1ra-194/2021 — art. 186 al.2, lit.b,d, CP

1ra-194/2021 — art. 186 al.2, lit.b,d, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-194/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți,

Prisacari Lilia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

01 iulie 2020, în cauza penală în privința lui,

Ciobanu Mihaela xxx, născută la xxxx,

originară și domiciliată în xxxxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 10.06.2019 – 19.12.2019

instanța de apel: 24.01.2020 – 01.07.2020

instanța de recurs: 08.09.2020 – 29.03.2021

A C O N S T A T A T:

cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, Ciobanu Mihaela a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.186 alin. (2) lit.b), d) Cod penal, și condamnată în baza acestei

Legi la o pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 6 (șase) luni.

În temeiul art.72 alin. (3), (6) Cod penal, s-a dispus că pedeapsa închisorii

stabilite în privința lui Ciobanu Mihaela urmează a fi executată în penitenciar

pentru femei de tip semiînchis.

Mihaela la data de 05.11.2018, aproximativ la ora 15:45, aflându-se în barul

„Randevou” amplasat mun. Bălți, str. Ștefan cel Mare 2, acționând în comun

acord cu cet. xxxxxx, având intenția unică îndreptată spre sustragerea bunurilor

altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările prejudiciabile și dorind survenirea acestora, i-a comunicat

în prealabil cet. xxxxxxx despre faptul că vizitatorul barului cet. Găleanu

Grigore are asupra sa o sumă mare de bani, pe care a adus-o în bar într-un

pachet de polietilenă, pe care l-a lăsat pe tejgheaua barului fără supraveghere.

Astfel, împărțind rolurile, în baza unei înțelegeri prealabile, în timp ce Ciobanu

Mihaela a sustras atenția lui Găleanu Grigore, conducându-l din bar afară,

xxxxx, asigurându-se că acțiunile criminale nu sunt observate de alte persoane,

a sustras pe ascuns din pachetul menționat, bani în sumă de 45 000 lei, după

care împreună cu Ciobanu Mihaela au părăsit locul faptei cu taxiul, în care au

1

împărțit banii sustrași, astfel cauzându-i părții vătămate Găleanu Grigore o

daună în proporții considerabile.

Acțiunile lui Ciobanu Mihaela au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2)

lit.b), d) Cod penal, conform indicilor calificativi: „furtul, adică sustragerea pe

ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de două sau mai multe persoane, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile”.

Fedosenco Margarita în numele inculpatei Ciobanu Mihaela, care a solicitat

casarea sentinței nominalizate în latura pedepsei stabilite inculpatei, ca fiind

una neîntemeiat de severă.

În motivarea cerințelor sale, apelanta a invocat că:

- la momentul săvârșirii infracțiunii, Ciobanu Mihaela nu avea vârsta de

21 ani, anterior nu a fost judecată, și nu a fost atrasă la răspundere

contravențională, iar la cauza lipsesc careva materiale care ar fi caracterizat-o

negativ. Mai mult, Ciobanu Mihaela a recunoscut vina integral încă la faza de

urmărire penală, iar partea vătămată nu a înaintat careva pretenții la adresa

inculpatei, circumstanțe care în prezenta speță permit examinarea cauzei

conform prevederilor art.3641 Cod de procedură penală;

- partea vătămată a manifestat dorința de a se împăca cu inculpata

Ciobanu Mihaela încă la etapa urmăririi penale, pledând pentru eliberarea

acesteia de răspundere penală conform prevederilor art.109 Cod penal, însă,

circumstanțele enunțate, nu au fost luate în considerație de către instanța de

fond la stabilirea pedepsei;

- mai mult, închisoarea este cea mai aspră pedeapsă, iar sancțiunea art.186

alin. (2) Cod penal prevede pedeapsa alternativă, fapt care nu a fost examinat

de prima instanță;

- pe această cauză, a fost adoptată o sentință de condamnare în privința lui

xxxxxxx, anterior judecată, care a fost condamnată la o pedeapsă non-privativă

de libertate; astfel reieșind din circumstanțele indicate, consideră pedeapsa

stabilită lui Ciobanu Mihaela ca fiind prea aspră.

fost admis apelul declarat de către avocatul Fedosenco Margarita în numele

inculpatei, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2)

Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care, Ciobanu Mihaela, a fost considerată

condamnată în baza art. 186 alin. (2) lit. b) d) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal, la o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 6 luni, iar potrivit art. 90 Cod penal a fost dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei, cu stabilirea unei perioade de probațiune de

un an.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, judecând cauza

penală, instanța de fond a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală

2

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar

toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatei Ciobanu Mihaela în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.186 alin. (2) lit.b), d) Cod penal.

În același timp, instanța de apel a remarcat că, prima instanță judecând

cauza penală nu a respectat normele procesuale ce țin de întocmirea sentinței

prevăzute de art.394 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, potrivit căruia

partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă: 1) descrierea

faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul,

modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele

infracțiunii.

Totodată instanța de apel a observat că prima instanță greșit a constatat

fapta infracțională „ca fiind săvârșită de inculpata Ciobanu Mihaela acționând în

comun acord cu cet. xxxxxx cu intenția unică îndreptată spre sustragerea bunurilor

altei persoane”.

Sub acest aspect, instanța de apel a menționat că prin sentința Judecătoriei

Bălți, sediul Central din 23.08.2019, xxxxxx a fost recunoscută vinovată de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 al.(2) lit. b), d) Cod penal cu

stabilirea pedepsei sub formă de 2 ani închisoare, iar în baza art.90 Cod penal,

executarea pedepsei a fost suspendată pe o perioadă de probațiune de 2 ani,

sentință care a fost casată prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din data de 27.11.2019, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță, în

alt complet de judecată, în legătură cu nerespectarea dreptului la interpret, deci,

înainte de adoptarea sentinței în cauză.

La moment cauza penală menționată să judecă în instanța de fond, iar

careva soluție pe caz încă nu a fost adoptată.

În această ordine de idei, instanța de apel a remarcat prevederile

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție „Privind sentința judecătorească”,

care explică în pct.5), că dacă cauza în privința mai multor învinuiți este

disjunsă într-o procedură separată, în sentință se indică despre săvârșirea

infracțiunii de către inculpat împreună cu alte persoane, fără precizarea numelui

și prenumelui lui, însă contrar celor expuse, instanța de fond a indicat în sentința

adoptată „Ciobanu Mihaela Viorel la data de 05.11.2018, aproximativ la ora 15.45,

aflîndu-se în barul „Randevou” amplasat în mun. Bălți str. Ștefan cel Mare 2,

acționînd în comun acord cu cet. xxxxxx cu intenția unică îndreptată spre sustragerea

bunurilor altei persoane…”.

La fel, instanța de apel a notat că, motivele invocate de avocatul apelant

cu privire la individualizarea pedepsei inculpatei, sunt întemeiate menționând

că, există temei legal pentru casarea sentinței în latura aplicării pedepsei,

deoarece la soluționarea chestiunii respective nu s-a acordat deplină eficiență

dispozițiilor art. 7,61,75 Cod Penal, privitor la scopul pedepsei penale și

criteriile generale de individualizare a pedepsei.

3

Făcând referire la prevederile art. 70 alin. (31) instanța de apel a punctat

că instanța de fond a aplicat în privința inculpatei Ciobanu Mihaela cea mai

aspra pedeapsă din cele prevăzute de sancțiunea art.186 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal, dat fiind faptul că în calitate de pedeapsă articolul nominalizat mai

prevede amenda sau munca neremunerată în folosul comunității.

În continuare, instanța de apel, ținând cont de factorii ce influențează la

stabilirea pedepsei, personalitatea inculpatei Ciobanu Mihaela, care a săvârșit

o infracțiune mai puțin gravă, anterior nu a fost condamnată, la data comiterii

infracțiunii avea vârsta 20 ani, a considerat posibilă aplicarea în privința ei a

prevederilor art.70 alin. (31) Cod penal.

Mai mult, partea vătămată a declarat că inculpata s-ar fi împăcat cu ea, a

iertat-o și nu dorește să fie pedepsită aspru, nu are careva pretenții față de ea,

dat fiind că prejudiciul i-a fost recuperat integral.

În acest context, în lipsa circumstanțelor agravante, instanța de apel și-a

format convingerea posibilității făptuitorului de a se corija fără a executa efectiv

pedeapsa.

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, prin care

invocând incidența pct. 6), 10) alin. (1) a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură

penală, solicită casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 01 iulie 2020, în latura stabilirii pedepsei, cu dispunerea rejudecării

cauzei și pronunțării unei noi hotărâri potrivit căreia, Ciobanu Mihaela,

condamnată în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, să-i fie stabilită o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu excluderea

aplicării art. 90 Cod penal.

În motivarea cerințelor sale, recurentul indică că:

- instanța de apel, la dispunerea soluției în speța de referință, deși corect

a dispus casarea parțială a sentinței primei instanțe din oficiu în baza art. 409

alin. (2) Cod de procedură penală, în latura stabilirii categoriei și termenului

de pedeapsă pentru inculpata Ciobanu Mihaela, eronat a ajuns la concluzia

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, dispunând în acest sens suspendarea

executării pedepsei cu închisoarea cu stabilirea termenului de probațiune de

un an;

- instanța de apel la judecarea apelului avocatului în numele inculpatei a

constatat că ultima se eschivează de la prezentarea la ședințele instanței de

apel, fiind întreprinse în acest sens toate măsurile legale în vederea citării și

prezentării la ședințele de judecată, care însă nu s-au soldat cu succes;

- contrar celor constatate, instanța de apel a dispus o soluție ilegală, care

din start a pus inculpata în situație de imposibilitate de a semna obligațiunea

privind prezentarea la organul de probațiune, precum și imposibilitatea

organului de probațiune de a lua persoana la evidență, și de a întreprinde

măsurile necesare pentru supravegherea condamnatei;

4

- soluția ilegală a instanței de apel a generat aplicarea față de inculpata

Ciobanu Mihaela a unei pedepse prea blânde, care nu este capabilă să asigure

corectarea infractorului și să prevină săvârșirea unor noi infracțiuni.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul procurorului

urmează a fi respins, din următoarele raționamente.

În conformitate cu art. 424 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă recursul și

numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală stipulează că judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Colegiul penal lărgit menționează că soluția respectivă se adoptă în cazul

în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale

(este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Din textul recursului examinat se evidențiază dezacordul titularului

acestuia cu decizia instanței de apel cu privire la individualizarea pedepsei

inculpatei, invocându-se temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 6) și 10) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit atestă că motivele și temeiurile de recurs invocate de către partea acuzării,

nu și-au găsit confirmarea, în speță nefiind constatate erorile de drept invocate.

Astfel, ce ține de temeiurile de recurs indicat de recurent, și prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1),

417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea emisă a

examinat toate aspectele esențiale invocate de către părți și în soluția

pronunțată a dat răspuns acestora în mod motivat, din care considerente

5

instanța de recurs ordinar nu identifică temeiuri de a interveni în decizia

atacată.

Cu privire la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, Colegiul penal apreciază alegațiile părții acuzării drept

declarative și neîntemeiate, deoarece instanța de apel corect a statuat asupra

necesității casării sentinței și emiterii unei noi hotărâri cu aplicarea altei

pedepse, reieșind din faptul că prima instanță a aplicat în privința inculpatei

cea mai aspră pedeapsă din cele prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), d), fără a

ține cont în aceste sens de prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal.

Astfel Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel corect a aplicat

prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele

comiterii infracțiunii și de practica judiciară constantă la acest capitol.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, persoanei declarate vinovate,

trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în

baza căruia persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de recurs subliniază că potrivit prevederilor art. 90 alin. (1) Cod

penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani

pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

6

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional

ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât

în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

La caz, prin decizia contestată, Ciobanu Mihaela a fost recunoscută

vinovată și condamnată în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal, la o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 6 luni, iar potrivit art. 90 Cod penal a fost dispusă

suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu stabilirea unei perioade de

probațiune de un an.

Sancțiunea articolului pentru care inculpata a fost recunoscută vinovată,

prevede pedeapsa cu închisoare de până la 4 ani, astfel dispoziția instanței de

aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, nu contravine prevederilor legale așa

cum a invocat recurentul, argumentele acestuia fiind nefondate.

Colegiul penal lărgit consideră declarative alegațiile procurorului cu

privire la individualizarea contrar prevederilor legale a pedepsei stabilite

inculpatei Ciobanu Mihaela, deoarece art. 90 Cod penal acordă instanței de

judecată dreptul de a aplica suspendarea executării pedepsei cu închisoare cu

respectarea rigorilor de motivare, de care în speță instanța de apel a ținut cont

în deplină măsură, iar o altă opinie a participanților la proces asupra acestei

soluții, în lipsa unei motivări corespunzătoare, nu poate constitui în sine un

temei de casare a deciziei.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel corect a conchis că

prima instanță nu și-a motivat soluția privind neaplicarea instituției

suspendării condiționate a executării pedepsei sub formă de închisoare,

stabilite inculpatei, cu toate că materialele cauzei atestă că, corectarea și

reeducarea acesteia este posibilă fără a fi izolată de comunitate, familie și

societate, cu realizarea plenară și eficientă a scopului legii penale.

Din analiza deciziei recurate, Colegiul penal a stabilit că erorile de drept

invocate în recursul părții acuzării nu și-au găsit confirmare, dat fiind faptul că,

argumentele indicate, în esență au fost abordare în decizia instanței de apel,

care la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.

(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor aspectelor ce țin de individualizarea pedepsei, hotărârea emisă

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția, motivare pe care instanța de

recurs ordinar o însușește integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce

este conformă practicii CtEDO, expuse inclusiv în pct. 37 a hotărârii Albert c.

Românei din 16.02.2010.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că „…instanța de apel a

dispus o soluție ilegală, care din start a pus inculpata în situație de imposibilitate de a

semna obligațiunea privind prezentarea la organul de probațiune, precum și

imposibilitatea organului de probațiune de a lua persoana la evidență, și de a

7

întreprinde măsurile necesare pentru supravegherea condamnatei” Colegiul penal

lărgit notează că acest argument este neîntemeiat, or, de către Inspectoratul de

Poliție Bălți, în privința inculpatei Ciobanu Mihaela, a fost pornit dosarul de

căutare nr. xxxxxxx cu măsura de reprimare, obligarea de a nu părăsi țara (f.d.

xx).

Mai mult decât atât, decizia instanței de apel a fost primită spre executare

de către, Inspectoratul de Probațiune Bălți la data de 04.08.2020.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, deși inculpata nu s-a prezentat

la ședințele de judecată a instanțelor de fond, decizia instanței de apel a fost

expediată în adresa instituțiilor împuternicite în vederea executării acesteia.

Din considerentele expuse supra, Colegiul penal lărgit ajunge la

concluzia că recursul declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Bălți, Prisacari Lilia, urmează a fi respins ca inadmisibil, din motiv că este

nefondat, decizia instanței de apel fiind legală, întemeiată și motivată.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 iulie 2020, în cauza penală în

privința lui Ciobanu Mihaela xxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 29 aprilie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

8