2rh-51/20 — Încasarea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2rh–51/20

Prima instanță: Judecătoria Ungheni (sediul central), (jud. V. Șchiopu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, Iu. Cotruță, N. Simciuc)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție, (jud. Sv. Filincova, D. Mardari, M. Ghervas)

Î N C H E I E R E

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând cererea de revizuire depusă de Dilion Petru, reprezentat de avocatul

Fetcu Andrian,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Scutaru Natalia împotriva lui Dilion Petru cu privire la repararea prejudiciului

material și moral,

împotriva încheierii din 27 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție,

c o n s t a t ă:

La 08 octombrie 2018, Natalia Scutaru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Dilion Petru cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

Prin hotărârea din 19 decembrie 2018 a Judecătoriei Ungheni (sediul central),

cererea de chemare în judecată depusă de Scutaru Natalia a fost admisă parțial.

A fost încasat de la Dilion Petru în beneficiul Nataliei Scutaru, prejudiciul

material cauzat în urma inundării apartamentului, în mărime de 47 316 de lei și taxa

de stat în mărime de 1520 de lei.

În rest, pretenția privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei,

a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Dilion Petru și menținută hotărârea din 19 decembrie 2018 a

Judecătoriei Ungheni (sediul central).

Prin încheierea din 27 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de către Dilion Petru, reprezentat de avocatul Fetcu Andrian, a fost

1

considerat inadmisibil.

La 26 februarie 2020 (prin oficiul poștal), Dilion Petru, reprezentat de avocatul

Fetcu Andrian, a depus cerere de revizuire împotriva încheierii din 27 noiembrie

2019 a Curții Supreme de Justiție, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de recurs.

Verificând încheierea supusă revizuirii, în raport cu criticile formulate și în

limitele temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire este

inadmisibilă, pentru motivele ce se succed.

În corespundere cu articolul 452 alin. (11) al Codului de procedură civilă,

revizuirea s-a examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora

ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul

judiciar a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea

de revizuirea au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței

controlul actelor judecătorești contestate. Mai mult, nici un participant nu a solicitat

audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Auza Vilho

Eskelinen și alții vs Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75, cauza

Eriksson vs Suedia, hotărârea din 12 aprilie 2012, § 66, 72, cauza Pönkä vs Estonia,

hotărârea din 08 noiembrie 2016, § 33 – 34).

Posibilitatea revizuirii prevăzute de Capitolul XXXIX din Codul de procedură

civilă reprezintă o procedură excepțională. Prin urmare, cererile de revizuire a

hotărârilor judecătorești trebuie supuse unei analize stricte.

În conformitate cu articolul 446 alin. (1) al Codului de procedură civilă, pot fi

supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale

tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.

Alin. 2 al aceleiași norme prevede că încheierile de încetare a procesului

conform art. 265 lit. c) și d), precum și cele prin care se respinge acțiunea ca fiind

tardivă conform art. 1861 pot fi supuse revizuirii. Încheierile judecătorești care nu se

referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora nu se supun

revizuirii. În aceste cazuri, încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se supun

niciunei căi de atac.

Structura logico – juridică a art. 451 alin. (1) – (4) al Codului de procedură

civilă prevede condițiile de formă și de conținut a unei cereri de revizuire, obligația

revizuentului de a depune cererea la instanța competentă și inadmisibilitatea

avansării repetate a unei asemenea cereri, care este întemeiată pe aceleași temeiuri.

În mod corespunzător, nerespectarea acestor cerințe legale dictează aplicarea art.

453 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură civilă.

Totuși, în urma modificărilor operate, prin Legea nr. 17 din 5 aprilie 2018, la

art. 446 și 448 al Codului de procedură civilă, încheierile judecătorești, care nu se

referă la fondul cauzei, nu se supun revizuirii. În același context, legislatorul a exclus

competența Curții Supreme de Justiție de a examina cererile de revizuire împotriva

2

deciziilor curților de apel în privința cărora Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat

printr-o decizie asupra inadmisibilității.

Din această perspectivă, Colegiul judiciar trebuie să se pronunțe dacă

încheierea irevocabilă de inadmisibilitate poate fi supusă revizuirii și dacă Curtea

Supremă de Justiție este competentă să judece o atare situație juridică.

Cu privire la primul aspect, instanța notează că art. 440 alin. (1) al Codului de

procedură civilă confirmă că încheierea de inadmisibilitate a unui recurs nu se referă

la fondul cauzei, ceea ce face aplicabil art. 446 alin. (2) al Codului de procedură

civilă.

Cu toate acestea, temeiurile indicate la art. 433 lit. a1) – d) al Codului de

procedură civilă pot fi apreciate doar de instanța de recurs, iar lipsa unei căi de a

atac, chiar și de retractare, ar afecta dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 20

din Constituția Republicii Moldova și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Or, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene, îndepărtarea de la

principiul securității juridice este justificată doar când este impusă de circumstanțe

cu caracter substanțial și convingător (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Ryabykh

vs Rusia, hotărârea din 24 iulie 2003, § 52; cauza Pravednaya vs Rusia, hotărârea

din 18 noiembrie 2004, § 25; cauza Giuran vs România, hotărârea din 21 iunie 2011,

Competența instanțelor superioare de a casa și de modifica hotărâri

judecătorești obligatorii și executorii ar trebui exercitată pentru corectarea erorilor

judiciare. Această competență trebuie exercitată astfel încât să facă, atât cât este

posibil, un echilibru echitabil între interesele unui individ și nevoia de a asigura

eficiența sistemului judiciar (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Nikitin vs Rusia,

hotărârea din 20 iulie 2004, § 54-61; cauza SC „Textinc” SA vs România, hotărâre

din 6 februarie 2018, § 24).

La acest capitol, Colegiul judiciar observă că prin încheierea din 27 noiembrie

2019 a Curții Supreme de Justiție a fost considerată inadmisibilă cererea de recurs

depusă de Dilion Petru, reprezentat de avocatul Fetcu Andrian, în baza temeiul

prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. Formalitățile

specificate la articolul 433 a1) – d) din Codul de procedură civilă au fost respectate

de recurent, iar completul de judecată nu a avut obiecții în această parte.

Drept consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție trage concluzia că încheierea menționată supra nu poate

fi contestată în procedură de revizuire, iar instanța nu este competentă de a examina

cererea de revizuire formulată de Dilion Petru, reprezentat de avocatul Fetcu

Andrian.

Or, este evident că hotărârea din 19 decembrie 2018 a Judecătoriei Ungheni a

fost supusă căilor de atac și a fost menținută prin decizia din 03 aprilie 2019 a Curții

de Apel Chișinău. Conjunctura descrisă supra determină posibilitatea depunerii

3

revizuirii la Curtea de Apel Chișinău, conform competenței specificate în art. 448

alin. (2) al Codului de procedură civilă.

Cu privire la încheierea din 27 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție,

Colegiul judiciar relevă că legislatorul nu a prevăzut o împuternicire expresă a

instanței de revizuire în acest caz. Însă, art. 446 alin. (1) al Codului de procedură

civilă stabilește fără echivoc că dispozițiile judecătorești se supun revizuirii în

condițiile capitolului XXXIX. Totodată, alin. (2) din articolul respectiv folosește

sintagma „încheierile de inadmisibilitate”, ce vizează în mod direct doar încheierile

judecătorești, care nu se supun revizuirii, întrucât nu se referă la fondul cauzei.

Mai mult, o situație juridică similară a fost introdusă de legislator prin punctul

145 din articolul III din Legea nr. 17 din 5 aprilie 2018. Așadar, potrivit acestor

completări, instanța de recurs are competența de a considera inadmisibil recursul în

cazul în care este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția

cazurilor prevăzute la art. 429 alin.(5).

Astfel, raționamentele de mai sus limitează soluția instanței la art. 453 alin. (1)

lit. a) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură civilă, după

ce examinează cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de respingere a cererii

de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Pe baza celor prezentate, Colegiul atestă că legislatorul nu a exemplificat

împrejurările, când o instanță de revizuire trebuie să pronunțe o încheiere de

respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Totuși această dispoziție

legală, dar și practica judiciară constantă, denotă că o cerere de revizuire poate fi

declarată inadmisibilă, atunci când nu a fost depusă în termenele prevăzute la art.

450 al Codului de procedură civilă sau a fost declarată de persoanele care nu sunt în

drept să facă acest lucru.

La fel, cerere de revizuire poate fi respinsă atunci când nu sunt respectate

condițiile de formă din art. 451 alin. (1) și (3) al Codului de procedură civilă.

Actualmente, urmând logica expusă supra, instanța de revizuire poate considera o

cerere de revizuire ca inadmisibilă în cazul în care revizuirea este depusă împotriva

unui act ce nu se supune revizuirii.

Având în vedere prevederile art. 446, 451 alin. (1) lit. a) al Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție decide că revizuirea depusă de Dilion Petru, reprezentat de

avocatul Fetcu Andrian, urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) al Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Dilion Petru,

4

reprezentat de avocatul Fetcu Andrian, împotriva încheierii din 27 noiembrie 2019

a Curții Supreme de Justiție, în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare

în judecată depusă de Scutaru Natalia împotriva lui Dilion Petru cu privire la

repararea prejudiciului material și moral.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5