3ra-1119/17 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1119/17

prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău

Judecător: N. Corcea

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: L. Bulgac, Gr. Dașchevici, D. Manole

Î N C H E I E R E

1 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Antoci Anatolie,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Antoci Anatolie

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu Oleg Chilaru cu privire la anularea

ordinului de sancționare disciplinară, restabilirea în funcție și încasarea salariului

pentru absența forțată de la muncă,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Antoci Anatolie și menținută hotărârea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 06 octombrie 2016, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La data de 16 august 2016, Antoci Anatolie a depus cerere de chemare în

judecată împotriva IGP al MAI al RM, intervenient accesoriu Oleg Chilaru cu privire

la anularea ordinului de sancționare disciplinară, restabilirea în funcție și încasarea

salariului pentru absența forțată de la muncă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că prin ordinul Inspectoratului

General de Poliție nr. 423 ef. din 15 iulie 2016 a fost sancționat disciplinar cu

concedierea din poliție, în temeiul art. 47 alin.1 lit. k) din Legea cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, adică pentru

comiterea unei încălcări grave, cu achitarea compensațiilor bănești pentru concediile

neutilizate și cu dreptul de a primi pensia pe linia MAI, pentru încălcarea prevederilor

art. 26 alin. (1) lit. a), b), c) și d) art. 28 alin.(1) lit. g) ale Legii cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, pct.6 lit. e),

i), j) și k) din Codul de etică și deontologie al polițistului, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 481 din 10 mai 2006, pct. 20 subpct. 4) și 7) din Regulamentul privind

organizarea și funcționarea Inspectoratului de Poliție Rîșcani al Inspectoratului

General al Poliției, aprobat prin Ordinul IGP nr.86 din 26 iulie 2013, pentru

comiterea unor fapte manifestate prin atitudine neglijentă față de obligațiunile de

serviciu prin nereacționarea promtă la înștiințarea făcută de Marina Iurceac,

manifestarea unui comportament agresiv și abuziv în legătură cu funcția deținută față

de subalterni, fapt care a compromis prestigiul funcției și al autorității din care face

parte.

1

Indică că circumstanțele descrise în conținutul Ordinului Inspectoratului

General de Poliție nr. 423 ef. din 15 iulie 2016, nu corespund adevărului, deoarece

dânsul a întreprins toate acțiunile necesare în calitatea sa de șef al Inspectoratului de

Poliție Rîșcani și a acționat prompt conform atribuțiilor funcționale.

Menționează că la 21 iunie 2016, la indicația sa a fost convocată ședința

operativă cu șefii de servicii din cadrul Inspectoratului, unde a solicitat șefului

adjunct și șefului Secției investigații, infracțiuni a Inspectoratului de Poliție Rîșcani

de a întreprinde toate acțiunile necesare în vederea constatării circumstanțelor

referitoare la dispariția lui Iurceac Igor și Tatarciuc Dumitru, precum și a

automobilului cu care aceștia se deplasau.

Susține că sunt eronate concluziile Inspectoratului General al Poliției,

consemnate în Ordinul nr. 423 ef. din 15 iulie 2016, precum că dânsul a manifestat o

atitudine neglijentă față de obligațiunile sale de șef al Inspectoratului de Poliție

Rîșcani, ca reacție la înștiințarea telefonică din 20 iunie 2016, iar Ordinul contestat,

de sancționare disciplinară în privința sa este neîntemeiat și ilegal, inclusiv și în

partea ce se referă la faptul că a manifestat un comportament agresiv și abuziv față de

subalterni, deoarece aceste circumstanțe nu au fost demonstrate în cadrul anchetei de

serviciu desfășurate.

Totodată, consideră ca fiind neîntemeiat și ilegal Ordinului Inspectoratului

General de Poliție nr. 423 ef. din 15 iulie 2016, în partea invocată de pârât, precum că

în seara de 21 iunie 2016, în timp ce persoana bănuită de săvârșirea omorului și

tâlhăriei era chestionată în biroul de serviciu al șefului Secției investigații, infracțiuni

a Inspectoratului de Poliție Rîșcani, în comun acord cu șeful adjunct al Direcției

NORD a Inspectoratului Național de Investigații al Inspectoratului General al Poliției,

dânsul ar fi intrat în birou și în prezența persoanei bănuite, prin comportament

agresiv, care contravine normelor de etică și deontologie al polițistului, ar fi reproșat

unuia dintre polițiști despre faptul că aceștia nu s-au ridicat în picioare la intrarea

superiorului, atentând astfel la demnitatea polițiștilor aflați în exercițiul funcțiunii,

ceea ce ar fi dus la refuzul bănuitului de a conlucra mai departe cu organul de

urmărire penală.

Solicită, reclamantul Antoci Anatolie, anularea ordinului șefului

Inspectoratului General de Poliție nr. 423 ef. din 15 iulie 2016 ,,Cu privire la

sancționarea disciplinară a șefului Inspectoratului de Poliție Rîșcani al Inspectoratului

General al Poliției, colonel de poliție Anatolie Antoci și a șefului adjunct al

Inspectoratului de Poliție Rîșcani al Inspectoratului General al Poliției, colonel de

poliție Grîu Andrei, în partea în care s-a dispus sancționarea disciplinară cu

concedierea din poliție, ca fiind ilegal, restabilirea sa în funcția de șef al

Inspectoratului de poliție Rîșcani al Inspectoratului General de Poliție și încasarea din

contul pârâtului în beneficiul său a salariului pentru întreaga perioadă de absență

forțată de la muncă.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 06 octombrie 2016,

acțiunea a fost respinsă integral, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 mai 2017, a fost respins apelul

declarat de Antoci Anatolie și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 08 august 2017, Antoci Anatolie a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie

admisă integral.

2

În motivarea recursului a indicat că instanțele ierarhic inferioare au apreciat

arbitrar probele administrate la dosar și au aplicat eronat normele de drept material și

procedural, din care motiv concluziile expuse în hotărâre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii iar hotărârea pronunțat ilegală și pasibilă de a fi casată.

Consideră că erorile admise de către instanțele ierarhic inferioare au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

După cum denotă din actele cauzei, copia deciziei instanței de apel din 04 mai

2017, a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces, inclusiv

recurentului Antoci Anatolie la data de 19 iunie 2017, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire cu nr. 10415 ce se conține la dosar (f.d. 50 Vol. II), însă careva

date privind recepționarea acesteia de către destinatari, materialele cauzei nu conțin.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul Antoci Anatolie s-a

conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 08 august 2017, împotriva

încheierii instanței de apel din 04 mai 2017, în termen.

La data de 12 octombrie 2017 IGP al MAI al RM a depus referință asupra

recursului declarat de Antoci Anatolie invocând legalitatea deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanțe și solicitând de a considera recursul declarat ca fiind

inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Antoci Anatolie în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Antoci Anatolie nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

3

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Antoci Anatolie.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Antoci Anatolie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

4