1ra-1401/2020 — art. 145 alin.1 CP

Dosarul nr.1ra-1401/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Cotruța Sergiu în numele inculpatului Cebanu Igor, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2019, în cauza penală privindu-

l pe

Cebanu Igor xxxx, născut la xx xx xxxx, originar

xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.09.2019 – 04.10.2019;

Instanța de apel: 01.11.2019 – 18.12.2019;

Instanța de recurs: 25.05.2020 – 09.09.2020.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, Cebanu Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.145 alin.(1)

Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 10 864 lei, a

fost respinsă ca neîntemeiată.

aproximativ la ora 20.10 min., aflându-se în fața blocului locativ amplasat pe str. xxxx nr. xx

mun. xxxx, acționând cu intenție directă, de a comite omorul lui Luchian Anatolie, prevăzând

urmările prejudiciabile al acțiunilor sale, dorind și admițând, în mod conștient, survenirea

acestor urmări, din motive de răzbunare, folosind un cuțit de bucătărie, i-a aplicat lui Luchian

Anatolie o lovitură cu cuțitul în regiunea abdomenului, cauzându-i conform concluziei

1

raportului de expertiză judiciară nr. 201903C1671 din 28.08.2019, plagă înțepat-tăiată a

abdomenului, cu lezarea tegumentelor, țesuturilor moi, mezocolonului, stomacului, jejunului,

pancreasul, în rezultat la ce, la data de 28.07.2019 ora 07:00 min, ultimul a decedat.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru

prima instanță, prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului

a sumei de 10 864 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În argumentarea apelului a invocat că prima instanță neîntemeiat a respins demersul

acuzatorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare ce au fost suportate în

legătură cu efectuarea acțiunilor de urmărire penală, și anume pentru efectuarea expertizelor

judiciare.

Conform art.art.227-229 Cod de procedură penală, cheltuielile de judecată cuprind sumele

cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, iar plata acestora sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului (art.229 alin.(1) Cod de procedură

penală).

Astfel, legea permite ca cheltuielile judiciare să fie suportate de condamnați, însă instanța

de judecată neîntemeiat a respins încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat, în cazul dat

suma de 10 864 lei, costul rapoartelor de expertiză.

procurorului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței, în partea soluționării chestiunii cu

privire la încasarea cheltuielilor judiciare, fiind pronunțată în această parte o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a dispus încasarea de la Cebanu Igor

în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 10 864 lei.

de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în corespundere

cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate corect prin prisma

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității

și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Cebanu

Igor de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(1) Cod penal.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, analizând materialele cauzei, în

raport cu normele relevante la caz, instanța de apel a constatat că, instanța de fond a îndeplinit

strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe

privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, n-a fost viciată, în cadrul urmăririi penale

n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, astfel, instanța de apel

a ajuns la concluzia că, nu poate fi reținută o altă situație de fapt decât cea reținută de către

prima instanță.

Cu privire la motivele invocate de procuror, având în susținere prevederile art.art.227, 228,

229, 143 Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis că cheltuielile judiciare pentru

efectuarea raportului de expertiză judiciară nr.201903C1671 din 28.08.2019 și raportului de

expertiză judiciară nr. 201935A0418 din 02.09.2019, în mărime de 10 864 lei, urmează a fi

suportate de inculpat.

numele inculpatului Cebanu Igor a declarat recurs, invocând ca temei de casare prevederile

2

art.427 alin.(1) pct. 6) și 16) Cod de procedură penală, concretizând că decizia atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea încasării în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, fapt ce denotă că soluția adoptată este una vădit

neîntemeiată.

În motivarea recursului declarat recurentul susține că instanța de apel a încasat ilegal

cheltuielile judiciare, suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară, or, acestea

au fost solicitate de organul de urmărire penală în vederea administrării probelor, iar ca urmare

cheltuielile de efectuare a expertizelor urmează să fie achitate din bugetul de stat.

Din aceste raționamente, cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea

demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, prin numirea efectuării

rapoartelor de expertiză judiciară, reprezintă cheltuieli judiciare ce urmează a fi achitate din

bugetul de stat.

din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că recurentul indică în calitate de

temeiuri pentru declararea recursului, prevederile pct.6) și 16) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, însă, Colegiul penal reține că solicitarea recurentului nu este motivată prin

prisma temeiurilor indicate.

Așa dar, instanța constată că, reieșind din esența argumentelor invocate se atestă că

titularul cererii de recurs critică decizia instanței de apel sub aspectul dezacordului privind

încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal atestă că motivul

și temeiurile de recurs invocate de către recurent, nu și-au găsit confirmarea, în speță nefiind

constatate erorile de drept invocate.

Contrar celor invocate de recurent, Colegiul penal consideră ca nefondată critica

recurentului referitor la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, stipulată la pct. 6) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, precum că, nemotivat s-a dispus încasarea de la Cebanu Igor

în beneficiul statului a sumei de 10 864 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate în procesul

penal, Colegiul penal remarcă faptul, că prin Legea nr.316 din 22 decembrie 2017, în vigoare

din 09 februarie 2018 (publicată în Monitorul Oficial cu nr. 40- 47 art.108 din 09 februarie

2018), a fost abrogat alin.(2) art.143 Cod de procedură penală, care prevedea că, plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul mijloacelor

bugetului de stat.

Potrivit prevederilor art.229 Cod de procedură penală, (1) Cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. (2) Instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă

asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul

3

nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de

condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și

de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. (3)

Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau

persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau

dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lor.

Având în vedere că rapoartele de expertiză judiciare nr.201903C1671 din 28.08.2019 și

nr. 201935A0418 din 02.09.2019, au fost efectuate după intrarea în vigoare a prevederilor

Legii nr.316 din 22 decembrie 2017 și ținând cont că nu au fost constatate careva impedimente

privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, se ajunge la concluzia că

soluția instanței de apel raportată la prevederile art.art.227, 229 alin.(1)-(3), 143 Cod de

procedură penală, este corectă.

Cu referire la temeiul invocat de către recurent în baza pct. 16) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, care prevede că, norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei

hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție,

argumentul indicat este de asemenea neîntemeiat și nu poate constitui temei de recurs,

deoarece recurentul doar la indicat, fără a-și argumenta opinia și legătura acestuia cu speța

dată.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal a ajuns la concluzia că, temeiul invocat de

recurent, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța

examinată nu s-a comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, deoarece la

judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise

de art.414-419 Cod de procedură penală, fapt ce impune și inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cotruța Sergiu în numele

inculpatului Cebanu Igor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

18 decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Cebanu Igor xxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 08 octombrie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

4