2ra-1613/19 — încasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata

2ra-1613/19 — încasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

dosar nr. 2ra-1613/2019

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător: (I. Barbacaru)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău judecători: (M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

11 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vladimir Reus, reprezentat

de avocatul Alexandru Bodrug,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Zbanciuc

împotriva lui Vladimir Reus cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere

și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul declarat de Vladimir Reus, reprezentat de avocatul Alexandru

Bodrug și s-a menținut hotărârea din 20 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, s-a încasat de la Vladimir Reus în beneficiul lui Vadim Zbanciuc

dobândă de întârziere pentru perioada de 20 noiembrie 2017 – 06 noiembrie 2018

în sumă de 2984, 93 Euro, sau echivalentul sumei date în monedă națională

conform cursului stabilit de Banca Națională a Moldovei la ziua executării

hotărârii,

c o n s t a t ă :

La 07 octombrie 2016, Vadim Zbanciuc, a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Vladimir Reus cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de

întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul Vadim Zbanciuc a indicat că la 02 iulie

2014 Vadim Zbanciuc a împrumutat lui Vladimir Reus suma de 20000 Euro, care

urma a fi restituită pînă la data de 30 octombrie 2014, fapt confirmat prin recipisa,

scrisă și semnată de Vladimir Reus.

Reclamantul Vadim Zbanciuc a invocat că la 30 octombrie 2014, Vladimir

Reus a devenit obligat să restituie lui Vadim Zbanciuc împrumutul în mărime de

20000 Euro, pentru ca nu a fost restituit, încălcând astfel înțelegerea convenită și

prevederile art. 871 alin. (1) Codului civil, ce stabilește că împrumutatul trebuie să

restituie împrumutul în termenul și în modul stabilit în contract. Reieșind din

motivele menționate reclamantul consideră întemeiată cerința acțiunii privind

1

încasarea datoriei de 20000 Euro din contul lui Vladimir Reus în beneficiul său.

Reclamantul a mai indicat că soluționarea prealabilă a litigiului în speța dată

nu este imperativă, prin prisma faptului că în recipisa din 02 iulie 2014 a fost

stabilit de către părți termenul scadent de restituire a împrumutului. Or, respectarea

acțiunilor prevăzute în dispozițiile art. 871 alin. (4) Cod civil sînt imperative pentru

creditor în cazul unui litigiu legat de contractul de împrumut în care nu a fost

stabilit termenul de restituire a împrumutului. În pofida celor menționate, la data de

06 aprilie 2015 lui Vladimir Reus i-a fost expediată somație de plată a

împrumutului, prin scrisoare recomandată atât la adresa vizei de domiciliu cât și la

adresa unde de facto locuiește, care au fost recepționate de destinatar la data de

09 aprilie 2015 și au rămas fără răspuns.

Reclamnatul consideră că pârâtul Vladimir Reus este în întîrziere de executare

începînd cu data de 30 octombrie 2014, cînd a expirat termenul acordat pentru

restituirea împrumutului, stabilit în recipisa din 02 iulie 2014, astfel pîrîtul fiind

obligat la achitarea dobînzii de întîrziere în mărime de 8841,09 Euro.

Reclamantul Vadim Zbanciuc a solicitat admiterea acțiunii, încasarea din

contul pîrîtului Vladimir Reus a datoriei în sumă de 20000 Euro, dobânda de

întârziere în mărime de 8841,09 Euro și a cheltuielilor de judecată.

La 02 februarie 2017 Vadim Zbanciuc a depus cerere de majorare a

cuantumului acțiunii, prin care a solicitat suplimentar încasarea din contul pîrîtului

Vladimir Reus a dobînzii de întîrziere pentru perioada 29 septembrie 2016 –

30 ianuarie 2017 în mărime de 1280, 55 Euro.

La 04 octombrie 2017 Vadim Zbanciuc a depus cerere de majorare a

cuantumului acțiunii, prin care a solicitat suplimentar încasarea din contul pîrîtului

Vladimir Reus a dobînzii de întîrziere pentru perioada 30 ianuarie 2017 –

04 octombrie 2017 în mărime de 2371, 51 Euro.

Prin hotărârea din 20 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Zbanciuc

împotriva lui Vladimir Reus cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere

și a cheltuielilor de judecată, s-a încasat de la Vladimir Reus în beneficiul lui

Vadim Zbanciuc cu titlu de datorie suma de 20000 Euro, cu titlu de dobîndă de

întîrziere pentru perioada 30 octombrie 2014 – 04 octombrie 2017 suma de

12493,15 Euro, în total 32493,15 Euro, sau echivalentul sumei date în monedă

națională conform cursului stabilit de BNM la ziua executării hotărîrii, s-a încasat

de la Vladimir Reus în beneficiul lui Vadim Zbanciuc cu titlu de cheltuieli de

judecată: taxa de stat în mărime de 21466,09 lei, suma de 660 lei cu titlu de

cheltuieli de citare a pârâtului prin executor, suma de 2870 lei cu titlu de cheltuieli

de executare a încheierii de asigurare, în total 24996, 09 lei, în rest, cerința

reclamantului privind compensarea cheltuielilor de deplasare a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Vladimir Reus, reprezentat de avocatul Alexandru Bodrug și s-a

menținut hotărârea din 20 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Zbanciuc

împotriva lui Vladimir Reus cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere

și a cheltuielilor de judecată, s-a încasat de la Vladimir Reus în beneficiul lui

Vadim Zbanciuc dobândă de întârziere pentru perioada de 20 noiembrie 2017 –

2

06 noiembrie 2018 în sumă de 2984, 93 Euro, sau echivalentul sumei date în

monedă națională conform cursului stabilit de Banca Națională a Moldovei la ziua

executării hotărârii.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că la data de 02 iulie

2014 Vadim Zbanciuc a transmis cu titlu de împrumut lui Vladimir Reus suma de

20000 Euro, cu termenul final de rambursare 30 octombrie 2014. În acest sens, a

fost întocmită recipisa, care a fost semnată personal de Vladimir Reus și de către

Vadim Zbanciuc. La data de 06 aprilie 2015, Vadim Zbanciuc a expediat în adresa

lui Vladimir Reus o somație, prin care a solicitat executarea obligației sale, care

rezultă din recipisa întocmită la data de 02 iulie 2014, însă care a fost lăsată fără

răspuns.

Instanța de apel a reținut că prima instanță corect a ajuns la concluzia

temeiniciei cerințelor înaintate de Vadim Zbanciuc cu privire la încasarea sumei de

20000 Euro cu titlu de datorie rezultată din recipisa întocmită la data de 02 iulie

2014, și a sumei de 12493,15 Euro cu titlu de dobândă de întârziere pentru

perioada 30 octombrie 2014 – 04 octombrie 2017. Or, din materialele cauzei și din

declarațiile lui Vladimir Reus rezultă că, dânsul recunoaște că a întocmit personal

recipisa la data de 02 iulie 2014, în sumă de 20000 Euro, însă afirmă că suma în

cauză urma a-i fi transmisă de către Vadim Zbanciuc la păstrare pe un termen de

un an, or, suma de 20000 Euro nu a fost primită cu titlu de împrumut, mai mult

suma în cauză nici nu a primit-o în mână având în vedere că Vadim Zbanciuc după

întocmirea acesteia a luat-o și a plecat netransmițând banii.

Instanța de apel a invocat că contrar prevederilor art.118 Cod de procedură

civilă, Vladimir Reus nu a dovedit circumstanțele pe care le invocă drept temei al

obiecțiilor sale. Iar, reieșind din prevederile art. 130 alin. (1), (2) și (3) Cod de

procedură civilă, instanța judecătorească apreciază probele după intima ei

convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și

nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,

călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o

forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de

instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond just a încasat de la Vladimir

Reus în beneficiul lui Vadim Zbanciuc suma de 21466, 09 lei, cu titlu de taxă de

stat achitată la depunerea acțiunii, suma de 66 lei cu titlu de cheltuieli de citare a

lui Vladimir Reus prin executor, și suma de 2870 lei cu titlu de cheltuieli de

executare a încheierii de asigurare. Totodată, instanța de fond corect a respins

cerința de compensare a cheltuielilor de deplasare la ședințele de judecată, ca fiind

neîntemeiată.

Instanța de apel a respins argumentul apelantului precum că, s-a adresat cu

plîngeri la organele de drept, or, careva ordonanță de începere a urmăririi penale pe

numele lui Vadim Zbanciuc nu a fost anexată și/sau alte acte judecătorești care să

reflecte circumstanțele invocate de Vladimir Reus. Urmează a fi respins și

argumentul referitor la faptul că, instanța de fond nu a luat în considerație

declarațiile martorilor, deoarece proba cu martori în asemenea litigii nu poate fi

luată în considerație. Or, recipisa din 02 iulie 2014 este un act înscris care reflectă

clauzele esențiale ale unui contract de împrumut. Astfel, argumentele invocate în

apel nu pot constitui temei de admitere a apelului, deoarece nu denotă încălcarea

3

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a hotărîrii contestate și au

fost obiect de examinare în instanța de fond, fiind cercetate și examinate pe deplin.

Cît privește solicitarea înaintată de Vadim Zbanciuc cu privire la încasarea

dobînzii de întîrziere în mărime de 2984,93 euro din contul lui Vladimir Reus,

aceasta urmează a fi admisă, ca fiind întemeiată. Or, în conformitate cu prevederile

art. 372 alin. (3) Cod de procedură civilă, în apel nu se poate schimba calitatea

procedurală a părților, temeiul sau obiectul acțiunii și nici nu pot fi înaintate noi

pretenții. Se pot cere însă dobînzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte

despăgubiri apărute după emiterea hotărârii în prima instanță, se poate solicita o

compensație legală.

Astfel, pentru perioada de la pronunțarea hotărîrii instanței de fond

20 noiembrie 2017 și pînă la 06 noiembrie 2018, urmează a fi calculată dobînda de

întîrziere pentru suma de 20000 Euro și care constituie suma de 2984, 90 Euro.

Calculul s-a bazat pe prevederile art. 619 alin. (2) Codului Civil, care stabilește că

în cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobânda este de 9 %

peste rata dobânzii prevăzută la art. 585, dacă legea sau contractul nu prevede

altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. în cazul dat părțile nu au

calitate de consumatori și de aceea este aplicabilă anume norma prevăzută de

aliniatul (2) al art. 619 a Codului Civil.

Instanța de apel a indicat că soluția dată de instanța de fond este corectă,

motivată și amplu argumentată, cu pronunțarea asupra tuturor aspectelor juridice și

facînd trimitere, atît la probele administrate, cît și dispozițiile legale aplicabile la

caz, instanța de apel ajungând la concluzia de a respinge apelul și de a menține

hotărârea primei instanțe.

La 10 iunie 2019, Vladimir Reus, reprezentat de avocatul Alexandru

Bodrug, a declarat recurs împotriva deciziei din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărârii de respingere a

cererii de chemare în judecată depusă de Vadim Zbanciuc.

În motivarea cererii de recurs recurentul Vladimir Reus a indicat că nu este

de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, le consideră vădit

ilegale și neîntemeiate, deoarece instanța de apel la pronunțarea deciziei nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, a aplicat

în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Recurentul Vladimir Reus a invocat că în cadrul ședinței de judecată în

instanța de fond, în scopul probării netransmiterii sumei adjudecate ca împrumut,

au fost audiați doi martori Pavel Marcovtev și Grigore Suchisean, care în ședința

de judecată au declarat ca într-adevar la 02 iulie 2014 între reclamantul Vadim

Zbanciuc și Vladimir Reus nu au fost stabilite relații de împrumut deoarece după

ce a fost întocmită recipisa de către Vladimir Reus care i-a transmis-o lui Vadim

Zbanciuc, acesta din urmă nu i-a transmis banii menționați în recipisă și a plecat de

la locul aflarii lui Vladimir Reus, însă instanța de judecată nu a dat nici o apreciere

acestor declarații, concluzionând doar ca apreciază critic declarațiile acestor

martori deși aceștea au depus juramântul pentru răspunderea penală în cazul unor

declarații false. Peste ceva timp Vadim Zbanciuc a plecat din Republica Moldova

în Federația Rusă deoarece era în urmărire generală pe un dosar penal intentat în

4

privința sa. Mai mult decât atât, în Inspectoratul de Poliție Rîscani mun. Chisinau

la data de 26 octombrie 2017 a fost pornită cauza penală cu nr. 20170202168, în

baza art. 190 alin. (5) Cod penal în privința lui Vadim Zbanciuc expediată spre

cercetare la Inspectoratul de Poliție Rîșcani mun. Chișinau, unde se afla în

examinare, se efectuiază acțiuni de urmărire penală în scopul aflării adevărului și

atragerii la răspundere penală a lui Vadim Zbanciuc, care nu se prezintă pentru

depunerea declarațiilor pe acest caz la organul de urmărire penală și în cadrul

examinării cauzei civile date în ordine de apel.

Recurentul Vladimir Reus a menționat că a solicitat suspendarea cauzei civile

pe motivul ca organele de urmărire penală efectuează investigații la plângerea

penală depusă de Vladimir Reus, referitor la faptele de excrocherie din partea lui

Vadim Zbanciuc, însă instanța de judecată prin încheierea din 06 noiembrie 2018 a

respins această cerere.

Recurentul a invocat că la data de 17 aprilie 2015 a depus plângere penală în

privința lui Vadim Zbanciuc, cu privire la atragerea la răspunderea penală a

acestuia, pe indicii de infracțiune prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal. De

către Inspectoratul de Poliție Rîșcani mun. Chișinău a fost pornită o cauză penală

în acest sens, care a fost atașată la altă cauză penală pornită împotriva lui Vadim

Zbanciuc și care se afla în cercetarea organelor de drept.

Recurentul a declarat că a atenționat organele de drept că banii în sumă de

20000 Euro în data semnării recipisei nu a primit și reclamantul încearcă prin toate

mijloacele ilegale să încasaeze suma data de bani, cu dobânzile aferente și

cheltuielile de judecată.

Recurentul a mai indicat că a anexat la materialele cauzei civile, încheierea

din 13 aprilie 2019 a judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, prin care plângerea

avocatului Alexandru Bodrug a fost admisă, în interesele lui Vladimir Reus ca

întemeiată si au fost declarate nule ordonanțele procurorului Procuraturii Chișinau

sediul Rîscani Iuga Gabriela, din 20 aprilie 2018, de refuz în începerea urmăririi

penale si clasarea procesului penal 20170202168, precum și ordonanța

procurorului ierarhic superior din 19 iunie 2018 de respingere a plângerii, însă

instanța de apel nu s-a referit la această hotarâre în decizia sa, ce constituie

încalcarea art. 6 CEDO și anume dreptul la un proces echitabil.

Recurentul Vladimir Reus a menționat că în scopul stabilirii provenienței

mijloacelor bănești care se pretind ca au aparținut lui Vadim Zbanciuc subsemnatul

in interesele clientului său a depus o interpelare la data de 13 septembrie 2017

către Inspectoratul Fiscal de Stat sect. Buiucani mun. Chișinău, prin care a solicitat

să i se prezinte venitul anual a lui Vadim Zbanciuc pe anii 2012-2013. În temeiul

răspunsului nr. 26/2-09/3-13-2149 din 22 septmbrie 2017 a fost informat ca

subsemnatul nu este împuternicit să solicite asemenea informație, doar instanțele

de judecată, precum și avocatul lui Vadim Zbanciuc în baza mandatului, prin care

este împuternicit să apere drepturile și interesele persoanei fizice Vadim Zbanciuc.

În aceasta ordine de idei, a solicitat de la instanța de fond cit si instanța de apel să

contribuie la adunarea probelor necesare pentru a dovedi dacă Vadim Zbanciuc în

funcția care o îndeplinea la locul de serviciu avea un venit suficient care să-i

permită să acumuleze suma de 20000 Euro în perioada invocată în interpelarea

avocatului Alexandru Bodrug si să-i împrumute această sumă de bani lui Vladimir

Reus. Astfel a solicitat instanței de judecată să interpeleze Direcția Generală

5

Administrare Fiscala mun. Chisinau, Direcția Deservire Fiscala Buiucani mun.

Chișinău declarația de venit a persoanei fizice Vadim Zbanciuc pe perioada anilor

2012-2014. Însa prin Încheierea protocolară a instanței de fond cât și celei de apel

i-au fost respinse aceste cereri împiedicându-l să adune probele pertinente și

admisibile în dovedirea poziției sale de apărător a lui Vladimir Reus încălcând în

așa mod prevederile art. 6 CEDO.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

09 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la proces

la data de 19 aprilie 2019, prin scrisoarea de expediere nr. 4480 (f.d. 70, vol. II),

fiind recepționată de recurentul Vladimir Reus la 22 aprilie 2019, fapt indicat

expres în cererea de recurs (f.d. 71, vol. II).

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

de Vladimir Reus, reprezentat de avocatul Alexandru Bodrug, la data de 10 iunie

2019, cu respectarea termenului prevăzut la art. 434 Cod de procedură civilă.

La 17 iulie 2019, în adresa intimatului Vadim Zbanciuc a fost expediată

copia recursului declarat de Vladimir Reus, reprezentat de avocatul Alexandru

Bodrug, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 23 august 2019 Vadim Zbanciuc, reprezentat de avocatul Vitalie

Caramanschi a depus referință prin care a solicitat declararea recursului

inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de Vladimir Reus, reprezentat de

avocatul Alexandru Bodrug, în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vladimir Reus, reprezentat de

avocatul Alexandru Bodrug, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Vladimir Reus,

6

reprezentat de avocatul Alexandru Bodrug, se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială, sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform

secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă. Din recursul declarat de Vladimir Reus, reprezentat de avocatul Alexandru

Bodrug, nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Vladimir Reus, reprezentat de avocatul

Alexandru Bodrug.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vladimir Reus, reprezentat de

avocatul Alexandru Bodrug împotriva deciziei din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vadim

Zbanciuc împotriva lui Vladimir Reus cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de

7

întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

8