3ra-1802/16 — anularea ordinului de sancționare disciplinară, restabilirea în funcția deținută, încasarea salariului pentru perioada de absență forțată de la serviciu și repararea prejudiciului moral

prima instanță: N. Mămăliga dosarul nr. 3ra-29/17

instanța de apel: V. Pruteanu, A. Gavrilița, L. Popova

Î N C H E I E R E

11 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecător Valentina Clevadî

judecători Ion Druță, Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul

General al Poliției a Ministerului Afacerilor Interne, în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de Grădinaru Viorel împotriva Inspectoratului General al

Poliției a Ministerului Afacerilor Interne privind anularea ordinului de sancționare

disciplinară, restabilirea în funcția deținută, încasarea salariului pentru perioada de

absență forțată de la serviciu și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2016, prin care s-a

respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției a Ministerului Afacerilor

Interne și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 12 aprilie

2016,

c o n s t a t ă

La 11 ianuarie 2016, Grădinaru Viorel s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției a Ministerului Afacerilor

Interne privind anularea ordinului de sancționare disciplinară, restabilirea în funcția

deținută, încasarea salariului pentru perioada de absență forțată de la serviciu și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în baza contractului individual de

muncă și ordinului nr. 170 ef din 12 iunie 2000 al MAI a fost angajat funcția de

inspector al Secției poliției criminale a Comisariatului de Poliție sectorul Ciocana

mun. Chișinău al Inspectoratului de Poliție mun. Chișinău, având gradul special de

locotenent de poliție.

Menționează că, prin ordinul nr. 61ef. din 14 martie 2013 al Inspectoratului

General al Poliției a MAI a fost numit în funcția de ofițer principal de investigații al

Secției nr. 1 (control și supraveghere zonală), Direcția asigurare și supraveghere

1

specială a Inspectoratului național de investigații al IGP a MAI, iar începând cu 25

iulie 2014, în baza ordinului nr. 445ef. din 25 iulie 2014 al IGP a MAI, deține gradul

special de locotenent-colonel de poliție.

În baza dispoziției nr. INI-4261 din 08 iunie 2015 ,,cu privire la efectuarea

controlului și supravegherii activității speciale de investigații, cu acordarea ajutorului

practic subdiviziunilor specializate ale Inspectoratului General al Poliției” a IGP și

graficului anexă, exercitând funcția de ofițer principal de investigații al Secției nr. 1 a

Direcției asigurare și supraveghere specială a Inspectoratului național de investigații

al IGP a MAI, a avut obligația ca în perioada de timp 15-31 octombrie 2015 să-și

exercite atribuțiile de serviciu în Inspectoratul de Poliție Edineț, iar în perioada de

timp 01-15 noiembrie 2015 în Inspectoratul de Politie Glodeni, cu scopul de a

monitoriza activitatea specială de investigații și a acorda ajutor practico-metodologic

angajaților din Secția investigații infracțiuni a subdiviziunilor date.

În temeiul ordinului de deplasare seria AH nr.007006, în perioada de timp 27 -31

octombrie 2015, s-a aflat în cadrul Inspectoratului de Poliție Edineț, iar în temeiul

ordinului de deplasare seria AE nr.007011, în perioada de timp 02 - 05 noiembrie

2015, s-a aflat în cadrul Inspectoratului de Politie Glodeni.

Susține că, după ce a revenit din deplasarea de serviciu și a prezentat Direcției

finanțe a IGP a MAI documentele privind compensarea cheltuielilor suportate,

Direcția inspectare efectiv a IGP, reprezentată de ofițerul principal de investigații al

Secției nr.2, locotenent-colonelul de poliție, Modîrcă Dorin, a inițiat o anchetă de

serviciu și după finalizarea anchetei in cauză, în baza ordinului nr.864ef. din 11

decembrie 2015 a fost sancționat disciplinar cu concedierea din funcție. Ordinul dat i-

a fost adus la cunoștință contra semnătură la 15 decembrie 2015.

La 24 decembrie 2015, a formulat o cerere prealabilă în care și-a expus

dezacordul în privința ordinului IGP al MAI nr. 864ef. din 11 decembrie 2015,

solicitând anularea acestuia , însă din motive necunoscute, nu a primit nici un

răspuns.

Mai indică că, tot la 24 decembrie 2015, a depus o cerere prin care a solicitat

copiile autentificate a contractului individual de muncă; ordinului de numire în

funcție; ordinului de acordare a gradului special „locotenent-colonel de poliție”; fișei

personale și fișei postului; ordinelor de stimulare și/sau sancționare disciplinară

aplicate pentru toată perioada de activitate în Poliție; ordinului de concediere din

Poliție; caracteristicii de serviciu, care să conțină informații ample cu privire la

funcțiile deținute și evaluarea activității pe tot parcursul carierei polițienești;

certificatului cu privire la munca în cadrul unității respective, în care urmează să se

indice specialitatea, calificarea, funcția, durata muncii și cuantumul salariului,

inclusiv, toate adaosurile și sporurile salariale pentru anul de muncă 2014-2015, la

care la fel nu a primit răspuns.

2

Consideră reclamantul că, odată cu inițierea, desfășurarea și finalizarea anchetei

de serviciu nr.3169, cât și prin adoptarea ordinului IGP nr. 864ef. din 11 decembrie

2015, factorii de decizie din cadrul IGP au încălcat prevederile art.55 alin. (1), (4) și

(5) din Legea cu privire la activitatea Poliției și Statutul polițistului nr. 320 din 27

decembrie 2012 și pct.4. 8, pct. 1, 4, 14, 37-42, 53-60, 80-83 și 87 din Statutul

disciplinar al polițistului, aprobat prin hotărârea Guvernului nr.502 din 09 iulie 2013,

iar în consecință, ilegal și neîntemeiat au adoptat actul administrativ de sancționare cu

concediere din poliție.

Solicită reclamantul, anularea ordinului nr. 864ef. din 11 decembrie 2015 cu

privire la sancționarea disciplinară; restabilirea în funcția de ofițer principal de

investigații al Secției nr. 1 a Direcției asigurare și supraveghere specială a

Inspectoratului național de investigații al IGP a MAI; încasarea salariului mediu

pentru lipsa forțată de la serviciu începând cu 11.12.2015 și până la data repunerii în

funcția deținută anterior; încasarea prejudiciului moral în mărimea unui salariu mediu

lunar pentru fiecare lună de privare de dreptul de a munci, începând cu 11.12.2015 și

până la data adoptării hotărârii judecătorești, precum și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 12 aprilie 2016 acțiunea a

fost admisă parțial.

S-a anulat ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 864ef. din 11 decembrie

2015 cu privire la sancționarea disciplinară a ofițerului principal de investigații al

Secției nr. 1 a Direcției asigurare și supraveghere specială a Inspectoratului național

de investigații al Inspectoratului General al Politiei, locotenent-colonel de poliție

Grădinaru Viorel Andrei.

S-a restabilit Grădinaru Viorel în funcția de ofițer principal de investigații al

Secției nr. 1 a Direcției asigurare și supraveghere specială a Inspectoratului național

de investigații al Inspectoratului General al Poliției.

S-a obligat Inspectoratul General al Poliției să calculeze și să achite lui

Grădinaru Viorel salariul mediu pentru absența forțată de la serviciu pentru perioada

de la 11 decembrie 2015 până la 12 aprilie 2016 inclusiv.

S-a obligat Inspectoratul General al Poliției să calculeze și să achite lui

Grădinaru Viorel prejudiciul moral în mărimea unui salariu mediu lunar.

S-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui Grădinaru

Viorel cheltuielile de judecată suportate pentru asistența juridică în mărime de 4000

lei.

În rest, pretențiile privind încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor de

judecată, au fost respinse ca neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Inspectoratul General al Poliției a

contestat-o cu apel.

3

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2016, s-a respins apelul

declarat de Inspectoratul General al Poliției a MAI și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 12 aprilie 2016.

La 15 noiembrie 2016, Inspectoratul General al Poliției a declarat recurs,

solicitând admiterea recursului, casarea dispozițiilor judecătorești și emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărârile contestate,

considerându-le neîntemeiate prin faptul că au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material și procedural.

Relevă că, atât prima instanță, cât și instanța de apel, nu au reținut argumentele

Inspectoratului General al Poliției expuse întru fundamentarea aplicării sancțiunii

disciplinare, fapt ce generează netemeinicia hotărârii contestate.

În acest sens, reiterează recurentul că, intimatul Grădinaru Viorel a lipsit de la

serviciu fără motive întemeiate în ziua de 02.11.2015 și 04.11.2015, încălcând astfel

disciplina de serviciu, ceea ce constituie o încălcare gravă atât a normelor Codului

muncii, cât și a clauzelor contractuale prevăzute în contractul individual de muncă.

Cu referire la compensarea prejudiciului moral în mărimea unui salariu mediu

lunar, indică că, intimatul nu a justificat în nici un fel cuantumul și necesitatea

admiterii acestei pretenții, iar instanțele de judecată nu au luat în calcul prevederile

art. art. 1422 și 1423 a Codului civil, precum și hotărârea explicativă a Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 9 din 09.10.2006 cu privire la aplicarea de către instanțele de

judecată a legislației ce reglementează repararea prejudiciului moral, admițând eronat

acest capăt de cerere.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia că, recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției a MAI,

urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și

4

ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba

de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane

care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de

judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Inspectoratul General al

Poliției a MAI, este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de

apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că argumentele invocate de către recurent în cererea de

recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de

legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în

practică, cît și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime" conform Convenției (a se vedea Mitropolia

Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). În același timp,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe cînd în recursul declarat

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției a MAI, ca inadmisibil.

5

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției a Ministerului

Afacerilor Interne, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecător Valentina Clevadî

judecători Ion Druță

Dumitru Mardari

6