2ra-96/20 — repararea prejudiciului material

2ra-96/20 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-96/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Simciuc, I. Țurcan, Iu. Cotruță)

Î N C H E I E R E

22 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Bejan Vladimir,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cerbov Anton

împotriva lui Bejan Vladimir privind repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei din 26 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 28 martie 2018 Cerbov Anton, reprezentat de avocatul Rodica Roșca, a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Bejan Vladimir, solicitând încasarea

prejudiciului material în sumă de 151 099,57 de lei și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că este proprietarul apartamentului nr.

xxxxxx, iar pârâtul este proprietarul apartamentului nr. xxxxxx, fapt confirmat prin

extrasul din registrul bunurilor imobile.

La 27 octombrie 2017, după finalizarea zilei de muncă a revenit la domiciliu, unde

și-a găsit apartamentul inundat integral. Încercând să depisteze sursa scurgerilor de apă,

a urcat la apartamentul de la etajul superior, unde a constatat că și acest apartament era

inundat. Ulterior, a urcat în apartamentul nr. xxxx de la etajul următor, proprietarul

căruia i-a comunicat că la ei locuința nu este inundată, de unde a și concluzionat că

sursa scurgerilor de apă este apartamentul nr. xxxxxx

Reclamantul a invocat că pentru constatarea inundației a solicitat instituției ce

gestionează blocul locativ în cauză – ÎMGFL nr. 4, reprezentantul căruia s-a deplasat

la apartamentul său și a confirmat faptul inundării, inclusiv și a motivului mufa ruginită

care unește țeava de încălzire și caloriferul amplasat în dormitorul locatarului din

apartamentul xxxxxxx

A menționat reclamantul că la emiterea actului nr. 1 din 07 noiembrie 2017 de

constatare a inundației, emis de ÎMGFL nr. 4, au participat și vecinii săi, care nemijlocit

au văzut consecințele dezastrului produs în rezultatul scurgerii de apă. Prin act s-a

constatat că inundația a fost provocată din apartamentul nr. xxxxxx ce aparține cu drept

de proprietate lui Vladimir Bejan.

1

În scopul soluționării pe cale extrajudiciară a litigiului, a efectuat numeroase

tentative de a ajunge la un compromis cu pârâtul, însă, toate au eșuat.

A considerat reclamantul că s-a constatat legătura de cauzalitate dintre faptul

producerii inundației din cauza omisiunii pârâtului și stabilirii vinovăției acestuia

conform probelor anexate la materialele cauzei, și prin urmare faptul că Vladimir Bejan

urmează să răspundă pentru prejudiciul cauzat.

De asemenea a mai indicat că în baza raportului de constatare tehnico-științifică

nr. 512 din 06.12.2017, s-a constatat că prejudiciul material cauzat din cauza scurgerii

din apartamentul ce aparține pârâtului constituie suma de 151 099,57 de lei. Pârâtul nu

a contestat nici actul de constatare întocmit de către ÎMGFL nr. 4 și nici raportul de

constatare a valorii prejudiciului material cauzat în rezultatul inundației din

27.10.2017, respectiv solicită încasarea din contul lui Bejan Vladimir a prejudiciului

material în sumă de 151 099,57 de lei, cât și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 19 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a

fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Cerbov Anton împotriva lui

Bejan Vladimir cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor

de judecată.

Pentru a concluziona astfel instanța de fond a reiterat că răspunderea delictuală

survine în rezultatul încălcării unei obligații legale cu caracter general, care revine

tuturor - de a nu leza drepturile altora prin fapte ilicite, prin urmare aceasta se naște

prin încălcarea unor drepturi absolute ale persoanei vătămate - dreptul de proprietate,

la viață, sănătate etc.

Instanța a reținut că componența delictului civil include următoarele elemente

(condiții): prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu și

vinovăție, acestea fiind condițiile generale necesare pentru antrenarea răspunderii

delictuale.

Din circumstanțele expuse, conținutul probelor prezentate raportate la normele de

drept, s-a constatat inexistența uneia din condițiile necesare pentru survenirea

răspunderii delictuale, anume că reclamantul a suportat un prejudiciu material în

legătură cu inundația apartamentului nr. 308. Însă, reclamantul nu a probat existența

faptei ilicite comise de pârât, vinovăția acestuia și legătura cauzală dintre fapta ilicită

și prejudiciul suportat.

Instanța a menționat că din actul nr. 1 din 07 noiembrie 2017 emis de ÎMGFL nr.

4 rezultă că inundația a avut loc din cauza mufei ruginite care unește țeava de încălzire

și caloriferul din apartamentul nr. xxxxxx, însă aceasta nu demonstrează vinovăția

pârâtului în cele întâmplate. Vinovăția pârâtului nu s-a constatat, iar raportul de

expertiză extrajudiciară nr. 512/06.12.2017 întocmit de expertul judiciar Achimov

Anatolie, la cererea reclamantului, prin care s-a constatat valoarea prejudiciului

material cauzat în sumă de 151 099,57 de lei, este unul irelevant cauzei, fiind întocmit

în afara procesului de judecată și nu poate fi apreciat ca o probă pertinentă.

Prin decizia din 26 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea de

apel depusă de Cerbov Anton, a fost casată integral hotărârea din 19 februarie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o hotărâre nouă prin care a fost admisă

cererea de chemare în judecată depusă de Cerbov Anton și s-a încasat de la Bejan

Vladimir în beneficiul lui Cerbov Anton prejudiciul material în sumă de 151 099,57 de

lei, taxa de stat la depunerea cererii în instanța de fond în sumă de 4532 de lei, taxa de

stat în instanța de apel în sumă de 3400 de lei și cheltuielile pentru asistență juridică în

sumă de 5000 de lei.

2

Pentru a concluziona astfel instanța de apel a reținut că actul nr. 1 din 07 noiembrie

2017 întocmit de către ÎMGFL nr. 4 și Raportul de expertiză extrajudiciară nr. 512 din

06 decembrie 2017 se consideră probe în sensul art. 122 alin. (1) CPC or, de către

intimatul Bejan Vladimir aceste acte nu au fost contestate. Astfel, în urma inundării

apartamentului, de către angajații ÎMGFL nr. 4 a fost întocmit actul nr. 1 din

07.11.2017 prin care se constată că inundația apartamentului nr. xxxxxx a fost

provocată din apartamentul nr. xxxxxx, amplasat în blocul locativ, situat în xxxxxx ce

aparține cu drept de proprietate lui Bejan Vladimir. În această ordine de idei s-a

constatat legătura de cauzalitate dintre faptul producerii inundației din cauza omisiunii

intimatului și stabilirea vinovăției acestuia conform probelor anexate la materialele

cauzei, și prin urmare că Bejan Vladimir necesită să răspundă pentru prejudiciu cauzat

or, răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin căderea sau scurgerea din construcție

este o răspundere obiectivă, angajându-se indiferent de vinovăția posesorului

apartamentului.

La 12 septembrie 2019 Vladimir Bejan a declarat recurs împotriva deciziei din 26

iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei contestate și

pronunțarea unei hotărâri noi prin care să fie menținută hotărârea instanței de fond.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel urmează să fie

anulată deoarece au fost aplicate eronat normele dreptului material, care au dus la o

soluționarea greșită a cauzei. Astfel a fost încălcată norma procedurală prevăzută la art.

234 Cod de procedură civilă și aplicat incorect art. 1413 Cod civil, care prevede că

dacă prejudiciul s-a produs prin faptul că din construcție a căzut ori a curs ceva,

răspunde persoana care are construcția în posesie. Astfel, instanța de apel a decis că

„căderea sau scurgerea din clădire atrage răspunderea obiectivă” a proprietarului

apartamentului și proprietarul trebuie să fie responsabil pentru prejudiciul cauzat.

Consideră recurentul că această regulă de drept este inaplicabilă apartamentului

xxxxxx , situat la etajul 14 și proprietarului acestui apartament, întrucât apartamentul

xxxxx nu este o clădire și nu este o construcție specială, nu este destinat „realizării

proceselor de producție de diverse tipuri, depozitare de materiale, produse,

echipamente, pentru șederea temporară a persoanelor, circulația persoanelor și a

mărfurilor etc”. Scurgerea lichidului a avut loc în sistemul de încălzire, care nu este

proprietatea privată a recurentului, proprietar al apartamentului. În conformitate cu

articolul 8 partea (1) din Legea nr. 1324 din 10.03. 1993 cu privire la privatizarea

fondului locativ, proprietarii de locuințe privatizate sunt coproprietari de echipamente

și comunicații inginerești.

A menționat recurentul că în calitatea sa de proprietar al apartamentului, nu poartă

vină de accidentele și defectele elementelor de încălzire, nu poate fi responsabil pentru

faptul că conform legislației Republicii Moldova în responsabilitățile și obligațiile sale

riscurile în cauză nu se află, acestea fiind în afara domeniului său de risc. ÎMGFL nr.

4 este beneficiarul plăților pentru întreținerea și repararea sistemelor de inginerie

interne în blocul de pe xxxxxxx. Din contul tarifului pentru întreținerea și repararea

rețelelor de inginerie interne, administrația întreprinderilor municipale efectuează

întreținerea țevilor comune în apartamente; eliminarea scurgerilor din rețele,

dispozitive și accesorii; înlocuirea secțiunilor ale rețelelor de încălzire centrală și

pentru robinetele de închidere și control; ajustarea aparatelor de încălzire și eliminarea

defectelor depistate.

Recurentul a specificat că a achitat întotdeauna și nu a refuzat niciodată să achite

tariful, nu a refuzat niciodată să plătească nici o lucrare suplimentară pentru

3

întreținerea, revizuirea sau repararea elementelor sistemului de încălzire în

apartamentul nr. xxxxx. Mai mult, personal a solicitat inspectarea sistemului de

încălzire printr-o scrisoare din 10.10.2018 către ÎMGFL nr. 4, cu cererea de planificare

și organizare a lucrărilor de reparații necesare.

Susține recurentul că defecte ale sistemului de încălzire la începutul sezonului de

încălzire au avut loc simultan în trei apartamente: la etajul 15, în apartamentul nr. xxxx,

la etajul 14 în apartamentul nr. xxxx și la etajul 13 în apartamentul nr. xxxx. Astfel,

toate acuzațiile urmau să fie înaintate ÎMGFL nr. 4, deoarece, acesta este responsabil

de controlul sistemului de încălzire al blocului de pe xxxxxx

A mai relatat recurentul că actul nr. 1 din 07.11.2017 întocmit de persoane

neautorizate cu privire la constatarea cauzei accidentului, induc în eroare participanții

la proces, aceste dovezi sunt considerate probe inacceptabile. Expertiza fiind efectuată

de A. Achimov la 06.12.2017 cu două luni și jumătate înainte ca Vladimir Bejan să

afle despre faptul că A. Cerbov are careva pretenții oficiale împotriva sa.

La 16 septembrie 2019 Vladimir Bejan a depus o cerere de completare a recursului

declarat la data de 12 septembrie 2019, prin care a solicitat încasarea de la A. Cerbov

a taxei de stat în sumă de 2267 de lei.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 26 iunie 2019 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată pentru cunoștință părților la proces la 18 iulie 2019 (f.d. 136),

însă lipsește confirmarea recepționării acesteia.

Prin urmare, recursul declarat de Vladimir Bejan la 12 septembrie 2019 se

consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul declarat de Vladimir Bejan, este inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

4

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vladimir Bejan, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art. 6 §

1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația de a

motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a se

5

vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55; Hansen vs Norvegia,

2 octombrie 2014, parag.71-74).

De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale

specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat

în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie

2009, parag.24; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Vladimir Bejan.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vladimir Bejan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6