CASE OF NAVALNYY AND OFITSEROV v. RUSSIA - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de Justice de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Navalnyy și Ofitserov v. Rusia

-

46632/13

și

28671/14

Hotărârea din 23.2.2016 [Secția a III-a]

Articolul 6

Proceduri penale

Articolul 6-1

Proces echitabil

Condamnare nerezonabilă în mod manifest a unui activist politic și a presupusului său complice:

încălcare

Articolul 18

Restricții în vederea realizării unui scop pentru care acestea nu au fost prevăzute

Pretinsa restricționare necorespunzătoare a drepturilor în baza articolelor 6 și 7 din Convenție:

inadmisibilă

În fapt

– Primul reclamant era avocat, activist politic, lider al opoziției, militant anti-corupție și un popular blogger, iar cel de-al doilea reclamant – director al unei companii. În 2012, reclamanții, împreună cu un terț, X, fuseseră acuzați de comiterea unor fraude. Ca urmare a unui acord judiciar, X a fost judecat și condamnat într-un proces separat, în procedură accelerată. Apoi, acesta a compărut în calitate de martor în procesul reclamanților, care s-a încheiat prin condamnarea lor.

În procedurile relative la Convenție, reclamanții s-au plâns, în special în baza articolului 6 din Convenție, că procedurile penale întreprinse împotriva lor fuseseră unele arbitrare și incorecte, mai ales din cauza comentariilor prejudiciabile făcute în timpul procedurilor împotriva lui X și din cauza eșecului tribunalului care i-a judecat de a examina alegațiile referitoare la persecuția politică la care sunt supuși.

În drept

Articolul 6 § 1: Era incontestabil că toate constatările de fapt și de drept stabilite în procedurile întreprinse împotriva lui X fuseseră relevante în mod direct pentru cazul reclamanților. În asemenea circumstanțe, trebuiau să existe garanții care să asigure faptul că măsurile procedurale și deciziile luate în procedurile întreprinse împotriva lui X nu aduc atingere caracterului echitabil al procesului reclamanților, în special pentru că reclamanții erau excluși, din punct de vedere juridic, de la orice formă de participare în procesul lui X.

Niciuna din cele două garanții care trebuiau asigurate atunci când acuzații fuseseră judecați în două procese separate – și anume faptul că instanțele trebuiau să se abțină de la afirmații care ar putea avea un efect prejudiciabil asupra procedurilor pendinte și că nu trebuie atașată

res judicata

unor fapte admise într-un caz la care persoanele nu participaseră – nu fuseseră respectate de către tribunalele naționale.

Cu privire la prima garanție, tribunalul care l-a judecat pe X și-a formulat hotărârea de o manieră care nu lăsa niciun dubiu cu privire la identitățile reclamanților sau cu privire la implicarea lor în comiterea infracțiunii și și-a exprimat constatările de fapt și opinia în termeni prejudiciabili. Cu privire la cea de-a doua cerință, la acea vreme, Codul de procedură penală conferea forță de

res judicata

hotărârilor, chiar dacă adoptate în procedură accelerată, și stabilea că circumstanțele constatate într-o hotărâre trebuie acceptate, fără vreo verificare suplimentară. Deși tribunalul care a judecat cazul reclamanților era obligat să-și bazeze evaluarea exclusiv pe materialele și declarațiile prezentate în cadrul procesului din fața acestuia, Curtea a considerat că riscul adoptării de hotărâri contradictorii fusese un factor care a descurajat judecătorii să afle adevărul și le-a diminuat capacitatea de administrare a justiției, provocând astfel daune ireparabile pentru independența, imparțialitatea și posibilitatea lor de a asigura un proces corect.

Mai mult, disjungerea cazurilor și condamnarea lui X prin utilizarea unui acord și a procedurii accelerate i-a compromis acestuia calitățile de martor în cazul reclamanților, de vreme ce fusese obligat să repete afirmațiile pe care le făcuse în calitate de acuzat, altfel existând riscul ca hotărârea adoptată în baza acordului pe care îl consimțise să fie anulată.

Curtea a observat în continuare că problemele de interpretare și de aplicare a dreptului național de către instanțele naționale trecuseră dincolo de o evaluare obișnuită a răspunderii penale individuale a reclamanților sau de constatarea

corpus delicti

. În speță, faptele cărora li s-a atribuit un caracter penal ieșeau din sfera prevederii în baza căreia au fost condamnați reclamanții și nu fuseseră conforme cu scopul vizat. Astfel, legea penală fusese interpretată în mod arbitrar și imprevizibil, în detrimentul reclamanților, conducând la un rezultat al procesului nerezonabil în mod manifest.

În plus, chiar dacă beneficiau de o marjă largă, tribunalele naționale au eșuat să asigure un proces corect în cazul penal al reclamanților, iar impresia fusese că nici nu le păsase de aparențe. Fusese de remarcat, de asemenea, că acestea au respins fără să examineze alegațiile reclamanților privind persecuția politică, care erau cel puțin sustenabile. Cu privire la primul reclamant, campania sa anticorupție luase amploare în 2010 și devenise evident că urmărea să cucerească, ca politician, un public mai larg, la nivel național. Odată cu condamnarea sa, acesta fusese împiedicat să participe la alegeri, libertatea sa de circulație fusese limitată, iar facerea de declarații publice interzisă. S-a observat, de asemenea, că data la care fusese pornită urmărirea sa penală a coincis cu publicarea unor articole ale sale în presă. Existase, așadar, o legătură clară între activitățile publice ale reclamantului și decizia autorităților naționale de a înainta acuzații, o legătură pe care tribunalele naționale au omis să o analizeze. Aceeași era situația în cazul celui de-al doilea reclamant, care susținuse în mod credibil că fusese vizat doar pentru a-l aduce pe primul reclamant în sfera cazului penal, un motiv la fel de lipsit de legătură cu adevăratele scopuri ale urmăririi penale. Prin eșecul lor de a analiza aceste afirmații, tribunalele naționale au sporit îngrijorările potrivit cărora urmărirea reclamanților și condamnarea lor avusese un caracter politic.

Luate ca întreg, procedurile penale întreprinse împotriva reclamanților au presupus, așadar, o încălcare a dreptului lor la un proces echitabil în baza articolului 6 § 1 din Convenție.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).

Articolul 18 coroborat cu articolele 6 și 7: Reclamanții au susținut că urmărirea și condamnarea lor a avut la bază alte motive decât aducerea lor în fața justiției, în special cel de a-l împiedica pe primul reclamant să-și defășoare activitățile publice și politice. Totuși, Curtea a notat că, în măsura în care sunt relevante pentru prezenta cauză, prevederile articolelor 6 și 7 din Convenție nu conțin limitări exprese sau presupuse care ar putea face obiectul examinării Curții prin prisma articolului 18 din Convenție.

Concluzie

: inadmisibilă (incompatibilă

ratione materiae

).

Articolul 41: 8,000 EUR pentru fiecare în privința prejudiciului moral; capătul de cerere referitor la acordarea prejudiciului material – respins.