1ra-601/2021 — art. 188 alin. 2, lit. c, d, e, f CP.

1ra-601/2021 — art. 188 alin. 2, lit. c, d, e, f CP. (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-601/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Rotari Mihaela în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Bălți din 23 septembrie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

Cebanu Adrian XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Adrian a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 188 alin. (2)

lit. c), d), e), f) Cod penal, fiind condamnat la 6 ani închisoare cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, urmând ca termenul pedepsei penale să-i fie calculat din ziua

pronunțării sentinței 09.06.2020, cu includerea în el a perioadei arestului din 12.03.2020

până la 09.06.2020.

martie 2020, în jurul orelor 02:00, aflându-se în localitatea Chirileni, Sângerei, fiind în

stare de ebrietate, intenționat, urmărind scopul de profit, de sustragere a bunurilor altei

1

persoane, spărgând geamul de la ușa de la intrare, deschizând-o a pătruns în locuința

Nataliei Gherman, iar pentru a nu fi recunoscut, Adrian Cebanu și-a acoperit fața cu un

fular atacând-o pe Natalia Gherman cu un cuțit și amenințând-o cu moartea solicitând

de la ea mijloace bănești, ulterior, Natalia Gherman fiind în imposibilitate de a opune

rezistență lui Adrian Cebanu, i-a predat o sumă bănească în mărime de 330 lei, cu care el

a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material

în valoare de 330 lei, acțiuni ce au fost încadrate la art. 188 alin. (2) lit. c), d), e), f) Cod

penal, cu calificativele tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de amenițarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și

sănătatea persoanei agresate, săvârșită de o persoană deghizată, prin pătrundere în locuință, cu

aplicarea obiectelor folosite în calitate de armă și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

avocatul Mihaela Rotari în numele inculpatului Cebanu Adrian, cu solicitarea atenuării

ei prin prisma dispozițiilor art. 901 Cod penal, ținându-se cont de cumulul

circumstanțelor atenuante cum ar fi: recunoașterea vinovăției și căința sinceră, iar de

rând cu aceasta susținând dezacordul cu aprecierea instanței privind stabilirea stării de

ebrietate a lui A. Cebanu ca circumstanță agravantă prevăzute la lit. j) alin. (1) art. 77

Cod penal, or potrivit art. 24 Cod penal instanța neputând a se expune la cauzele

ebrietății, gradul și influența ei asupra săvârșirii infracțiunii, la fel instanța a omis de a se

expune și referitor la prejudiciul ce i-a fost cauzat părții vătămate, ceea ce în

corespundere cu prevederile art. 126 alin. (2) Cod penal, caracterul considerabil sau

esențial al daunei cauzate se stabilește luându-se în considerare valoarea, cantitatea și

însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența

persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării

materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege-

gradul lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către avocatul Rotari Mihaela în umele

inculpatului, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, verificând

aspectele de fapt a speței și temeiul de drept invocat de apelant, în raport cu materialele

cauzei penale, ascultând discursurile participanților procesului penal, a conchis

netemeinicia apelului, motiv pentru care l-a respins ca nefondat, păstrând neschimbată

soluția instanței de fond.

În aceasta ordine de idei, instanța de apel a reținut, că prezenta cauză a fost

2

judecată de către instanța de fond în baza probelor administrate la faza urmăririi penale,

acceptate de către inculpatul Cebanu Adrian, în corespundere cu art. 3641 alin. (3) Cod

de procedură penală, prin cererea depusă până la începerea cercetării judecătorești,

potrivit cărei a recunoscut în totalitate fapta expusă în rechizitoriu (f. d. 140).

Drept urmare, în baza probelor administrate pe caz și în limita procedurii în care

cauza a fost soluționată, instanța de apel a conchis constatarea obiectivă de către instanța

de fond a tuturor împrejurărilor de fapt și aspectelor de drept ce au importanță pentru

justa ei soluționare.

Preluând în tot constatările instanței de fond referitor la vinovăția inculpatului

rezultată din probatoriul administrat la caz, detaliat redat în conținutul sentinței de

condamnare, ce a fost atacată doar în latura pedepsei penale, instanța de apel deliberând

asupra categoriei și termenului ei, reieșind din cerințele apelanților de aplicare a

prevederilor art. 901 Cod penal a reținut caracterul motivat a constatărilor instanței cu

acordarea deplinei eficiențe dispozițiilor art. 61 Cod penal ce se referă la scopul de

restabilire a echității sociale prin satisfacție efectivă a părții vătămate împotriva actelor

ilegale a făptuitorului și restabilirea credibilității justițiabilului în actul de justiție; ținând

cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, stabilite la art. 75 Cod

penal cum ar fi: personalitatea inculpatului care a mai comis fapte antisociale, nefiind la

prima abatere de lege (f.d. 66, 67-68) și ne demonstrându-și resocializarea după liberarea

din detenție, după care în cel mai scurt timp a continuat activitatea criminală prin

comiterea tâlhăriei, calificată prin prisma art. 16 Cod penal ca infracțiune gravă, ce

atentează la inviolabilitatea persoanei și patrimoniului ei, ceea ce-i denotă caracterul

criminal stabil, nemanifestându-și dorința de a sta pe calea corijării, demonstrând

insuficiența precedentelor pedepse penale pentru atingerea scopului de prevenire și

reeducare.

În speță s-a atestat caracterul proporțional a pedepsei numite în raport cu fapta

comisă și personalitatea inculpatului, fapt pentru care în respingerea solicitării privind

aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal, instanța de apel a reținut, că recunoașterea

vinovăției prin acceptarea probatoriului administrat pe caz și manifestarea unei căințe

sincere, au constituit temei pentru aplicarea dispozițiilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, asigurând reducerea cu 1/3 a limitelor pedepsei penale, ceea ce face

imposibilă invocarea acestor circumstanțe ca temei de aplicare a prevederilor art. 901

Cod penal, pentru a nu le admite ”dubla valență”, comportamentul manifestat de el

după eliberarea din locurile de detenție în care și-a continuat activitatea criminală, ne

acordându-i credibilitate în reeducare și sincera intenție de a nu mai sta pe cale

3

criminală, pentru prevenirea cărei, el urmează să-și execute integral pedeapsa lui

stabilită.

De rând cu aceasta, instanța de apel a ținut să menționeze în respingerea

argumentului părții apărării privind neexpunerea de către instanța de fond referitor la

prejudiciul cauzat părții vătămate, dat fiind lipsa în procesul penal a unei acțiuni civile

cu privire la recuperarea daunelor aduse în rezultatul faptelor comise de inculpat, or

instanța nu se poate expune prin extindere supra acestui aspect, iar starea de ebrietate ca

circumstanță agravantă prevăzută la lit. j) alin. (1) art. 77 Cod penal, reținută de instanță

în motivarea sentinței judiciare, este confirmată de însăși inculpatul Cebanu Adrian atât

la faza urmăriri penale, cât și în instanța de judecată (f.d. 79, 143).

Respectiv, în lipsa altor circumstanțe, decât cele prezentate la soluționarea cauzei

în fond, căror instanța li-a dat o apreciere obiectivă, instanța de apel a constatat

netemeinicia cerinței apelantului privind atenuarea pedepsei penale, fapt pentru care a

dispus respingerea apelului cu menținerea hotărârii instanței de fond fără modificări.

inculpatului, Rotari Mihaela, prin care, indicând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a hotărârii contestate, în latura

stabilirii pedepsei, cu emiterea unei hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă.

În motivarea recursului invocă următoarele argumente:

- aprecierea eronată de către instanța de apel privind imposibilitatea aplicării față

de inculpat a prevederilor art. 79 Cod penal;

- atât instanța de fond, cât și instanța de apel, urmare a aprecierii gradului de

vinovăție și stabilirii pedepsei prin prisma principiului individualizării pedepsei, a

apreciat greșit acele criterii care au stat la baza pronunțării deciziei;

- instanța nu a luat în calcul că inculpatul a recunoscut pe deplin vinovăția și se

căiește sincer de cele săvârșite, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, dorința de

a recupera prejudiciul adus părții vătămate;

- este nemotivată afirmația procurorului că corectarea și reeducarea inculpatului

este imposibilă în lipsa privării acestuia de libertate, și doar prin condamnarea la

pedeapsa cea mai aspră cu închisoarea se va ajunge la scopul de corectare, corijare și

reeducare a inculpatului;

- condamnatul a conștientizat pe deplin care este scopul legii penale și care sunt

consecințele reale în caz de nerespectare ale acestora, prin urmare instanța de apel putea

să-i aplice lui Ceban Adrian o pedeapsă nonprivativă de libertate;

4

- nu suntem de acord cu aprecierea instanței de apel privind lipsa temeiurilor

aplicării față de inculpat a prevederilor art. 901 Cod penal.

conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus

referință procurorul, prin care a manifestat dezacordul cu recursul declarat, motivând

prin faptul că instanța de apel a constatat just circumstanțele de drept și de fapt ale

cauzei, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă legală și întemeiată.

materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul

penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Din textul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită

de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de către

inculpatul Cebanu Adrian și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune

asupra acestor aspecte, dar avocatul Rotari Mihaela își exprimă dezacordul cu pedeapsa

aplicată, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond, în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și din partea altor persoane.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

penale, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La caz, Colegiul penal constată că, infracțiunea săvârșită de către inculpat, este

prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. c), d), e), f) Cod penal și se pedepsește cu închisoare de

la 8 la 10 ani.

Conform art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiuni grave se consideră faptele pentru

care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de până la 12

ani inclusiv. Astfel, instanța de recurs remarcă că, inculpatul a săvârșit o infracțiune

5

gravă.

Subsecvent, instanța de recurs ordinar susține că, inculpatul a beneficiat de o

reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 3641 Cod de procedură

penală, or, până la începerea cercetării judecătorești, a declarat personal prin înscris

autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Așadar, în concluzie Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a stabilit

pedeapsa inculpatului, conducându-se de principiul individualizării pedepsei (art. 7

Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei art. 75 alin.

(1) Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală.

Cu referire la alegațiile avocatului privind aplicarea unei pedepse neprivative de

libertate inculpatului cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, Colegiul penal

conchide că conform prevederilor art. 79 Cod penal, stabilirea pedepsei sub limita

minimă sau a unei pedepse mai blânde, care nu este prevăzută în sancțiunea articolului

corespunzător din Codul penal, în baza căruia este încadrată infracțiunea, se admite

luând numai în considerare personalitatea vinovatului în cazul existenței

circumstanțelor excepționale, legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și

comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în timpul și după săvârșirea

infracțiunii.

Astfel, se înțelege că la aplicarea art. 79 Cod penal, trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind personalitatea

infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care

constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului.

Împrejurările obișnuite sunt cele care predomină și caracterizează majoritatea

cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale. Ca excepționale, instanța urmează să

stabilească astfel de împrejurări care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, precum și date privind personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate -

I, II, persoana cu dezabilitați severe și accentuate, merite deosebite față de societate, alte

circumstanțe de importantă majoră).

Căința sinceră a inculpatului, recunoașterea vinovăției, lipsa circumstanțelor

agravante și faptul că nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru nu pot fi

considerate ca circumstanțe excepționale.

Astfel, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și

6

modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată

pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe

ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după

săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de

sănătatea, situația familială și socială etc.

De asemenea, Colegiul penal reamintește că, chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Instanța de recurs ordinar reține că, solicitarea avocatului expusă în cererea de

recurs privind aplicarea unei pedepse neprivative de libertate sau condamnarea cu

suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare, care de fapt nici nu a fost

motivată de către recurent, este neîntemeiată, or, doar faptul că avocatul nu este de

acord cu pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca

circumstanță pentru aplicarea în privința lui Cebanu Adrian a unei pedepse neprivative

de liberate.

Totodată, Colegiul penal susține poziția instanței de apel care a menționat că ,,(…)

inculpatul anterior a comis infracțiuni similare, concluziile necesare pentru sine nu și le-a făcut

și a comis din nou infracțiune similară (…)”, astfel, concluzia instanțelor de fond precum

că, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin aplicarea unei pedepse cu

închisoare este una întemeiată.

Mai mult decât atât, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal

constată că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus

la pronunțarea deciziei recurate, or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în

vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2)

Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia nu s-au stabilit.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că nu s-a comis eroarea de drept

prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care face referință

recurentul, deci nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa stabilită

inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în conformitate cu legea și în limitele

acesteia, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

7

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Rotari Mihaela în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Bălți din 23

septembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe inculpatul Cebanu Adrian XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 07 aprilie 2021.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

8