3ra-582/18 — anularea ordinului de sanctionare disciplinara concediere, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru perioada absentei fortata de la serviciu si încasarea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului de sanctionare disciplinara concediere, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru perioada absentei fortata de la serviciu si încasarea prejudiciului moral
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
3ra-582/18 — anularea ordinului de sanctionare disciplinara concediere, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru perioada absentei fortata de la serviciu si încasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 3ra-582/18
Prima instanță: Jud. Grigoriopol (jud. N. Costin)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, Gr. Dașchevici, S. Gîrbu)
Î N C H E I E R E
23 mai 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecător: Svetlana Filincova
Judecători: Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Croitoru Sergiu, prin
intermediul avocatului Țurcan Vasile,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Croitoru Sergiu
împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la anularea ordinului de
sancționare disciplinară prin concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru
perioada absenței forțată de la serviciu și încasarea prejudiciului moral,
împotriva deciziei Curții de Chișinău din 2 noiembrie 2017, prin care a fost respinsă
cererea de apel declarată de Croitoru Sergiu și menținută hotărârea Judecătoriei
Grigoriopol din 27 aprilie 2017,
c o n s t a t ă :
La 22 mai 2015, Croitoru Sergiu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către
Inspectoratul General al Poliției privind anularea ordinului de sancționare disciplinară
prin concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței
forțată de la serviciu și încasarea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 2 aprilie 2015, s-a aflat în serviciul
de patrulare în satul xxxxx la sectorul de poliție nr. 5 al Inspectoratului de Poliție
Hâncești de la orele 08.00 până la 08.00 a zilei de 3 aprilie 2015. La ora 21.30 la
dispeceratul Inspectorului de Poliție Hâncești a fost înregistrată informația „902”
parvenită de la Croitoru Ana, domiciliată în satul xxxxx, privind acțiunile de amenințare
cu arma de foc din partea lui Florea Veaceslav.
Menționează reclamantul că în baza dispoziției șefului sectorului de Poliție nr. 5 s-a
deplasat la fața locului.
Explică că înainte de a pleca la locul chemării a luat legătura cu ofițerul operativ de
serviciu al dispeceratului Inspectorului de Poliție Hâncești pentru a verifica suplimentar
1
informația, la care ofițerul i-a comunicat că Croitoru Ana a anunțat prin telefon că este
amenințată cu arma de către vecinul Florea Veaceslav. Ulterior, ajungând la fața locului
l-a depistat pe Florea Veaceslav, care se afla în fața porții de la intrarea în curte, în stare
de ebrietate și ținând în mâna dreaptă o armă de vânătoare cu două țevi, încărcată cu două
cartușe, aceasta fiind îndreptată spre persoanele care erau luate ostatici, iar în mâna
stângă ținea un cuțit.
Declară că în calitate de colaborator al poliției aflat în serviciu, îmbrăcat în ținută de
serviciu, a solicitat lui Florea Veaceslav să predea arma, însă acesta a aruncat arma în
curte după poartă și cu cuțitul în mână l-a amenințat în mod verbal pe reclamant că îl
omoară, astfel îndreptându-se spre ultimul, care i-a dezbătut cuțitul din mână.
Susține reclamantul că nu a aplicat forța fizică față de Florea Veaceslav, iar după ce
ultimul s-a liniștit i s-a propus să meargă la poliție pentru a clarifica situația. Astfel, s-a
urcat benevol în automobil și s-au deplasat la sectorul de Poliție nr. 5 din satul Cărpineni.
Ajunși la sectorul de Poliție a luat legătura cu șeful său, căruia i-a raportat despre cazul
din str. Boris Glavan, însă acesta a comunicat că este ocupat și nu dispune de timp pentru
a se ocupa de Florea Veaceslav ce se afla în stare de ebrietate și nu era capabil să
răspundă la întrebări, motiv din care i-a permis să plece la domiciliu.
Relevă că la 7 aprilie 2015, Florea Veaceslav a depus plângere la Procuratura
raionului Hâncești, în baza căreia a fost inițiată urmărirea penală, care nu este finalizată,
nu i-a fost înaintată învinuirea și nu există o sentință de condamnare definitivă și
irevocabilă.
Relatează că Serviciul protecției internă și anticorupție al Ministerului Afacerilor
Interne a dispus inițierea anchetei de serviciu pe faptul aplicării forței fizice în privința lui
Florea Veaceslav, în urma căruia a fost emis ordinul de sancționare disciplinară a
reclamantului prin concedierea sa din Poliție, ordin semnat de șeful adjunct al
Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne și nu de șeful sau
șeful interimar cu dreptul de a semna ordine de sancționare sau concediere.
Consideră reclamantul că Serviciul protecției internă și anticorupție al Ministerului
Afacerilor Interne nu a cercetat în ansamblu și integral cazul, nu a audiat martorii oculari
prezenți la fața locului și a adoptat o decizie prematură, iar materialele anchetei de
serviciu nu i-au fost aduse la cunoștință, nu i s-a explicat dreptul de contestare a ordinului
și a încheierii de serviciu a conducătorului ierarhic superior.
În urma concretizării cerințelor solicită reclamantul anularea ordinului de
sancționare disciplinară prin concediere din poliție, restabilirea în funcție deținută
anterior, încasarea salariului pentru perioada absenței forțată de la serviciu, a
prejudiciului moral în mărime de 100 000 de lei precum și a cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 27 aprilie 2016, cererea de chemare în
judecată înaintată de Croitoru Sergiu a fost respinsă ca neîntemeiată.
2
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 2 noiembrie 2017, a fost respinsă cererea de
apel declarată de Croitoru Sergiu și menținută hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 27
aprilie 2016.
La 5 martie 2018, Croitoru Sergiu, prin intermediul avocatului Țurcan Vasile a
declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 2 noiembrie 2017,
solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi
hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.
În motivarea cererii de recurs a indicat că instanța de apel a aplicat eronat legea și
alte acte normative, precum și a apreciat arbitrar probele, motiv din care decizia este
pasibilă de a fi casată.
Consideră că decizia instanței de apel este nemotivată, neîntemeiată și contrară
prevederilor art. 6 CEDO.
Prin referința depusă la data de 4 mai 2018, Inspectoratul General al Poliției a
solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.
Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la data de 2 noiembrie 2017.
Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost recepționată
de către recurent la data de 4 ianuarie 2018, fapt ce se conformă prin recipisa anexată la
materialele dosarului (f.d.42), recursul declarat la data de 5 martie 2018, se consideră
depus în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de către Croitoru Sergiu, prin intermediul
avocatului Țurcan Vasile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost
arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
3
Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute
la art. 432 Codul de procedură civilă.
La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare
a deciziei recurate.
Subsidiar se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul
XXXVIII Codul de Procedură Civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia
în fapt.
Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de
apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau
alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că
instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere
a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise
au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din recursul
declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens CEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la instanța de
judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul
de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare
depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de
atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi
conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §
31, Seria A, nr. 212-A).
4
În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se
constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători
decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității
recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu
privire la fondul recursului.
În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către
Croitoru Sergiu, prin intermediul avocatului Țurcan Vasile nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare,
este inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
d i s p u n e :
Recursul declarat de către Croitoru Sergiu, prin intermediul avocatului Țurcan
Vasile se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecător Svetlana Filincova
Judecători Dumitru Visternicean
Nicolae Craiu
5