1ra-2206/2019 — art. 145 alin. 2 lit. j CP

Prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 19 octombrie 2018, Cebotarenco Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal, la 16 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. S-a dispus încasarea de la S.Cebotarenco în beneficiul succesorului părții vătămate prejudiciul material în sumă de 17 343,91 lei și prejudiciul moral în sumă de 60 000 lei. S-a dispus încasarea de la S.Cebotarenco în beneficiul statului cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizelor în sumă de 32 371 lei.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat, că S. Cebotareanco la 15.03.2018, ora exactă nu a putut fi stabilită de către organul de urmărire penală, aflându-se la domiciliul lui N.Covali din or. Ștefan Vodă, str. Valea Verde, nr.34, în urma consumului abuziv de băuturi alcoolice, având scopul de a-l omorî pe N. Covali, i-a aplicat acestuia cu un cuțit 22 de lovituri în diferite regiuni ale corpului, în rezultatul căruia victima a decedat. 1

Sentința a fost contestată cu apeluri de către inculpatul S.Cebotarenco și de către avocatul acestuia T.Butescu, care au solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de către inculpat. În argumentarea apelurilor s-au invocat următoarele: - la urmărirea penală a fost verificată o singură versiune: că N.Covali a fost omorât anume de către S. Cebotarenco fără a fi verificate și alte versiuni, or inculpatul a declarat că el aflându-se în casa victimei a primit o lovitură puternică în cap și și-a pierdut cunoștința, iar când și-a revenit l-a văzut pe N. Covali care deja era decedat; -în speță era necesar de a fi efectuată o expertiză medico-legală psihiatrico-psihologică în privința lui S.Cebotarenco pentru a fi evaluate particularitățile individual psihologice și a discernământului psihic al inculpatului; - eronat instanța și-a bazat concluziile pe declarațiile martorului N.Dimitrașco pe care l-a considerat că este martor principal, or acesta nu a fost la fața locului în momentul incidentului și cele relatate dânsul le-a auzit de la S.Cebotarenco; - instanța de fond a constatat vinovăția lui S. Cebotarenco încălcând principiul prezumției nevinovăției, or în speță nu au fost prezentate careva probe directe, concludente și utile; - pe parcursul cercetării judecătorești apărarea a solicitat ca S. Cebotarenco să fie examinat de medici specialiști: neurolog, chirurg, traumatolog, să fie efectuate investigații și anume tomografia capului, totodată s-a solicitat numirea unei expertize medico-legale suplimentare, or S. Cebotarenco a declarat că în noaptea de 15 spre 16 martie 2016 a fost lovit puternic în cap de către persoane necunoscute și dânsul până în prezent are dureri mari de cap; - la urmărirea penală S. Cebotarenco a fost influențat psihologic de către colaboratorii de poliție pentru a depune declarații și a recunoaște că dânsul i-a cauzat leziunile lui N. Covali în timp ce se apăra; - instanța nu a luat în considerație constituția fizică a inculpatului, care este bolnav de tuberculoză și cântărește 55 kg. și a victimei care de nenumărate ori a luat premii în țară la diferite competiții de luptă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de apel Chișinău din 20 februarie 2019 apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

În decizia adoptată instanța de apel a relevat, că instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal. Astfel, Colegiul a menționat, că probele cercetate și analizate combat în totalitate versiunea inculpatului precum că omorul lui N. Covali ar fi fost comis de către o altă persoană. Aici instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului menționând că acestea au fost date cu scopul de a se eschiva de răspundere penală. Totodată, Colegiul a conchis că faptul comiterii de către inculpat a infracțiunii date se confirmă și prin comportamentul lui S. Cebotarenco după săvârșirea omorului, or acesta în dimineața zilei de 16.03.2018 a mers la martorul N.Dumitrașco căruia i-a povestit cele întâmplate și l-a rugat ca în cazul în care va fi întrebat să confirme că echimoza la ochiul inculpatului s-a format în urma loviturii aplicate de către N.Dumitrașco din motiv că acesta îl 2 depistase dormind în domiciliul său fără permisiune. Prin urmare Colegiul a conchis că S. Cebotarenco avea intenția de a crea o aparență precum că nu are nici o tangență cu crima respectivă și totodată dorea să plece undeva departe dar nu a plecat deoarece nu avea bani. Soluționând chestiunea referitoare la pedeapsa stabilită, Colegiul penal a ajuns la concluzia că, la individualizarea acesteia prima instanță a ținut cont de prevederile art.art.7,61,75 Cod penal, de persoana inculpatului, și circumstanțele cauzei numindu-i lui S. Cebotarenco o pedeapsă echitabilă și proporțională gravității faptei comise și consecințelor survenite. În continuare instanța de apel făcând referire la prevederile art.227 alin.(1), (2) pct.5) și art.229 Cod de procedură penală, a conchis că inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunii incriminate, prin urmare cheltuielile judiciare efectuate pentru expertizele judiciare în sumă de 32 371 lei urmează a fi încasate de la S. Cebotarenco în beneficiul statului.

Nefiind de acord cu hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele ierarhic inferioare cu recursuri ordinare le-a contestat inculpatul, care a solicitat casarea acestora cu dispunerea rejudecării cauzei argumentând următoarele: - la urmărirea penală au fost admise mai multe încălcări, iar cercetarea la fața locului a fost efectuată incomplect și neobiectiv, or colaboratorii de poliție nici nu au intrat în camera de baie unde au fost deteriorate obiectele sanitare; - instanțele de fond neîntemeiat a refuzat de a fi efectuată expertiza în privința inculpatului; - acuzarea nu a prezentat probe concludente care ar confirma că infracțiunea a fost comisă anume de inculpat, iar probele veridice și utile care confirmă nevinovăția lui S. Cebotarenco au fost ignorate și lăsate fără nici o și lăsate fără nici o apreciere; - instanța nu a luat în considerație constituția fizică a inculpatului, care este bolnav de tuberculoză și cântărește 50 kg. și a victimei care de nenumărate ori a luat premii în țară la diferite competiții de luptă 6.1 Recurs împotriva hotărârilor judecătorești a declarat și avocatul T. Butescu în numele inculpatului, care fără a invoca nici un temei de drept prevăzut la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora invocând aceleași motive care anterior au fost menționate în cererea de apel și anume: - interpretarea eronată a probelor, ignorarea versiunii inculpatului, care a declarat că el aflându-se în casa victimei a primit o lovitură puternică în cap și și-a pierdut cunoștința, iar când și-a revenit l-a văzut pe N. Covali care deja era decedat; - concluzia primelor instanțe referitor la necesitatea respingerii demersului apărării privind examinarea lui S. Cebotarenco de medici specialiști: neurolog, chirurg, traumatolog, să fie efectuate investigații și anume tomografia capului, și numirea unei expertize medico- legale suplimentare, este nefondată.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport cu materialele cauzei, ținând cont de opinia acuzatorului de stat expusă în referință, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente de fapt și de drept. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii instanței de 3 apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. Analizând textele recursurilor declarate Colegiul constată că, deși, autorii nu au făcut o referire concretă la vreun temei de drept din cele stipulate în art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, Colegiul reține că argumentele invocate - interpretarea greșită a probelor și ignorarea versiunii inculpatului, se cuprind în temeiurile pentru recurs prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală. Conform acestei norme procesuale, o hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursurile declarate, Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare. După cum rezultă din conținutul recursurilor, autorii acestuia nu sunt de acord cu condamnarea lui S. Cebotarenco, considerând că lipsesc probe care ar confirma vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate, solicitând să fie achitat, pe motiv că nu a comis infracțiunea incriminată. Verificând hotărârile judecătorești prin prisma criticilor invocate de recurenți Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod de procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, succesorul părții vătămate, martorii, a cercetat materialele administrate de organul de urmărire penală, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate a fost dovedită integral. Instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate în cauză, le-a dat o apreciere justă, din punct de vedere al pertinenței și concludenții, și a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță privind vinovăția lui S.Cebotarenco în comiterea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal. Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie a fost bazată pe: - declarațiile martorului O.Lungu, care a relatat că după ce împreună cu N. Covali și inculpatul au curățat vița de vie la mama lui N. Covali și la o vecină, a început a ploua și dânsul a plecat acasă, iar partea vătămată cu S. Cebotarenco au plecat la mama lui Covali pentru a lua un pachet. A concretizat că N.Covali și S. Cebotarenco erau în stare de ebrietate, nu a văzut ca în acea zi dânșii să se certe; - declarațiile martorului L.Covali, din care rezultă că după ce fiul ei N.Covali împreună cu alte persoane printre care și S. Cebotarenco au finisat de curățat vița de vie în gospodăria sa au plecat la o vecină să curețe. Ulterior când a început a ploua toți au plecat pe la casele lor, iar N.Covali împreună cu S. Cebotarenco au plecat spre casa fiului său. A doua zi nepoțica Miroslava a telefonat-o și i-a zis să vină repede acasă la N. Covali, deoarece tatăl său este decedat. Când a venit la casa fiului său a găsit dezordine, de prin frigider era totul scos, iar pe N.Covali l-a depistat între paturi cu fața în jos. A verificat dacă are puls și a înțeles că acesta decedase; - depozițiile martorului N. Dumitrașco dare la urmărirea penală și susținute în instanța de fond potrivit cărora într-o dimineață de primăvară inculpatul l-a telefonat și l-a întrebat dacă 4 este acasă și poate să vină la el. Peste 20 minute S. Cebotarenco a venit la el și i-a povestit că seara s-a certat cu N. Covali din cauza că a stricat rezervorul de apă de la veceu. A spus că nu ține minte ce s-a întâmplat, dar când s-a trezit dimineața l-a depistat pe N. Covali decedat, el s-a speriat și a fugit de la fața locului; - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 16 martie 2018 efectuat la domiciliul lui N. Covali cu tabelul foto din care rezultă că în locuința acestuia era dezordine, rezervorul de apă de la veceu era deteriorat; - declarațiile lui N. Covali date în calitate de bănuit în prezența apărătorului, unde acesta a declarat că în urma faptului că a deteriorat rezervorul de apă de la veceu N.Covali i-a aplicat mai multe lovituri, după care l-a atacat cu un cuțit. În urma altercațiilor N. Covali a scăpat cuțitul din mână și a început să-l stranguleze pe S. Cebotarenco, dânsul a luat cuțitul și i-a aplicat lovituri lui N. Covali până a simțit că N. Covali nu-l mai strangula, după care a ieșit de sub el; (f.d.91-94, vol.I) -. procesul verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 26.03.2019 din care rezultă că inculpatul a explicat că la masa din bucătărie au servit cu N. Covali băuturi alcoolice, după care a mers la baie unde nu-și amintește din ce motiv a deteriorat rezervorul de apă de la veceu care era montat în partea dreaptă la intrare. A explicat că după ce a deteriorat rezervorul de apă a fost tras de către N. Covali din baie în bucătărie, după care ultimul l-a împins în odaie. În odaie a fost lovit de către N. Covali cu pumnul în regiunea stângă a feții de la ce a căzut în patul care era așezat la peretele din față. A explicat că dimineața la 16.03.2018 s-a trezit în patul din acea odaie, care se afla la peretele din față jos iar la podea l-a văzut pe N.Covali care era decedat; (107-108, vol. I) - raportul de expertiză judiciară nr.201830P0086 din 17.03.2018 din care rezultă că la S. Cebotarenco s-au depistat excoriații în regiunea mâinilor și echimoză în jurul ochiului; (f.d.85- 87, vol. I) - raportul de expertiză medico-legale nr.201830C0055 din 05.04.2018, din care rezultă că moartea cet. N. Covali a survenit în urma vătămărilor grave, pe corpul acestuia fiind depistate 22 de plăgi înțepat tăiate; Probele indicate sunt detaliat descrise în decizia instanței de apel, care au fost examinate complet și obiectiv, fiind corect apreciate de instanță, nu prezintă temei de îndoială și direct indică la comiterea de către inculpat a infracțiunii de care a fost recunoscut vinovat, vinovăția acestuia fiind dovedită cu certitudine și fără echivoc. Astfel, în cauză au fost stabilite toate elementele componente ale infracțiunii imputate lui S. Cebotarenco, inclusiv vinovăția acestuia, iar argumentele recurenților, precum că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate nu au nici un suport probator, sunt neîntemeiate și contravin probelor administrate în cauză și descrise mai sus. În continuare Colegiul reține că, prin „eroare de fapt” se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul. Eroarea gravă de fapt presupune reținerea unei împrejurări esențiale, fără ca probele administrate să o susțină sau o nereținere a unei astfel de împrejurări esențiale, deși probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor. 5 În acest context, Colegiul penal constată că nu există contradicție evidentă între cele reținute prin hotărârea recurată și conținutul probelor administrate, starea de fapt reținută nefiind consecința unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora, astfel că decizia nu cuprinde vreun viciu sub aspect de fapt sau de drept material sau procesual. Totodată, neîntemeiată este și afirmația recurentului referitor la faptul că instanțele de fond au ignorat versiunea inculpatului precum că infracțiunea nu a fost comisă de el dar de către o altă persoană, or în pct.14 al deciziei instanța de apel s-a pronunțat asupra acestui argument apreciindu-l critic ca fiind o metodă de a se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta comisă. Astfel, Colegiul penal just a conchis că simpla invocare a inculpatului că nu el a comis fapta nu poate combate totalitatea probelor prezentate de acuzare, care în ansamblu cu certitudine dovedesc că moartea lui N. Covali a survenit în urma acțiunilor lui S. Cebotarenco. În continuare Colegiul penal va respinge argumentul recurenților, prin care se indică că instanțele de fond neîntemeiat au refuzat de a fi efectuată expertiza în privința inculpatului, or prima instanță s-a pronunțat argumentat asupra demersului dat și corect a menționat în încheierea din 08.10.2018, că raportul de expertiză din 11.06.2018 (f.d.129-133, vol. I) conține răspunsuri la întrebările formulate de apărător în demersul înaintat. În acest context instanța de recurs mai menționează că din raportul de expertiză menționat rezultă că S. Cebotarenco nu suferă de careva boală psihică, nu a manifestat stare de afect patologic, nu suferă de maladii psihice de natură să-i afecteze capacitatea sa de prevedere și deliberare a acțiunilor sale, a acționat cu discernământ. Prin urmare, corect instanța de fond a respins ca neîntemeiat demersul apărătorului. Complementar celor reținute supra, Colegiul consideră necesar a respinge și argumentul recurentului, precum că, la caz instanțele de fond și-au bazat hotărârile pe presupuneri, cu ignorarea argumentelor apărării. La acest capitol Colegiul atestă că, în speță partea acuzării a adus probe directe care dovedesc nemijlocit vinovăția inculpatului nu trezesc îndoieli cu privire la nevinovăția acestuia, care dimpotrivă, combat afirmațiile apărării, precum că inculpatul nu ar fi săvârșit infracțiunea incriminată, din care motiv instanța de apel just le-a respins. Totodată, instanța de apel a dat posibilitatea părților de a prezenta probe, însă atât inculpatul cât și apărătorul acestuia, după cum rezultă din procesul-verbal, nu au probat lipsa de temeinicie a acuzațiilor prin formularea unor declarații, depunerea unor cereri probatorii care ar dovedi contrariul. Analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea acesteia. În concluzie, Colegiul constată că, autorii recursurilor nu aduc careva argumente, care ar combate concluzia instanțelor de fond privind vinovăția lui S. Cebotarenco, dimpotrivă argumentele invocate de recurenți în cererile de recurs ordinar le repetă întocmai pe cele expuse anterior în apeluri, la care instanța de apel deja a dat un răspuns detaliat și motivat, iar hotărârea adoptată cuprinde fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Probleme de drept, care ar afecta hotărârea în cauză nu au fost invocate și nici nu se conțin în materialele dosarului. Prin urmare, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursurilor ordinare declarate de către inculpatul S.Cebotarenco și de către avocatul acestuia T.Butescu, ca fiind vădit neîntemeiate. 6

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Cebotarenco Serghei și de către avocatul acestuia Butescu Tudor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2019 în cauza penală în privința lui Cebotarenco Serghei, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 27 decembrie 2019. Președinte Vladimir Timofti Judecători Anatolie Țurcan Elena Cobzac 7