1ra-254/2021 — art. 172 alin. 2 lit. a CP

1ra-254/2021 — art. 172 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-254/2021

(1ra-2071/2020)

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Casian

Tamara în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2020, în cauza penală, în privința lui

Ceban Victor XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 22.07.2019 până la 14.11.2019;

Instanța de apel de la 11.12.2019 până la 08.07.2020;

Instanța de recurs de la 24.09.2020 până la 24.02.2021.

a c o n s t a t a t :

Victor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin.

(2) lit. a) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

6 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea de la Ceban Victor în beneficiul statului suma 896 de lei, cu

titlu de cheltuieli pentru efectuarea expertizei judiciare și constatărilor medico-legale.

judecată a parvenit cauza penală în privința lui Ceban Victor, fiindu-i incriminată

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (2) lit. a) Cod penal, precum că el, la

data de 17.05.2019 în jurul orelor 21:00, aflându-se la domiciliul cet. XXXXX, XXXXX

din s. XXXXX și anume în casa acestuia, având o cagulă pe cap, sub pretextul că o

caută pe concubina acestuia XXXXX, a.n. XXXXX, urmărind scopul de comite

acțiunilor violente cu caracter sexual, profitând de imposibilitatea lui XXXXX de a se

apăra, din motivul aflării lui în stare de ebrietate, i-a plasat acestuia un obiect ascuțit

în regiunea gâtului, amenințându-l cu aplicarea violenței fizice și a comis cu ultimul

acțiuni violente cu caracter sexual.

1

Tot el, la data de 20.05.2019 în jurul orelor 21:00, aflându-se în preajma

domiciliul cet. XXXXX, XXXXX din s. XXXXX, și anume, în loc public, pe imaș, lângă

o fântână, având o cagulă pe cap, fiind în stare de ebrietate, urmărind scopul

satisfacerii poftei sexuale în forme perverse, profitând de imposibilitatea cet. XXXXX,

a.n. XXXXX de a se apăra, din motivul aflării ei în stare de ebrietate, a îmbrâncit-o la

pământ pe aceasta și a comis un act sexual în formă perversă, contrar voinței victimei.

Potrivit învinuirii, acțiunile inculpatului Ceban Victor, sunt încadrate la

infracțiunea prevăzută de art. 172 alin. (2) lit. a) Cod penal - acțiuni violente cu caracter

sexual manifestate prin homosexualitate și satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, prin

constrângere fizică și psihică a persoanelor, profitând de imposibilitatea acestora de a se apăra,

după indicii; săvârșite de o persoană care anterior a săvârșite o faptă prevăzută la art. 172 alin.

(1) Cod penal.

inculpatului Ceban Victor prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul Ceban

Victor să fie achitat pe episodul în privința părții vătămate XXXXX, deoarece fapta nu

există, iar pe episodul în privința părții vătămate XXXXX acțiunile inculpatului să fie

recalificate în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În motivarea cerințelor sale a invocat dezacordul cu aprecierea probelor, și

anume, declarațiile date de concubina XXXXX urmeau a fi apreciate critic, iar-alte

dovezi că Ceban Victor ar fi comis acțiuni violente cu caracter sexual cu XXXXX nu

există, iar conform raportului de constatare nr. 201920P0237 din 28.05.2019 (f.d. 107)

leziunile corporale depistate la acesta nu sunt caracteristice unui raport sexual forțat.

De asemenea, instanța urma să țină cont și de declarațiile lui XXXXX care a

menționat că, „Am spus de ciudă că soția a făcut dragoste cu el”.

Totodată, apărarea a indicat că, atât la faza urmăririi penale, cât și în ședința de

judecată Ceban Victor a recunoscut că într-adevăr a avut un raport sexual cu XXXXX,

dar a fost un raport sexual obișnuit, iar ultima încearcă să ducă în eroare instanța,

probele cauzei dovedesc contrariul;

Mai mult decât atât, apelanta a susținut că, în situația recunoașterii inculpatului

Ceban Victor vinovat în baza art. 172 alin. (2) lit. a) Cod penal, ținând cont că el este la

prima abatere infracțională, că deși împlinise vârsta de 18 ani la data comiterii faptei,

el are doar 19 ani, se căiește sincer în cele comise, a recunoscut fapta comisă în privința

părții vătămate XXXXX și a cerut iertare de la aceasta, pedeapsa aplicată este prea

aspră.

2

3.1.Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul Ceban Victor prin care a

solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

apelurile declarate de avocatul Tamara Casian în numele inculpatului Ceban Victor și

de inculpat au fost admise, casată sentința integral, inclusiv din oficiu în baza art. 409

alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță.

,,Ceban Victor XXXXX se recunoaște vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 172 alin. (2) lit. a) Cod penal și i se aplică pedeapsă cu închisoare pe termen de 6 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei de calculat din data pronunțării prezentei decizii, cu

includerea în termenul de pedeapsă a perioadei aflării inculpatului sub arest preventiv din

04.07.2019 - până în prezent.

Se încasează de la Ceban Victor suma de 896 lei, în beneficiul statului, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Corpul delict: o cagulă de culoare cafenie, urmează a fi nimicită după intrarea sentinței

în vigoare”.

4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a conchis că, în afară de

temeiurile invocate și cererile formulate de apelanți a evidențiat că instanța de fond la

pronunțarea unei sentințe de condamnare în privința inculpatului Ceban Victor a

încălcat normele de drept procedurale prevăzute la art. 385 alin. (1), pct. 1)-4) și art.

394 alin. (1), pct. 1) Cod procedură penală, ceea ce constituie erori de drept și care sunt

susceptibile de a fi corectate în procedura de judecare a apelului, prin desființarea

totală a sentinței. Or, instanța de fond la pronunțarea unei sentințe de condamnare,

nu a constatat fapta infracțională, considerată ca fiind dovedită, reținând învinuirea

imputată inculpatului conform rechizitoriului, fapt ce contravine prevederilor legale

reglementate la art. 385 alin. (1), pct. 1)-4) și art. 394 alin. (1), pct. 1) Cod procedură

penală.

Astfel, instanța de apel a constatat că, Ceban Victor XXXXX la 17.05.2019 în jurul

orei21:00, aflându-se la domiciliul cet. XXXXX și anume în casa acestuia, având o

cagulă pe cap, sub pretextul că o caută pe concubina acestuia XXXXX, urmărind scopul

de a comite acțiuni violente cu caracter sexual profitând de imposibilitatea lui XXXXX

de a se apăra, din motivul aflării lui în stare de ebrietate, i-a plasat acestuia un obiect

ascuțit în regiunea gâtului, amenințându-l cu aplicarea violenței fizice și a comis

acțiuni violente cu caracter sexual contrar voinței lui.

Tot el, la 20.05.2019 în jurul orei 21:00, aflându-se în preajma domiciliul cet.

XXXXX și anume în loc public, pe imaș, lângă o fântână, având o cagulă pe cap, fiind

3

în stare de ebrietate, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale în forme perverse,

profitând de imposibilitatea cet. XXXXX de a se apăra, din motivul aflării ei în stare

de ebrietate, a îmbrâncit-o la pământ pe aceasta și a comis un act sexual în formă

perversă, contrar voinței victimei.

Inculpatul fiind audiat în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond vina în

comiterea infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o, totuși vinovăția acestuia a fost

pe deplin dovedită prin probele prezentate de către partea acuzării, printre care

declarațiile părților vătămate și documentele cercetate în sedința de judecată, și

anume: declarațiile părții vătămate XXXXX (f.d. 200-201, 229, vol. I); declarațiile părții

vătămate XXXXX (f.d. 202, 228 vol. I); declarațiile martorului Bernic Valentina (f.d. 223, vol.

I); procesul-verbal de verificare a declarațiilor la fața locului efectuate cu bănuitul Ceban Victor

din 04.07.2019 (f.d. 83, vol. I); procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată XXXX

și partea vătămată XXXXX din 10.07.2019 (f.d. 118-119, vol. I); procesul-verbal de

recunoaștere a obiectului din 05.07.2019 (f.d. 89, vol. I); raportul de expertiză medico-legală

nr. 201920D0127 din 08.07.2019 (f.d. 107-109, vol. I).

Instanța de apel cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată

prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității

raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, stabilește

în sarcina inculpatului Ceban Victor încadrarea juridică corespunzătoare, și anume

art. 172 alin. (2) lit. a) Cod penal - acțiuni violente cu caracter sexual manifestate prin

homosexualitate și satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, prin constrângere

fizică și psihică a persoanelor, profitând de imposibilitatea acestora de a se apăra,

săvârșite de o persoană care anterior a săvârșit o faptă prevăzută la art. 172 alin. (1)

Cod penal.

Cu referire la poziția părții apărării privind pronunțarea unei sentințe de

achitare a inculpatului Ceban Victor pe episodul cu partea vătămată XXXXX și

recalificarea acțiunilor în baza art. 171 alin. (1) Cod penal pe episodul cu partea

vătămată XXXXX, instanța de apel a conchis că argumentele părții apărării în acest

sens sunt nefondate și pasibile respingerii, or, la materialele cauzei penale au fost

administrate un ansamblu de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care

apreciate din punct de vedere al coroborării lor, demonstrează în acțiunile

inculpatului Ceban Victor componența infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (2) lit. a)

Cod penal.

Astfel, instanța de apel apreciind în conformitate cu criteriile stabilite la art. 101

alin. (1) Cod procedură penală, ansamblul probelor administrate la materialele cauzei

de către acuzatorul de stat, a conchis că vinovăția inculpatului Ceban Victor în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (2), lit. a) Cod penal a fost dovedită

prin declarațiile părții vătămate XXXXX din conținutul cărora rezultă că inculpatul

4

Ceban Victor având o cagulă pe cap, sub pretextul că o caută pe concubina acestuia

XXXXX, profitând de imposibilitatea lui XXXXX de a se apăra, din motivul aflării lui

în stare de ebrietate, i-a plasat acestuia un obiect ascuțit în regiunea gâtului,

amenințându-l cu aplicarea violenței fizice și întreținând astfel un act sexual, contrar

voinței lui.

Totodată, instanța de apel a reținut ca fiind pertinente și concludente declarațiile

părții vătămate XXXXX, date la faza urmăririi penale și prin conținutul cărora se

confirmă că inculpatul Ceban Victor având o cagulă pe cap, fiind în stare de ebrietate,

profitând de imposibilitatea părții vătămate de a se apăra, din motivul aflării ei în stare

de ebrietate, a îmbrâncit-o la pământ pe aceasta și i-a introdus membrul său viril în

rectul acesteia, întreținând astfel un act sexual în formă perversă, contrar voinței

victimei.

Instanța de apel a menționat că, declarațiile părților vătămate coroborează cu

circumstanțele descrise în procesul-verbal de verificare a declarațiilor la fața locului

efectuate cu bănuitul Ceban Victor în cadrul căruia acesta a indicat locul unde a

întreținut raportul sexual cu XXXXX, totodată în cadrul căruia de la fața locului a fost

ridicată masca care o avea pe cap Ceban Victor.

La fel, instanța de apel a reținut pertinența și concludența declarațiilor părților

vătămate, în urma coroborării lor cu circumstanțele descrise în procesul-verbal de

confruntare dintre partea vătămată XXXXX și partea vătămată XXXXX, în cadrul

căruia aceștia au declarat că declarațiile mincinoase care le-au dat în cadrul

confruntării cu învinuitul Ceban Victor, le-au făcut din cauza influenței din partea

părinților învinuitului și că de fapt veridice sunt declarațiile date în cadrul audierii în

calitate de parte vătămată. Partea vătămată XXXXX și-au menținut declarațiile, iar

bănuitul a dat declarații contradictorii celor date în calitate de bănuit. Declarațiile

părților vătămate XXXXX coroborează cu circumstanțele descrise în procesul-verbal

de recunoaștere a obiectului în cadrul căruia părțile vătămate XXXXXau recunoscut

masca ridicată în cadrul verificării declarațiilor la fața locului, declarând că anume

această mască o avea pe cap Ceban Victor în timpul când a fost la ei acasă.

Totodată, sub aspectul probării vinovăției inculpatului Ceban Victor, instanța

de apel a reținut concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 201920D0127

din 08.07.2019, potrivit cărora la cet. XXXXX, au fost depistate leziuni corporale

neînsemnate sub formă de echimoze la ambele coapse.

Cu referire critica avocatului Casian Tamara referitor la declarațiile părții

vătămate XXXXX, date în cadrul confruntărilor, în cadrul cărora, partea vătămată a

declarat că „în seara ceea între el și Ceban Victor nu a fost nici un raport sexual și că a dat

declarații de ciudă că soția a făcut dragoste cu Ceban Victor”, instanța de apel le-a apreciat

ca fiind nepertinente, or, în cadrul efectuării acțiunii de confruntare dintre partea

5

vătămată XXXXX, ultimul a indicat că „eu am spus acest lucru deoarece mama lui Ceban

Victor, cât și tatăl acestuia, vineri la data de 05.07.2019 cât și azi m-au rugat pe mine și pe

soția mea XXXXX să spunem minciuni precum că nu a fost nimic între mine și Ceban Victor,

iar pentru asta ei ne vor achita bani. De fapt sunt adevărate declarațiile care le-am dat la etapa

inițială”.

De asemenea, instanța de apel a apreciat critic și argumentele avocatului Casian

Tamara potrivit căreia dovezi că Ceban Victor ar fi comis acțiuni violente cu caracter

sexual în privința lui XXXXX nu există, iar conform raportului de constatare nr.

201920P0237 din 28.05.2019 rezultă că „leziunile corporale depistate la acesta nu sunt

caracteristice unui raport sexual forțat”, or, existenței faptei infracționale a fost constatată

prin declarațiile părții vătămate XXXXX care nemijlocit în cadrul ședinței de judecată

a indicat că „inculpatul avea un obiect din fier și i l-a pus la gât”.

Cu referire la poziția apărării precum că, inculpatul Ceban Victor a avut un

raport sexual benevol cu partea vătămată XXXXX și nu a forțat-o pe aceasta, instanța

de apel a constatat că versiunea părții apărării a fost combătută în totalitate prin

probele administrate de acuzatorul de stat, și anume, declarațiile părții vătămate

XXXXX, care au fost apreciate în coroborare cu procesul-verbal de verificare a

declarațiilor la fața locului efectuate cu bănuitul Ceban Victor, procesul-verbal de

confruntare dintre partea vătămată XXXXX, procesul-verbal de recunoaștere a

obiectului din 05.07.2019 și raportul de expertiză medico-legală nr. 201920D0127 din

08.07.2019.

În urma aprecierii materialelor probatorii administrate la dosar, instanța de apel

a constatat că, prin acțiunile inculpatului Ceban Victor au fost lezate relațiile sociale

cu privire la inviolabilitatea sexuală și libertatea sexuală a părților vătămate XXXXX.

Sub aspectul laturii obiective, fapta prejudiciabilă comisă de inculpatul Ceban

Victor s-a concretizat în acțiunea principală - homosexualitatea - pe episodul cu partea

vătămată XXXXX și satisfacerea poftei sexuale în forme perverse - pe episodul cu

partea vătămată XXXXX.

Acțiunea principală a faptei prejudiciabile a fost însoțită de acțiunea adiacentă,

exprimată prin constrângerea fizică și psihică a părților vătămate și profitând de

imposibilitatea acestora de a se apăra ori de a-și exprima voința.

Constrângerea psihică exercitată în cazul infracțiunii specificate la art. 171 Cod

penal, presupune înfrângerea sau paralizarea rezistenței victimei, concretizată în

amenințarea cu aplicarea imediată a violenței fizice, dacă victima nu se va conforma

cerințelor făptuitorului. Amenințarea se poate exprima verbal, prin gesturi specifice,

prin demonstrarea armelor, a cătușelor, a frânghiei sau a altor asemenea obiecte.

Profitarea făptuitorului de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-și

exprima voința înseamnă că făptuitorul și-a dat seama că victima se află într-o situație

6

dificilă și a folosit prilejul pentru a întreține cu ea un raport sexual. Altfel spus, trebuie

dovedit în concret că făptuitorul cunoștea starea victimei. Se exclude vinovăția, iar

fapta nu este infracțiune, dacă făptuitorul nu a știut (și dacă, conform circumstanțelor

cauzei, nici nu trebuia sau nu putea să știe) că victima este, de exemplu, alienată mintal

și deci este lipsită de discernământ, iar aparent aceasta a consimțit la raportul sexual.

La caz, instanța de apel apreciind declarațiile părților vătămate RXXXXX a

constatat că aceștia nu și-au exprimat voința de a întreține acțiuni sexuale cu

inculpatul, aceștia au fost constrânși atât fizic și psihic de către inculpatul Ceban

Victor, față de partea vătămată XXXXX, inculpatul a folosit un cuțit pe care l-a plasat

în regiunea gâtului, amenințându-l cu aplicarea violenței fizice. Totodată, inculpatul

Ceban Victor a profitat de imposibilitatea părților vătămate de a se apăra și de a-și

exprima voința, așa cum aceșteia la momentul comiterii faptei se aflau în stare de

ebrietate alcoolică.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul Ceban Victor a acționat cu intenție

directă, dânsul își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale, a prevăzut

urmările ei prejudiciabile și a dorit în mod conștient, survenirea acestor urmări.

Inculpatul Ceban Victor este subiectul infracțiunii, la data comiterii faptei

prejudiciabile, dânsul avea vârsta de 18 ani.

Cu referire la agravantă reglementată la lit. a) alin. (2) art. 172 Cod penal

„săvîrșite de o persoană care anterior a săvârșit o faptă prevăzută la alin.(1)”, instanța de

apel a constatat că aceasta și-a găsit confirmare, așa cum inculpatul Ceban Victor a

comis la data de 17.05.2019 fapta penală prevăzută de art. 172 alin. (1) Cod penal în

privința părții vătămate XXXXX, iar la data 20.05.2019 a comis fapta penală în privința

părții vătămate XXXXX, inculpatul nefiind condamnat definitiv pentru vreuna din ele

și nu a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală.

În concluzie, instanța de apel a constatat cu certitudine în baza materialelor

dosarului penal că inculpatul Ceban Victor a comis infracțiunea prevăzută de art. 172

alin. (2) lit. a) Cod penal.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a menționat că,

reieșind din prevederile art. art. 7, 75, 61 Cod penal și luând în considerare totalitatea

împrejurărilor obiective și subiective, personalitatea inculpatului, care nu a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii, careva circumstanțe atenuante sau

agravante nu au fost stabilite, la locul de trai se caracterizează pozitiv, anterior nu a

fost judecat, de vârsta acestuia și ținând cont de scopul pedepsei penale îndreptat spre

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, va aplica

inculpatului Ceban Victor pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (2)

7

lit. a) Cod penal pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Referitor la solicitarea părții apărării privind aplicarea unei pedepse mai blânde,

instanța de apel a respins-o ca nefondată, or, inculpatul Ceban Victor nu a recunoscut

vina în comiterea infracțiunii pe episodul cu partea vătămată XXXXXX, nu a

manifestat căință față de fapta comisă, nu a conștientizat gradul de pericol social al

faptelor comise, la caz, nefiind incidente careva circumstanțe care să denote că scopul

pedepsei penale poate fi atins în condițiile aplicării unei pedepse mai blânde.

Or, pornind de la caracterul faptelor comise, și anume, că faptele săvârșite de

inculpat prezintă o gravitate ridicată, raportat la modul de comitere, mijloacele

folosite, circumstanțele legate de personalitatea inculpatului, instanța de apel a

conchis că ultimul trebuie pedepsit penal pentru acțiunile comise și a considerat ca

fiind necesar de a aplica în privința inculpatului pedeapsa închisorii sub formă de 6

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, care în viziunea instanței

de apel este unica măsură de constrângere aplicabilă situației inculpatului, care

pornind de la datele caracteristice ale ultimului este pe măsură să ducă la atingerea

scopului general și special al pedepsei penale, deoarece fapta în materialitatea sa duce

la concluzia că scopul pedepsei poate fi realizat prin stabilirea pedepsei cu închisoare.

Referitor la cheltuielile de judecată, instanța de apel a reținut că, în prezenta

cauză penală au fost suportate cheltuieli judiciare în sumă de 896 lei, după cum

urmează: raportul de expertiză judiciară nr. 201920D01289 din 08.07.2019 - 320 lei;

raport de constatare nr. 201920P0237 din 28.05.2019 - 128 lei; raport de expertiză

judiciară nr. 201920D0127 din 08.07.2019 - 320 lei; raport de constatare nr. 201920P0238

din 28.05.2019 - 128 lei (f.d. 107-110, vol. I).

În acest sens, instanța de apel a conchis că, solicitarea acuzatorului de stat

referitor la încasarea din contul inculpatului Ceban Victor a cheltuielilor judiciare în

sumă de 896 lei este întemeiată, or, în conformitate alin. (1) art. 229 Cod procedură

penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul

statului. Pe cale de consecință, instanța de apel a dispus ca cheltuielile de judecată în

sumă de 896 lei, să fie încasate de la inculpatul Ceban Victor în beneficiul statului.

Corpul delict, și anume, o cagulă de culoare cafenie, urmează a fi nimicită, după

intrarea sentinței în vigoare.

Casian Tamara în numele inculpatului prin care solicită casarea sentinței, cu

pronunțarea unei hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

inculpatul Ceban Victor să fie achitat pe episodul în privința părții vătămate XXXXX,

deoarece fapta nu există, iar pe episodul în privința părții vătămate XXXXX acțiunile

8

inculpatului să fie recalificate în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei

pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În motivarea celor solicitate, apărarea a invocat dezacordul cu aprecierea

probelor, indicând motive similare celor din cererea de apel.

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or, în

vederea acestei soluții se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Din textul recursului se reține că, avocatul semnalează ca temeiuri de declarare

a recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit

cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocând în acest context următoarele.

Cu referire la temeiul invocat de către recurent precum că, instanța de apel a

admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței, temei incident pct. 6) al

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, și anume, prin faptul că prin probele

administrate în respectiva cauză penală nu a fost demonstrată vinovăția inculpatului

în comiterea celor imputate, Colegiul penal îl respinge ca fiind neîntemeiat.

În primul rând, alegațiile avocatei în această parte țin de dezacordul cu

aprecierea probelor de către instanța de apel, astfel Colegiul penal reamintește că, la

etapa recursului ordinar nu declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică

doar dacă s-au aplicat corect normele de drept la faptele constatate de instanța de fond

și, după caz, de instanța de apel.

Astfel, critica adusă de către avocata Casian Tamara referitor la procedura de

apreciere a probelor, ține de starea de fapt, care a fost efectuată de instanța de apel și

9

careva îndoieli privind corectitudinea aprecierii lor nu sunt, instanța de apel pe deplin

le-a examinat, apreciind toate probele din dosar în ansamblu și, conform art. 414 alin.

(2), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat asupra

motivelor cererilor de apel.

O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorul recursului nu poate

fi efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta judecă numai temeiurile de

drept.

Subsecvent, Colegiul penal subliniază că potrivit jurisprudenței CtEDO, în

asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă,

acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care

instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările

care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de recurs eventual, o Curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (vezi hotărârea CtEDO

Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația

motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (vezi hotărârea CtEDO

Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Mai mult decât atât, Colegiul penal ține să indice că recurenta în recursul

declarat indică alegații similare celor din cererea de apel, la care a primit un răspuns

clar și motivat din partea instanței de apel.

De asemenea, Colegiul penal respinge alegațiile apărării în partea stabilirii

pedepsei penale, or, decizia atacată cuprinde o analiză complexă a tuturor

circumstanțelor cauzei stabilind o pedeapsă echitabilă inculpatului care este în

conformitate cu prevederile art. 61 Cod penal.

Subsecvent, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie

să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea

socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod

penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal,

ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

10

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat

și corect asupra motivelor relevante din cererea de apel și pentru a evita repetări

inutile, instanța de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO (vezi hotărârea Albert c. România).

În concluzie, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către recurenta

Casian Tamara în numele inculpatului Ceban Victor prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.

6) și 10) Cod de procedură penală, nu s-au confirmat în cauza dată, iar decizia atacată

este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului ordinar

declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Casian Tamara

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 08 iulie 2020, în cauza penală în privința lui Ceban Victor XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 martie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

11