legea și

alte acte normative, precum și a apreciat arbitrar probele, motiv din care decizia este

pasibilă de a fi casată.

Consideră că decizia instanței de apel este nemotivată, neîntemeiată și contrară

prevederilor art. 6 CEDO.

Prin referința depusă la data de 4 mai 2018, Inspectoratul General al Poliției a

solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la data de 2 noiembrie 2017.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost recepționată

de către recurent la data de 4 ianuarie 2018, fapt ce se conformă prin recipisa anexată la

materialele dosarului (f.d.42), recursul declarat la data de 5 martie 2018, se consideră

depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Croitoru Sergiu, prin intermediul

avocatului Țurcan Vasile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

3

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute

la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate.

Subsidiar se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul

XXXVIII Codul de Procedură Civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia

în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere

a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din recursul

declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la instanța de

judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul

de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare

depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

4

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către

Croitoru Sergiu, prin intermediul avocatului Țurcan Vasile nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare,

este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Croitoru Sergiu, prin intermediul avocatului Țurcan

Vasile se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

5