1ra-264/2021 — art. 220 ali.2 lit. a, c CP

1ra-264/2021 — art. 220 ali.2 lit. a, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-264/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Vasiliu Sergiu în numele inculpatului Vdovicenco Alexandru,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iulie

2020 și a sentinței Judecătoriei Chișinău, (sediul Ciocana) din 22 mai 2019, în

cauza penală în privința lui,

Vdovicenco Alexandru xxxxxxxxx,

născut la xxxxxxxx, originar din or.

xxxxxxxxxxx.

Termenul de examinare:

prima instanță: 27.10.2015 – 22.05.2019

instanța de apel: 15.10.2019 – 21.07.2020

instanța de recurs: 28.09.2020 – 18.10.2021

A C O N S T A T A T :

Vdovicenco Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, și condamnat la o pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate inculpatului Vdovicenco Alexandru, pe o

perioadă de probațiune de 4 ani,

A fost respinsă ca neîntemeiată, cererea procurorului privind

încasarea cheltuielilor de judecată.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Vdovicenco Alexandru în perioada de timp primăvara anului 2014 -

decembrie 2014, aflându-se în mun. Chișinău și activând în hotelul

„Leogrand”, urmărind scopul îndemnării, înlesnirii practicării prostituției

1

de către o altă persoană și tragerii de foloase de pe urma practicării

prostituției de către o altă persoană, fiindu-i solicitate de către diferiți clienți

persoane pentru acordarea serviciilor sexuale contra plată, neavând

posibilitate de a-și realiza de sine stătător intențiile sale infracționale, a

informat-o despre acest fapt pe Xxxxxxxxxxx și Xxxxxxxxxxx.

În continuare, Xxxxxxxxxxx sau Xxxxxxxxxxx, în perioada de timp

primăvara anului 2014 - decembrie 2014, acționând împreună și de comun

acord cu Vdovicenco Alexandru, fiind informate de către ultimul despre

existența clienților care solicitau persoane de gen feminin pentru acordarea

serviciilor sexuale contra plată, contacta persoanele selectate în acest scop și

anume pe Xxxxxxxxxxx, Xxxxxxxxxxx, Berehoi Elena, Xxxxxxxxxxx,

Xxxxxxxxxxx, Marjina Alexandra, Zeamă Calina, Xxxxxxxxxxx și alte

persoane neidentificate, anunțându-le despre acest fapt.

În continuare, Xxxxxxxxxxx sau Xxxxxxxxxxx, care acționau împreună

și de comun acord cu Vdovicenco Alexandru, în cadrul convorbirilor

telefonice avute cu persoanele selectate, trezindu-le interesul pentru

practicarea prostituției, prin convingeri că vor fi bine plătite, le-a îndemnat

la practicarea prostituției.

Întru atingerea scopului său infracțional, Xxxxxxxxxxx sau

Xxxxxxxxxxx, care acționau împreună și de comun acord cu Vdovicenco

Alexandru și alte persoane nestabilite de către organul de urmărire penală,

obținând consimțământul Igăi Vieri, Irinei Sumina, Elenei Berehoi, Gabrielei

Morozan, Mariei Petrea, Alexandrei Marjina, Calinei Zeamă, Tudorei Jardan

și altor persoane neidentificate de a practica prostituția, le-a înlesnit

practicarea prostituției găsindu-le clienți.

Ulterior, Vdovicenco Alexandru, care acționa împreună și de comun

acord cu Xxxxxxxxxxx și Xxxxxxxxxxx, întru realizarea intențiilor

infracționale de înlesnire a practicării prostituției, o informa pe ultima

despre locul unde urmează să se deplaseze persoanele selectate, pentru

practicarea prostituției, care la rândul său informa persoanele selectate în

acest scop prin ce le-a înlesnit practicarea prostituției, punându-le la

dispoziție localul unde acestea urmau să practice prostituția, precum și

asigurând legătura dintre client și prostituată.

De asemenea, Vdovicenco Alexandru împreună cu Xxxxxxxxxxx și

Xxxxxxxxxxx, acționând cu scopul tragerii de foloase de pe urma practicării

prostituției de către alte persoane, după acordarea serviciilor sexuale contra

plată clienților de către persoanele îndemnate în acest scop.

În unele cazuri primeau de la persoanele care au acordat servicii

sexuale o parte din banii primiți de la client, iar în alte cazuri direct de la

2

client sumele de bani achitate pentru serviciile de prostituție din care își

rețineau o parte din bani, pentru faptul asigurării legăturii dintre client și

persoanele care practicau prostituția.

Astfel, la data de 14.09.2014, Vdovicenco Alexandru, aflându-se în

mun. Chișinău, urmărind scopul îndemnării și înlesnirii practicării

prostituției de către alte persoane, cunoscând cu certitudine despre existența

clienților care au solicitat două persoane de gen feminin pentru acordarea

serviciilor sexuale contra plată și neavând posibilitatea de a realiza de sine

stătător intențiile sale infracționale, a informat despre acest fapt pe

Xxxxxxxxxxx, comunicându-i să găsească în acest scop o persoană. Totodată,

în cadrul convorbirii telefonice avute cu aceasta, Vdovicenco Alexandru,

trezindu-i interesul pentru practicarea prostituției, prin convingeri că vor fi

bine plătite, a îndemnat-o pe Xxxxxxxxxxx la practicarea prostituției în odaia

nr. 309 a, hotelului „Leogrand” din mun. Chișinău, însă independent de

voința făptuitorului Xxxxxxxxxxx nu a acordat servicii sexuale contra plată.

Tot el, Vdovicenco Alexandru, la data de 20.09.2014, aflându-se în

mun. Chișinău, a contactat-o telefonic pe Xxxxxxxxxxx, cu care acționa

împreună și de comun acord și i-a solicitat pentru aceiași zi două

domnișoare pentru acordarea serviciilor sexuale contra plată.

În continuare, Xxxxxxxxxxx, acționând împreună și de comun acord

cu Vdovicenco Alexandru, în scopul îndemnării și înlesnirii practicării

prostituției de către alte persoane, aflându-se în mun. Chișinău, știind cu

certitudine despre existența clienților care au solicitat să le fie acordate

servicii sexuale contra plată de către mai multe persoane, a informat despre

acest fapt pe Xxxxxxxxxxx. Totodată, în cadrul convorbirilor telefonice avute

cu aceasta, Xxxxxxxxxxx, trezindu-i interesul pentru practicarea prostituției,

prin convingeri că va fi bine plătită, a îndemnat-o pe Xxxxxxxxxxx la

practicarea prostituției în hotelul „Leogrand”, însă ultima nu s-a deplasat

pentru acordarea serviciilor sexuale.

Tot el Vdovicenco Alexandru, la data de 02.10.2014, aflându-se în mun.

Chișinău, a contactat-o telefonic pe Xxxxxxxxxxx, cu care acționa împreună

și de comun acord și i-a solicitat pentru aceiași zi două domnișoare pentru

acordarea serviciilor sexuale contra plată. În continuare, Xxxxxxxxxxx,

acționând împreună și de comun acord cu Vdovicenco Alexandru, în scopul

îndemnării și înlesnirii practicării prostituției de către alte persoane,

aflându-se în mun. Chișinău, știind cu certitudine despre existența clienților

care au solicitat să le fie acordate servicii sexuale contra plată de către mai

multe persoane, a informat despre acest fapt pe Xxxxxxxxxxx și

Xxxxxxxxxxx. Totodată, în cadrul convorbirilor telefonice avute cu acestea,

3

Xxxxxxxxxxx, trezindu-le interesul pentru practicarea prostituției, prin

convingeri că vor fi bine plătite, le-a îndemnat pe Xxxxxxxxxxx și

Xxxxxxxxxxx

la practicarea prostituției în hotelul „Leogrand” însă ultimele nu s-au

deplasat pentru acordarea serviciilor sexuale.

Tot el Vdovicenco Alexandru, la data de 06.10.2014, aflându-se în

mun. Chișinău, a contactat-o telefonic pe Xxxxxxxxxxx, cu care acționa

împreună și de comun acord și i-a solicitat pentru aceiași zi două

domnișoare pentru acordarea serviciilor sexuale contra plată.

În continuare, Xxxxxxxxxxx, acționând împreună și de comun acord

cu Vdovicenco Alexandru, în scopul îndemnării și înlesnirii practicării

prostituției de către alte persoane, aflându-se în mun. Chișinău, știind cu

certitudine despre existența clienților care au solicitat să le fie prestate

servicii sexuale contra plată de către mai multe persoane, a informat despre

acest fapt pe Xxxxxxxxxxx, Berehoi Elena și o persoană nestabilită pe nume

Daniela. Totodată, în cadrul convorbirilor telefonice avute cu acestea,

Xxxxxxxxxxx, trezindu-le interesul pentru practicarea prostituției, prin

convingeri că vor fi bine plătite, le-a îndemnat pe Xxxxxxxxxxx, Berehoi

Elena și persoana nestabilită pe nume Daniela la practicarea prostituției în

hotelul „Leogrand„. Întru atingerea scopului său infracțional, Xxxxxxxxxxx,

care acționa împreună și de comun acord cu Vdovicenco Alexandru,

obținând consimțământul Irinei Sumina, Elenei Berehoi și persoanei

nestabilite pe nume Daniela de a practica prostituția, le-a înlesnit practicarea

prostituției de către acestea găsindu-le clienți.

Ulterior, Vdovicenco Alexandru, acționând în continuare cu același

scop a informat-o pe Xxxxxxxxxxx, cu care acționa împreună și de comun

acord, despre locul unde urmează să se deplaseze persoanele îndemnate

pentru practicarea prostituției. Ca rezultat, Xxxxxxxxxxx, care acționa

împreună și de comun acord cu Vdovicenco Alexandru, le-a comunicat

Irinei Sumina, Elenei Berehoi și persoanei nestabilite pe nume Daniela

despre faptul dat, prin ce le-a înlesnit la practicarea prostituției, punându-le

la dispoziție localul unde acestea urmau să practice prostituția, precum și

asigurând legătura dintre client și prostituată.

În continuare, Irina Sumina, Elena Berehoi și persoana nestabilită pe

nume Daniela s-au deplasat în hotelul „Leogrand” din mun. Chișinău, unde

se aflau clienții cărora le-au acordat servicii sexuale, contra sumei de a câte

300 dolari SUA per persoană.

De asemenea, Vdovicenco Alexandru și Xxxxxxxxxxx, acționând cu

scopul tragerii de foloase de pe urma practicării prostituției de către alte

4

persoane, după acordarea serviciilor sexuale contra plată clienților de către

Irina Sumina, Elena Berehoi și a persoanei nestabilite pe nume Daniela, au

primit de la acestea suma de 300 dolari SUA.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Vdovicenco Alexandru a comis

infracțiunea prevăzută de art. 220 alin. (2), lit. a), c) Cod penal,

individualizată prin: proxenetism, adică indemnul la prostituție, înlesnirea

practicării prostituției de către o altă persoană și tragerea de foloase de pe

urma practicării prostituției, acțiuni săvârșite față de mai multe persoane și

de către mai multe persoane.

3.1. Procurorul în secția combaterea traficului de ființe umane din

cadrul Direcției urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale,

Brigai Sergiu, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, referitor la

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea în baza art. 90

Cod penal, și confiscarea specială, cu pronunțarea în această privință a unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să se

dispună executarea pedepsei de 5 ani închisoare, în penitenciar de tip

semiînchis. În conformitate cu prevederile art. 106 alin. (1), (2) lit. b), (4) Cod

penal, art. 229 alin. (4) Cod de procedură penală, a supune confiscării

special, și a trece în venitul statului și a încasa din contul inculpatului

Vdovicenco Alexandru, valorile valutare în sumă de 300 dolari SUA,

rezultate din infracțiune.

În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- cu toate că instanța de judecată a indicat motivele hotărârii de

aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, în opinia acuzării aceste concluzii

sunt pripite, deoarece aceleași circumstanțe și împrejurări au fost reținute și

la aplicare termenului pedepsei cu închisoare prevăzută de norma imputată,

ceea ce indică că acelorași situații de drept le-au fost acordate o dublă valență

juridică, fapt inacceptabil de teoria penală și practica judiciară;

- prima instanță nu și-a motivat pe deplin concluzia de aplicare a

prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, și greșit a conchis că corectarea

inculpatului este posibilă fără a fi izolat de societate;

- prima instanță nu s-a expus asupra solicitării părții acuzării de a

supune confiscării valorile valutare în sumă de 300 dolari SUA de la

inculpat, prin prisma prevederilor art. 106 alin. (1), (2) lit. b), (4) Cod penal

și art. 229 Cod de procedură penală.

3.2. Inculpatul Vdovicenco Alexandru prin care a solicitat casarea

integrală a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat

5

sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. a),

c) Cod penal.

În motivarea cererii de apel, inculpatul Vdovicenco Alexandru a

menționat că:

- nu a comis faptele incriminate, și nu a negat niciodată că este

cunoscut cu Xxxxxxxxxxx și Xxxxxxxxxxx, deoarece activau la recepție la

hotelul „Leogrand”, îndeplinind obligațiunile de serviciu a comunicat cu o

mulțime de oameni, oaspeții hotelului, oaspeții oaspeților hotelului, având

un superior și fiind subordonat indicațiilor acestuia. În afară de Vdovicenco

Alexandru la recepție mai activau și alte persoane, aproximativ 8 la număr

și toate aceste persoane aveau aceeași funcție și s-au folosit de telefonul

corporativ, proprietatea hotelului, cu nr. xxxxxx. De la acest număr de

telefon aveau posibilitate să sune și alți colaboratori a hotelului, chiar și

oaspeți, neavând număr de telefon pe roaming;

- nu poate răspunde penal din simpla circumstanță că activând la

recepția hotelului și îndeplinind obligațiunile de serviciu a făcut cunoștință

cu martorii menționați, însă aceste declarații au fost lăsate de către instanța

de judecată fără o oarecare apreciere;

- conform învinuirii imputate, infracțiunile de proxenetism au fost

săvârșite inclusiv în datele de 14.09.2014, 20.09.2014, 02.10.2014,06.10.2014,

acționând împreună și de comun acord cu Xxxxxxxxxxx și Xxxxxxxxxxx, însă

atât aceste persoane, cât și alți martori ai acuzării nu au confirmat învinuirea

în această parte, astfel consideră că învinuirea înaintată este una neclară, ne

concretă și lipsită de suport legal, fapt ce contravine principiului legalității,

prevăzut de art. 7 Cod de procedură penală, principiului asigurării dreptului

la apărare, stipulat în art. 17 Cod de procedură penală, art. 23, 26 din

Constituție, art. 6, alin. (3), lit. a) CEDO, care prevede că orice persoană

acuzată de o infracțiune are ca minimum dreptul să fie informată, în cel mai

scurt timp, într-o limbă pe care o înțelege și de o manieră detailată asupra

naturii și cauzei acuzării împotriva sa;

- la formularea învinuirii acuzatorul de stat a operat cu fraze generale,

fără respectarea prevederilor art. 281 alin. (2) Cod de procedură penală. În

sentință instanța de judecată face referire la prevederile art. 21 din

Constituție, art. 8 Cod de procedură penale indicând că concluziile despre

vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri și toate dubiile în predarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se

interpretează în favoarea inculpatului, însă a omis să aplice aceste prevederi

a legii la aprecierea probelor;

6

- învinuirea în comiterea de către Vdovicenco Alexandru a faptei

imputate se bazează doar pe presupuneri, este absolut neprobată.

3.3. Avocatul Vasiliu Sergiu în numele inculpatului Vdovicenco

Alexandru a declarat apel suplimentar, solicitând casarea totală a sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care Vdovicenco Alexandru învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, să fie achitat din motiv că

fapta nu a fost comisă de inculpat.

În motivarea cererii de apel, avocatul a menționat că:

- toți martorii acuzării în această cauză penală, în perioada în care s-a

efectuat urmărirea penală și s-a judecat prezenta cauză penală, au fost

condamnați pentru comiterea faptelor de proxenetism. Declarațiile acestora

incomplete, pe alocuri contradictorii nu au fost apreciate corespunzător de

către instanța de judecată și neîntemeiat au fost puse la baza condamnării lui

Vdovicenco Alexandru, or, toate aceste persoane, practicând prostituția au

fost reținute și trase la răspundere penală pentru fapte de proxenetism, și

până atunci și după se aflau în vizorul organelor de drept, fiind supuse

riscului de a reveni oricând pe banca acuzaților, de această dată cu pedepse

deloc simbolice, obținute urmare a declarațiilor sale „demascatoare", în

calitate de martori în multiple procese penale. Toate aceste persoane, lipsite

de credibilitate, au acceptat învinuirile incriminate, chiar au solicitat

judecarea cauzelor în proceduri speciale, concomitent făcând declarații în

calitate de martori împotriva altor persoane, în schimbul obținerii unor

avantaje cu referire la pedeapsa stabilită, sau chiar absolvirea de pedeapsă.

Concluzia derivă din studiul hotărârilor judecătorești pronunțate în privința

lor, poziția acuzatorului de stat în aceste cauze care a pledat pentru pedepse

cu suspendare sau chiar absolvire de pedeapsă;

- cu referire la procesul verbal de recunoaștere a lui Vdovicenco

Alexandru, contrar prevederilor art. 116 Cod de procedură penală, însă nu a

fost întocmit procesul-verbal de audiere a „martorului" Xxxxxxxxxxx cu

referire cel puțin la vârstă, statură, lungimea și culoarea părului, barbă,

mustață, chelie. Martorul Sumina I., a fost audiată, la 24.06.2015, în cadrul

acelei audieri nu se regăsește nici-o informație din cele indicate, prin urmare,

la realizarea acestei acțiuni de urmărire penală a fost încălcată flagrant

norma legală citată, aceasta fiind lovită de nulitate, conform art. 93 alin. (1),

pct. 8) Cod de procedură penală;

- recunoașterea lui Vdovicenco Alexandru era „foarte necesară", în

contextul în care nu existau careva probe pentru constatarea implicării

acestuia în activități infracționale și efortului depus de către organele de

7

investigație în vederea stabilirii identității lui „Alexandru", iar martorul a

indicat anume la acea persoană, care lucrează la hotelul „Leogrand", și care

o chema pentru acordarea serviciilor sexuale la diferiți bărbați, pentru ce

primea suma de 50 euro, din banii câștigați în urma practicării prostituției,

anume această formulă convenea perfect organului de urmărire penală;

- referitor la procesul verbal de confruntare din 18.09.2015, dintre

martorul Sumina I., și bănuitul Vdovicenco Alexandru sunt perfect valabile

criticele aduse declarațiilor martorului Sumina. Procesul-verbal de

percheziție din 19.02.2015 la domiciliul lui Predeus A., și procesul-verbal de

examinare din 20.03.2015, a obiectelor ridicate în cadrul percheziției în nici-

un mod nu confirmă sau infirmă vinovăția lui Vdovicenco A., în comiterea

infracțiunii incriminate și atestă doar anumite circumstanțe în privința lui

Predeus A.;

- referitor la procesul - verbal de ridicare din 28.09.2015, prin

intermediul căruia a fost ridicat CD-R, conținând descifrările convorbirilor

telefonice de pe câteva numere de telefon aparținând lui Predeus A. și

numărul de telefon xxxxx „aparținând” lui Vdovicenco Alexandru,

menționează că, potrivit ordonanței ofițerului de urmărire penală din

01.09.2015, s-a dispus inițierea măsurii speciale de investigație colectarea

informației de la operatorul de telefonie mobilă SA „Moldcell", inclusiv

pentru numărul de telefon 0xxxxx pentru perioada 01.03.2014-19.03.2015, cu

indicarea numărului de telefon al cartelelor SIM, a posesorului de telefon,

sursei de comunicație, destinației comunicației, echipamentului de

comunicație, locului aflării echipamentului mobil de comunicație, locația

geografică a celulei. Potrivit încheierii judecătorului de instrucție din

03.09.2015, a fost admis demersul procurorului, dispunându-se executarea

încheierii companiei SA „Moldcell”. Prin adresa nr. 24/2613 din 10.09.2015,

încheierea în cauză a fost expediată de către șeful SUP CCTP INI IGP SA

„Moldcell". Potrivit procesului-verbal de ridicare citat, la 28.09.2015, ofițerul

de urmărire penală în biroul de serviciu CCTP INI IGP MAI, situat în mun.

Chișinău, str. V. Alecsandri 1, a ridicat de la ofițerul principal SAP CCTP INI

IGP MAI Chilean Olesea un plic sigilat, în care se află un CD pe care este

înscrisă informația cu privire la descifrările convorbirilor telefonice a

numărului de telefon: xxxxxxx. Procedura ridicării de obiecte și documente

este expres prevăzută la art. 126 - art. 128 Cod de procedură penală, în speță

această procedură nu a fost respectată.

- însuși OUP „a constatat” (nu este clar prin ce modalitate) că numărul

de telefon aparține lui Vdovicenco A., pe când în cadrul cercetării

judecătorești, potrivit răspunsului operatorului de telefonie mobilă SA

8

„Moldcell” s-a stabilit că pe parcursul anului 2014 numărul de telefon nu

aparținea lui Vdovicenco Alexandru și nu a existat un contract de prestare a

serviciilor de telefonie mobilă intre persoanele indicate (scrisoarea a fost

anexată la materialele dosarului penal). Această informație, cu certitudine a

fost comunicată organului de urmărire penală de către operatorul de

telefonie mobilă SA Moldcell întru executarea încheierii judecătorului de

instrucție din 03.09.2015, însă a fost tăinuită de organul de urmărire penală,

astfel, constată încălcarea gravă a prevederilor art. 126 - art. 129 Cod de

procedură penală, la ridicarea informației privind descifrările convorbirilor

telefonice de la operatorul de telefonie mobilă, dar și a prevederilor art. 118

Cod de procedură penală;

- alte două probe care au fost puse la baza sentinței sunt procesul-

verbal de ridicare din 18.03.2015, și procesul-verbal de ridicare din

24.07.2015, or, acestea constituie rezultatul măsurilor speciale de

investigație, realizate în cadrul urmăririi penale nr.xxxxx și nr. xxxxxx,

potrivit încheierilor judecătorului de instrucție, contrar prevederilor art. 132

alin. (9) Cod de procedură penală, deoarece o încheiere a judecătorului de

instrucție care ar autoriza utilizarea datelor obținute în rezultatul efectuării

măsurilor speciale de investigație în cadrul cauzelor penale nr. xxxxxx și nr.

xxxxxxxx, în cadrul cauzei penale nr. xxxx, privind învinuirea lui

Vdovicenco Alexandru nu există, și în asemenea condiții au fost încălcate

grav prevederile legii citate supra, fapt care indubitabil condiționează

nulitatea acestor pretinse probe conform prevederilor art. 93 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală.

2020, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul

Vdovicenco Alexandru și apelul suplimentar a avocatului în numele

acestuia.

A fost admis în parte apelul procurorului, casată sentința în partea

confiscării speciale și pronunțată în acest sens o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care:

În conformitate cu art. 106 alin. (1), (2) lit. b) Cod penal, de la

Vdovicenco Alexandru a fost dispusă confiscarea specială și trecerea forțată

și gratuită în proprietatea statului, suma de 300 (trei sute) dolari SUA.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept și just a ajuns la concluzia că, inculpatul Vdovicenco Alexandru

a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 220 alin. (2), lit. a), c) Cod penal,

9

individualizată prin: proxenetism, adică indemnul la prostituție, înlesnirea

practicării prostituției de către o altă persoană și tragerea de foloase de pe

urma practicării prostituției, acțiuni săvârșite față de mai multe persoane și

de către mai multe persoane.

Instanța de apel examinând probatoriul administrat, a considerat

dovedită în afara dubiilor rezonabile vina inculpatului Vdovicenco

Alexandru și pe deplin prin următoarele probe pertinente, concludente, utile

și veridice, care coroborează între ele, și anume: declarațiile martorilor:

Xxxxxxxxxxx; Xxxxxxxxxxx; Xxxxxxxxxxx; Xxxxxxxxxxx; procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei din 30.09.2015, conform căruia martorul

Xxxxxxxxxxx a recunoscut-o pe Xxxxxxxxxxx, precum, că anume această

persoană este Dorina care a acordat servicii sexuale împreună cu ea la

solicitarea lui Xxxxxxxxxxx (Vol. I, f.d. 125- 126); procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei din 30.09.2015, conform căruia martorul

Xxxxxxxxxxx a recunoscut-o pe Xxxxxxxxxxx, precum, că anume această

persoană este Dorina care a acordat servicii sexuale împreună cu ea la

solicitarea lui Xxxxxxxxxxx (Vol. I, f.d. 128-129); procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei din 18.09.2015, conform căruia martorul

Xxxxxxxxxxx l-a recunoscut pe Vdovicenco Alexandru, precum că anume

această persoană este Alexandru care lucrează la hotelul „Leogrand”, ,și care

o chema pentru acordarea serviciilor sexuale la diferiți bărbați, pentru ce

primea suma de 50 de euro, din banii câștigați urma practicării prostituției

(Vol. I, f.d. 39-40); procesul-verbal de confruntare din 18.09.2015, între

martorul Xxxxxxxxxxx și bănuitul Vdovicenco Alexandru, prin intermediul

cărei ambii și-au susținut declarațiile depuse anterior (Vol. II, f.d. 41);

procesul-verbal de percheziție din 19.03.2015, (Vol. I, f.d.149-150); procesul-

verbal de examinare din 20.03.2015, (Vol. I, f.d. 152); procesul-verbal de

ridicare din 28.09.2015, (Vol. I, f.d. 170); procesul-verbal de examinare din

28.09.2015, (Vol. I, f.d. 171-210); procesul-verbal de examinare suplimentară

din 01.10.2015 (Voi. I, f.d. 212); procesul-verbal de examinare din 30.09.2015

(Vol. I, f.d. 213); procesul-verbal de ridicare din 18.03.2015, (Vol. I, f.d.25-26);

procesul-verbal de ridicare din 24.07.2015, (Vol. I, f.d. 81-82).

Instanța de apel, examinând probatoriul, a considerat dovedită

indubitabil vina inculpatului Vdovicenco Alexandru în comiterea faptei de

proxenetism, adică indemnul la prostituție, înlesnirea practicării prostituției

de către o altă persoană și tragerea de foloase de pe urma practicării

prostituției, acțiuni săvârșite față de mai multe persoane și de către mai

multe persoane, acțiunile lui just au fost calificate în temeiul art. 220 alin.(2),

10

lit. a), c) Cod penal iar personalitatea acestuia este susceptibilă de a fi supusă

răspunderii penale.

Instanța de apel a apreciat că întreaga sistemă de probe examinate

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, coroborează între ele

și demonstrează, incontestabil, faptul că, inculpatul Vdovicenco Alexandru

a comis fapta prevăzută de art. 220 alin. (2), lit. a), c) Cod penal.

Cu referire la componența de infracțiune de proxenetism, instanța de

apel a notat că, obiectul juridic special al infracțiunii de proxenetism îl

formează relațiile sociale cu privire la moralitatea și neaservirea actelor

sexuale. Atunci când infracțiunea în cauză este comisă prin influențarea

nemijlocită infracțională asupra corpului persoanei, acesta constituie

obiectul material. Victimă a infracțiunii prevăzute la art. 220 Cod penal,

poate fi oricare persoană, de sex feminin sau masculin. De regulă,

particularitățile victimei nu au importanță la calificare.

În acest context, instanța de apel a considerat adeverit pe deplin

elementul constitutiv vizat, având în vedere faptul că, conform relatărilor

martorilor Xxxxxxxxxxx, Xxxxxxxxxxx și Xxxxxxxxxxx, s-a confirmat

integral că, inculpatul Vdovicenco Alexandru, a și fost persoana care

o telefona sau pe Xxxxxxxxxxx, sau pe Xxxxxxxxxxx, și purta convorbiri

telefonice în care convenea asupra prestării de către acestea din urmă a

serviciilor sexuale în diferite camere din Hotelul „Leogrand”, după caz în

alte localuri, care erau indicate anume de către inculpat.

În cazul de față, instanța de apel a exclus careva dubii invocate la

capitolul dat de către partea apărării, în condițiile în care martorii vizați

supra, au fost audiați sub jurământ, și au depus mărturii clare, și

consecutive, menționând că inculpatul Vdovicenco Alexandru primea

comenzile de la clienți, după care telefona și comunica de câte fete este

nevoie pentru prestarea serviciilor sexuale.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a reținut că, deși martorul

Xxxxxxxxxxx a relatat că, dânsa personal nu l-a cunoscut pe Vdovicenco

Alexandru și a auzit de la Xxxxxxxxxxx numele Alexandru (Sașa), care și i-a

comunicat că prin intermediul acestei persoane se poate de câștigat bani

prestând servicii sexuale la hotelul „Leogrand”, conform procesului- verbal

de recunoaștere a persoanei din 18.09.2015, martorul Xxxxxxxxxxx l-a

recunoscut pe Vdovicenco Alexandru, precum că anume această persoană

este Alexandru care lucrează la hotelul „Leogrand”, și care o chema pentru

acordarea serviciilor sexuale la diferiți bărbați, pentru ce primea suma de 50

de euro, din banii câștigați în urma practicării prostituției, ceia ce exclude

11

careva dubii privind implicarea inculpatului în această activitate

infracțională.

Instanța de apel a considerat că, confirmative la capitolul dat sînt și

relatările martorului Xxxxxxxxxxx, care a reiterat că, din spusele Anastasiei,

Vdovicenco Alexandru primea banii pentru acordarea clientului. În Hotelul

Leogrand fiecare client le acorda 150 de euro dintre care 50 euro îi dădea lui

Anastasia pentru Alexandru. Ulterior Anastasia a plecat din țară și ea ținea

legătura cu Alexandru Vdovicenco și în rezultat procentul de la prestarea

serviciilor sexuale îi dădea personal lui. Îi dădea banii în mână lui

Vdovicenco Alexandru în Hotelul Leogrand sau se întâlneau în oraș. Cînd

Vdovicenco Alexandru o suna, el concretiza numărul camerei, câte fete și

ora când trebuie să se prezinte fetele pentru prestarea serviciilor sexuale. La

sunetul lui Alexandru Vdovicenco venea doar în Hotelul Leogrand, însă nu

tine minte de câte ori a fost. Nu tine minte câți bani îi dădea lui Vdovicenco

Alexandru, dar știe că pentru fiecare fată de regulă era 50 de euro.

Instanța de apel a exclus careva dubii la capitolul obiectului

infracțiunii de proxenetism comise de către inculpatul Vdovicenco

Alexandru, în condițiile în care probatoriul administrat la caz de către

organul de urmărire penală și cercetate în ședința primei instanțe,

suplimentar în instanța de apel, denotă cert concluzia că alegațiile apărării

privind nevinovăția inculpatului sunt declarative, or, probele administrate

demonstrează contrariul.

În acest context, instanța de apel a rezumat că, martorul Xxxxxxxxxxx,

a propus la fel lui Xxxxxxxxxxx, Xxxxxxxxxxx, cât și altor persoane, să

presteze servicii sexuale contra plată la hotelul „Leogrand", anume urmare

a îndemnului parvenit din partea inculpatului Vdovicenco Alexandru, care

aferent acestui fapt urmărea și scopul obținerii de foloase. În confirmarea

circumstanțelor expuse de către Xxxxxxxxxxx, vine nemijlocit și sentința

judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 30.11.2016 prin care Xxxxxxxxxxx a

fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 220

alin. (2) lit. a),c) Cod penal, iar în baza Legii cu privire la amnistie, procesul

penal a fost încetat.

Instanța de apel a constatat că, confirmative la capitolul dat sânt și

relatările martorului Xxxxxxxxxxx, care a relatat că fiind audiată sub

jurământ că, cu Alexandru Vdovicenco a făcut cunoștință, prin intermediul

lui Anastasia Predeus. Când ele prestau servicii sexuale în Hotelul

Leogrand, veneau la sunetul lui Xxxxxxxxxxx. La momentul cela ea des

menționat în vorbă numele Sașa, însă atunci nu-l cunoștea. Ea spunea că Sașa

o sună și îi spune câte fete și în care camere trebuie să le aducă. La fel ea

12

spunea cât ele trebuie să i-a de la clienți si cât trebuie să îi dea ei, ca ea ulterior

să îi dea lui Sașa pentru acordarea informației despre client. După cum i-a

spus Xxxxxxxxxxx, Vdovicenco Alexandru lucra manager în hotelul

Leogrand. Tot din spusele Anastasiei, Vdovicenco Alexandru primea banii

pentru acordarea clientului. În Hotelul Leogrand fiecare client le acorda 150

de euro dintre care 50 euro îi dădea lui Anastasia pentru Alexandru. Ulterior

Anastasia a plecat din țară și ea ținea legătura cu Alexandru Vdovicenco și

în rezultat procentul de la prestarea serviciilor sexuale îi dădea personal lui.

îi dădea banii în mână lui Vdovicenco Alexandru în Hotelul Leogrand sau

se întâlneau în oraș.

Instanța de ape a reținut că, în confirmarea vine și procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei din 18.09.2015, conform căruia martorul

Xxxxxxxxxxx l-a recunoscut pe Vdovicenco Alexandru, precum că anume

această persoană este Alexandru care lucrează la hotelul „Leogrand”, și care

o chema pentru acordarea serviciilor sexuale la diferiți bărbații, pentru ce

primea suma de 50 de euro, din banii câștigați în urma practicării

prostituției. Tot aici, instanța de apel reține că Xxxxxxxxxxx anterior pentru

faptele de proxenetism la fel a cost condamnată, fapt confirmat și de către

ultima în ședința instanței de fond.

Astfel, instanța de apel a apreciat critic alegațiile inculpatului

Vdovicenco Alexandru, privind nevinovăția sa, și precum că, dânsul nu ar

fi primit careva sume de bani pentru prestarea serviciilor sexuale, în

condițiile în care martorii Xxxxxxxxxxx, Xxxxxxxxxxx și Xxxxxxxxxxx au

relatat cert și clar că, pentru prestarea serviciilor în Hotelul „Leogrand”,

urmare a faptului că erau sunate de către inculpat, ridicau de la clienți suma

de 150 de euro, dintre care 50 de euro îi transmiteau inculpatului Vdovicenco

Alexandru, iar banii erau transmiși atât în incinta hotelului vizat, cât si în

alte locații din mun. Chisinău.

Subsidiar instanța de apel a notat că, latura subiectivă a infracțiunii

prevăzute la art. 220 Cod penal, se caracterizează prin intenție directă.

Motivele infracțiunii examinate se concretizează de cele mai dese ori în

interesul material.

La capitolul dat, instanța de apel a considerat pe deplin adeverită și

existenta acestui element constitutiv, în condițiile în care din relatările

martorilor audiați în instanța de fond, declarațiile cărora s-au verificat prin

citire în instanța de apel, s-a confirmat că anume inculpatul Vdovicenco

Alexandru, a și fost persoana care s-a apropiat și a propus lui Xxxxxxxxxxx

prestarea serviciilor sexuale în incinta hotelului „Leogrand”, contra sumei

de 150 euro, dintre care suma de 50 de euro era achitată inculpatului, anume

13

acesta a îndemnat acordarea serviciilor sexuale contra plată, acționând în

acest sens cu intenție directă și bine determinat de factorul material, scopul

de obținere de foloase, or, martorii Xxxxxxxxxxx, Xxxxxxxxxxx și

Xxxxxxxxxxx au confirmat integral împrejurările date.

Instanța de apel a considerat nejustificat totalmente argumentul

avocatului de referință la faptul că martorii vizați au fost amenințați, sau că

Xxxxxxxxxxx ar fi fost favorizată într-un mod sau altul, prin promisiuni de

diverse genuri, în condițiile în care martorii vizați au fost audiați sub

jurământ, și au fost preîntâmpinați de răspunderea penală pe care o poartă

pentru darea de declarații false, totodată nici-unul dintre martorii

menționați nu s-au adresat organelor de resort pe marginea pretinselor

influențe, fapt ce exclude careva dubii la capitolul veridicității declarațiilor

acestor martori.

Mai mult ca atât, însuși martorul Xxxxxxxxxxx a relatat în instanța de

fond că, după ce a fost reținută, inculpatul Vdovicenco Alexandru a căutat-

o acasă la mama în comuna Bubuieci, după care a găsit numărul său și a

sunat-o. S-au văzut și i-a spus că este posibil de clarificat cu judecătorul. A

cerut 3000 euro ca să scape de judecată și să nu aibă loc judecata, la care a

anunțat organele anticorupție, care au venit la el și l-au arestat ulterior. Până

a fi reținut de anticorupție, inculpatul Vdovicenco Alexandru i-a făcut

cunoștință cu un avocat care i-a spus că mai bine ce ține de Vdovicenco

Alexandru la judecată să zică că nu-l cunoaște și nu-l ține minte. Vdovicenco

Alexandru i-a spus să nu recunoască vina și să nu spună nimic de ea și de el.

În continuare, instanța de apel a apreciat critic alegațiile părții apărării

că toți martorii vizați în această cauză penală au fost condamnați, iar acest

fapt este pus la baza învinuirii, or, la baza învinuirii înaintate inculpatului

Vdovicenco Alexandru, sunt puse doar probele administrate în cursul

urmăririi penale, iar sentințele de condamnare a lui Xxxxxxxxxxx,

Xxxxxxxxxxx și Xxxxxxxxxxx, nu sunt considerate drept un temei pentru a

considera adeverită vinovăția inculpatului Vdovicenco Alexandru, or,

condamnarea unei persoane pentru comiterea faptei de comun cu o altă

persoană nu constituie temei pentru a recunoaște vinovăția ultimei, în

condițiile în care se impune de drept aprecierea și studierea probatoriului,

respectiv, instanța de apel prin prisma art. 6 CEDO, și art. 8 Cod de

procedură penală, și întru respectarea dreptului la un proces echitabil al

inculpatului Vdovicenco Alexandru, a apreciat doar probatoriul administrat

legal, corect și cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale, cu atât mai

mult că recunoașterea vinovăției de către o persoană, nu echivalează cu

vinovăția altei persoane.

14

Instanța de apel a respins alegația avocatului Vasiliu Sergiu, privind

faptul că, procesul-verbal de recunoaștere a lui Vdovicenco Alexandru a fost

întocmit contrar prevederilor art. 116 Cod de procedură penală, însă nu a

fost întocmit procesul-verbal de audiere a „martorului" Xxxxxxxxxxx cu

referire cel puțin la vârstă, statură, lungimea și culoarea părului, barbă,

mustață, chelie. Martorul Sumina I., a fost audiată, la data de 24.06.2015, în

cadrul acelei audieri nu se regăsește nici-o informație din cele indicate, prin

urmare, la realizarea acestei acțiuni de urmărire penală a fost încălcată

flagrant norma legală citată, aceasta fiind lovită de nulitate, conform art. 93

alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală. Or, la capitolul dat, rigorile atât

ale art. 93 alin. (1), cât și art. 116 Cod de procedură penală, au fost respectate

pe deplin, întrucât Xxxxxxxxxxx a fost audiată în calitate de martor, și cu atât

mai mult că în cadrul procedurii de confruntare aceasta a declarat personal,

și nefiind silită de nimeni consecutivitatea evenimentelor, dar și a răspuns la

întrebările acordate privind persoana inculpatului Vdovicenco Alexandru,

recunoscută de către aceasta.

Instanța de apel a apreciat critic și argumentul apărătorului Vasiliu

Sergiu, precum că, recunoașterea de către Xxxxxxxxxxx a lui Vdovicenco

Alexandru era „foarte necesară”, în contextul în care nu existau careva probe

pentru constatarea implicării acestuia în activități infracționale și efortului

depus de către organele de investigație în vederea stabilirii identității lui

„Alexandru”, or, aferent declarațiilor martorului Xxxxxxxxxxx, au fost

audiate și alte persoane care au confirmat exigent și cert rolul bine

determinat al inculpatului la îndemnul de practicare a prostituției în Hotelul

„Leogrand”, cu atât mai mult că, pe lângă procedura de recunoaștere a

persoanei, au fost efectuate și acțiuni de confruntare, dar și percheziție,

urmările cărora au determinat și exclus careva dubii la capitolul activității

infracționale desfășurate la caz, și organizate de către inculpatul Vdovicenco

Alexandru.

Instanța de apel nu a depistat careva încălcări nici la capitolul

procedurii de ridicare, efectuate conform procesului-verbal de ridicare din

28.09.2015, prin intermediul căruia a fost ridicat CD-R, conținând descifrările

convorbirilor telefonice de pe câteva numere de telefon aparținând lui

Xxxxxxxxxxx și numărul de telefon xxxxxx „aparținând” lui Vdovicenco

Alexandru - după cum invocă apărarea, deoarece condițiile legislative

specificate la art. 126 - art. 128 Cod de procedură penală, la caz au fost

respectate fără careva abateri, fapt ce denotă legalitatea actului vizat. Cu

referire la unele pretinse încălcări ale cerințelor art. 118 Cod de procedură

penală, la examinarea CD-ului menționat mai sus, încălcări manifestate prin

15

„faptul că procesul verbal nu conține nici-o informație cu referire la utilizarea

tehnicii de calcul (computere), care ar fi fost utilizată, cu referire la utilizarea unor

soft-uri speciale pentru a extrage informația de pe suportul de stocare, pentru a o

sistematiza și a o reda în modul în care a fost prezentată. Ofițerul de urmărire penală

a realizat examinarea de unul singur, fără participarea specialiștilor, or, cunoștințele

OUP în domeniul IT, nu fac parte din competențele sale profesionale și lasă loc

pentru interpretări, instanța de apel a apreciat că aceste omisiuni nu reflectă

nulitatea integrală a actului procesual vizat, după cum consideră apărare, cu

atât mai mult că în coroborare cu art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală,

urmează a se reitera că, nici după luarea de cunoștință cu materialele cauzei

penale de către apărător, sau inculpat, nu s-a invocat nulitatea actului vizat,

totodată este de reținut că unele omisiuni de ordin material, nu denotă

nulitatea integrală a actului procesual întocmit la caz, în condițiile în care

valoarea probantă a acestuia este întărită și fortificată prin alte probe

administrate la caz.

Instanța de apel a respins și alegația avocatului Vasiliu Sergiu, la

capitolul faptului că numărul de telefon xxxxxx, nu ar aparține inculpatului

Vdovicenco Alexandru, și că acesta este un număr corporativ ce aparține

Hotelului „Leogrand”, și că era folosit de mai mulți colaboratori ai hotelului

care activau, și care la fel se aflau la recepție, or, în cazul de față nu poate fi

negată utilizarea acestui număr de telefon de către inculpat, cu atât mai mult

că și martorul Xxxxxxxxxxx, a menționat în ședința instanței de fond că, acest

număr era folosit de mai mulți colaboratori ai hotelului, inclusiv de către

inculpatul Vdovicenco Alexandru, iar în acest context, instanța de apel

rezumă argumentul dat la o singură concluzie și modalitate de eschivare a

lui Vdovicenco Alexandru de la răspunderea penală, anume sub aspectul

folosirii acestui număr de telefon pentru apelarea martorului Xxxxxxxxxxx

și Xxxxxxxxxxx, contactându- le și chemându-le la hotel pentru prestarea

serviciilor sexuale, sub pretextul că acesta este un număr de telefon ce

aparține entității economice la care a activat, și sub pretextul folosirii doar în

scop de serviciu.

Mai mult, la capitolul dat instanța de apel a reținut că, conform

procesului-verbal de examinare din 28.09.2015, a fost examinat CD-R pe care

sunt înscrise descifrările convorbirilor telefonice a nr. xxxxxxxxxxce aparține

lui Xxxxxxxxxxx și s-a stabilit legătura telefonică cu nr. xxxxxx folosit de

către Vdovicenco Alexandru, xxxxxxxxx ce aparține lui Xxxxxxxxxxx, xxxx

ce aparține lui Xxxxxxxxxxx, xxxxxxxx ce aparține lui Xxxxxxxxxxx, xxxxxce

aparține lui Xxxxxxxxxxx, xxxxxxx și xxxxxxce aparțin lui Xxxxxxxxxxx,

xxxxx ce aparține lui Xxxxxxxxxxx, xxxxxx ce aparține lui Xxxxxxxxxxx, xxxx

16

ce aparține persoanei nestabilite pe nume Alexandru, xxxxxxxx ce aparține

persoanei nestabilite pe nume Eugen. Legătura telefonică intre nr.

xxxxxxxxx ce aparține lui Xxxxxxxxxxx cu nr. xxxxxxce aparține lui

Xxxxxxxxxxx, xxxxxx ce aparține lui Xxxxxxxxxxx. Legătura telefonică între

nr. xxxxxxx, ce aparține lui Xxxxxxxxxxx și nr. xxxxxxxx ce aparține lui

Alexandru Vdovicenco, xxxxxxx ce aparține lui Irina Sumina, xxxxxxxxce

aparține lui Xxxxxxxxxxx, xxxxxxce aparține Xxxxxxxxxxx, xxxxxxxx ce

aparține lui Xxxxxxxxxxx, xxxxxxx și xxxxxxce aparțin lui Xxxxxxxxxxx,

xxxxxxxx ce aparține lui Xxxxxxxxxxx, xxxxxxxxce aparține persoanei

nestabilite pe nume Eugen, xxxxxx ce aparține persoanei nestabilite pe nume

Alexandru. Legătura telefonică intre nr. xxxxxxxxx, ce aparține lui

Xxxxxxxxxxx cu nr. xxxxxxxxx ce aparține lui Vdovicenco Alexandru.

Legătura telefonică intre nr. xxxxx ce aparține lui Xxxxxxxxxxx cu nr.

xxxxxxx ce aparține lui Vdovicenco Alexandru, xxxxxxx și xxxxxxxx ce

aparțin lui Xxxxxxxxxxx, x ce aparține lui Xxxxxxxxxxx, xxxxxx ce aparține

lui Xxxxxxxxxxx, xxxxxxxxxx ce aparține lui Xxxxxxxxxxx, x ce aparțin lui

Xxxxxxxxxxx, xce aparține lui Xxxxxxxxxxx. Legătura telefonică intre nr. xx,

ce aparținea lui Vdovicenco Alexandru cu xxxx ce aparține lui xxxxxx ce

aparțin lui Xxxxxxxxxxx.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neesențial și argumentul părții

apărării precum că, contrar prevederilor art. 1325 alin. (9) Cod de procedură

penală, lipsește o încheiere a judecătorului de instrucție prin care s-ar

autoriza utilizarea datelor obținute în rezultatul efectuării măsurilor speciale

de investigație în cadrul cauzelor penale nr. xxxxxx și nr. xxxxxxx, în cadrul

cauzei penale nr. xxxxxxx, privind învinuirea lui Vdovicenco Alexandru, și

în asemenea condiții au fost încălcate grav prevederile legii citate supra, fapt

care indubitabil condiționează nulitatea acestor pretinse probe conform

prevederilor art. 93 alin. (1), pct. 8 Cod de procedură penală, or, chiar și

nefiind autorizată procedura transferului de probe, acest fapt nu

influențează legalitatea întregului proces de colectare a probelor, în

condițiile în care circumstanța dată sub aspect procesual penal urmează a fi

reținută exclusiv la capitolul stabilirii sancțiunii penale, neafectând

legalitatea întregului proces penal.

Instanța de apel rezumând totalitatea circumstanțelor de fapt și de

drept, analizând probatoriul administrat, și verificând argumentele invocate

de către apărătorul Vasiliu Sergiu și inculpatul Vdovicenco Alexandru,

atestă cert și clar că actul de condamnare adoptat la caz, nemijlocit la

capitolul încadrării juridice și constatării vinovăției inculpatului, este corect,

justificat și întemeiat.

17

La capitolul individualizării pedepsei penale inculpatului, instanța de

apel a remarcat că, soluția adoptată la caz este una corectă, justificată și

întemeiată, astfel că instanța de apel consideră sancțiunea penală sub formă

de închisoare, cu suspendarea condiționată pe un termen de probațiune

corectă și proporțională, în raport cu fapta infracțională comisă de către

Vdovicenco Alexandru, precum, și urmările prejudiciabile.

Instanța de apel a considerat că principalele elemente de care instanța

de judecată, trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza

penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale

prevăzute în art. 62 - art. 71 Cod penal, stabilind termenul și mărimea

acesteia conform limitelor fixate în articolul respectiv al Părții speciale a

Codului penal.

Sancțiunea art. 220 alin. (2) Cod penal prevede pedeapsa sub formă de

închisoare de la 4 la 7 ani. Sub aspectul dat, instanța de apel a notat că careva

circumstanțe atenuante din categoria celor vizate la art. 76 alin. (1) Cod

penal, sau circumstanțe agravante din categoria celor specificate la art. 77

alin. (1) Cod penal, în privința inculpatului Vdovicenco Alexandru nu au

fost identificate.

Respectiv, având în vedere circumstanțele comiterii infracțiunii, și

anume comiterea faptei infracționale în conglomerația urmărilor

prejudiciabile ale acesteia, dar totodată instanța de apel a atestat la caz, și

acțiunile ilegale și amorale ale părților vătămate, astfel că prima instanță

justificat și întemeiat a stabilit inculpatului sancțiunea penală sub formă de

închisoare, pe un termen de 5 ani, ținând cont de categoria infracțiunii

comise, împrejurările comiterii acesteia, dar și urmările grave, astfel că

anume această pedeapsă penală este de natura de a restabili echitatea

socială, și de a-l conduce pe inculpat spre corectare și reeducare în spiritul

respectării cu strictețe a normelor de drept, dar și neadmiterii de careva

încălcări pe viitor.

Instanța de apel a considerat corectă soluția primei instanțe de a oferi

inculpatului Vdovicenco Alexandru o șansă de a păși pe calea corijării, fără

supunerea acestuia executării pedepsei închisorii, astfel ca în cele din urmă

inculpatul prin muncă cinstită, și comportament exemplar va îndreptăți

încrederea care i-a fost acordată de către instanța de judecată.

Într-o altă ordine de idei, instanța de apel a notat că prima instanță

nejustificat a omis soluționarea solicitării procurorului, privind aplicarea

confiscării speciale asupra sumei de 300 de dolari, bani ridicați în urma

percheziției la domiciliul inculpatului Vdovicenco Alexandru.

18

Astfel, conform materialelor cauzei penale, s-a stabilit că suma de 300

de dolari SUA, a rezultat din activitatea infracțională a inculpatului

Vdovicenco Alexandru, de proxenetism, aceasta fiind manifestată conform

relatărilor martorilor prin primirea de la fiecare client. Așa dar, s-a confirmat

că suma de 300 de dolari SUA, rezultă anume din activitatea infracțională de

proxenetism, or, inculpatul Vdovicenco Alexandru nu a prezentat careva

acte ce ar confirma proveniența acestor bani.

numele inculpatului Vdovicenco Alexandru a declarat recurs ordinar, prin

care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

a solicitat casarea totală a sentinței și deciziei instanței de apel, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care Vdovicenco Alexandru învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, să

fie achitat, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul Vasiliu Sergiu în numele

inculpatului Vdovicenco Alexandru a menționat că:

- instanța de apel a notat că prima instanță nejustificat a invocat că

suma de 300 de dolari, sunt banii ridicați în urma percheziției la domiciliul

inculpatului Vdovicenco Alexandru, or, potrivit dosarului cauzei penale pe

parcursul urmăririi penale percheziție la domiciliul lui Vdovicenco

Alexandru nu a fost efectuată, evident fiind că nici banii respectiv în sumă

de 300 dolari SUA, pe care instanța de apel a decis să-i treacă gratuit în

beneficiul statului nu au fost depistați;

- în această cauză penală nu există probe privind pretinsa transmitere

a banilor inculpatului Vdovicenco Alexandru de către „martorii” Predeus A.

si Sumina I., din relatările cărora instanța a stabilit că această sumă de bani

constituie și au rezultat din activitatea infracțională a inculpatului;

- o a altă eroare este calitatea de martori principali ai părții acuzării

atribuită lui Xxxxxxxxxxx și Xxxxxxxxxxx, or, anterior s-a indicat asupra

inadmisibilității punerii la baza unei sentințe de condamnare a declarațiilor

acestor martori în lipsa altor probe relevante, utile pertinente și legal

administrate;

- toți martorii acuzării în această cauză penală, în perioada în care s-a

efectuat urmărirea penală și s-a judecat prezenta cauză în privința lui

Vdovicenco Alexandru, au avut inițial statut de bănuit, învinuit tot în cauza

penală respectivă și ulterior au fost condamnați pentru comiterea faptelor de

proxenetism. Declarațiile acestor martori incomplete, contradictorii nu au

fost apreciate corespunzător nici de către prima instanță, nici de instanța de

apel și neîntemeiat au fost puse la baza condamnării lui Vdovicenco

19

Alexandru, toate aceste persoane, practicând prostituția - activitate ilegală,

au fost reținute și trase la răspundere penală pentru fapte de proxenetism, și

până atunci și după aceea se aflau în vizorul organelor de drept, fiind supuse

riscului de a reveni oricând pe banca acuzaților, de această dată cu pedepse

deloc simbolice, obținute urmare a declarațiilor sale „demascatoare” în

calitate de martori în multiple procese penale;

- în instanța de apel au fost prezentate copiile sentințelor în privința

lui Xxxxxxxxxxx, condamnată pentru proxenetism în participație cu

Vdovicenco A. (deși Vdovicenco A. nu a fost învinuit de acest fapt), în

privința lui Xxxxxxxxxxx, iar sentința în privința lui Xxxxxxxxxxx și așa se

conținea în dosar, deși aceasta fiind condamnată la 25.11.2016, urmare a

depunerii cererii de aplicare a amnistiei, materialele dosarului nu au fost

disjunse într-o procedură separată, doar că după pronunțarea sentinței în

privința acesteia, dosarul fiind redistribuit altui judecător, pentru judecarea

în continuare în privința lui Vdovicenco A. (inițial cauza penală a fost

expediată în instanță în privința ambilor a se vedea pct. 2.6 - 2.7 din apelul

suplimentar);

- constatările Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza

Navalnyy și Ofitserov v. Rusia nr. 46632/13 și 28671/14 Hotărârea din

23.02.2016, dar și cele recente în cauza Adamco v. Slovacia nr.45084/14.

Hotărârea din 12.11.2019, perfect aplicabile speței examinate, au fost

completamente ignorate de către instanța de apel;

- deși, aparent instanța de apel a indicat că nu poate fi admis motivul

invocat de apărător în referitor la faptul că toți martorii vizați în această

cauză au fost condamnați, nu au fost analizate și aplicate în cauză

prevederile citate din jurisprudența CtEDO, fapt care constituie o gravă

eroare de drept, instanța de apel într-o chestiune extrem de importantă a

oferit o motivare evazivă și neclară, or, potrivit art. 7 Cod de procedură

penală Hotărârile definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt

obligatorii pentru organele de urmărire penale, procurori și instanțele de

judecată;

- instanța de apel a ignorat prevederile legislației procesual - penale,

vizând legalitatea administrării probatoriului și a pus la baza menținerii

sentinței de condamnare, bazată pe probe administrate ilegal, prin

încălcarea art. 1325 alin.(9) Cod de procedură penală, prin urmare lovite de

nulitate absolută în temeiul art. 94 alin. (1) pct. 8) și 251 Cod de procedură

penală;

- curtea Constituțională a Republicii Moldova prin decizia din

22.05.2018 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din

20

art. 94 alin. (1) Cod de procedură penală, la pct. 53 a notat că,

inadmisibilitatea probei stabilită la etapa judecării cauzei impune doar

obligația instanței de a nu ține cont de ea la adoptarea deciziei sale;

- din pct. 15 al deciziei este cert că instanța de apel a pus la baza soluției

de menținere a sentinței de condamnare probe obținute în mod ilegal.

Nerespectarea cerinței indicate la art. art. 1325 alin. (9) Cod de procedură

penală, constituie o încălcare esențială a dispozițiilor legale, în deosebi în

contextul jurisprudenței CEDO în materia interceptării și înregistrării

comunicărilor în cauzele pronunțate contra Republicii Moldova și nu doar;

- nu au fost auzite criticele aduse de către partea apărării privind

încălcarea prevederilor Codului de procedură penală la administrarea și

altor probe puse la baza sentinței de condamnare, în special obținerea de la

operatorii de telefonie mobilă a descifrărilor convorbirilor telefonice;

- este evidentă încălcarea gravă a prevederilor art. 126-129 Cod de

procedură penală la ridicarea informației privind descifrările convorbirilor

telefonice de la operatorul de telefonie mobilă, dar și a prevederilor art. 118

Cod de procedură penală la examinarea acestor suporturi de informație, fapt

care indubitabil condiționează nulitatea acestora, or, potrivit pct. 8 alin.(1)

art. 94 Cod de procedură penală: în procesul penal nu pot fi admise ca probe

și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanța de

judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărâri judecătorești

datele care au fost obținute cu încălcări esențiale de către organul de

urmărire penală a dispozițiilor prezentului cod;

- instanța de apel nu s-a expus argumentat, cu trimitere la texte de lege

cu referire la cele invocate în apelul declarat de către partea apărării, fapt

care echivalează cu nesoluționarea apelului.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi Sergiu, prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

și motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi

respins, ca inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de

recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces. Instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților.

21

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul

nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este

nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarate de către partea

apărării, Colegiul penal lărgit atestă, că recurentul invocă în calitate de

temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel, prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora: hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când: 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept

prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul

penal lărgit constată că asemenea eroare nu se confirmă, dat fiind faptul, că

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin.

(1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile apărării, decizia

cuprinzând motive clare pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de

drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum

și motivele adoptării soluției date.

Cu referire la aceste aspecte, Colegiul penal lărgit menționează că

motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct

22

de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii, ale unei

motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

De asemenea, reieșind din esența criticilor invocate în recursul părții

apărării, Colegiul penal lărgit reține că acestea se referă în mare parte la

chestiunea de apreciere a probelor și anume a declarațiilor martorilor,

autorul recursului expunând o proprie evaluare a materialului probator,

prezentând versiunea potrivit căreia probele administrate de către instanța

de apel nu confirmă vinovăția inculpatului în infracțiunea incriminată și

constatate de către instanța de apel.

Sub aspectul vizat, se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece

întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală,

instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția

ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să

se bazeze pe prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor

în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul

lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate

fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că

chestiunea de reapreciere a probelor, nu se conține în temeiurile prevăzute

la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu poate fi considerată

ca temei sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt,

decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială

și competența instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de

fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării

inculpatului conform învinuirii incriminate, astfel că reaprecierea probelor,

în modul propus de către autorul recursului, nu se încadrează în prevederile

art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, verificate

și reapreciere de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond,

nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei, întrucât instanța de apel

corect a coordonat procesul de examinare a probelor, or, la caz nu a fost

23

stabilită o discrepanță dintre conținutul mijloacelor de probă și aprecierile

instanței.

În acest sens Colegiul penal lărgit atestă că la soluționarea cauzei

instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de

procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și

apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat

ajungând la concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatului

Vdovicenco Alexandru în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin.

(2) lit. a), c) Cod penal.

Contrar argumentelor recurentului prin care se invocă faptul că de

către instanța de apel nu au fost administrate probe suficiente pentru o

condamnare penală, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel a

examinat toate probele din dosar și nu a dat prioritate celor în favoarea

condamnării inculpatelor conform învinuirii înaintate, așa cum susține

partea apărării, însă le-a analizat în ansamblul lor prin coroborare, corect

ajungând la concluzia că ele sunt suficiente pentru a fundamenta o acuzație

penală în privința inculpatului Vdovicenco Alexandru.

Referitor la critica recurentului privind inadmisibilitatea unor probe

care în opinia recurentului au fost obținute cu încălcarea prevederilor

art. 1325 alin. (9) Cod de procedură penală, art. 126-129 Cod de procedură

penală la ridicarea informației privind descifrările convorbirilor telefonice

de la operatorul de telefonie mobilă, dar și a prevederilor art. 118 Cod de

procedură penală la examinarea acestor suporturi de informație, fapt care în

opinia recurentului prin prisma pct. 8 alin. (1) art. 94 Cod de procedură

penală condiționează nulitatea acestora, Colegiul penal notează că în

procesul de apreciere a probelor, instanțele de fond au supus analizei toate

probele la care au făcut referire părțile în cadrul judecării cauzei, însă, la

stabilirea vinovăției inculpatului Vdovicenco Alexandru, a expus și apreciat

acele probe asupra cărora părțile n-au obiectat, cum sunt declarațiile

martorilor și procesele verbale de confruntare, din care, instanța de apel a

stabilit clar toate circumstanțele comiterii infracțiunii prevăzute de art. 220

alin. (2), lit. a) c) Cod penal anume de către Vdovicenco Alexandru,

manifestată prin acțiuni intenționate împreună cu altă persoană în privința

căreia cauza penală a fost disjunsă în procedura prevăzută de art. 3641 Cod

de procedură penală, în sensul îndemnului martorilor la prostituție,

înlesnirii practicării prostituției cu tragerea de foloase de pe urma practicării

prostituției.

24

Alegațiile părții apărării privind faptul că instanța de apel urma să

excludă probele administrate ilegal fapt care în opinia recurentului urma să

ducă la achitarea inculpatului, instanța de recurs le apreciază ca fiind

declarative întrucât la stabilirea vinovăției inculpatului instanța de apel nu

și-a bazat concluzia doar pe probele la care face referire partea apărării, or,

instanța de apel în decizia contestată și-a concentrat atenția asupra altor

probe decisive care au format concluzia despre menținerea condamnării.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs atestă că instanța de apel

a respectat prevederile art. 94-95, 101 Cod de procedură penală și în decizia

atacată a oferit apreciere probelor din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor.

Cu referire la alegațiile recurentului precum că instanța de apel a

ignorat constatările Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza

Navalnyy și Ofitserov v. Rusia nr. 46632/13 și 28671/14 Hotărârea din

23.02.2016, dar și cele recente în cauza Adamco v. Slovacia nr.45084/14.

Hotărârea din 12.11.2019, care în opinia recurentului sunt perfect aplicabile

speței examinate, Colegiul penal lărgit atestă că aceste expuneri la fel sunt

declarative și neîntemeiate, întrucât însăși recurentul nu a specificate care

anume constatări din hotărârile menționate au tangență cu aspectele

respectivei cauze penale.

Cu referire la alegațiile recurentului precum că instanța de apel eronat

a reținut că suma de 300 de dolari, sunt banii ridicați în urma percheziției la

domiciliul inculpatului Vdovicenco Alexandru, or, potrivit dosarului cauzei

penale pe parcursul urmăririi penale percheziție la domiciliul lui

Vdovicenco Alexandru nu a fost efectuată, evident fiind că nici banii

respectiv în sumă de 300 dolari SUA, nu au fost depistați, Colegiul penal

lărgit evidențiază că potrivit art. 162 Cod de procedură penală și art. 106 Cod

penal, confiscarea specială constă în trecerea, forțată și gratuită, în

proprietatea statului a bunurilor indicate la alin.(2). În cazul în care aceste

bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se confiscă

contravaloarea acestora. Sunt supuse confiscării speciale bunurile (inclusiv

valorile valutare): a) utilizate sau destinate pentru săvârșirea unei

infracțiuni) rezultate din infracțiuni, precum și orice venituri din

valorificarea acestor bunuri; c) date pentru a determina săvârșirea unei

infracțiuni sau pentru a-l răsplăti pe infractor; e) deținute contrar

dispozițiilor legale; f) convertite sau transformate, parțial sau integral, din

bunurile rezultate din infracțiuni și din veniturile de la aceste bunuri; g) care

constituie obiectul infracțiunilor de spălare a banilor sau de finanțare a

25

terorismului. (4) Confiscarea specială se poate aplica chiar dacă făptuitorului

nu i se stabilește o pedeapsă penală.

În acest sens, reieșind din fapta incriminată lui Vdovicenco Alexandru,

instanța de apel corect a stabilit că suma de 300 dolari SUA, a rezultat din

activitatea infracțională a inculpatului, aceasta fiind stabilită din materialele

cauzei și declarațiile martorilor condamnați pentru proxenetism.

Astfel, analizând hotărârea atacată a instanței ierarhic inferioare,

Colegiul penal lărgit constată că în speță au fost examinate problemele

esențiale care au fost puse în fața instanței, argumentând amplu motivele

care i-au format convingerea în susținerea soluției adoptate, atât în raport cu

argumentele din apelurile părții apărării cât și a poziției primei instanțe

expuse în sentință, ceea ce deduce concluzia că argumentele invocate de

recurent prin prisma temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, poartă un caracter formal, fără o

argumentare temeinică.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă o motivare amplă a deciziei

instanței de apel, și pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența constantă a CtEDO.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca

impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de

Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

În atare împrejurări, Colegiul penal lărgit statuează că, decizia

instanței de apel corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor generale de

judecare a cauzelor penale în ordine de apel, soluția emisă fiind motivată și

aplicată în limitele legii, iar la judecarea cauzei instanța n-a comis erorile de

drept invocate în recursul depus, motiv din care se impune respingerea ca

inadmisibilă a recursului părții apărării declarat în prezenta cauză penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul

Vasiliu Sergiu în numele inculpatului Vdovicenco Alexandru, cu menținerea

26

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iulie 2020, în

cauza penală în privința lui Vdovicenco Alexandru xxxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 noiembrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

27