1ra-1772/2021 — art. 465 Cpp

Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 22 iulie 2019, Ivanov Serghei a fost condamnat în baza art. 27, 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2019, apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate.

Conform deciziei Colegiului penal a Curții Supreme de Justiție din 25 martie 2020, s-a dispus inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

La 24 septembrie 2020, condamnatul a depus la Judecătoria Chișinău o cererea privind revizuirea sentinței Judecătoriei Chișinău din 22 iulie 2019. Revizuentul a invocat că, la examinarea cauzei penale în fond i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CoEDO, deoarece a fost condamnat în lipsa probelor care să-i confirme vinovăția, declarațiile părții vătămate și ale martorului sunt contradictorii, nu au fost audiați anumiți martori. 1 În instanța de apel a fost în imposibilitate să se apere, deoarece nu avea înscrisurile necesare asupra sa. În drept, cererea este întemeiată pe prevederile art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală.

Potrivit sentinței Judecătoriei Chișinău din 01 martie 2021, cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă. Instanța a statuat că, conform art. 460 alin. (1) Cod procedură penală, procedura de revizuire se deschide în baza cererii adresate procurorului de nivelul instanței care a judecat cauza în fond. În cazul temeiurilor prevăzute la art. 458 alin. (3) pct. 3) și 4), procedura de revizuire se deschide în baza cererii adresate instanței de judecată care a judecat cauza în primă instanță. Procedura de revizuire prevăzută de art. 458 - 462 Codul de procedură penală servește scopului înlăturării lacunelor și omisiunilor justiției care urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă cu prevederile art. 6§1 CoEDO. Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judecata, adică caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești, care cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei. Astfel, cererea de pe rol este neîntemeiată or, cererea de revizuire bazată pe prevederile art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, urmează a fi adresată procurorului de nivelul instanței care a judecat cauza în fond, conform prevederilor art. 460 alin. (1) Cod de procedură penală.

Condamnatul a declarat apel, solicitând casare sentinței și rejudecarea cauzei. Apelantul a invocat că, i-au fost încălcate drepturile și nu este de acord cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2021, apelul a fost respins, ca nefondat. Instanța de apel a statuat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și just a ajuns la concluzia de a respinge cererea de revizuire a condamnatului. Prima instanță corect și întemeiat a constatat, că temeiurile invocate de către revizuent și anume că, a fost condamnat în lipsa probelor care să confirme vinovăția sa, declarațiile părții vătămate și ale martorului sunt contradictorii, nu au fost audiați anumiți martori și că la Curtea de Apel a fost în imposibilitate să se apere, deoarece nu avea înscrisurile necesare asupra sa etc., deja au fost examinate, apreciate și au respinse de către instanțele de judecată, care s-au pronunțat asupra vinovăției condamnatului. De asemenea, prima instanță corect a concluzionat că în situația în care Ivanov S. face referință la careva încălcări a normelor de procedură penală, urma să se adreseze cu cererea de revizuire procurorului de nivelul instanței care a judecat cauza în fond, adică la adjunctul procurorului-șef al mun. Chișinău, șef al Oficiului Buiucani și nu în instanța de judecată, întrucât, după cum prevede norma legală, cererea de revizuire se depune direct în instanța de judecată doar în două cazuri: - dacă două sau mai multe hotărâri judecătorești irevocabile nu se pot concilia sau dacă Curtea Constituțională a recunoscut drept neconstituțională prevederea legii, însă revizuentul nu a invocat niciunul din cele două temeiuri menționate supra. 2

La 22 și 29 iulie 2021, condamnatul a declarat recursuri ordinare, solicitând casarea hotărârilor adoptate și rejudecarea cauzei. Recurentul a indicat că, în instanța de apel i-a fost încălcat art. 6 CoEDO, precum și prevederile art. 7, 8, 414 Cod de procedură penală. De asemenea, nu au fost apreciate corect declarațiile părții vătămate și probele administrate în speță. În drept, recursurile sunt întemeiate pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9), 12), 13) CPP.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Conform art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. În această consecutivitate se reține că, ecursurile condamnatului sunt fondate în drept pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9), 12), 13) Cod de procedură penală, care prevăd următoarele temeiuri pentru un recurs ordinar - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului (pct. 8. din decizie). Însă, în recursurile respective, în pofida normelor de drept enunțate, nu este specificat, în raport cu relevanțele concrete, conținute în partea descriptivă a hotărârilor contestate, care ar fi erorile de drept și esența că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, dar raportată la prescripțiile din art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care ar fi afectat soluția instanței, că nu au fost întrunite elementele infracțiunii, că instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru 3 care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, că a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului, fiind omisă în totalitate argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 8. din decizie). Circumstanțele enunțate denotă că recursurile nu întrunesc condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursurile ordinare ale inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurenți. Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut. Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol nu îndeplinesc cerințele legale de conținut, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul Penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de condamnatul Ivanov Serghei XXXXX, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 01 martie 2021 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2021, pe motiv că nu îndeplinesc cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral. Președinte Iurie Diaconu Judecători Liliana Catan Ion Guzun 4