1ra-64/22 — art. 152 alin. 2, lit. e CP

1ra-64/22 — art. 152 alin. 2, lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-64/2022

1-18120111-01-1ra-13012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Toma Nadejda,

Judecători - Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Scutelnic Cătălin, de către Burduja Victoria în numele inculpatului și

recursul suplimentar al avocatul Bobu Anatolie în numele inculpatului,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie

2021, în cauza penală în privința lui,

Mușchei Nicolae, …………………………

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 04.09.2018 – 15.01.2021;

Instanța de apel: 10.02.2021 – 19.10.2021;

Instanța de recurs: 13.01.2022 – 13.06.2022.

A C O N S T A T A T :

procesul penal în privința lui Mușchei Nicolae, de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, pe faptul că, părțile s-au împăcat.

S-a dispus încasarea de la Mușchei Nicolae, în beneficiul statului suma

de 640 (șase sute patruzeci) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate la

urmărirea penală

Mușchei Nicolae, la data de 16.05.2018, aproximativ la orele 01:00, aflându-se

la domiciliul lui Stoica Serghei situat în sat. X. mun. Ungheni, fiind în stare de

ebrietate alcoolică provocată de consumul abuziv a băuturilor alcoolice,

acționând cu intenție directă și violent, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările prejudiciabile și dorind în

mod conștient survenirea acestor urmări, având scopul cauzării vătămărilor

corporale, în rezultatul unui conflict spontan apărut cu Stoica Serghei, i-a

aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii în regiunea capului. În continuare,

în timp ce numitul Mușchei Nicolae aplica actele de violență, persoană

1

identificată sus menționată, situându-se în fața ușii, bloca accesul în odaie

numitelor Beșliu Aculina și Beșliu Natalia, care de altfel pentru a curma

acțiunile ilegale se implicau prin încercarea de a intra în încăpere. Urmare a

intervenției insistente, agresorul a încetat actele de violență, însă au prelungit

ilegalitățile prin strigăte și exprimări cu cuvinte necenzurate în adresa

persoanelor sus menționate

În baza raportului de expertiză judiciară nr. 202024D0197 din 04.11.2020

victima Stoica Serghei s-a ales cu fractura alungită de mandibulă pe stânga cu

deplasare fragmentelor osoase, plăgi contuzionate în regiunea temporală și

echimoze în regiunea ambilor ochi, care duc la dereglarea sănătății de lungă

durată, și se califică ca vătămare medie.

Conform Ordonanței de modificare a învinuirii în ședința de judecată din

17.12.2020, Mușchei Nicolae a fost pus sub învinuire și i-a fost înaintată

acuzarea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal

,,adică vătămare intenționată medie a integrității corporale, care nu este

periculoasă pentru viața, și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151 Cod

penal, după indicii : de două persoane.

lui Ungheni, Steclari Ion, în termen legal a atacat-o cu apel, solicitând casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Mușchei Nicolae să fie recunoscut

culpabil în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal

și condamnat la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu

executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 90 Cod penal, pe un termen de

probă de 4 ani cu obligarea de a nu-și schimba domiciliul fără consimțământul

organului competent.

3.1 În argumentarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat

precum că sentința nominalizată este ilegală și urmează a fi casată, deoarece

probele prezentate instanței nu au fost apreciate din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor.

Susține că instanța de judecată neîntemeiat, analizând declarațiile părții

vătămate Stoica Serghei, a martorilor Beșliu Natalia, Beșliu Maria, Stoica

Aculina, Babin Nicolae, inclusiv declarațiile inculpatului Mușchei Nicolae și

apreciindu-le, din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe

analizate, constată că semnul calificativ „de două sau mai multe persoane”

prevăzut de lit. e), alin. (2), art. 152 Cod penal, urmează a fi exclus din învinuire,

iar urmele de sânge prezente pe mâinile și maioul lui Babin Nicolae au rezultat

urmare a implicării prin ridicarea și spălarea victimei, dar nu ca rezultat al

agresiunii ultimei.

Potrivit sentinței nici un martor nu a relatat că personal a văzut cum

2

Babin Nicolae iar fi aplicat lui Stoica Serghei, careva lovituri. Acuzarea nu este

de acord cu cele menționate pe motiv că lipsa martorilor oculari în timpul

comiterii infracțiunii, nu conduce la concluzia că fapta ilegală nu a fost comisă.

Pe cazul dat, acuzarea a analizat amănunțit elementele de fapt ce reies din

declarațiile părții vătămate Stoica Serghei, și anume dânsul a declarat că

Mușchei Nicolae i-a aplicat prima lovitură, a simțit mai multe lovituri, ochii îi

erau însângerați și nu a văzut cine i-a aplicat lovituri”, „ când a fost lovit de

Mușchei Nicolae, Babin Nicolae stătea pe scaun. Când a căzut jos unul din ei la

târât în altă cameră și l-a pus pe fotoliu și acolo continua să-l lovească. Nu

cunoaște cine l-a ridicat. Nu cunoaște cine îl lovea, putea fi lovit și de către o

singură persoană, dar ambii, adică, Mușchei Nicolae și Babin Nicolae. Simțea

loviturile, însă nu cunoaște cine le aplica”.

Consideră acuzarea că instanța de fond a ignorat ansamblul probelor

acumulate pe parcursul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești,

care coroborând și completându-se reciproc, cert dovedesc vinovăția

inculpatului.

Instanța și-a bazat sentința de încetare pe concluzii rupte din ansamblul

probant, în sens că nu a dat apreciere acțiunii ilegale ale persoanei identificate

de blocare a accesului în odaie în timp ce Mușchei Nicoale aplica violența față

de victimă, deși în partea descriptivă a sentinței a descris această faptă ilegală,

de altfel considerată ca dovedită. Astfel, din acest considerent persoana

identificată de organul de urmărire penală având pe ambele mâini și pe haine

pete de sânge, blocând accesul în odaie numitelor Beșliu Aculina și Beșliu

Natalia, exprimând cu cuvinte necenzurate nerespectul față de membrii de

familie ale victimei, a realizat împreună cu inculpatul latura obiectivă a

infracțiunii și corect este considerată de către acuzare drept agresor.

Menționează că instanța de judecată, constată în sentință că învinuirea

adusă inculpatului Mușchei Nicolae prin ordonanță de modificare a învinuirii

din 17.12.2020, nu este completă, deci, nu poate fi reținută în forma înaintată,

or partea acuzării în învinuirea adusă inculpatului Mușchei Nicolae nu a

reținut unul din elementele obligatorii ale componenței infracțiunii prevăzute

de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, adică, una din cele două: „dar care a fost

urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de o pierdere considerabilă

și stabilă a mai puțin de o treime din capacitatea de muncă”. Această concluzie

a instanței o consideră eronată, deoarece în conținutul ordonanței de

modificare a învinuirii este indicat semnul calificativ și anume:,, raportul de

expertiză judiciară nr. 202024D0197 din 04.11.2020 potrivit căruia victima Stoica

Serghei s-a ales ...care duc la dereglarea sănătății de lungă durată...”, or potrivit

art. 281 Cod de procedură penală, nu se indică o anumită ordine obligatorie de

expunere în partea descriptivă a ordonanței menționate supra, a semnelor

calificative pentru încadrarea faptei sau a dispoziției normei penale speciale.

3

Deși, în sentință se indică că instanța judecătorească nu se manifestă în

favoarea acuzării, pentru a elimina omisiunile din învinuire, va recalifica

acțiunile inculpatului în art. 152 alin. (1) Cod penal, vătămare intenționată

medie a integrității corporale, care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute la art. 151 CP al RM, care a fost urmată de

dereglarea îndelungată a sănătății, or faptul dat demonstrează contradicții în

aprecierea probelor în sens că fraza: „ dereglarea sănătății de lungă durată ”

totuși a fost indicată în actul de acuzare.

Pe prezenta cauză penală consideră că inculpatului i-a fost asigurat

dreptul la un proces echitabil, iar probele cercetate coroborează între ele și din

punct de vedere a pertinenței, concludenței, în ansamblu dovedesc comiterea

de către Mușchei Nicolae a infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod

penal.

2021 a fost admis apelul procurorului în Procuratura raionului Ungheni,

Steclari Ion, casată parțial sentința Judecătoriei Ungheni din 15 ianuarie 2021,

pronunțată, în acest sens, o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Mușchei Nicolae a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, în penitenciar

de tip semiînchis, iar conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal, a fost

suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoare pe un termen de

probațiune de 3 (trei) ani.

În rest au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

4.1 Instanța de apel urmare a examinării probatoriului administrat și a

argumentelor invocate a reținut că prima instanță nu a comis careva erori de

fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii vinovăției

inculpatului în comiterea acțiunilor infracționale, or, prima instanță în sentința

sa, corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției

inculpatului Mușchei Nicolae în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152

alin. (1) Cod penal, luând în considerație probele administrate de către organul

de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală,

cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) din Codul de procedură penală, le-

a dat o apreciere justă potrivit art. 101 din Codul de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludentei, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și

ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea

faptei și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii

incriminate.

S-a apreciat că instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt, dând

faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, și

4

anume comiterea de către Mușchei Nicolae a infracțiunilor prevăzute de art.

152 alin. (1) Cod penal - adică vătămare intenționată medie a integrității

corporale, care nu este periculoasă pentru viața și nu a provocat urmările

prevăzute la art. 151 CP al RM, care a fost urmată de dereglarea îndelungată a

sănătății.

Instanța de apel a constatat că, în acțiunile lui Mușchei Nicolae sunt toate

elementele componenței de infracțiune, constatate în ședința de judecată, și

care au fost probate de partea acuzării potrivit principiului „in dubio pro reo”,

ținând cont de caracterul faptei și specificul administrării probatoriului pe

aceste categorii de infracțiuni. În acest sens, în calitate de probă directă ce

demonstrează vinovăția inculpatului, sunt declarațiile părții vătămate care sunt

apreciate ca fiind veridice, întrucât au fost depuse de către acesta sub jurământ

și susținute pe deplin de către celelalte probe indirecte, care demonstrează cert

că, inculpatul a săvârșit fapta de vătămare intenționată a integrității corporale

asupra părții vătămate. Iar analizând declarațiile părții vătămate nu s-a depistat

careva divergențe esențiale între declarațiile părții vătămate Serghei Stoica și a

martorilor, ele fiind în concordanță cu circumstanțele de fapt ale cauzei, fiind

veridice și consecvente pe tot parcursul procesului penal.

Instanța de apel a constatat că o probă nu mai puțin importantă care

confirmă vinovăția inculpatului este raportul de constatare medico-legală nr.

201833D0076 din 25.05.2018, conform căruia cet. Stoica Serghei s-a ales cu

fractura alungită de mandibulă pe stânga cu deplasare fragmentelor osoase,

plăgi contuzionate în regiunea temporală și echimoze în regiunea ambilor ochi,

care duc la dereglarea sănătății de lungă durată, și se califică ca vătămare medie

și raportul de expertiză judiciară nr. 202024D0197 din 04.11.2020, conform

căruia victima Stoica Serghei s-a ales cu fractura alungită de mandibulă pe

stânga cu deplasare fragmentelor osoase, plăgi contuzionate în regiunea

temporală și echimoze în regiunea ambilor ochi, care duc la dereglarea sănătății

de lungă durată, și se califică ca vătămare medie.

Referitor la realizarea laturii subiective a acțiunilor sale, s-a constatat

faptul că inculpatul și-a dat seama de acțiunile sale, a prevăzut urmările ei

prejudiciabile, le-a dorit și a admis în mod conștient survenirea acestora, având

în vedere că acesta își dădea seama că prin aplicarea loviturilor săvârșește o

infracțiune de vătămare intenționată medie a integrității corporale.

Referitor la solicitarea acuzatorului de stat privind modificarea învinuirii

înaintată lui Mușchei Nicolae, Colegiu a considerat că argumentul dat nu și-a

găsit confirmare în speța dată or, partea acuzării în învinuirea adusă

inculpatului Mușchei Nicolae nu a reținut unul din elementele obligatorii ale

componenței infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, adică,

una din cele două: ,,dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a

sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime din

5

capacitatea de muncă”.

Colegiul penal a reținut că instanța de fond neîntemeiat a ajuns la

concluzia de a înceta procesul penal în privința lui Mușchei Nicolae din motiv

că a intervenit împăcarea părților. Constatând în sensul dat că la data de

15.10.2019, partea vătămată Stoica Serghei în ședința de judecată a depus

cerere, prin care a solicitat încetarea procesului penal în privința inculpatului

Mușchei Nicolae, din motivul că, s-a împăcat cu ultimul și nu are față de el

careva pretenții. Dar fiind audiat în cadrul ședinței de judecată în cadrul

instanței de apel, Colegiul a constatat faptul că partea vătămată Serghei Stoica,

a relatat că a fost de acord de a se împăca cu inculpatul Mușchei Nicolae doar

cu condiția că îi va fi restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune și anume

prejudiciul în sumă de 15 mii lei, prin urmare partea vătămată a relatat faptul

că de către inculpat i-a fost recuperat doar o parte din prejudiciu și anume suma

de 5000 lei. Astfel, Colegiul audiind poziția părții vătămate, luând în

considerare cele invocate și anume că inculpatul nu a recuperat integral

prejudiciu cauzat prin infracțiune, din declarațiile părții vătămate a desprins

un dezacord cu privire la împăcarea ultimului cu inculpatul Mușchei Nicolae.

S-a conchis că instanța de fond nu și-a argumentat riguros soluția la capitolul

încetării procesului penal în legătură cu intervenirea împăcării părților, or,

aceasta a ajuns la concluzia încetării procesului penal fără a concretiza dacă

partea vătămată este de acord total cu împăcarea sau mai susține careva

pretenții față de inculpat, dacă a fost restituit total prejudiciul cauzat prin

infracțiune.

Cât privește individualizarea pedepsei, instanța de apel a notat că

inculpatul a comis o infracțiune care face parte din categoria infracțiunilor mai

puțin grave, are un loc stabil de trai. Prin urmare, pedeapsa aplicată

inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă

să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, prevăzute de art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială

a acestuia.

Astfel, având în vedere circumstanțele cauzei, ținând cont de principiile

generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin.(2) din Codul penal,

reieșind din caracterul infracțiunilor, care potrivit prevederilor art. 16 alin. (3)

Cod penal sunt mai puțin grave, de limitele pedepsei prevăzute de art. 152 alin.

(1) Cod penal, ținând cont de personalitatea inculpatului, de atitudinea lui față

de cele săvârșite, având în vedere că inculpatul a restituit parțial prejudiciul,

instanța de apel a considerat că, pedeapsa cu închisoarea v-a fi una prea aspră

și nejustificată. Iar efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a

personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul acestuia în

viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii

6

incriminate, a considerat că în coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile

ale faptei și personalitatea inculpatului, corijarea și reeducarea acestuia este

posibilă cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 3

(trei) ani, însă executarea acesteia urmează a fi suspendată condiționat pe un

termen de probațiune de 3 (trei) ani, în baza art. 90 Cod penal.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, de

către avocatul Burduja Victoria în numele inculpatului și prin recursul

suplimentar al avocatul Bobu Anatolie în numele inculpatului.

5.1 Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic

Cătălin, prin recursul ordinar declarat, invocând incidența pct. 6) și 12) a

dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2021 cu remiterea

cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului ordinar declarat a invocat următoarele:

- consideră greșită decizia instanței cu privire la recalificarea acțiunilor

inculpatului Mușchei Gheorghe de la art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la fapta

prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal;

- instanța de apel, a dat o apreciere greșită probelor, cu derogare de la

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, și o interpretare eronată a

dreptului material;

- instanța de apel la judecarea cauzei nu a ținut cont de prevederile art.

414, 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și pct. 14 al Hotărârii Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2015 ”cu privire la practica

judecătorii cauzelor penale în ordine de apel”;

- susține că în cazul în care instanța de apel nu era de acord cu aprecierea

probelor de către acuzare și a ajuns la concluzia calificării acțiunilor lui Mușchei

Gheorghe în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, urma să dezvăluie această

concluzie expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în

sprijinul învinuirii și puse la baza deciziei de recalificare, fapt care pe caz nu a

avut loc, fiind efectuată o apreciere eronată și formală, de ordin general a

probelor și circumstanțelor cauzei penale;

- nu este de acord cu constatările instanțelor inferioare, considerându-le

lipsite de susținere probatorie și contradictorii;

- consideră că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor

invocate în cererea de apel a procurorului;

- instanța de apel a ignorat ansamblul probelor acumulate pe parcursul

urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești;

- din probele prezentate de acuzare se atestă că Mușchei Nicolae a

acționat de comun acord cu Babin Nicolae, având ambii același scop, iar

acțiunile întreprinse denotă că ambii își doreau realizarea acestuia;

7

5.2 Avocatul Burduja Victoria în numele inculpatului prin recursul

ordinar declarat, invocând incidența pct. 4), 6) și 10) a dispozițiilor art. 427 Cod

de procedură penală, solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 19 octombrie 2021 cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de

apel în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului ordinar declarat a invocat următoarele:

- în instanța de apel, cauza penală a fost examinată în lipsa inculpatului

Mușchei Nicolae, fiind încălcată contradictorialitatea procesului și dreptul

acestuia la un proces echitabil;

- instanța de apel a dat o apreciere incorectă acordului de împăcare

încheiat între Mușchei Nicolae și partea vătămată Stoica Serghei, considerând

că acesta nu și-a produs efectul juridic;

- reiterează cererea semnată de partea vătămată Stoica Serghei, din

15.10.2019, prin care solicită încetarea procesului penal din motivul că s-a

împăcat cu inculpatul Mușchei Nicolae și nu are pretenții față de el;

- consideră că restituirea parțială a prejudiciului stabilit prin acordul de

împăcare, nu oferă dreptul instanței de apel de a-1 considera dezacord cu

privire la împăcarea cu inculpatul;

- instanța de apel a aplicat o pedeapsă prea dură și inechitabilă în coraport

cu persoana și acțiunile săvârșite de Mușchei Nicolae, fără a ține cont că

sancțiunea art. 152 alin. (1) Cod penal prevede pedeapsă penală alternativă.

5.3 Prin recursul suplimentar, avocatul Bobu Anatolie în numele

inculpatului, invocând incidența pct. 4) și 12) a dispozițiilor art. 427 Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 19 octombrie 2021 cu menținerea sentinței Judecătoriei Ungheni

din 15 ianuarie 2021.

În argumentarea recursului ordinar declarat a invocat următoarele:

- la examinarea cauzei în instanța de apel, inculpatul Mușchei Nicolae nu

a fost prezent din cauza decesului mamei sale;

- prima instanță corect a apreciat acțiunile inculpatului Mușchei Nicolae

încadrându-le în prevederile art. 152 alin. (1) Cod penal, cu admiterea cererii

lui Stoica Serghei înaintată în ordinea art. 109 Cod penal, și încetarea procesului

penal în baza cerințelor art. 391 Cod de procedură penală.

în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Crijanovschi

Sergiu, care apreciază recursul drept vădit neîntemeiat și solicită a fi declarat

inadmisibil.

penal lărgit concluzionează că, acestea urmează a fi respinse, din următoarele

considerente.

8

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil,

cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost

declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea

atacată este legală, întemeiată și motivată.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

7.1 Referitor la recursul suplimentar declarat de către avocatul Bobu Anatolie în

numele inculpatului, Colegiul Penal lărgit menționează următoarele:

Potrivit art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30

de zile de la data pronunțării deciziei.

Conform art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul,

nici ziua în care acesta se împlinește.

În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt

despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se

pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea

motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de judecată.

Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în

termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit materialelor dosarului, dispozitivul

deciziei adoptate de către instanța de apel a fost pronunțat la data 19 octombrie

2021, în prezența procurorului, avocatului inculpatului, Burduja Victoria, și a

părții vătămate Stoica Serghei, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței

de judecată în instanța de apel (f.d. 103-107, vol. II), din care rezultă că aceștia

au fost înștiințați despre ziua și ora pronunțării deciziei integrale și anume

pentru data de 07 decembrie 2021, ora 14:00. Tot din procesul-verbal al ședinței

de judecată în instanța de apel din 07.12.2021 (f.d. 107, vol. I) se constată că la

data stabilită, în prezența procurorului a fost pronunțată decizia motivată.

În continuare, Colegiul lărgit menționează că avocatul Bobu Anatolie în

numele inculpatului Mușchei Nicolae, a declarat recurs ordinar împotriva

deciziei adoptate, la data de 31 ianuarie 2022, fapt confirmat prin mențiunea

despre dată de pe amprenta ștampilei Poșta Moldovei (f.d 158, vol. II),

înregistrat la Curtea Supremă de Justiție cu nr. 425 la 02.02.2022, consemnat

prin mențiunea despre dată de pe amprenta ștampilei de înregistrare (f.d. 150,

vol. II).

Așadar, în cauza deferită judecării, Colegiul Penal specifică faptul că

termenul de atac prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală, se calculează

9

începând cu data de 08 decembrie 2021, adică a doua zi după pronunțarea

deciziei motivate, ținând cont de dispozițiile art. 231 alin. (3), (5) Cod de

procedură penală și expiră la sfârșitul zilei de 10 ianuarie 2022, dat fiind faptul

că ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare.

Prin urmare, recursul declarat de către avocatul Bobu Anatolie în numele

inculpatului Mușchei Nicolae, la 31.01.2022, nu se încadrează în termenul limită

prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală.

La acest capitol este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală,

nu prevede repunerea în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură

legală de a calcula termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei

motivate.

Totodată, Colegiul Penal menționează, că art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea unui

drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest

termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut

și are un caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac.

Mai mult, Colegiul Penal notează că, o astfel de soluție este compatibilă

cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului

pentru exercitarea apelului/recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca

urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța

de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomariov vs Ucraina (03

aprilie 2008) Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre

desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma

admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe noi

descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de

introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru

motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de

atac.

De asemenea, Colegiul Penal reține și jurisprudența CtEDO în hotărârea

pronunțată în cauza Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie 2019 (cererea

nr. 7516/10), în care Curtea a statuat că admiterea cererii de recurs după o

perioadă de timp considerabilă și în absența oricărei explicații plauzibile cu

privire la motivul pentru care partea s-a aflat în imposibilitate de a se adresa

mai devreme, s-a soldat cu ignorarea unui întreg proces judiciar, și în

10

consecință s-a constatat încălcarea principiului securității raporturilor juridice

și a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6§1 CEDO.

7.2 Referitor la recursurile declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către avocatul Burduja Victoria în

numele inculpatului, Colegiul Penal lărgit menționează următoarele:

Din sumarul recursurilor ordinare declarate, Colegiul penal lărgit

constată că cererea de recurs înaintată de procuror se fundamentează pe

temeiurile prevăzute la pct. 6) și 12) al art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

iar recursul avocatului Burduja Victoria în numele inculpatului, pe temeiurile

prevăzute la pct. 4), 6) și 10) al art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când:

4) judecata a avut loc fără participarea inculpatului;

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Referitor la temeiul invocat de apărător în sensul prevederilor art. 427

alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, precum că instanța de apel a examinat

cauza penală în lipsa inculpatului Mușchei Nicolae, fiind încălcată

contradictorialitatea procesului și dreptul acestuia la un proces echitabil,

Colegiul lărgit reține că în conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) Cod de

procedură penală, la judecarea apelului se aplică regulile generale pentru

judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile prevăzute în Partea specială

titlul II capitolul IV secțiunea 1.

Totodată dispoziția art. 412 alin. (3), (4), (5), (7) Cod de procedură penală,

prevede că, judecarea apelului se face cu citarea părților și înmânarea copiilor

de pe apel. Judecarea apelului are loc în prezența inculpatului, când acesta se

află în stare de arest, cu excepția prevăzută în art. 321 alin. (2) pct. 2).

Neprezentarea părților legal citate în instanța de apel nu împiedică examinarea

cauzei. La judecarea apelului, participarea procurorului, precum și a

apărătorului, dacă interesele justiției o cer, este obligatorie. Apelul poate fi

judecat în lipsa nemotivată a avocatului în măsura în care nu se încalcă dreptul

la apărare.

Colegiul lărgit reține că, în prezenta speță inculpatul Mușchei Nicolae a

fost prezent în ședința de judecată a primei instanțe. Sentința a fost atacată cu

apel de către procuror, iar în instanța de apel pentru data de 19.10.2021, au fost

citați legal prin aviz de recepție, inculpatul Mușchei Nicolae și partea vătămată

Stoica Serghei (f.d. 97-99 v. II).

11

Astfel, Colegiul atestă că, în ședința instanței de apel judecata a avut loc

cu participarea procurorului Scutelnic Cătălin, avocatului din oficiu Burduja

Victoria, părții vătămate Stoica Serghei, în lipsa inculpatului citat legal în

conformitate cu prevederile art. 412 alin. (3) Cod de procedură penală, care însă

nu s-a prezentat la ședința de judecată, iar instanța de apel, ținând cont de

prevederile art. 412 alin. (5) Cod de procedură penală, precum că neprezentarea

părților legal citate în instanța de apel nu împiedică examinarea cauzei, a

purces la judecarea cauzei.

Relevant speței este cazul Kattan v. România (21.01.2014), unde Curtea

europeană a adoptat o decizie de inadmisibilitate, cu respingerea ca vădit

nefondată a plângerii privind încălcarea art. 6 CEDO, întrucât instanța și-a

îndeplinit obligația pozitivă de a face demersuri pentru a asigura prezența

inculpatului în instanță. Prin urmare, Curtea a considerat că reclamantul a

contribuit în mare măsură la crearea unei situații, în care în mod rezonabil, a

putut prevedea consecințele comportamentului său – examinarea cauzei în

lipsa sa.

Raportând cele menționate la cazul supus examinării, Colegiul remarcă

faptul că, inculpatul avea cunoștință de derularea procesului penal care îl

privea, mai mult inculpatul Mușchei Nicolae fiind citat legal, nu s-a prezentat

în instanța de apel, astfel a putut prevedea consecințele comportamentului său.

Referitor la temeiul de recurs invocat de ambii recurenți, prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază”, Colegiul lărgit în urma cercetării

materialelor cauzei constată că acesta nu și-a găsit confirmarea, dat fiind faptul

că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin.

(1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată

și-a întemeiat soluția de casare parțială a sentinței primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care Mușchei Nicolae a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal,

fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei)

ani, în penitenciar de tip semiînchis, iar conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod

penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoare pe un

termen de probațiune de 3 (trei) ani, în rest celelalte dispoziții ale sentinței au

fost menținute, concluzie la care a ajuns instanța de apel în urma verificării

probelor apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală și a

circumstanțelor cauzei, conformându-se cerințelor art. 414 Cod de procedură

penală, a emis o decizie care cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția,

și în partea contestată de recurenți în prezenta speță, din care considerente

instanța de recurs nu identifică motive justificative de a interveni în respectiva

decizie.

12

Totodată, verificând materialele dosarului în raport cu alegația

procurorului că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, Colegiul penal conchide că la judecarea apelului instanța a examinat

prezenta cauză penală în baza probelor administrate legal de către organul de

urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor

art. 100 alin. (4) și 101 Cod de procedură penală, a ținut cont de motivele expuse

de apelant expunându-se detaliat asupra criticilor inovate, astfel ajungând la

concluzia corectă cu privire la recalificarea acțiunilor imputate, vinovăția

inculpatului, termenul și modalitatea de executare a pedepsei aplicate.

Cât privește critica acuzatorului precum că instanțele de judecată

neîntemeiat au dispus recalificarea acțiunilor inculpatului Mușchei Gheorghe

de la art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la fapta prevăzută de art. 152 alin. (1)

Cod penal, temei pentru recurs prevăzut la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit atestă că, analizând decizia instanței de

apel prin prisma temeiului invocat, o astfel de eroare în speța dată nu a fost

stabilită, deoarece instanța de apel a constatat corect prin prisma probelor

administrate că acțiunile inculpatului Mușchei Nicolae întrunesc elementele

componenței de infracțiune prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal.

În sensul dat se atestă că învinuirea adusă inculpatului Mușchei Nicolae

prin ordonanță de modificare a învinuirii din 17.12.2020, nu este completă, deci,

nu putea fi reținută nici de cum de către instanțele de judecată, în forma

înaintată. Or, partea acuzării în actul de învinuire a inculpatului Mușchei

Nicolae, nu a reținut unul din elementele obligatorii ale componenței de

infracțiune prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, adică, una din cele

două: ”dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de o pierdere

considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime din capacitatea de muncă”, totodată

semnul calificativ ”de două sau mai multe persoane”, just a fost exclus din

învinuire, or din probele administrate și prezentate de organul de urmărire

penală, cercetate și analizate de instanțele de fond nu s-a constatat că

infracțiunea imputată inculpatului a fost săvârșită de comun acord cu o altă

persoană.

Respectivele circumstanțe pentru calificarea faptei au fost constatate de

către prima instanță și menținute de către instanța de apel, inclusiv acordând

deplină eficiență prevederilor legale ce țin de aprecierea materialului probator,

prezența în acțiunile inculpatului Mușchei Nicolae a elementelor constitutive

ale infracțiunii de art. 152 alin. (1) Cod penal, constatând că persoana este

subiect al infracțiunii, că este întrunită latura obiectivă și cea subiectivă, cât și

legătura cauzală dintre acestea.

Privator la alegațiile apărătorului Burduja Victoria, precum că

individualizarea pedepsei a avut loc contrar prevederilor legale, se constată că

instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod

13

penal în coraport cu prevederile art. 90 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării ei, de poziția părții vătămate

Stoica Serghei, și nemijlocit efortul inculpatului Mușchei Nicolae pentru

recuperarea prejudiciului cauzat acestuia.

La individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatului în speță,

instanța de apel a pus accentul pe personalitatea acestuia, comportamentul

anterior procesului penal, învederând și celelalte criterii de individualizare a

pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite, influența pedepsei

asupra corectării și reeducării vinovatului. Implicit, cu referire la personalitatea

inculpatului Mușchei Nicolae, instanța de apel a reținut că, inculpatul are un

loc stabil de trai, anterior nu a fost judecat, este la prima abatere și a recuperat

parțial prejudiciul cauzat părții vătămate.

În ce privește critica avocatului privind neaplicarea de către instanța de

apel a pedepsei alternative prevăzute de sancțiunea art. 152 alin. (1) Cod penal,

munca neremunerată în folosul comunității, Colegiul lărgit notează, că în

sensul dat instanța a conchis că o pedeapsă privativă de libertate este echitabilă

la caz, va atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale, corectare a

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane, iar modalitatea de executare

aleasă de instanța de apel exprimă un tratament adecvat urmat să garanteze

resocializarea viitoare pozitivă a inculpatului Mușchei Nicolae, scopul

pedepsei fiind atins și fără executarea reală a acesteia.

Instanța de recurs menționează că, pentru a se reține eroarea de drept

stipulată în pct. 10) și pentru a se statua că s-au aplicat pedepse individualizate

contrar exigențelor legale, instanța de apel urma să facă abstracție de prevederile

legale care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepselor și

condițiile de aplicare a lor, în speță o astfel de eroare nefiind stabilită.

Totodată criticile formulate de apărător privind necesitatea încetării

procesului potrivit art. 109 Cod penal, au format obiect de discuție la judecarea

cauzei penale și în instanța de apel și cărora li s-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1.

Mai mult, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se

identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile,

le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO,

care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

14

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Generalizând cele expuse, instanța de recurs consideră, că nu a fost

constatată prezența în speța examinată a careva erori, ce ar servi drept temei de

implicare în sensul casării deciziei contestate prin prisma celor invocate, astfel

că recursurile declarate sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse ca

inadmisibile.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se resping ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, de

către Burduja Victoria în numele inculpatului și recursul suplimentar al

avocatul Bobu Anatolie în numele inculpatului, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2021, în cauza

penală în privința lui Mușchei Nicolae.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 04 august 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

15