2ra-1417/18 — incasarea cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-1417/18 — incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra-1417/18
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (judecător I. Barbacaru)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători N. Budăi, I. Muruianu și V. Efros)
Î N C H E I E R E
22 august 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu
judecătorii Nina Vascan
Luiza Gafton
examinând admisibilitatea recursului declarat de Vasile Bobeico,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Valerii Petcu
împotriva lui Vasile Bobeico cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 02 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin
care apelul declarat de Valerii Petcu a fost admis, a fost casată integral hotărârea
din 10 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, și emisă o nouă
hotărâre,
c o n s t a t ă :
La 13 iulie 2016, Valerii Petcu a depus o cerere de chemare în judecată (f.d.
5) împotriva lui Vasile Bobeico cu privire la încasarea sumei de 3 000 de lei cu
titlu de cheltuieli de asistență juridică.
În motivarea acțiunii, Valerii Petcu a susținut că a avut calitatea de pârât în
dosarul civil nr. 2-763/15, care a fost declanșat de Vasile Bobeico și examinat în
cadrul Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, pe parcursul a patru ședințe de
judecată.
A indicat că în procesul dat, pe care l-a câștigat, a fost reprezentat de
avocatul Constantin Tănase, cu care a încheiat contractul de asistență juridică în
data de 01 iunie 2015.
A precizat că a plătit avocatului suma de 3 000 de lei pe baza unui act de
executare a lucrărilor.
La 03 noiembrie 2016, Valerii Petcu a depus o cerere (f.d. 17) prin care a
formulat pretenția privind încasarea sumei de 112, 2 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată.
Prin hotărârea din 10 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani
(f.d. 32-33), acțiunea înaintată de Valerii Petcu a fost respinsă ca neîntemeiată.
1
La 10 martie 2017, Valerii Petcu a declarat apel (f.d. 35) împotriva hotărârii
primei instanțe.
Prin decizia din 02 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 61-64),
apelul declarat de Valerii Petcu a fost admis, a fost casată integral hotărârea primei
instanțe și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea înaintată de Valerii Petcu a
fost admisă parțial și s-a încasat în beneficiul lui Valerii Petcu, din contul lui
Vasile Bobeico, suma de 3 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.
La 02 februarie 2018, Vasile Bobeico a declarat recurs (f.d. 67-69) împotriva
deciziei instanței de apel, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii primei
instanțe.
În motivarea recursului, Vasile Bobeico a relatat că în cadrul dosarului civil
nr. 2-763/15, Valerii Petcu, anterior angajării avocatului Constantin Tănase, a fost
reprezentat de un avocat din oficiu.
În susținerea acestui fapt, a anexat procesul-verbal al ședinței.
Astfel, consideră că în situația în care avocatul Constantin Tănase a fost
prezent în doar două ședințe de judecată, cheltuielile de asistență juridică în sumă
de 3 000 lei nu sunt rezonabile.
În același context, a menționat că instanța de apel nu a ținut cont că în cazul
în care partea care a câștigat procesul a beneficiat de asistență juridică calificată de
stat, sumele respective urmau a fi transferate în contul oficiului teritorial al
Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat.
A afirmat că instanța de apel a ignorat art. 63 alin. (5) Legea nr. 1260 din 19
iulie 2002 cu privire la avocatură.
A invocat că Valerii Petcu a prezentat bonul de plată seria EZ nr. 403517 din
22 iulie 2015 și în dosarul civil nr. 2-2041/15 din cadrul Judecătoriei Centru, mun.
Chișinău.
A declarat că instanța de apel nu a luat în considerare faptul că Valerii Petcu
a făcut trimitere la trei contracte de asistență juridică diferite.
La materialele dosarului nu se află probe ce ar releva data la care Vasile
Bobeico a recepționat decizia integrală a instanței de apel.
Astfel, recursul a fost declarat în termen.
Examinând admisibilitatea recursului declarat de Vasile Bobeico împotriva
deciziei din 02 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ ajunge în mod unanim la concluzia
că recursul urmează a fi considerat inadmisibil, din următoarele raționamente.
În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, Judecătorul
raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și
face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu
alin. (2).
Art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă statuează că Cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, Părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
2
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Conform art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele
de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța
judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Potrivit art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele
de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare
a procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă stipulează că Săvârșirea altor
încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului
doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea
greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea
probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile
comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Art. 432 alin. (5) Cod de procedură civilă prevede că Temeiurile prevăzute la
alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.
Aceste dispoziții legale fundamentează ideea că judecarea recursului
exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, privește
în exclusivitate probleme de drept material și procedural, verificându-se legalitatea
deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.
Astfel, sarcina instanței de recurs este de a verifica temeiurile recursului și
argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost
formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a
Drepturilor Omului.
Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a
Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie
civilă trebuie să corespundă garanțiilor unui proces echitabil, consfințite la art. 6
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în special cu referire la dreptul de
acces liber la justiție și la dreptul de a fi audiat de o instanță judecătorească
(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra
3
Greciei din 27 martie 2014).
În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la
justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a
admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea
unei cereri introduse pe calea recursului pot fi mai stricte decât condițiile stabilite
pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și
interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a
justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).
Totodată, completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate
varia în funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2
octombrie 2014), iar în concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, nu se
impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se
pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”
(hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).
Completul notează că argumentele invocate în recurs nu au vocația de a duce
la modificarea soluției în prezenta cauză, or acestea nu atestă examinarea
raportului juridic litigios de către instanțele ierarhic inferioare cu încălcarea
normelor de drept material și procesual sau a drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului, neîncadrându-se astfel în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, În cazul în care
se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nicio referire cu privire la fondul recursului.
Din raționamentele nominalizate, completul va considera inadmisibil
recursul declarat de Vasile Bobeico.
Conform art. 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
d i s p u n e :
Recursul declarat de Vasile Bobeico se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, Iulia Sîrcu
judecător
judecătorii Nina Vascan
Luiza Gafton
4