2rh-33/19 — incasarea cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2rh–33/19

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, (I. Barbacaru)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (I. Muruianu, V. Efros, N. Budăi)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (Iu. Sîrcu, N. Vascan, L. Gafton)

Î N C H E I E R E

27 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând cererea de revizuire declarată de Vasile Bobeico,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Valerii Petcu

împotriva lui Vasile Bobeico cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 22 august 2018 a Curții Supreme de Justiție prin care

s-a declarat inadmisibil recursul declarat de Vasile Bobeico,

c o n s t a t ă:

La 13 iulie 2016 Valerii Petcu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Vasile Bobeico cu privire la încasarea sumei de 3 000 de lei, cu titlu de cheltuieli

de asistență juridică.

În motivarea acțiunii, Valerii Petcu a susținut că a avut calitatea de pârât în

dosarul civil nr. 2-763/15 intentat la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile

Bobeico și examinat de Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, pe parcursul a patru

ședințe de judecată.

Reclamantul a indicat că în cauza civilă menționată supra, în cadrul căreia a

avut câștig de cauză, a fost reprezentat de avocatul Constantin Tănase, cu care a

încheiat contractul de asistență juridică la data de 01 iunie 2015, în temeiul căruia a

achitat avocatului suma de 3 000 de lei în temeiul actului de executare a lucrărilor.

Reclamantul Valerii Petcu la 03 noiembrie 2016, a depus cerere prin care a

solicitat și încasarea sumei de 112, 2 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea din 10 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Valerii Petcu

împotriva lui Vasile Bobeico cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată.

La 10 martie 2017, Valerii Petcu a declarat apel împotriva hotărârii din data de

10 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 02 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Valerii Petcu, s-a casat integral hotărârea din 10 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a pronunțat o nouă hotărâre, prin care s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Valerii Petcu împotriva lui

1

Vasile Bobeico cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată și s-a încasat din

contul lui Vasile Bobeico în beneficiul lui Valerii Petcu, suma de 3 000 de lei cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică.

La 02 februarie 2018, Vasile Bobeico a declarat recurs împotriva deciziei din

02 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Prin încheierea din 22 august 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a declarat

inadmisibil recursul declarat de Vasile Bobeico.

La 21 ianuarie 2019, Vasile Bobeico a depus cerere de revizuire împotriva

încheierii din 22 august 2018 a Curții Supreme de Justiție, solicitînd casarea

încheierii contestate și a deciziei din 02 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

cu menținerea hotărârii din 10 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul Vasile Bobeico a indicat că prin

neexaminarea recursului declarat, instanța de recurs i-a limitat dreptul de acces liber

la justiție garantat de prevederile Constituției RM, legislației naționale și CEDO și

nu a obținut răspuns explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care

le-a formulat posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau

respins.

Revizuentul a invocat că a întreprins acțiuni concrete pentru obținerea

răspunsului cu privire la concretizarea practicii aplicării corecte a prevederilor art.96

Codului de procedură civilă, în baza art.17 Cod de procedură civilă, însă nici prin

răspunsul nr.6/2-44/17 din 28 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție și nici

prin încheierea contestată, nu a fost emis avizul consultativ.

Revizuentul Vasile Bobeico a indicat că prin încheierea din 22 august 2018 a

Curții Supreme de Justiție a fost obligat să achite cheltuielile pentru asistență juridică

nejustificate și neîntemeiate, în baza documentului executoriu, nr.2-1420/17 din data

de 02 noiembrie 2017 și conform deciziei Oficiului Teritorial Chișinău al CNAJGS

din 31 octombrie 2018.

La fel, revizuentul a menționat că instanța de recurs eronat a constatat că Valerii

Petcu a fost reprezentat de un avocat din oficiu numai anterior angajării avocatului

Constantin Tănase, ori în cererea de recurs s-a invocat că lui Valerii Petcu i-a fost

acordată asistență juridică calificată de stat, pe tot parcursul examinării cauzei, fapt

confirmat prin copia raportului de acordare a asistenței juridice calificate de avocatul

Liliana Bînzari din 18 mai 2016.

Verificând încheierea supusă revizuirii, în raport cu criticile formulate și în

limitele temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire depusă

de Vasile Bobeico este inadmisibilă, pentru motivele ce se succed.

În corespundere cu articolul 452 alin. (11) al Codului de procedură civilă, dacă

examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a

instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces.

Dacă instanța care examinează cererea de revizuire consideră necesară prezența

participanților la proces, aceasta dispune înștiințarea lor.

Astfel, Colegiul judiciar a decis examinarea cererii de revizuire fără înștiințarea

participanților la proces, cu plasarea datei și orei ședinței pe pagina web a Curții

Supreme de Justiție, or este inoportună invitarea participanților la proces, întrucât

argumentele expuse în cererea de revizuire au fost formulate cu suficientă precizie

2

pentru a permite instanței controlul actului judecătoresc contestat. Mai mult, nici un

participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis,

cauza Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72

– 75, cauza Eriksson vs Suedia, hotărârea din 12 aprilie 2012, § 66, 72, cauza Pönkä

vs Estonia, hotărârea din 08 noiembrie 2016, § 33 – 34).

Posibilitatea revizuirii prevăzute de Capitolul XXXIX din Codul de procedură

civilă reprezintă o procedură excepțională. Prin urmare, cererile de revizuire a

hotărârilor judecătorești trebuie supuse unei analize stricte.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură civilă, după

ce examinează cererea de revizuire, instanța poate emite încheierea de respingere a

cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Art. 446 al Codului de procedură civilă, stabilește că pot fi supuse revizuirii

hotărîrile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale tuturor instanțelor

judecătorești, în condițiile prezentului capitol. Încheierile de încetare a procesului

conform art.265 lit.c) și d), precum și cele prin care se respinge acțiunea ca fiind

tardivă conform art.1861 pot fi supuse revizuirii. Încheierile judecătorești care nu se

referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora nu se supun

revizuirii. În aceste cazuri, încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se supun

niciunei căi de atac.

Astfel, în urma modificărilor operate, prin Legea nr. 17 din 05 aprilie 2018, la

art. 446 și 448 al Codului de procedură civilă, încheierile judecătorești, care nu se

referă la fondul cauzei, nu se supun revizuirii. În același context, legislatorul a exclus

competența Curții Supreme de Justiție de a examina cererile de revizuire împotriva

deciziilor curților de apel în privința cărora Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat

printr-o decizie asupra inadmisibilității.

Art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă prevede că, încheierea de

inadmisibilitate nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Colegiul indică că prin încheierea din 22 august 2018 a Curții Supreme de

Justiție a fost considerată inadmisibilă cererea de recurs depusă de Vasile Bobeico,

în baza temeiul prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. Astfel,

recurentul Vasile Bobeico a respectat cerințele specificate la articolul 433 a1) – d)

din Codul de procedură civilă, iar completul de admisibilitate nu a avut obiecții în

această parte.

Competența instanțelor superioare de a casa și de modifica hotărârile

judecătorești obligatorii și executorii ar trebui exercitată pentru corectarea erorilor

judiciare. Această competență trebuie exercitată astfel încât să facă, atât cât este

posibil, un echilibru echitabil între interesele unui individ și nevoia de a asigura

eficiența sistemului judiciar (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Nikitin vs Rusia,

hotărârea din 20 iulie 2004, § 54-61; cauza SC „Textinc” SA vs România, hotărâre

din 6 februarie 2018, § 24).

Or, conform jurisprudenței constante a CtEDO, îndepărtarea de la principiul

securității juridice este justificată doar când este impusă de circumstanțe cu caracter

substanțial și convingător (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Ryabykh vs Rusia,

hotărârea din 24 iulie 2003, § 52; cauza Pravednaya vs Rusia, hotărârea din data de

18 noiembrie 2004, § 25; cauza Giuran vs România, hotărârea din 21 iunie 2011, §

30).

Drept consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

3

Curții Supreme de Justiție conchide că încheierea 22 august 2018 a Curții Supreme

de Justiție nu poate fi contestată în procedură de revizuire, iar instanța nu este

competentă de a examina cererea de revizuire formulată de Vasile Bobeico.

Colegiul relevă că, deși legislatorul nu a exemplificat împrejurările, când o

instanță de revizuire trebuie să pronunțe o încheiere de respingere a cererii de

revizuire ca fiind inadmisibilă, dar practica judiciară constantă, denotă că o cerere

de revizuire poate fi declarată inadmisibilă, atunci când nu a fost depusă în termenele

prevăzute la art. 450 al Codului de procedură civilă sau a fost declarată de persoanele

care nu sunt în drept să facă declare revizuire, când nu sunt respectate condițiile de

formă din art. 451 alin. (1) și (3) al Codului de procedură civilă sau în cazul în care

revizuirea este depusă împotriva unui act ce nu se supune revizuirii.

Colegiul menționează că, legislatorul nu a prevăzut o împuternicire expresă a

instanței de revizuire de control judiciar asupra încheierii de inadmisibilitate, iar

cererea de revizuire depusă de Vasile Bobeico este declarată împotriva încheierii din

22 august 2018 a Curții Supreme de Justiție, prin care recursul declarat de Vasile

Bobeico a fost declarat inadmisibil.

Respectiv, cererea de revizuire depusă de Vasile Bobeico este declarată

împotriva unui act ce nu se supune revizuirii.

Reieșind din cele menționate supra și din prevederile art. 446, 451 alin. (1) lit.

a) al Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că revizuirea depusă de Vasile

Bobeico urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) al Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Vasile

Bobeico, împotriva încheierii din 22 august 2018 a Curții Supreme de Justiție, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Valerii Petcu împotriva lui

Vasile Bobeico cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

4