1ra-1324/2021 — art. 175 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 175 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1324/2021 — art. 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1324/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
09 iunie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Iurie DIACONU
judecători Liliana CATAN
Victor BOICO
a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie
2021 de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu și
inculpatul
SERGHI Ivan XXXXX, născut la XXXXX,
domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 16.12.2019– 04.03.2020;
Instanța de apel: 12.05.2020– 23.02.2021;
Instanța de recurs: 26.04.2021 – 09.06.2021.
Asupra recursurilor ordinare declarate Colegiul Penal
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 04 martie 2020 Serghi Ivan a
fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 175 Cod penal la închisoare pe un
termen de 4 (patru) ani, în penitenciar de tip semiînchis.
A fost dispusă încasarea din contul lui Serghi Ivan în beneficiul statului 3724
(trei mii șapte sute douăzeci și patru) lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În fapt, prima instanță a stabilit că Serghi Ivan în perioada 26 aprilie –
02 mai 2019, urmărind scopul săvârșirii acțiunilor perverse față de o persoană
despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, acționând cu
intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, dându-și seama de
caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și
dorind în mod conștient survenirea acestor urmări, aflându-se la domiciliul său din
XXXXX, unde locuiește împreună cu soția sa XXXXX, fiica minoră XXXXX și
nepoata minoră XXXXX, în timpul nopții a intrat în dormitorul unde dormeau
minorele, despre care știa cu certitudine că nu au împlinit vârsta de 16 ani, și a
întreprins față de acestea acțiuni perverse cu caracter sexual, orientate spre
satisfacerea poftei sexuale, manifestate prin atingeri indecente cu mâna în zona
intimă a minorelor.
1
În drept, acțiunile inculpatului, prima instanță le-a calificat în baza art. 175
Cod Penal – acțiuni perverse săvârșite față de o persoană despre care se știa cu
certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în atingeri indecente.
Inculpatul a declarat apel și apel suplimentar prin care a solicitat
casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare precum și reducerea
termenului pedepsei pentru deținerea în condiții inumane.
În susținerea cerințelor, apelantul a invocat că se consideră nevinovat
deoarece au fost niște vorbe amăgitoare care i-a pus pe toți în încurcătură, copiii
fiind speriați și recunoscând în fața mamei, au dat declarații mincinoase.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23
februarie 2021 a fost admis apelul inculpatului, casată parțial sentința și pronunțată
o nouă hotărâre prin care, conform art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală,
pentru deținere în condiții inumane, lui Serghi Ivan i-a fost redus termenul
pedepsei stabilite cu 239 zile.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
4.1. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a conchis că prima instanță a
analizat obiectiv cumulul de probe, prin prisma prevederilor art. 95, 101 Cod de
procedură penală, prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și
veridicității raportate la versiunile susținute în exercitarea libertății la
autoincriminare și a dreptului la apărare și a stabilit corect situația de fapt și de
drept, dând faptei reținute în sarcina lui Serghi Ivan o încadrare juridică corectă.
Astfel vinovăția inculpatului și-a găsit confirmare prin declarațiile părților
vătămate, făcut în condiții speciale, declarațiile martorilor cât și rapoartele de
expertiză, neconstatându-se temeiuri pentru a da o nouă apreciere probelor sau a le
respinge.
Din conținutul cererii de apel și a materialelor cauzei penale se constată că
apelantul a invocat aceleași afirmații pe care le-a făcut în fața instanței de fond și la
care aceasta a răspuns detaliat, respectându-se dreptul la un proces echitabil a
părților, inclusiv sub aspectul motivării hotărârii de condamnare, sentința
conținând răspunsuri amănunțite cu privire la fiecare argument invocat de părți,
permițând părților să utilizeze eficient dreptul de apel.
Totodată, prima instanță a aplicat în privința inculpatului o pedeapsă în
corespundere cu prevederile art. 7 Cod penal, ținând cont de caracterul și gradul
prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, care în conformitate cu art. 16 Cod penal se
califică ca infracțiune gravă; de persoana celui vinovat, care este caracterizat
satisfăcător, are la întreținere un copil minor, nu se află la evidența medicului
narcolog sau psihiatru, nu se află la primul conflict cu legea penală, antecedente
penale fiind stinse și de lipsa circumstanțelor cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea penală.
În acest circumstanțe, pedeapsa privativă de libertate (închisoare pe un termen
de 4 (patru) ani), cu executare în locurile de recluziune (penitenciar de tip
semiînchis), este conformă scopului de restabilire a echității sociale, corectare și
resocializare a condamnatului precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni
atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.
2
Cât privește afirmația de deținere în condiții inumane, instanța de apel a
statuat că ea este fondată, or statul trebuie să asigure ca persoana să fie deținută în
condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității sale umane, ca modul și
metoda de executare a pedepsei să nu cauzeze persoanei suferințe sau dureri de o
intensitate care să depășească nivelul de suferință inerent detenției și că având în
vedere exigențele detenției, sănătatea și integritatea persoanei să fie în mod adecvat
asigurate.
În acest sens, s-a reținut că inculpatul a invocat că pe parcursul a 239 zile a
fost deținut în mai multe celule din penitenciarele nr. 11 Bălți și nr. 13 Chișinău,
care erau supraaglomerate și care nu dispuneau de spațiul de 4 m2.
Potrivit materialelor cauzei, Serghi Ivan a fost reținut la 10 iulie 2019 și s-a
aflat în custodia statului, în calitate de prevenit, până la 04 martie 2020 (data
pronunțarea sentinței).
Jurisprudența CtEDO și concluziile Consiliului pentru prevenirea torturii
statuează că situația în penitenciare din R. Moldova este una precară, ea
necorespunzând Hotărârii Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006 cu privire la
aprobarea statutului executării pedepsei de către condamnați, care în pct. 464
prevede că fiecare deținut se asigură cu spațiu de cazare în mărime nu mai mică de
4 m2, care trebuie să fie iluminat natural și artificial, încălzit și ventilat conform
normativelor de construcții.
În atare situație, detenția inculpatului a depășit nivelul inevitabil de suferință
inerent detenției și a atins pragul de severitate contrar legislației, fiind calificată ca
tratament inuman și degradant.
Potrivit prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală în cazul
constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3
CoEDO, conform jurisprudenței CtEDO, reducerea pedepsei se va calcula în felul
următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv.
Pornind de la principiul enunțat supra, inculpatul a beneficiat de reducerea
pedepsei aplicate (4 ani închisoare) cu 239 zile.
Instanța de apel a constata și că prima instanță justificat a dispus încasarea din
contul lui Serghi Ivan în beneficiul statului 3724 (trei mii șapte sute douăzeci și
patru) lei cu titlu de cheltuieli judiciare, or aceste cheltuieli au fost suportate din
contul statului.
Recursuri ordinare în termen declară procurorul Sâli Radu și
inculpatul Serghi Ivan.
5.1. Procurorul, indicând la prezența erorilor de drept prevăzute de art. 427
alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, prin recursul ordinar declarat a
solicitat casarea deciziei în partea aplicării prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de
procedură penală și dispunerea rejudecării cauzei de instanța de apel pe motiv că
instanța de apel nu a motivat soluția de micșorare a pedepsei aplicată inculpatului
cu 239 de zile.
Astfel, instanța de apel nu a indicat temeiurile care au dus la micșorarea
pedepsei și documentele care confirmă rațiunea reducerii pedepsei anume cu 239
de zile, or un raport întocmit de instituția penitenciară în care s-a deținut inculpatul
3
nu a fost prezentat și instanța s-a pronunțat referitor la condițiile de detenție a
inculpatului, neținând cont de faptul că, pentru a constata încălcarea drepturilor
privind condițiile de detenție garantate de legislație, nu sunt suficiente doar
rapoartele instituțiilor internaționale sau cererile prin care inculpatul declara greva
foamei și fișele medicale la inițierea/declararea/continuare și renunțarea la greva
foamei.
5.2. Inculpatul, fără invocarea prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de
procedură penală, a reiterat argumentele invocate în apel cu referire la nevinovăția
sa și a adăugat că este de acord să execute pedeapsa cu amendă sau muncă
neremunerată în folosul comunității pentru a se afla alături de familie și ai acorda
ajutorul necesar.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare
declarate, în baza materialelor din dosar și raportat la criticele recurenților,
Colegiul Penal conchide asupra inadmisibilității acestora, pentru următoarele
motive.
6.1. Cu referire la recursul ordinar al inculpatului Serghi Ivan Colegiul
penal menționează că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că,
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de
drept comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.
Art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează că instanța de recurs se
pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs.
Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie
motivat.
În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de
recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și
argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.
La caz, însă, în recursul ordinar a inculpatului în pofida prevederilor enunțate,
nu este indicat niciun temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de
procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept
și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens, inclusiv în raport cu
circumstanțele concrete de fapt și de drept relevate în hotărârea atacată.
Circumstanțele enunțate denotă că recursul dat nu întrunește condițiile de
conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu
recursul apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se
expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de. Ori, potrivit art. 24
alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de
urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă
alte interese decât interesele legii.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs
decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta
nu îndeplinește cerințele de conținut.
Prin urmare, odată ce recursul ordinar a inculpatului nu îndeplinește cerințele
legale de conținut, el este inadmisibil.
4
6.2. Cu referire la recursul ordinar al procurorului Colegiul penal
statuează că, în corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală,
hotărârea instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.
Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, instanța
de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în
baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza
penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță
asupra tuturor motivelor invocate în apel.
În conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia
instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus,
după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării
soluției date.
În speță, recurentul, invocând temeiul de casare prevăzut de pct. 6) alin. (1)
art. 427 Cod de procedură penală, menționează că „hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul
hotărârii”, fără a indica în ce constă contrazicerea dintre motivarea soluției și
dispozitivul hotărârii.
Totodată, Colegiul penal apreciază ce nefondate alegațiile procurorului-
recurent cu privire la faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția” și notează că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția.
Așadar, instanța de apel a indicat la temeiul legal ce a condiționat adoptarea
soluției de aplicare a prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală și a
dispus reducerea pedepsei aplicate lui Serghi Ivan cu 239 zile, or el pe perioada 10
iulie 2019 – 04 martie 2020 s-a aflat în custodia statului, în calitate de prevenit,
fiind deținut în penitenciarele nr. 11 Bălți și nr. 13 Chișinău, a căror condiții de
deținere nu corespund cerințelor și exigențelor legii.
Chiar dacă, instanța de apel a adoptat soluția, în lipsa probelor confirmătoare
a administrației instituțiilor penitenciare, acest fapt nu poate duce la casarea
deciziei de vreme ce Republica Moldova a fost de nenumărate ori condamnată de
către CtEDO pentru violarea prevederilor art. 3 CoEDO, în legătură cu condițiile
inumane și degradante din instituțiile penitenciare din țară. Mai mult, despre
situația deplorabilă din instituțiile penitenciare enunțate supra au conchis și
organizațiile internaționale.
În urma studiului lucrărilor dosarului, Colegiul constată că nu și-a găsit
confirmarea nici temeiul pentru recurs invocat prin prisma pct. 10) alin. (1) art. 427
Cod de procedură penală, recurentul neindicând concret ce încălcări esențiale ale
prevederilor art. 7, 75-78 Cod penal, care stipulează principiile generale ale
individualizării pedepsei, au fost admise de instanța de apel atunci când a menținut
sentința primei instanțe și doar a aplicat, în temei legal, prevederile art. 385 alin.
(5) Cod de procedură penală, constatând încălcarea drepturilor privind condițiile de
detenție, garantate de art. 3 CoEDO, conform jurisprudenței CtEDO.
Rezumând cele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate de
procurorul-recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură
5
penală, nu și-au găsit confirmare, pretinsele erori invocate având un caracter
declarativ și nefondat, iar alegațiile acestuia nu au putut justifica necesitatea casării
deciziei atacate întrucât soluția instanței de apel este legală și întemeiată, recursul
ordinar declarat de procuror fiind vădit neîntemeiat.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 1), 4) Cod de procedură penală,
Colegiul Penal
d e c i d e:
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2021, în cauza penală privindu-l
pe SERGHI Ivan XXXXX, de către procurorul în Procuratura de circumscripție
Chișinău, Sâli Radu, ca fiind vădit neîntemeiat și de inculpat pe motiv că nu
îndeplinește cerințele de conținut.
Decizia este irevocabilă și pronunțată integral la 21 iulie 2021.
Președinte Iurie DIACONU
Judecător Liliana CATAN
Judecător Victor BOICO
6