2ra-618/21 — repararea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-618/21 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-618/21
Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) V. Lastavețchi
Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu
Î N C H E I E R E
07 aprilie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Mariana Pitic
Dumitru Mardari
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Criulean Ionuț,
reprezentat de avocatul Bolboceanu Ana,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Rusanov Larisa
împotriva lui Criulean Ionuț cu privire la repararea prejudiciului material și moral
și încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2020, prin care
s-a respins apelul declarat de avocatul Bolboceanu Ana în interesele lui Criulean
Ionuț și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din
05 noiembrie 2019,
c o n s t a t ă :
La 08 august 2017, Rusanov Larisa a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Criulean Ionuț cu privire la repararea prejudiciului material și moral
și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, Rusanov Larisa a menționat că este proprietara
apartamentului nr. 26 din str. Ion Inculeț nr. 105/2 mun. Chișinău, iar pârâtul
Criulean Ionuț este proprietarul apartamentului nr. 31 de la etajul superior.
Reclamanta a specificat că la data de 08 iunie 2017, din apartamentul nr. 31 a
avut loc o scurgere de apă, în rezultatul căreia au fost inundate apartamentele
nr. 21, 26 și 11.
În rezultatul examinării situației la fața locului în aceiași zi, a fost întocmit
actul de constatare, prin care s-a confirmat că apartamentul nr. 26 a fost inundat de
la apartamentul nr. 31 de la etajul superior, fiind deteriorate tavanele în baie și
veceu, coridor, salon, dormitor, debara, covoarele pluteau în apă, iar în debara au
fost deteriorate hainele.
1
De asemenea, a specificat că prin Raportului de expertiză extrajudiciară din
12 iulie 2017, costul lucrărilor de reparație ce necesită a fi efectuate în încăperile
inundate ale apartamentului nr. 26, a fost estimat la suma de 72 837,16 lei, însă
pârâtul refuză să achite suma respectivă.
Rusanov Larisa a solicitat încasarea de la Criulean Ionuț a sumei de 72 837,16
lei cu titlu de prejudiciu material, încasarea sumei de 25 000 lei cu titlu de
prejudiciu moral și încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 05 noiembrie 2019, s-a
admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Rusanov Larisa.
S-a încasat de la Criulean Ionuț în beneficiul Larisei Rusanov suma de
72 837,16 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 1 195 de lei cu titlu de taxă
de stat achitată de reclamantă, suma de 3 000 lei pentru efectuarea expertizei și
suma de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.
S-a încasat de la Criulean Ionuț în beneficiul statului suma de 990,11 lei cu
titlu de taxă de stat, de la care reclamanta a fost scutită la depunerea acțiunii.
În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei
a reținut că reclamanta este proprietara apartamentului nr. 26 din str. Ion Inculeț
nr. 105/2 mun. Chișinău, iar pârâtul Criulean Ionuț este proprietarul apartamentului
nr. 31 de la etajul superior.
Prin actul de constatare din 08 iunie 2017, întocmit de angajații
SA ”Interactiv”, s-a stabilit că în veceul apartamentului nr. 31 s-a spart furtunul de
apă, fapt care a condus la inundarea apartamentelor situate la etajele de mai jos
până la etajul 3 inclusiv, în total au fost inundate 5 apartamente.
De asemenea, instanța de fond a conchis că potrivit actului de constatare,
apartamentul nr. 26 ce aparține Larisei Rusanov, a fost inundat de la apartamentul
nr. 31 de la etajul superior, fiind deteriorate tavanele în baie și veceu, coridor,
salon, dormitor, debara, covoarele pluteau în apă, iar în debara au fost deteriorate
hainele.
Conform Raportului de expertiză extrajudiciară din 12 iulie 2017, costul
lucrărilor de reparație ce necesitau a fi efectuate în încăperile inundate ale
apartamentului nr. 26, a fost estimat la suma de 72 837,16 lei, pe care pârâtul a
refuzat să de achite.
La fel, instanța de judecată a specificat că, la caz, reclamanta a prezentat
suficiente argumente și probe care demonstrează că prejudiciul, exprimat prin
deteriorarea încăperilor din apartamentul său, a fost cauzat printr-o scurgere din
apartamentul ce aparține lui Criulean Ionuț, iar pârâtul nu a prezentat probe care ar
demonstra că prejudiciul s-a produs prin scurgerea apei din alt apartament, prin
forță majoră sau din vina reclamantei, precum și probe care să confirme că
prejudiciul este mai mic decât cel pretins de reclamantă.
În acest context, instanța a reținut că, prin încheierea din 09 octombrie 2018, a
fost dispusă efectuarea expertizei de către Centrul Național de Expertize Judiciare
de pe lângă Ministerul Justiției, iar la 17 ianuarie 2019, Centrul Național de
Expertiza Judiciare a informat instanța de judecată și participanții la proces că
efectuarea expertizei va fi posibilă în anul 2021.
2
Ulterior, prin încheierea din 16 iulie 2019, s-a dispus încredințarea efectuării
expertizei Biroului Asociat de Expertiză Judiciară ”CEXIN”, însă la 06 iunie 2019,
acesta a informat instanța de judecată despre faptul că expertiza nu poate fi
efectuată din motiv că apartamentul deja a fost reparat.
Astfel, având în vedere că pârâtul nu a adus critici întemeiate raportului de
expertiză extrajudiciară, instanța de judecată a concluzionat referitor la admiterea
integrală a pretențiilor reclamantei cu privire la încasarea prejudiciului material.
Cu referire la pretenția privind încasarea prejudiciului moral, instanța de fond
a invocat că legislația nu prevede expres compensarea prejudiciului moral în astfel
de spețe, prin urmare pretenția respectivă urmează a fi respinsă integral.
Totodată, instanța a concluzionat referitor la necesitatea încasării de la pârât
în beneficiul reclamantei, a sumei de 1 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,
compuse din taxă de stat, achitată la depunerea acțiunii.
Iar, în conformitate cu prevederile art. 98 alin. (1) și (2) din Codul de
procedură civilă, a dispus încasarea de la Criulean Ionuț în beneficiul statului, a
părții din taxa de stat, de la plata cărei reclamanta a fost scutită, și anume în
mărime de 990,11 lei.
De asemenea, prima instanță a admis integral cererea cu privire la încasarea
cheltuielilor de judecată, compuse din cheltuieli pentru efectuarea expertizei
extrajudiciare în sumă de 3000 lei, precum și cheltuieli de asistență juridică în
sumă de 5 000 lei, acestea fiind reale și rezonabile.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2020, s-a respins
demersul înaintat de către avocatul Bolboceanu Ana în interesele lui Criulean Ionuț
cu privire la numirea expertizei judiciare.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2020, s-a respins
apelul declarat de avocatul Bolboceanu Ana în interesele lui Criulean Ionuț și s-a
menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 05 noiembrie 2019.
La 25 ianuarie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Criulean Ionuț,
reprezentat de avocatul Bolboceanu Ana, a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei
instanței de apel cu restituirea cauzei la rejudecare.
Recurentul Criulean Ionuț, în motivarea recursului a menționat că experții din
cadrul Biroului Asociat de Expertiză Judiciară ”CEXIN” prematur au constatat că
expertiza apartamentului nr. 26 nu este posibilă de efectuat, deoarece acesta a fost
deja reparat.
Or, Rusanov Larisa a informat biroul de expertiză referitor la reparația
apartamentului, fără a aduce careva probe în acest sens.
Mai mult ca atât, recurentul a invocat că nu i-a fost adusă la cunoștință
scrisoarea Biroului Asociat de Expertiză Judiciară ”CEXIN” cu referire la faptul că
expertiza nu poate fi efectuată din motiv că apartamentul a fost deja reparat.
De asemenea, recurentul a invocat că concluziile instanțelor de judecată sunt
în contradicție cu circumstanțele cauzei.
În acest sens, a specificat că din actul de constatare întocmit la data de
08 iunie 2017, rezultă că a fost constatată deteriorarea tavanelor în baie și veceu, în
coridor, antreu, dormitor, debara, iar în raportul de expertiză este indicat că
3
încăperile inundate sunt compuse din coridor, salon, încăpere locativă, garderobă,
grup sanitar.
Însă, în actul de predare-primire a apartamentului nr. 26 din 12 septembrie
2005, investitorul Rusanov Larisa a primit apartamentul compus dintr-o odaie.
Astfel, recurentul a reiterat că actele menționate supra se contrazic, prin
urmare din actele reținute de prima instanță rezultă că apartamentul inundat este
compus din mai multe odăi locative, fapt ce pune la îndoială hotărârile contestate.
Totodată, recurentul a menționat că Raportul de expertiză extrajudiciară
prezentat de reclamantă, nu corespunde prevederilor art. 37 din Legea cu privire la
expertize și la statutul expertului judiciar și anume referitor la datele din partea
introductivă a raportului respectiv.
Astfel, nerespectarea exigențelor stabilite de lege, duce la nulitatea raportului
de expertiză și deci nu poate servi ca temei la emiterea unei hotărâri judecătorești.
La fel, a invocat și faptul că în instanța de apel a fost înaintat demersul cu
privire la numirea unei expertize în vederea stabilirii existenței și mărimii
prejudiciului cauzat, însă neîntemeiat a fost respins prin încheierea din
29 septembrie 2020.
Prin urmare, repetat a fost lipsit de dreptul de a prezenta probe și a susține
poziția sa.
De asemenea, recurentul a invocat că instanțele de judecată au reținut că
Rusanov Larisa este proprietara apartamentului nr. 26, însă la materialele cauzei nu
sunt anexate probe în acest sens.
La 12 martie 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimatei copia
recursului, fiind recepționat de către Rusanov Larisa la 19 martie 2021 conform
avizului de recepție (f.d. 13).
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la
29 septembrie 2020, iar la 13 noiembrie 2020, instanța de apel a expediat în adresa
părților decizia motivată a instanței de apel.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Recursul a fost declarat la 25 ianuarie 2021, respectiv se consideră depus în
termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a
temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de
judecată instituit în conformitate cu alin. (2).
Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
4
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din
Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de
apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței
de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură
civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa
constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări
implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva
Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a
unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai
stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten
v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
5
fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Criulean Ionuț,
reprezentat de avocatul Bolboceanu Ana, nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este
inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se declară inadmisibil recursul înaintat de Criulean Ionuț, reprezentat de
avocatul Bolboceanu Ana.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Mariana Pitic
Dumitru Mardari
6