1ra-1495/2021 — art.155 CP

1ra-1495/2021 — art.155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1495/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Russu Vitalie în numele inculpatului,

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 30 decembrie

2020 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie

2021, în cauza penală în privința lui,

Vdovicenco Serghei xxxxxxxxxxxxxxx

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 29.09.2018 – 30.12.2020;

Instanța de apel: 20.01.2021 - 06.04.2021;

Instanța de recurs: 07.06.2021 – 22.11.2021.

A C O N S T A T A T :

2020, Vdovicenco Serghei, a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 155 Cod penal și în baza acestei Legi, i-a fost stabilită

pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

S-a încasat din contul lui Vdovicenco Serghei în beneficiul statului

suma de 1808 lei, cu titlul cheltuielilor judiciare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Serghei, la data de 15 august 2018, aproximativ la orele 20:40, aflându-se în

fața porții casei de locuit situate pe adresa str. xxxxxxx, or. xxxxx, mun.

Chișinău, având asupra sa un cuțit de bucătărie, l-a amenințat cu omor pe

Piceriga Ivan, existând pericolul realizării acestei amenințări.

În continuare, instanța de fond a statuat că, ”De către organul de urmărire

penală, acțiunile lui Vdovicenco Serghei au fost calificate ca amenințarea cu omor,

dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări, și încadrate în baza art. 155 Cod

penal”.

Russu în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea integrală a

sentinței cu emiterea unei noi decizii, privind achitarea lui Vdovicenco

1

Serghei.

3.1 În motivarea apelului, avocatul a invocat că:

- instanța nu a examinat obiectiv și elucidat pe deplin toate probele

pertinente și concludente care au importanță nemijlocită pentru examinarea

obiectivă a litigiului, nu a studiat profund esența problemei, aplicând eronat

normele materiale, procedurale cât și internaționale;

- instanța s-a limitat în exclusivitate numai la declarațiile părții

vătămate, care consideră că s-au dovedit a fi divergente, inclusiv se contrazic

în mod direct cu declarațiile date de către inculpat;

- partea vătămată a indus organul de urmărire penală și instanța de

judecată în eroare, nefiind relatate corect și detailat toate circumstanțele

petrecute în ziua incidentului, ceea ce consideră că este o încălcare

fundamentală a normelor procesuale cât și a convenției pentru apărarea

dreptului omului;

- au fost administrate probe insuficiente pentru ai dovedi vinovăția

inculpatului, folosindu-se de situația că inculpatul nu poate citi și scrie deloc,

astfel fiind introduse în procesul verbal de audiere în calitate de bănuit, acele

depoziții care respectiv le erau convenabil ofițerilor de urmărire penală, ceea

ce este inadmisibil, într-un stat de drept și democratic;

- pe procesul verbal de examinarea a obiectului lipsește semnătura atât

a inculpatului cât și reprezentantului său, ceea ce este o încălcare

fundamentală a normelor procesual penal;

- constată o neconcordanță în depozițiile expuse atât de partea

vătămată, cât și a martorului, cu acțiunile efectuate de către colaboratorii

organelor de drept. Atât depozițiile martorului cât și a părții vătămate, prin

care au menționat că, au văzut un obiect în mâna inculpatului asemănător cu

cuțitul, nu s-a confirmat. Ceea de denotă faptul că, inculpatul de facto în

mâna nu a avut cuțit. În astfel de circumstanțe, organul de urmărire penală,

în urma raportului de expertiză, urma să întreprindă toate măsurile posibile,

de constatarea a obiectului pe care îl deținea inculpatul în mâna, ceea ce

ultimii nu au efectuat;

- acuzațiile aduse inculpatului sunt arbitrare și contrare obligației

organelor de urmărire penală de a activa în așa mod încât nici o persoană să

nu fie neîntemeiat bănuită sau învinuită.

a fost admis apelul avocatului Russu Vitalie, în numele inculpatului

Vdovicenco Serghei, casată total, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2)

Cod de procedură penală, sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Vdovicenco Serghei a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal

și în baza acestei Legi, i-a fost stabilită pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat din contul lui Vdovicenco Serghei în beneficiul statului

2

suma de 1808 (una mie opt sute opt) lei cu titlul cheltuielilor judiciare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

4.1 Instanța de apel a constatat că prima instanță la adoptarea sentinței

nu a ținut cont de prevederile art.101 alin. (1), art. 384 alin. (3), art. 385 alin.

(1) Cod de procedură penală.

Concluziile primei instanțe cu privire la condamnarea inculpatului

Vdovicenco Serghei sunt neîntemeiate, nu a constatat fapta comisă de către

inculpat, or, nu „...este învinuit...” sau „...De către organul de urmărire

penală, acțiunile lui Vdovicenco Serghei au fost calificate ca...”, deoarece prin

astfel de constatări se demonstrează nevinovăția inculpatului, dar nu se

emite sentință de condamnare. Astfel, a pus la baza sentinței de condamnare

însușindu-și încadrarea juridică a acțiunilor infracționale făcute de către

organul de urmărire penală și nu a dat o apreciere proprie circumstanțelor

constatate.

Prima instanță nu a dat o apreciere cuvenită prevederilor legale ce

guvernează speța dedusă judecății.

Instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 24, 27, 99-101 ale

Codului de procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele

administrate, verificându-le minuțios, prin prisma admisibilității,

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, a constatat că, Vdovicenco

Serghei, la data de 15 august 2018, aproximativ la orele 20:40, aflându-se în fața

porții casei de locuit situate pe adresa str. Tineretului 28, or. Cricova, mun.

Chișinău, având asupra sa un cuțit de bucătărie, l-a amenințat cu omor pe Piceriga

Ivan, existând pericolul realizării acestei amenințări.

Instanța de apel a concluzionat despre existența în acțiunile

inculpatului Vdovicenco Serghei a infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod

penal, după indicii calificativi, amenințarea cu omor, dacă a existat pericolul

realizării acestei amenințări.

În ședința instanței de apel inculpatul Vdovicenco Serghei, nu s-a

prezentat, în privința lui fiind pornit dosar de căutare, însă potrivit

declarațiilor date în cadrul urmăririi penale, ultimul a declarat că, la data de

15 august 2018, aproximativ la orele 19:00, mergând spre casă, s-a întâlnit cu

Piceriga Andrei, pe care l-a întrebat de ce îl învinuiește că i-a furat niște

bunuri. Acesta nu i-a spus nimic, dar a început să lovească cu mâini și

picioarele, la început a lovit în față, după lovituri a căzut jos, apoi l-a lovit cu

picioarele. Peste 3 minute și-a revenit, s-a ridicat de jos, era plin de sânge, sa

dus, s-a spălat și a plecat la domiciliul cet. Piceriga să se clarifice de ce l-a

bătut. El nu a ieșit și la un moment dat a venit poliția, care l-a reținut.

Vinovăția inculpatului s-a considerat a fi dovedită prin următoarele

mijloace de probă: declarațiile părții vătămate Piceriga Ivan; declarațiile

martorului Lisagor Valentina; proces-verbal de percheziție corporală din

16.08.2018, potrivit căruia, ca rezultat al percheziției corporale a persoanei, la

Vdovicenco Serghei a fost depistat un cuțit de bucătărie cu mâner

3

asemănător cu lemnul de culoare cafenie (f.d.24); proces-verbal de

confruntare între Piceriga Ivan și Vdovicenco Serghei (f.d.44); raportul de

expertiză judiciară nr.201802P3069 din 21.08.2018, din care rezultă că, la

Vdovicenco Serghei au fost depistate leziuni corporale care se califică ca

vătămare corporală neînsemnată, iar ținând cont de numărul leziunilor, se

poate de presupus că au fost aplicate cel puțin patru lovituri. Regiunile

anatomice unde sunt localizate sunt accesibile pentru mâna proprie, iar

cauzarea acestor leziuni în urma căderii din poziție ortostatică, se exclude

(f.d.48-49); proces-verbal privind colectarea mostrelor (fișa dactiloscopică)

(f.d.19,52); raport de expertiză judiciară nr.34/12/1-R-3936 din 05.09.2018,

potrivit cărui, pe cuțitul ridicat în urma percheziției corporale a cet.

Vdovicenco Serghei, nu s-au relevat careva urme papilare valabile (f.d.56-

57); proces-verbal de examinare a obiectului din 10.09.2018 cu planșa

ilustrativă, din care se vede, că cuțitul are lungimea de 30 cm, iar lungimea

lamei este de 19-20 cm. (f.d.66-67).

Cu referire la componența de infracțiune prevăzută la art. 155 Cod

penal, pe semnele: amenințare cu omor dacă a existat pericolul realizării

acestei amenințări, s-a reținut prezența în faptele inculpatului a tuturor

elementelor și semnelor calificative ale infracțiunii incriminate.

Astfel, s-a menționat că existența pericolului de a fi realizată

amenințarea cu omor constituie circumstanța, acel semn obligatoriu, care

întregește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 155 Cod penal, în

speță, inculpatul Vdovicenco Serghei, în urma unui conflict cu partea

vătămată, s-a întors la fața locului cu un cuțit în mână și strigând în adresa

lui Piceriga Ivan că îi va tăia gâtul, cât și persoanelor prezente la fața locului

că-i va tăia pe toți, acesta fiind în stare de ebrietate, nu-și controla acțiunile,

ceea ce a impus-o pe martorul Lisagor Valentina să închidă poarta, iar socrul

părții vătămate l-a luat pe Piceriga Ivan în ogradă, cerându-i inculpatului să

se liniștească. Acțiunile inculpatului Vdovicenco Serghei prezentau pericol

de a-și realiza amenințările, or, fiind cunoscut în localitate ca o persoană

agresivă și care anterior a mai amenințat localnicii, având asupra sa un cuțit

de bucătărie de dimensiuni mari, manifestând un comportament agresiv și

neadecvat, striga în adresa părții vătămate amenințări că îi va tăia gâtul,

provocându-i ultimului stare de temere pentru siguranța vieții.

S-a notat că aceste împrejurări se mai confirmă și prin procesul-verbal

de confruntare dintre inculpatul Vdovicenco Serghei și martorul Ceremuș

Lilia, care a declarat că au sărbătorit împreună ziua sa de naștere, unde au

consumat băuturi alcoolice și a confirmat că, inculpatul după ce a plecat peste

5 minute a revenit, a intrat în casă a luat un cuțit de bucătărie și a comunicat

că, pleacă să-i taie unei persoane gâtul. Tot acest martor a menționat că,

careva leziuni pe fața inculpatului nu a văzut, astfel se resping argumentele

apelului precum că, instanța de fond, la pronunțarea sentinței s-a limitat doar

la declarațiile părții vătămate și care se contrazic cu declarațiile inculpatului.

4

S-a conchis că din declarațiile părții vătămate făcute atât în cadrul

cercetării judecătorești, cât și la faza urmăririi penale, rezultă că Piceriga Ivan

a perceput mesajul lui Vdovicenco Serghei de amenințare cu omor ca fiind

unul real și iminent, nefiind în stare să înlăture pericolul real venit din partea

ultimului, a fost nevoit, atât el, cât și copii acestuia să stea ascunși până la

sosirea echipajelor de poliție.

În susținerea argumentului privind existența pericolului realizării

amenințărilor de către Vdovicenco Serghei, instanța de apel a reținut

următoarele circumstanțe constatate în cadrul cercetării judecătorești:

existența conflictului anterior între inculpat și partea vătămată, persoana

agresorului, și anume că Vdovicenco Serghei anterior a fost condamnat

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin. (4) Cod penal, fiind

condamnat prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12.02.2008, la 13 ani

închisoare, cu antecedente penale nestinse potrivit prevederilor art. 111 CP,

iar de către localnici este caracterizat ca o persoana agresivă, ceea ce rezultă

din declarațiile martorului Lisagor și părții vătămate Piceriga.

S-a conchis că inculpatul Vdovicenco Serghei, își dădea seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut urmările ei

prejudiciabile și a dorit în mod conștient, survenirea acestora, or, fiind

anterior condamnat pentru vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale, soldată cu decesul victimei, ultimul cunoaște cu certitudine care

sunt urmările acțiunilor sale infracționale. Totodată inculpatul și-a realizat

intenția sa criminală, inspirându-i frica părții vătămate Piceriga Ivan, așa ca

ultimul a fost nevoit să se ascundă de inculpat și să aștepte venirea poliției

pentru a curma acțiunile lui Vdovicenco Serghei.

A fost respins argumentul apărării precum că, pe cuțit, potrivit

raportului de expertiză nu au fost depistate urme papilare ale inculpatului,

fapt ce constituie temei de a considera că inculpatul nu l-a amenințat cu acest

cuțit, or, toți martorii au declarat că, inculpatul avea asupra sa cuțitul cu care-

l amenința pe partea vătămată Piceriga Ivan.

A fost respins și argumentul precum că, pe procesul verbal de

examinarea a obiectului lipsește semnătura inculpatului și a

reprezentantului său, ceea ce este o încălcare fundamentală a normelor

procesual penal, or, studiind procesul-verbal de examinare a obiectului din

10.09.2018 (f.d.66), instanța de apel nu a constatat careva temei din cele

prevăzute de art. 251 Cod de procedură penală, pentru declararea nulității

acestui act procesual, acesta conține datele obligatorii specificate la art. 260

alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, iar participarea învinuitului nefiind

obligatorie. Totodată, potrivit procesului-verbal de prezentare a materialelor

de urmărire penală (f.d.72), Vdovicenco Serghei, fiind asistat de către

apărătorul său, nu au înaintat careva obiecții la materialele cauzei și

conținutul acestora.

În acest sens instanța de apel a respins și argumentul apărării cu

5

referire la faptul că inculpatul nu poate citi și a scrie deloc, astfel fiind

introduse în procesul-verbal de audiere a bănuitului, acele depoziții care

respectiv le erau convenabil ofițerilor de urmărire penală, or, s-a constatat că

acest proces-verbal la fel nu a fost contestat în ordinea prevăzută de lege, atât

pe parcursul urmăririi penale, cât și la primirea rechizitoriului, ceea ce

denotă că, inculpatul a dat aceste declarații.

Instanța de apel a considerat că scopul educativ și preventiv al

pedepsei aplicate în cauza penală dată în privința inculpatului, Vdovicenco

Serghei nu poate fi atins decât prin aplicarea pedepsei penale cu închisoarea.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont că, infracțiunea

prevăzută de art. 155 Cod Penal se califică de art. 16 alin. (3) Cod penal -ca

infracțiune mai puțin gravă, de forma vinovăției comiterii infracțiunii - cu

intenție, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de circumstanțele cauzei legate de scopul și motivele

faptei, de comportamentul inculpatului în timpul și după consumarea

infracțiunii – sustragerea de la judecată, de circumstanțele cauzei care

atenuează sau agravează răspunderea.

Instanța de apel a ținut cont și de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea penală, astfel reținând faptul că,

inculpatul Vdovicenco Serghei nu a recunoscut vina în comiterea faptelor

infracționale incriminate acestuia că, dânsului i se impută săvârșirea unei

infracțiuni mai puțin gravă, că în privința acestuia nu au fost reținute careva

circumstanțe atenuante, ca circumstanță agravantă s-a reținut prezența

antecedentului penal, nu este angajat în câmpul muncii, nu are persoane la

întreținere, fiind condamnat la privațiune de libertate pentru comiterea unei

infracțiuni îndreptată împotriva persoanei, care s-a soldat cu decesul

victimei, nu a pășit pe calea corijării, comițând repetat o infracțiune mai puțin

gravă îndreptată împotriva persoanei, astfel a aplicat inculpatului

Vdovicenco Serghei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod

penal pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, considerând că constituie

o pedeapsă echitabilă, de natură să aducă atingere scopului pedepsei penale

prevăzut de art. 61 Cod Penal.

Russu Vitalie în numele inculpatului prin care invocând incidența

dispozițiilor art. 420 alin. (1), 435 alin. (2) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea sentinței primei instanțe și deciziei instanței de apel, cu pronunțarea

hotărârii de achitare a inculpatului Vdovicenco Serghei de sub învinuirea în

baza art. 155 Cod penal.

5.1 În susținerea recursului avocatul a invocat că:

- instanțele inferioare nu au examinat obiectiv și nu au elucidat pe

deplin toate probele pertinente și concludente care au importanță nemijlocită

6

pentru examinarea obiectivă a cauzei penale, nu au studiat profund esența

problemei, aplicând eronat normele materiale, procedurale cât și

internaționale;

- instanțele s-au limitat în exclusivitate numai la declarațiile părții

vătămate, declarațiile căruia consideră că sunt divergente și care se contrazic

în mod direct cu declarațiile date de către inculpat;

- consideră că partea vătămată a indus în eroare organul de urmărire

penală și ulterior instanța de judecată, nefiind relatate corect și detaliat toate

circumstanțele petrecute în ziua incidentului;

- apreciază că organul de urmărire penală s-a limitat în exclusivitate la

declarațiile părții vătămate, administrând probe insuficiente pentru ai

dovedi vinovăția inculpatului, folosindu-se de situația că inculpatul nu poate

citi și scrie deloc, astfel fiind introduse în procesul verbal de audiere în

calitate de bănuit, acele depoziții care respectiv le erau convenabil ofițerilor

de urmărire penală;

- indică că potrivit declarațiilor părții vătămate, a menționat asupra

faptului că inculpatul la amenințat cu un obiect asemănător cu cuțitul, care

de facto nici nu l-a văzut la inculpat, astfel consideră că în toate depozițiile

sale, partea vătămată avea doar suspiciuni referitor la obiect. Atrage atenția

că inculpatul nu era agresiv, și nu a avut care-va intenții de aplicare a

leziunilor corporale părții vătămate, opus fiind comportamentul ultimei,

care, nefiind agresat, neavând nici un pericol din partea inculpatului, fără

motiv, i-a aplicat ultimului mai multe lovituri cu palma pe diferite părți ale

corpului;

- apreciază drept contradictorii și declarațiile martorului Lisagon

Valentina;

- subliniază concluziile raportului de expertiză judiciară efectuat la

05.09.2018 potrivit căruia pe cuțitul ridicat în cadrul procesului verbal de

percheziție corporală a inculpatului, prezentat spre examinare, în urma

preluării cu valori de cyanoacrylate, nu s-au relevat careva urme papilare

valabile;

- în virtutea probatoriului administrat consideră că inculpatul nu a

avut intenția și nici nu a comis vreo infracțiune;

în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Crijanovschi

Sergiu, care apreciază recursul drept vădit neîntemeiat și solicită a fi declarat

inadmisibil.

penal lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi respins, din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

7

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este

nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în

acest articol. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul nu invocă vreun temei

de drept concret din cele 16 prevăzute la alin.(1) art. 427 Cod de procedură

penală, însă reieșind din motivarea acestuia reiese că avocatul Russu Vitalie

solicită ca inculpatul Vdovicenco Serghei să fie achitat, întrucât în opinia

acestuia instanțele de judecată eronat au apreciat probele administrate în

speța dată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, stabilesc că decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit notează că motivarea unei hotărâri

reprezintă un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care

nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât

timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

Analizând conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit

constată că apărarea critică modalitatea de apreciere a probelor de către

instanța de apel, însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a

probelor poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs

reiterează, că motivele de reapreciere a probelor, nu constituie temei de

casare prevăzut la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Instanța de

recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a

instanțelor respective.

Tot la acest capitol, Colegiul penal lărgit reieșind din criticile

apărătorului invocate în recurs sub aspectul vizat mai sus, reține că acestea

se referă în mare parte la chestiunea de reținere în acțiunile inculpatului

Vdovicenco Serghei a componentelor laturii obiective și laturii subiective, în

8

concret lipsa urmelor papilare pe cuțit și nemijlocit lipsa cuțitului în mâinile

inculpatului cât și lipsa în acțiunile acestuia a intenției de comitere a

infracțiunii, ceea ce în opinia recurentului răstoarnă învinuirea adusă.

Asupra criticilor invocate, instanța de recurs apreciază ca semnalarea

unei erori de drept prin prisma cazului de casare stipulat la pct. 8) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală și anume nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, motiv din care recursul declarat este examinat sub acest aspect.

Așadar, cu referire la incidența temeiului pentru recurs prevăzut la pct.

8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care de fapt este semnalat în

speță de către recurent, Colegiul penal lărgit menționează că acest temei

pentru recurs este aplicabil atunci când nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă

prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

Analizând circumstanțele și materialele cauzei, în raport cu

argumentele expuse de apărătorul inculpatului prin prisma temeiului pentru

recurs semnalat, Colegiul consideră că, în prezenta speță criticile ultimului

sânt nefondate, deoarece instanța de apel justificat a ajuns la concluzia de a

casa sentința adoptată de prima instanță, pronunțând o hotărâre nouă prin

care Vdovicenco Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, cu constatarea și

reținerea stării de fapt, și de drept, în care sunt prezente toate elementele

constitutive ale infracțiunii menționate.

Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel judecând apelul declarat

în speța dată, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate în prezenta

cauză, verificându-le sub aspectul pertinenței, concludenței, veridicității și

coroborării reciproce, atât pe cele obținute în cadrul urmăririi penale cât și în

cadrul cercetării suplimentare în ordine de apel, atât ale acuzării cât și ale

apărării, stabilind aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă

cu privire la vinovăția inculpatului Vdovicenco Serghei la săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal.

Reieșind din partea motivată a deciziei atacate, Colegiul atestă că,

instanța de apel în urma verificării cumulului de probe a concluzionat despre

existența în acțiunile inculpatului Vdovicenco Serghei a elementelor

infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, după indicii calificativi,

amenințarea cu omor, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.

În opinia Colegiului penal lărgit, în speța deferită judecării, instanța de

apel a avut suficiente temeiuri de a constata că, inculpatul a săvârșit fapta

imputată, prin amenințarea părții vătămate, existând pericolul realizării

acesteia, învederând cumulul de probe administrate și analizate în hotărârea

adoptată, menționate și în pct. 4.1 al prezentei decizii, din care motiv instanța

9

de recurs nu se va îndepărta de la aceste concluzii, ținând cont de

jurisprudența CțEDO, potrivit căreia în situația în care instanța de fond și-a

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă

sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de apel/recurs eventual, o curte de casație poate în principiu, să

se mulțumească de a relua motivele jurisdicției instanței inferioare (hotărâri

CEDO Garcia Ruis contra Spaniei, Heile contra Finlandei).

În această ordine de idei, instanța de recurs menționează că instanța de

apel a considerat vinovăția inculpatului ca fiind dovedită prin următoarele

mijloace de probă: declarațiile părții vătămate Piceriga Ivan; declarațiile

martorului Lisagor Valentina; proces-verbal de percheziție corporală din

16.08.2018, potrivit căruia, ca rezultat al percheziției corporale a persoanei, la

Vdovicenco Serghei a fost depistat un cuțit de bucătărie cu mâner

asemănător cu lemnul de culoare cafenie (f.d.24); proces-verbal de

confruntare între Piceriga Ivan și Vdovicenco Serghei (f.d.44); raportul de

expertiză judiciară nr.201802P3069 din 21.08.2018, din care rezultă că, la

Vdovicenco Serghei au fost depistate leziuni corporale care se califică ca

vătămare corporală neînsemnată, iar ținând cont de numărul leziunilor, se

poate de presupus că au fost aplicate cel puțin patru lovituri. Regiunile

anatomice unde sunt localizate sunt accesibile pentru mâna proprie, iar

cauzarea acestor leziuni în urma căderii din poziție ortostatică, se exclude

(f.d.48-49); proces-verbal privind colectarea mostrelor (fișa dactiloscopică)

(f.d.19,52); raport de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-3936 din 05.09.2018,

potrivit cărui, pe cuțitul ridicat în urma percheziției corporale a cet.

Vdovicenco Serghei, nu s-au relevat careva urme papilare valabile (f.d.56-

57); proces-verbal de examinare a obiectului din 10.09.2018 cu planșa

ilustrativă, din care se vede, că cuțitul are lungimea de 30 cm, iar lungimea

lamei este de 19-20 cm. (f.d. 66-67).

În viziunea recurentului, instanța de apel nu a dat aprecierea probelor

administrate la judecarea cazului, însă autorul recursului nu indică concret

care ar fi eroarea admisă de către instanța de la elucidarea probelor, în ce

constă aplicarea eronată a normelor materiale, procedurale cât și

internaționale, în ce constă divergența declarațiilor părții vătămate,

martorului Lisagon Valentina, prin ce se manifestă expunerea denaturată a

faptelor constatate de către instanțele de judecată. De asemenea avocatul în

recursul său a concluzionat că, în virtutea probatoriului administrat

inculpatul nu a avut intenția și nici nu a comis vreo infracțiune.

În sensul criticilor aduse, se impune precizarea că aprecierea probelor

este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece

întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală,

instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția

ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima

convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar

10

convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că probele

admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența, veridicitatea și

utilitatea acestora și toate probele în ansamblu lor sunt apreciate din punct

de vedere al coroborării acestora.

Instanța de recurs reiterează că la etapa judecării recursului nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele ierarhic inferioare, aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de

fond.

Ținând cont de cele expuse mai sus și constatând, că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

instanța de apel în privința inculpatului Vdovicenco Serghei, nefiind

identificată de instanța de recurs vreo eroare gravă de fapt, ce ar putea servi

drept temei de casare a hotărârii judecătorești atacate, prin prisma temeiului

de casare invocat și semnalat de către recurent și prevăzute la pct. 8) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală.

Analizând argumentele recursului declarat în coraport cu partea

descriptivă a decizie instanței de apel, Colegiul penal lărgit constată că

avocatul în recursul ordinar declarat reiterează aceleași argumente invocate

în apel, asupra cărora instanța de apel s-a expus în mod clar și concis.

Totodată, Colegiul penal constată că, motivele invocate în recursul

nominalizat au constituit deja obiect de examinare în instanța apel, fiind

oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4.1 din decizie), iar o altă

opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei penale de referință care au

fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO,

nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Astfel, că aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei așa cum

propune recurentul este o competență și prerogativă legală a instanțelor de

fond și aceasta nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală, astfel invocarea acestei chestiuni

drept temei de casare în recursul ordinar este lipsită de suport legal.

Mai mult, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se

identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări

inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie

1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

11

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Generalizând cele expuse, instanța de recurs consideră, că nu a fost

constatată prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi

drept temei de implicare în sensul casării deciziei contestate prin prisma

celor invocate de către apărătorul inculpatului.

În cele din urmă, Colegiul penal lărgit concluzionează că recursul

declarat de către avocat în numele inculpatului, este neîntemeiat și urmează

a fi respins ca inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul

Russu Vitalie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2021, în cauza penală în privința lui

Vdovicenco Serghei xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 17 decembrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

12