3ra-321/17 — anularea ordinului cu privire la sancționarea disciplinară, restabilirea în funcția, încasarea salariului pentru absența forțată, repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 3ra-321/17

Instanța de fond: Judecătoria Centru, mun. Chișinău – A. Cucerescu

Instanța de apel: CA Chișinău – M. Ciugureanu, G. Dașchevici, E. Clim

Î N C H E I E R E

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

judecători Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas,

soluționând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de

către Ivan Burlacu

în pricina civilă la acțiunea lui Ivan Burlacu împotriva Inspectoratului General

al Poliției, intervenient principal Centrul Național Anticorupție privind anularea

ordinului cu privire la sancționarea disciplinară cu concedierea din organele de

poliție, restabilirea în funcția deținută anterior, încasarea salariului pentru absența

forțată, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 26 octombrie 2016,

C O N S T A T Ă:

Ivan Burlacu la data de 18 iunie 2015 s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Inspectoratului

General al Poliției, cu modificările ulterioare, solicitând anularea ordinului cu

privire la aplicarea sancțiunii disciplinare prin concediere din organele de poliție,

restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la

serviciu în raport de 4 039,0 lei lunar, repararea prejudiciului moral în mărime de

cinci salarii lunare și încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 5 500 lei (

f.d. 4-12, 35, vol. I).

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că din 02 decembrie 2013 a fost

angajat în calitate de inspector inferior patrulare al Plutonului Sângerei, Glodeni,

Fălești al Companiei de Patrulare nr. 2 Bălți al Regimentului de Patrulare Nord al

INP al IGP al MAI, fiind încheiat contractul individual de muncă pe o durată

nedeterminată.

La data de 23 aprilie 2015 Direcția Inspectare Efectivă al IGP în temeiul

raportului Centrului Național Anticorupție a inițiat ancheta de serviciu. Potrivit

raportului în perioada 23 octombrie 2014-08 aprilie 2015, în baza Legii nr. 325 din

23 decembrie 2013 privind testarea integrității profesionale a fost verificat modul

de respectare de către agenții publici a obligațiilor și atribuțiilor de serviciu precum

și regulile de conduită.

1

Constatarea identității reclamantului a fost efectuară din imaginile video

prezentate de CNA de către inspectorul principal al Secției administrare personal al

Direcției resurse umane.

În cadrul anchetei de serviciu s-a stabilit, că la data de 20 ianuarie 2015

conform graficului de serviciu aprobat de către conducerea INP al IGP, inspectorul

inferior patrulare Anatolie Grițco și inspectorul inferior Ivan Burlacu, aflându - se

pe traseul Bălți- Orhei, cu autopatrula MAI9765, de comun acord cu Anatolie

Grițco au stopat unitatea de transport condusă de către testorul de integritate, la

care era special amenajată o cameră de luat vederi. Din imaginile video

administrate se prezumă, că inspectorul inferior patrulare al INP al IGP Anatolie

Grițco a comunicat testatorului de integritate că acesta a comis 3 încălcări și

urmează a fi întocmit un proces – verbal cu privire la contravenție, cu aplicarea

unei amenzi în mărime de 1 000 lei și 11 puncte de penalizare.

De asemenea din raportul agentului testator rezultă, că acesta a purtat discuții

cu Ivan Burlacu, care a acceptat suma de 200 lei în schimbul neîntocmirii

procesului – verbal cu privire la contravenție pentru încălcările comise.

Prin ordinul IGP nr. 335 ef din 21 mai 2015 cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare reclamantul este acuzat că a folosit situația de serviciu și a primit 200

lei, restituindu-i documentele testatorului fără a întreprinde măsuri de constatare și

documentarea unei eventuale contravenții, fiindu-i imputată încălcarea prevederilor

art. art. 26 alin. 1, lit. b) și c) și art. 28 alin. 1, lit. h) al Legii nr. 320 din 27

decembrie 2012 cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului, pct. 8,

subpct. 2 și 3 al Statutului disciplinar al polițistului, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 502 din 09 iulie 2013, pct. 13 și pct. 25, lit. a), b),c), d) al Codului

de Etică și deontologie al polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 481

din 10 mai 2006 și cap. I, pct. 34, lit. d), pct. 35, lit. b), pct. 37, cap II, pct. 1 și 2

subpct. 4, pct. 3 subpct. 19, lit. e), t), subpct. 21,22 lit. c), pct. 9) din

Regulamentului Serviciului patrulare rutieră, aprobat prin ordinul MAI nr. 45 din

19 februarie 2010.

Totodată i se impută necomunicarea circumstanțelor cazului ofițerului de

serviciu al Dispeceratului subdiviziunii din care face parte, neîntocmirea actelor

corespunzătoare de constatare, prin ce a încălcat prevederile pct. 5.25, alin. 2 ale

Instrucțiunilor privind modul de primire, înregistrare, evidență și examinare a

sesizărilor și a altor informații referitoare la infracțiuni, aprobat prin ordinul

interdepartamental nr. 121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008 cu privire la evidența

unică a infracțiunilor.

În opinia reclamantului concluziile anchetei de serviciu privind abaterile

disciplinare invocate sunt neîntemeiate, și neprobate, iar acțiunea imputată nu

întrunește semnele unei abateri disciplinare, care ar da temei aplicarea celei mai

grave sancțiuni sub formă de concediere, care potrivit art. 17, lit. e ) al Legii cu

privire la prevenirea și combaterea corupției atrage sancțiunea disciplinară pentru

comiterea unui act de corupție, a unui fapt de comportament corupțional, dacă

această nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Astfel, angajatorul nu a ținut cont de gravitatea bănuielii de comiterea unei

abateri disciplinare, de alte circumstanțe obiective, cum ar fi lipsa abaterilor

2

disciplinare anterior, reputația ireproșabilă, vechimea în muncă, luând la bază

raportul agentului testator.

Articolele 2, 9, 10, 11, 12 și 16 ale Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013

privind testarea integrității, prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 7 din 16

aprilie 2015 au fost declarate neconstituționale, astfel, nu puteau fi aplicate la caz.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 07 decembrie 2015 s-a atras

Centrul National Anticorupție în calitate de intervenient principal ( f.d. 90-91, vol.

I)

Centrul Național Anticorupție a înaintat propriile pretenții, prin care a solicitat

încasarea de la Ivan Burlacu suma de 200 lei transmisă acestuia în cadrul testului

de integratate profesională ( f.d. 62-63, vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din data de 04 mai 2016 s-a

respins cererea de chemare în judecată înaintată de către Ivan Burlacu ca fiind

neîntemeiată, s-a admis cererea Centrului Național Anticorupție, s-a încasat de la

Ivan Burlacu în beneficiul Centrului Național Anticorupție suma de 200 lei,

acceptate de acesta în cadrul testului de integritate ( f.d. 202, 205-215, vol. I).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 11 mai 2016 Ivan

Burlacu și avocatul acestuia Angela Procopciuc a contestat-o cu apel, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii contestate cu emiterea unei hotărâri noi

privind admiterea acțiunii ( f.d. 219, vol. I, 3-34, vol. II).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 26 octombrie 2016 s-a

respins apelul declarat de Ivan Burlacu, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din data de 04 mai 2016 ( f.d. 83,84-94, vol. II).

În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut, că anterior emiterii

ordinului nr. 335 ef din 21 mai 2015 a fost efectuată ancheta de serviciu în cadrul

căreia s-a constat că acțiunile lui Ivan Burlacu se încadrează în abatere disciplinară,

iar aplicarea sancțiunii disciplinare cât și constatarea gravității acesteia ține de

competența angajatorului. Astfel, Inspectoratul General al Poliției este îndreptățit

să aplice pentru abaterea comisă sancțiune disciplinară cu concedierea din funcșia

deținută.

De asemenea, instanța de apel a analizat și combătut toate argumentele lui

Ivan Burlacu cu privire la ilegalitatea emiterii ordinului de concediere, reținându-le

ca fiind nefondate.

Totodată a constatat întemeiată pretenția Centrului Național Anticorupție de

încasarea din contul lui Ivan Burlacu a sumei de 200 lei, transmiși de testatorul de

integritate, menționând că testarea a avut loc la data de 20 ianuarie 2015 până la

declararea neconstituționale a art. 2, 9, 10, 11, 12 și 16 al Legii nr. 325 din 23

decembrie 2013 privind testarea integrității.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel la data de 01 februarie 2017 Ivan

Burlacu a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

contestate, cu emiterea unei hotărâri noi, prin care să fie admisă acțiunea ( f.d. 101-

107, vol. II)

În motivarea recursului a indicat, că instanțele judecătorești au încălcat

normele de drept material, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a

interpretat în mod eronat legea, iar probele au fost apreciate arbitrat.

3

La data de 27 februarie 2017 Inspectoratul General al Poliției a depus

referință la cererea de recurs depusă de Ivan Burlacu, prin care a solicitat

respingerea recursului ca fiind inadmisibil, iar în eventualitatea în care recursul va

trece admisibilitatea a solicitat respingerea recursului ca fiind nefundat cu

menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe ( f.d. 113-117,

vol. II).

Centrul Național Anticorupție la data de 10 martie 2017 a depus referință la

cererea de recurs depusă de Ivan Burlacu, prin care a solicitat respingerea

recursului, cu menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe (

f.d. 120, vol. II).

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 26 octombrie 2016, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de

21 decembrie 2016, confirmare privind recepționarea acesteia la materialele

dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul depus de către Ian Burlacu la data de 01

februarie 2017 se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Ivan Burlacu

este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Colegiul atestă, că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și

de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate. Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

4

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decât cele

indicate la al. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în recursul

declarat de către Ivan Burlacu asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ivan Burlacu inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ivan Burlacu împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016 în pricina civilă la acțiunea

lui Ivan Burlacu împotriva Inspectoratului General al Poliției, intervenient

principal Centrul Național Anticorupție privind anularea ordinului cu privire la

sancționarea disciplinară cu concedierea din organele de poliție, restabilirea în

funcția deținută anterior, încasarea salariului pentru absența forțată, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Sveatoslav Moldovan

Maria Ghervas

5