3ra-1323/18 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1323/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, judecător – M. Gandrabur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Pahopol, V. Negru, A. Bostan

Î N C H E I E R E

10 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al Poliției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Domnica Stegărescu

împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la stabilirea și achitarea

indemnizației lunare pentru îngrijirea și creșterea copilului până la vârsta de 3 ani,

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției, fiind menținută hotărârea

din 24 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

c o n s t a t ă:

La 02 iunie 2017, Domnica Stegărescu s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată către Inspectoratul General al Poliției, prin care a solicitat stabilirea și

achitarea indemnizației lunare pentru îngrijirea și creșterea copilului până la vârsta de

3 ani, încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că se află în relații de căsătorie cu

Fiodor Stegărescu din 26 august 2016, fapt confirmat prin adeverința de căsătorie

seria CS-V 1329020 din 26 august 2016.

La 22 decembrie 2016, Domnica Stegărescu a fost luată la evidență de către

Centrul de Sănătate Costești și i s-a eliberat certificat de concediu medical, prin care i

s-a stabilit concediul de maternitate, iar la XXXX, s-a născut fiul XXX XXX.

Potrivit reclamantei, pe perioada sarcinii și până în prezent nu a fost angajată în

câmpul muncii, aflându-se la întreținerea deplină a soțului ei, Fiodor Stegărescu.

Actualmente nu este încadrată în câmpul muncii, fiind în concediu pentru îngrijirea

copilului până la vârsta de 3 ani, nu beneficiază de indemnizație pentru creșterea

copilului de la Casa Națională de Asigurări Sociale. Soțul reclamantei, Fiodor

Stegărescu, activează în cadrul subdiviziunilor MAI al Republicii Moldova începând

cu 31 august 2013, în prezent este angajat al Direcției de Poliție a municipiului

Chișinău a IGP al MAI începând cu 15 iunie 2016.

Astfel, potrivit jurisprudenței constante a Republicii Moldova, soțiile

colaboratorilor Inspectoratului General al Poliției, aflate la întreținerea soților, li se

achită indemnizație pentru concediul parțial plătit pentru îngrijirea și creșterea

1

copilului minor până la vârsta de 3 ani, de la locul de serviciu al soțului polițist.

Constatând că întrunește cerințele impuse de lege, la 24 aprilie 2017, reclamanta a

înaintat în adresa Inspectoratului General al Poliției o cerere prealabilă în acest sens,

care a fost recepționată de către pârât la 27 aprilie 2017, însă în termen de 30 de zile,

nu i s-a răspuns, prin urmare consideră că cererea prealabilă depusă este lăsată fără

soluționare.

Prin hotărârea din 24 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

cererea de chemare în judecată înaintată de Domnica Stegărescu a fost admisă, s-a

obligat Inspectoratul General al Poliției să stabilească, calculeze și să achite în

beneficiul Domnicăi Stegărescu indemnizația lunară pentru concediul parțial plătit de

îngrijire a copilului XXX XXX, născut la XXXX, până la atingerea vârstei de 3 ani,

în modul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004. S-a încasat din contul

Inspectoratului General al Poliției în beneficiul Domnicăi Stegărescu suma de 3000

lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În rest cerințele cu privire la încasarea

cheltuielilor de asistență juridică s-au respins ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Inspectoratul General al Poliției, fiind menținută hotărârea din 24

noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că legislația națională pune anume

în seama angajatorului achitarea indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului

minor până la vîrsta de 3 ani. Astfel, ținând cont de faptul că, în speță, intimata nu

este angajată în câmpul muncii, se află la întreținerea soțului Fiodor Stegărescu,

angajat în cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova din 31 august 2013 până în prezent, aceasta beneficiază de indemnizație

pentru creșterea și îngrijirea copilului minor până la vârsta de 3 ani de la locul de

muncă al soțului.

Având în vedere faptul că, potrivit informației nr. 3047 din 11 aprilie 2017,

eliberată de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ialoveni, s-a stabilit că Domnicăi

Stegărescu nu i-a fost stabilită indemnizația pentru îngrijirea și creșterea copilului

minor XXX XXX, prima instanță corect a dispus obligarea Inspectoratului General al

Poliției să stabilească, calculeze și să achite în beneficiul Domnicăi Stegărescu

indemnizația lunară pentru concediul parțial plătit de îngrijire a copilului XXX XXX,

născut la XXXX, până la atingerea vârstei de 3 ani.

Astfel, Inspectoratul General al Poliției prin inacțiunea de a calcula și achita

reclamantei indemnizația de maternitate de la locul de muncă al soțului, a atentat

direct la dreptul reclamantei la un trai decent și la bunăstarea familiei acesteia,

situație ce vine în contradicție cu garanțiile acordate prin prisma art. 46 din

Constituția Republicii Moldova, ceea ce în consecință ar putea fi apreciat ca o

atentare la drepturile protejate și garantate prin art. 6 al Convenției pentru Apărarea

Drepturilor și a Libertăților Fundamentale, cât și a art. 1 al Protocolului adițional al

Convenției, în coroborare cu art. 14 al Convenției.

La 07 august 2018, Inspectoratul General al Poliției a contestat cu recurs decizia

din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii

din 24 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, cu emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea înaintată de Domnica Stegărescu să fie respinsă ca fiind

neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

2

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar a reiterat că decizia instanței de apel este nemotivată, deoarece

nu conține răspunsuri la toate argumentele invocate în cererea de apel, fiind bazată

doar pe argumentele reclamantei.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

Inspectoratul General al Poliției neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil,

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

29 mai 2018, fiind expediată participanților la proces la data de 09 iulie 2018 (f.d.

128), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să confirme momentul

recepționării acesteia de către participanții la proces. Astfel, având în vedere faptul că

recursul declarat împotriva deciziei din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost

înregistrat la 07 august 2018, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură

civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

3

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Inspectoratul General al Poliției.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu

4