1ra-1321/2021 — art.164 alin.2 lit. e CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.164 alin.2 lit. e CP
- Temei legal
- articolul 427 alin.1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1321/2021 — art.164 alin.2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1321/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
30 iunie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Guzun Ion,
Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,
examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Roșca Inga în numele inculpatului, împotriva deciziei
Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2021, în
cauza penală în privința lui,
Stratulat Serghei X, născut la XXXXX.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 25.08.2020 – 21.10.2020;
Instanța de apel: 23.11.2020 – 09. 02. 2021;
Instanța de recurs: 26.04.2021 – 30.06.2021.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 21
octombrie 2020, cauza fiind examinată în procedură prevăzută de art.
3641 Cod de procedură penală, Stratulat Serghei a fost recunoscut
vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. e) Cod
penal și în baza acestei Legi i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de
închisoare pe un termen de 4 (patru) ani cu ispășirea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
S-a încasat de la Stratulat Serghei în beneficiul statului cheltuielile
judiciare în mărime de 1078, 00 (una mie șaptezeci și opt) lei, pentru
efectuarea expertizei psihiatrice.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că,
Stratulat Serghei, la data de 09 iunie 2020, aproximativ la orele 08:00,
împreună și prin înțelegere prealabilă cu Guzun Serghei, acționând după
un plan determinat, aflându-se pe str. Vadul lui Vodă, 80, mun.
Chișinău, după ce Guzun Serghei a urcat-o cu forța pe Tatiana Veretiuc
în automobilul de model „Mercedes E 220” cu numărul de înmatriculare
XXXXX, așezând-o pe bancheta din spate, Stratulat Serghei, cu scopul de
a o lipsi pe Tatiana Veretiuc de posibilitatea de a părăsi automobilul sau
să fugă, a urcat pe bancheta din spate, blocând astfel ieșirea. Ulterior, cu
1
automobilul sus-menționat, aceștia s-au deplasat de la fața locului în
satul Colonița, mun. Chișinău, unde automobilul a stopat și din aceasta a
coborât Stratulat Serghei, iar Guzun Serghei, având partea vătămată în
automobil, și-a continuat deplasarea.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către:
- procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Rîșcani, Grecu
Dumitru, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea
cauzei potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță și pronunțarea unei
noi hotărâri judecătorești, prin care lui Stratulat Serghei, recunoscut
vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. e) Cod
penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen
de 6 (șase) ani 6 (șase) luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis, în rest sentința să fie lăsată fără modificări.
- avocatul Roșca Inga în numele inculpatului Stratulat Serghei, prin
care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea ace ține de refuzul
aplicării prevederilor art. 90 Cod penal față de inculpatul Stratulat
Serghei, pronunțarea unei noi sentințe prin care se să dispună
recunoașterea vinovăției inculpatului Stratulat Serghei în săvârșirea
infracțiunii prevăzute la art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, aplicarea
prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală cu stabilirea pedepsei
inculpatului sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei numite conform art. 90
Cod penal pe un termen de probă de 2 ani.
3.1 În susținerea apelului declarat acuzatorul de stat a invocat că:
- prima instanță la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de
personalitatea numitului, atitudinea acestuia cu privire la fapta
infracțională comisă, cât și de caracteristica inculpatului în societate;
- Stratulat Serghei anterior a fost atras la răspundere penală de 8
ori, iar la moment pe rolul instanței se mai află o cauză penală în care
acesta este învinuit de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 155 alin.
(1) și art. 287 alin. (1) Cod penal;
- la individualizarea pedepsei penale instanța urma a pune în
valoare aceste date care caracterizează persoana inculpatului, întrucât
este evident că acesta și-a educat un sistem degradat de valori sociale,
fiind nejustificată stabilirea unei pedepse reieșind din limita minima
prevăzută de sancțiunea art. 164 alin. (2), atât timp cât inculpatul a
demonstrate faptul neconștientizării gradului de pericol social al faptelor
săvârșite, efectul preventive al pedepselor anterioare aplicate, fiind în
totalitate ignorant;
2
- pedeapsa aplicată de către instanța de judecată în privința
inculpatului Stratulat Serghei nu corespunde gravității faptei săvârșite,
dar și personalității lui. Pedeapsa prea ușoară, care a fost aplicată
inculpatului, va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului și
comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății în
eficacitatea și echitatea sistemului de justiție;
- la stabilirea pedepsei urmează de avut în vedere faptul că în
acțiunile inculpatului Stratulat Serghei a fost stabilită circumstanța
agravantă „comiterea infracțiunii de către o persoană anterior
condamnată pentru infracțiune similară sau alte fapte care au relevanță
în cauză” și eronat a fost reținută circumstanță atenuantă „recunoașterea
vinovăției”, or, cea din urmă nu poate fi considerate ca circumstanță
atenuantă întrucât, cauza a fost examinată potrivit prevederilor art. 3641
Cod de procedură penală, inculpatul beneficiind de reducerea cu 1/3 a
limitelor pedepsei, prin reținerea acesteia s-ar admite acordarea dublei
valențe juridice aceleiași situații de drept;
- reeducarea inculpatului este posibilă, decât prin aplicarea unei
pedepse cu închisoare reieșind din limită maximă prevăzută de
sancțiunea art. 164 alin. 2 Cod penal.
3.2 În motivarea poziției sale avocatul Roșca Inga în numele
inculpatului Stratulat Serghei a invocat că:
- în calitate de circumstanțe care atenuează răspunderea
inculpatului Stratulat Serghei, prima instanță a reținut recunoașterea
vinovăției de către inculpat, iar drept circumstanțe ce agravează vina
inculpatului Stratulat Serghei a reținut săvârșirea infracțiunii de către o
persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară sau
pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză;
- cu toate că inculpatul a fost judecat anterior, acesta nu a fost
judecat pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au
relevanță pentru cauză;
- în cazul stabilirii acestor circumstanțe agravante prima instanță
urma să indice expres actul judecătoresc prin care inculpatul a fost
recunoscut vinovat de săvârșirea unei infracțiuni similare sau alte
infracțiuni care au relevanță pentru cauză;
- instanța de apel trebuia să acorde apreciere circumstanțe reținute
și prezentate de apărare în vederea aplicării față de Stratulat Serghei a
prevederilor art. 90 Cod penal;
- inculpatul Stratulat Serghei a recunoscut vina în comiterea
infracțiunii imputate, acesta a declarant că regret de fapta comisă și s-a
căit sincer în fața instanței de judecată de fapta săvârșită. Apreciind
3
circumstanțele cauzei în sensul determinării posibilității aplicării față de
inculpate a prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de judecată urma să
țină cont de gravitatea faptei săvârșite cât și de rolul pe care l-a avut
inculpatul în săvârșirea faptei imputate;
- examinând declarațiile părții vătămate Veretiuc Tatiana, în raport
cu declarațiile inculpatului Stratulat Serghei, ultimul nu a avut un rol
active în săvârșirea infracțiunii de „răpire a persoanei”, or ultimul a
menționat că a fost rugat de către Guzun Serghei să-l ajute să o răpească
pe Veretiuc Tatiana care este soția lui Guzun Serghei, sau fosta soție cu
care ultimul urma să discute. Rolul inculpatului Stratulat Serghei se
rezuma la faptul de a nu permite Tatianei Veretiuc să fugă, astfel,
Stratulat Serghei nu a aplicat forța față de Veretiuc Tatiana nu a
amenințat-o. Inculpatul doar s-a așezat pe bancheta din spate a
automobilului de model „Mercedes E200” cu n/î XXXXX pe ușa dreaptă,
lângă partea vătămată Veretiuc Tatiana spunându-i să nu încerce să
deschidă ușa automobilului din motiv că viteza este mare. În
proximitatea localității Colonița, Stratulat Serghei a coborât din
automobilul condus de Guzun Serghei, iar careva pretenții față de
Stratulat Serghei partea vătămată nu a prezentat;
- la examinarea cererii privind aplicarea în privința inculpatului a
prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de judecată urma să țină cont și
de persoana inculpatului și mai cu seamă de starea acestuia de sănătate,
or, încă în perioada deținerii în calitate de prevenit în cadrul
Penitenciarului nr. 13, Stratulat Serghei suferea de „osteomielită în
regiunea călcâiului stâng” și avea nevoie de intervenție chirurgicală
urgentă, fapt confirmat prin fișa medicală anexată la materialele cauzei.
Pe parcursul prevenției sale în stare de arest s-a deținut și în cadrul
penitenciarului nr. 16 pentru tratament, însă până în prezent intervenția
chirurgicală necesară inculpatului nu a fost realizată și nici nu poate fi
realizată în cadrul Penitenciarului 16 din motivul lipsei condițiilor,
specialiștilor, utilajului de rigoare. La caz, aplicarea prevederilor art. 90
Cod penal și dispunerea condamnării cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei față de inculpat, ar asigura integritatea fizică a
acestuia, or în condițiile art. 162 Cod penal, executarea pedepsei nu
trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea
persoanei condamnate.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 09
februarie 2021, au fost respinse ca nefondate apelurile procurorului și a
avocatului Roșca Inga în numele inculpatului și menținută fără
4
modificări sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 21
octombrie 2020.
4.1 În motivarea soluției instanța de apel a menționat că, prima
instanță a stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar,
care au fost apreciate corect și a încadrat just acțiunile inculpatului
Stratulat Serghei în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, după indicii
calificativi – răpirea unei persoane, săvârșită de două persoane.
Referitor la apelurile declarate de către acuzatorul de stat și
avocatul Roșca Inga în numele inculpatului Stratulat Serghei, instanța de
apel a constatat că, concluziile primei instanțe expuse în sentință cu
privire la stabilirea pedepsei închisorii în locurile de detenție a
inculpatului în mărimea stabilită, corespund circumstanțelor cauzei și
persoanei inculpatului.
Instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei prima instanță
justificat a luat în considerație personalitatea inculpatului, astfel
constatând că inculpatul Stratulat Serghei anterior a fost judecat, și-a
recunoscut vinovăția, se căiește sincer de cele comise, concluzionând de
a-i stabili acestuia o pedeapsă sub formă de închisoare, iar solicitarea
avocatului privind aplicarea art. 90 Cod penal, a fost respinsă ca
neîntemeiată.
Instanța de apel a reiterat că inculpatul anterior fiind condamnat
nu și-a făcut concluziile necesare și din nou a comis o infracțiune cu
intenție ce face parte din categoria infracțiunilor grave, ceea ce
concluzionează că inculpatul nu a stat pe calea corijării, astfel că ținând
cont de cele descrise, de personalitatea inculpatului și poziția ultimului
vis-a-vis de pedeapsă, de opinia acuzatorului de stat și poziția părții
apărării, justificat i-a stabilit inculpatului Stratulat Serghei pedeapsa sub
formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, pedeapsa stabilită fiind
apreciată în limitele de maxim și minim stabilite de art. 164 alin. (2) din
Codul penal, reduse în modul stabilit cu o treime. Iar aplicarea unei
sancțiuni mai blânde cu suspendarea executării pedepsei potrivit art. 90
Cod penal, nu va fi în concordanță cu scopul legal al pedepsei penale.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către
avocatul Roșca Inga în numele inculpatului, prin care invocând incidența
pct. 10 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat
casarea parțială a deciziei în partea individualizării pedepsei aplicate lui
Stratulat Serghei, pronunțarea unei deciziei prin care să se dispună
aplicarea pedepsei inculpatului sub formă de închisoare pe un termen de
patru ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei numite
5
conform art. 90 Cod penal pe un termen de probă de 2 ani.
5.1 În susținerea recursului avocatul Roșca Inga în numele
inculpatului pe lângă faptul că a expus exact aceleași motive pe care le-a
indicat în cererea de apel, suplimentar a mai indicat că:
- atât prima instanță cât și instanța de apel au interpretat și aplicat
greșit speței norma ce stabilește circumstanțele agravante, în temeiul
căreia are loc individualizarea pedepsei penale;
- atât prima instanță cât și instanța de apel just au reținut că
inculpatul a fost judecat anterior, dar au omis să constate circumstanța că
inculpatul nu a fost condamnat pentru infracțiune similară sau pentru
alte fapte care au relevanță pentru cauză;
- în cazul stabilirii circumstanțelor agravante instanțele urmau să
indice expres actul judecătoresc prin care inculpatul a fost recunoscut
vinovat de săvârșirea unei infracțiuni similare sau alte infracțiuni care au
relevanță pentru cauză;
- solicitarea în vederea individualizării pedepsei penale cu
aplicarea în privința ultimului a prevederilor ari. 90 Cod penal a fost
respinsă neîntemeiat de către ambele instanțe, fără a fi indicate concret
motivele respingerii solicitării formulate.
În temeiul art. 431 alin. (1), pct. 11 Cod de procedură penală,
procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat,
pledând pentru netemeinicia recursului ca fiind vădit neîntemeiat,
considerând că pedeapsa stabilită de instanța de apel corespunde
criteriilor prevăzute de art. 76-77 Cod de procedură penală precum și
efectelor prescrise de art. 78 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură
penală.
Examinând admisibilitate în principiu a recursului ordinar
nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor
invocate, Colegiul Penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat
inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel, doar în temeiurile prevăzute de
lege.
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs.
Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie
motivat.
6
În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală,
cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în
art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.
Conform art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de
fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența
lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin
denaturarea conținutului acestora.
Sub acest aspect se reține că, recursul avocatului este fondat pe
temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit
cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în temeiul
când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale
(pct. 5. din decizie).
În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul
ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar
definite (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în
partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct.
2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de
fond, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și
de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă
conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și
prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont că
inculpatul a comis o infracțiune gravă, care se sancționează în
exclusivitate cu pedeapsa închisorii de la 6 la 10 ani, de prevederile art.
61, 75, Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform
căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se
aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu
dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,
corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La
stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont
de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui
vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei
acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în
rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu 1 /3
a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu
închisoare.
7
Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și
aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde
principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale,
corectare a acestora, precum și prevenirii de săvârșire de noi infracțiuni
atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie).
Ori, soluția instanței de apel este conformă și jurisprudenței
naționale, potrivit cărei, instanțele urmează să asigure aplicarea
măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele adulte care au săvârșit
infracțiuni grave (pct. 17 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de
Justiție, nr. 8 din 11.11.2013, Cu privire la unele chestiuni ce vizează
individualizarea pedepsei penale).
Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate
și reproduse în pct. 5.1 din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe
critica modului în care instanțele de fond și de apel au apreciat probele și
circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.
Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de
procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu
propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor
administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și
temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima
instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe
noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor
din dosar.
Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar
aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura
pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o
competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un
temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de
procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul
ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.
Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de
recurs consideră că, în mod just instanțele de fond la soluționarea
chestiunii cu privire la pedeapsă, au aplicat inculpatului pedeapsa sub
formă de închisoare, cu executarea reală a acesteia, motivând
corespunzător temeiurile neaplicării unei pedepse mai blânde,
neprivative de libertate.
La fel, Colegiul Penal relevă că, conform art. 90 alin. (1) Cod penal,
dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani
pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru
infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont
8
de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la
concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea
poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate
vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu
suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune
sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată
dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune
sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va
săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă
cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal
constituie concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute
pedeapsa stabilită. Astfel, este prerogativa instanței de judecată să
aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea
efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de judecată ține cont
de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere
întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după
săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc
personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei
administrate în cadrul cercetării judecătorești.
În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin
îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor
alin. (1) art. 90 Cod penal, nu se creează un drept pentru condamnat, ci
doar o vocație a acestuia la această măsură de individualizare judiciară a
pedepsei.
Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul
Penal consideră întemeiate și considerentele instanțelor de fond precum
că, în prezenta cauză, nu s-au constatat circumstanțe ce ar justifica
suspendarea condiționată a pedepsei cu închisoare în privința
inculpatului, deoarece personalitatea inculpatului nu prezintă garanțiile
unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de
clemență
Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit
deja obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite
răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra probelor și
circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de
condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei
pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,
cazul Bujnița c. Moldovei).
9
Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de
fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate
de recurent, că hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care
se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse
individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este
vădit neîntemeiat.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se
constată că acesta este vădit neîntemeiat.
Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol
urmează a fi declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul
Roșca Inga în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal al
Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2021, în cauza penală în privința
lui Stratulat Serghei X, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 28 iulie 2021.
Președinte Guzun Ion
Judecători Boico Victor
Catan Liliana
10