1ra-1432/2021 — art.311 alin. 1, 312 alin. 1 CP

1ra-1432/2021 — art.311 alin. 1, 312 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1432/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Guzun Ion,

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Brașoveanu Renata în numele inculpatului Ciobanu Anna, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2021, în cauza

penală în privința lui,

Ciobanu Anna xxxxx, născută la

xxxxxxxx, originară din r-ul xxxxx,

domiciliată în mun. xxxxx, str. xxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 11.09.2019– 25.06.2020;

Instanța de apel: 20.07.2020 – 23.02.2021;

Instanța de recurs: 24.05.2021 – 03.11.2021.

A C O N S T A T A T :

Ciobanu Anna a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 311 alin. (1) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă

de amendă în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale, ceea ce

constituie 25 000 (douăzeci și cinci mii) lei.

Ciobanu Anna, învinuită de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 312

alin. (1) Cod penal, a fost achitată, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește

elementele infracțiunii.

„Potrivit rechizitoriului, Ciobanu Anna este învinuită de către organul de

urmărire penală în aceea că a săvârșit infracțiunea de denunț calomnios și

prezentarea cu bună-știință a declarației mincinoase de către parte vătămată în

procesul penal, în următoarele circumstanțe: la data de 24 aprilie 2019, la ora 10:00,

fiind preîntâmpinată în conformitate cu prevederile art. 311 Cod penal, pentru

plângerea intenționat falsă, s-a adresat organului de urmărire penală al

1

Inspectoratului de Poliție Ciocana al Direcției de Poliție mun. Chișinău, o plângere

cu bună știință falsă, precum că, la 23 aprilie 2019, aproximativ la ora 06:20,

persoane necunoscute, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane,

aflându-se în troleibuzul nr. 13 ce se deplasa pe itinerarul str. Uzinelor spre str.

Meșterul Manole, mun. Chișinău, au sustras din geanta pentru date telefonul mobil

de model „Meizu m5s”, la prețul de 4 496 lei, în care activa cartela SIM

xxxxxxxxxxx, cauzându-i astfel o daună materială în proporții considerabile. Pe

faptele date, la 30 aprilie 2019 a fost pornită urmărirea penală în cauza nr.

2019480432 în baza art. 192 alin. (2) lit. b) Cod penal, care la data de 28 iunie 2019

a fost clasată din motivul lipsei faptului infracțiunii.

Astfel, organul de urmărire penală a încadrat acțiunile lui Ciobanu Anna în

baza art. 311 alin (1) Cod penal.

Tot ea, Ciobanu Anna, la 24 aprilie 2019, ora 10:15, și ulterior la 25 iunie 2019,

ora 15:15, aflându-se în incinta Inspectoratului de Poliție Ciocana al Direcției de

Poliție mun. Chișinău, în biroul nr. 402 și fiind audiată în calitate de parte vătămată

în cadrul cauzei penale nr. 2019480432, pornită la 30 aprilie 2019, în baza art. 192

alin. (2) lit. b) Cod penal, de către ofițerul de urmărire penală Șeremet Viorica, a

declarat cu bună-știință mincinos că la 23 aprilie 2019, aproximativ la ora 06:20

persoane necunoscute, i-au sustras telefonul mobil de model „Meizu m5s”.

Acțiunile cet. Ciobanu Anna au fost încadrate de către organul de urmărire

penală în baza art. 312 alin. (1) Cod penal.”

Totodată, pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat că

cumulul de probe administrate de către partea acuzării nu demonstrează

vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (1)

Cod penal, din ce motiv a considerat necesară achitarea lui Ciobanu Anna,

pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

- avocatul Brașoveanu Renata în numele inculpatei Ciobanu Anna, prin

care a solicitat casarea parțială a sentinței din 25.06.2020, inclusiv din oficiu,

în partea stabilirii pedepsei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.

311 alin. (1) Cod penal, rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatei să-i fie

aplicate prevederile art. 55 Cod penal, cu aplicarea pedepsei sub formă de

amendă contravențională în mărime minimă;

- inculpata Ciobanu Anna, care a solicitat casarea parțială a sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care să i se aplice o pedeapsă mai blândă, amendă

mai mică.

3.1 În conținutul cererii de apel depuse, apărătorul inculpatului a invocat

2

că:

- instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea aspră, amenda penală, fără

a lua în considerație că dânsa a comis pentru prima dată o infracțiune ușoară,

este la o vârstă înaintată, nu s-a ținut cont că comiterea infracțiunii a fost

generată de apărarea proprietății familiei, iar în rezultatul pedepsei cu

amendă inculpatei și familiei acesteia i se va cauza o situație financiară

negativă, dar și daune morale;

- în cazul dedus judecății era posibil aplicarea prevederilor art. 55 Cod

penal, liberarea inculpatei de răspundere penală, și tragerea la răspundere

contravențională, cu atât mai mult că inculpata a recunoscut integral vina de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 311 alin. (1) Cod penal, se căiește

sincer de cele comise, nu a fost cauzat vre-un prejudiciu, este pensionară, este

încadrată în gradul III de invaliditate.

3.2 În conținutul cererii de apel depuse, inculpata Ciobanu Anna a invocat că:

- nu este de acord cu sentința prin care i-a fost aplicată o pedeapsă prea

aspră, instanța neluând în calcul că este pensionară, este invalidă de gradul

III, s-a căit sincer;

- instanța de fond a deraiat de la adoptarea unei hotărâri corecte și pe

măsură, a soluționat cauza superficial, aplicând și interpretând normele de

drept material practic la maxim, ce a condus indubitabil la pronunțarea unei

hotărâri inechitabile.

februarie 2021 au fost admise, din alte motive, apelurile inculpatei Ciobanu

Anna și a avocatului în numele acesteia, casată parțial sentința în latura

penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, potrivit căreia, Ciobanu Anna a fost recunoscută vinovată de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 311 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale.

Ciobanu Anna a fost achitată de sub învinuire de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 312 alin. (1) din Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

Celelalte dispoziții ale sentinței, au fost menținute.

4.1 Instanța de apel a statuat că prima instanță eronat a constatat fapta

infracțională ca fiind comisă de către inculpata Ciobanu Anna, astfel fiind

emisă sentința de condamnare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.

311 alin. (1) Cod penal, în pofida constatării faptei infracționale ca fiind doar

învinuirea înaintată inculpatei, iar pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 312 alin. (2) Cod penal, fiind emisă sentința de achitare în pofida

constatării faptei infracționale ca fiind comisă nemijlocit de către inculpata

3

Ciobanu Anna.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, la adoptarea sentinței în

privința inculpatei Ciobanu Anna, urma a soluționa chestiunile prevăzute la

art. 385 alin. (1) Cod de procedură penală, luând în considerație toate

mijloacele de probă administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate pe

parcursul procesului judiciar.

Instanța de apel a constatat următoarea situație de fapt:

„Ciobanu Anna xxxx se învinuiește de faptul că, la data de 24.04.2019, ora

10:15, și ulterior la data de 25.06.2019, ora 15:15, aflându-se în incinta

Inspectoratului de Poliție Ciocana al Direcției de Poliție mun. Chișinău, în biroul nr.

402 și fiind audiată în calitate de parte vătămată în cadrul cauzei penale nr.

2019480432, pornită la data de 30.04.2019, în baza art. 192 alin. (2) lit. b) Cod penal,

de către ofițerul de urmărire penală Șeremet Viorica, a declarat cu bună-știință

mincinos că la data de 23.04.2019, aproximativ la ora 06:20 persoane necunoscute, i-

au sustras telefonul mobil de model „Meizu m5s”.

Astfel, Ciobanu Anna xxxxx este învinuită de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 312 alin. (1) Cod penal, individualizată prin „prezentarea, cu bună-știință, a

declarației mincinoase de către partea vătămată, dacă această acțiune a fost săvîrșită

în cadrul procesului penal”.

Inculpata Ciobanu Anna xxxxxx la data de 24.04.2019, la ora 10:00, fiind

preîntâmpinată în conformitate cu prevederile art. 311 CP al RM, pentru plângerea

intenționat falsă, s-a adresat organului de urmărire penală al Inspectoratului de

Poliție Ciocana al Direcției de Poliție mun. Chișinău, cu o plângere cu bună știință

falsă precum că la 23.04.2019, aproximativ la ora 06:20, persoane necunoscute,

având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, aflându-se în troleibuzul

nr. 13 ce se deplasa pe itinerarul str. Uzinelor spre str. Meșterul Manole, mun.

Chișinău, au sustras din geanta pentru date, telefonul mobil de model „Meizu m5s”,

la prețul de 4 496 lei, în care activa cartela SIM xxxxxxx, cauzându-i astfel o daună

materială în proporții considerabile. Pe faptele date, la data de 30.04.2019 a fost

pornită urmărirea penală în cauza nr. 2019480432 în baza art. 192 alin.(2) lit. b)

Cod penal, care la data de 28.06.2019, a fost clasată din motivul lipsei faptului

infracțiunii.

Prin acțiunile sale Ciobanu Anna xxxxx a comis infracțiunea prevăzută de art.

311 alin. (1) Cod penal, individualizată prin „denunțarea cu bună știință falsă în

scopul de a-l învinui pe cineva de săvîrșirea unei infracțiuni, sau plîngerea cu bună

știință falsă despre săvîrșirea unei infracțiuni, făcută unui organ sau unei persoane

cu funcție de răspundere, care sînt în drept de a porni urmărirea penală”.

În continuare, instanța de apel a constatat vinovăția inculpatei Ciobanu

Anna de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 311 alin. (1) Cod penal, ca

fiind dovedită prin cumulul de probe administrate, cercetate și verificate în

ședința instanței de apel, și anume: declarațiile martorului Ciobanu Vitalie

4

depuse în prima instanță, copia ordonanței de pornire a urmăririi penale din

30.04.2019, copia procesului-verbal de consemnare a plângerii verbale a lui

Ciobanu Anna din 24.04.2019, copia contractului de împrumut de la

compania „Easy Credit” a lui Ciobanu Victor, copia cererii lui Ciobanu Anna,

prin care a solicitat recunoașterea în calitate de parte vătămată și parte civilă,

copia procesului-verbal de audiere în calitate de parte vătămată a lui Ciobanu

Anna, copia procesului-verbal de verificare a declarațiilor la fața locului din

26.06.2019, copia procesului-verbal de examinare a documentului din

20.03.2019.

Instanța de apel, ținând cont de prevederile articolelor 27, 99 - 101 Cod

de procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate,

verificându-le minuțios, prin prisma admisibilității, pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, a conchis că din probele

administrate la materialele dosarului rezultă vinovăția inculpatei Ciobanu

Anna de comiterea componențelor de infracțiune prevăzute de art. 311 alin.

(1) Cod penal, individualizată prin „denunțarea cu bună știință falsă în

scopul de a-l învinui pe cineva de săvârșirea unei infracțiuni, sau plângerea

cu bună știință falsă despre săvârșirea unei infracțiuni, făcută unui organ sau

unei persoane cu funcție de răspundere, care sunt în drept de a porni

urmărirea penală”.

Instanța de apel a notat că în cazul de față instanța de fond, deși a

încadrat corect acțiunile inculpatei, eronat a constatat fapta infracțională de

denunț fals, ca fiindu-i incriminată inculpatei, fără a fi constatată ca fiind

comisă anume de către aceasta în circumstanțele descrise, ca în final să se

pronunțe sentința de condamnare pentru această faptă, or, stabilirea în partea

constatatoare a sentinței a faptului că persoana este învinuită de comiterea

infracțiunii, denotă clar și fără echivoc necesitatea pronunțării unei sentințe

de achitare, și nicidecum de condamnare după cum a realizat instanța de

fond.

Rejudecând cauza și reexaminând probatoriul administrat, în raport cu

recunoașterea faptelor comise de către inculpata Ciobanu Anna, instanța de

apel a ajuns la concluzia de a interveni în sentința instanței de fond în latură

penală și la acest capitol, de vreme ce instanța de fond nu a constatat corect

fapta infracțională, indicând că, inculpata este învinuită de comiterea

infracțiunii, în pofida recunoașterii acesteia vinovată de comiterea

infracțiunii, or, vinovăția persoanei de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 311 alin. (1) Cod penal, impune constatarea faptei infracționale ca fiind

clar comisă de către Ciobanu Anna.

5

Instanța de apel a constatat că anume în baza plângerii depuse de către

inculpată la data de 30.04.2019, de către organul de urmărire penală al

Inspectoratului de Poliție Ciocana, mun. Chișinău, a fost pornită urmărirea

penală conform elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 192

alin. (2), lit. b) Cod penal, pe faptele expuse inițial de către Ciobanu Anna în

plângerea depusă, și ulterior în declarațiile date sub răspundere penală.

Instanța de apel a remarcat că, de la momentul depunerii plângerii,

inculpata Ciobanu Anna xxxxxx, a fost preîntâmpinată despre răspunderea

penală pe care o poartă în cazul depunerii unei plângeri false, iar

conștientizând răspunderea pe care o poartă pentru denunț fals, inculpata

Ciobanu Anna totuși a semnat denunțul dat, și a depus declarațiile, care însă

nu corespund adevărului, și nu s-au confirmat pe parcursul procesului penal.

Cu privire la fapta infracțională prevăzută de art. 312 alin. (1) Cod penal,

instanța de apel, descriind elementele constitutive ale infracțiunii, a reținut că

lui Ciobanu Anna i se incriminează faptul că, la data de 24.04.2019, ora 10:15,

și ulterior la data de 25.06.2019, ora 15:15, aflându-se în incinta Inspectoratului

de Poliție Ciocana al Direcției de Poliție mun. Chișinău, în biroul nr. 402 și

fiind audiată în calitate de parte vătămată în cadrul cauzei penale nr.

2019480432, pornită la data de 30.04.2019, în baza art. 192 alin. (2) lit. b) Cod

penal, de către ofițerul de urmărire penală Șeremet Viorica, a declarat cu

bună-știință mincinos că la data de 23.04.2019, aproximativ la ora 06:20

persoane necunoscute, i-au sustras telefonul mobil de model „Meizu m5s”.

Sub aspect de fapt instanța de apel a constatat că acțiunea infracțională

nu a fost realizată în modul concluzionat de către procuror, de vreme ce

inculpatei Ciobanu Anna i se incriminează denunțul fals făcut organului de

urmărire penală, în rezultatul cărui fapt a fost pornită urmărirea penală

conform elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 192 alin.

(1) Cod penal, iar în cadrul urmăririi penale inculpata a fost recunoscută

parte vătămată și audiată în această calitate. În cele din urmă însă denunțul

acesteia nu s-a soldat cu tragerea la răspundere penală a careva persoane, în

condițiile în care în cadrul urmăririi penale Ciobanu Anna fiind audiată

suplimentar în calitate de parte vătămată, a relatat că, fapta infracțională de

sustragere a telefonului mobil de modelul „Meizu m5s”, nu a avut loc.

Drept urmare, cauza penală pornită în baza art. 192 alin. (1) Cod penal,

pornită pe faptul pretinsei sustrageri a telefonului mobil de modelul „Meizu

m5s”, a fost clasată în legătură cu lipsa faptului infracțiunii de pungășie, iar

în atare context, instanța de apel a atestat lipsa elementului constitutiv

obligatoriu al infracțiunii de denunț fals, și anume, or, persoana care a făcut

denunțarea falsă nu poate să răspundă și pentru declarația mincinoasă, în

6

legătură cu faptul că aceasta nu poate fi subiect al celei din urmă infracțiuni,

deoarece aceasta fiind audiată în calitate de martor, ulterior nu poate avea

statutul de martor în propria cauză penală.

În atare context, conform prevederilor art. 390 alin. (1), pct. 3) Cod de

procedură penală, instanța de apel a considerat de cuviință corect, întemeiat

și justificat a da o soluție de achitare în partea învinuirii înaintate pe art. 312

alin. (1) Cod penal, lui Ciobanu Anna, anume din lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, și anume de faptul că a fost comisă o infracțiune ușoară,

de persoana inculpatei, care a recunoscut integral vina, nu figurează la

evidența medicului narcolog și psihiatru, anterior nu a fost condamnată, este

în vârsta de pensionare, are gradul III de invaliditate, circumstanțe care

evidențiază concluzia de a aplica în privința lui Ciobanu Anna o pedeapsă

pecuniară în limitele prevăzute de normele de sancționare, or, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Analizând circumstanțele în care a fost comisă fapta infracțională,

urmările prejudiciabile ale acesteia, personalitatea inculpatei, care s-a căit

sincer de cele comise, instanța de apel a ajuns la concluzia de a numi acesteia

sancțiunea pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 311 alin. (1) Cod

penal, a-i fixa o pedeapsă în formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale, ceea ce constituie suma de 25 000 lei, inculpata în conformitate

cu prevederile art. 64 alin. (31) Cod penal, fiind în drept să achite jumătate,

dacă o achită în termenul de 3 zile lucrătoare din data în care decizia devine

executorie.

Referitor la solicitarea avocatului de a aplica prevederile art. 55 alin. (1)

Cod penal, instanța de apel a considerat-o prematură și nejustificată atît sub

aspect de fapt, cît și sub aspect de drept, deoarece instanța de judecată va lua

în considerație că a fost comisă o infracțiune ușoară din intenție, la fel nu se

va omite că infracțiunea a fost comisă prin denunț fals făcut organului de

urmărire penală cu efectuarea investigațiilor efectuate ulterior și în atare

context nu va putea fi atins scopul legii penale privind corectarea, reeducarea

inculpatei și neadmiterea pe viitor a altor încălcări, atât din partea inculpatei,

cît și a altor persoane.

Instanța de judecată a considerat prematură și nejustificată liberarea

inculpatei de răspundere penală, cu tragere la răspundere contravențională,

menționând că în atare context nu va putea fi atins scopul legii penale privind

7

corectarea, reeducarea inculpatei, și neadmiterea pe viitor a altor încălcări,

atât din partea inculpatei, cât și a altor persoane.

Referitor la circumstanțele expuse de către inculpată și apărătorul

acesteia în cererile de apel, la capitolul recunoașterii vinovăției, vîrstei de

pensionare și gradului de invaliditate, instanța de apel nu le-a luat în

considerație, pentru că aceste împrejurări au influențat alegerea categoriei de

pedeapsă, și anume amenda penală, în limita minimă admisibilă prevăzută

de art. 64 alin. (3) Cod penal.

avocatul Renata Brașoveanu, în numele inculpatei Ciobanu Anna, prin care

invocând incidența pct. 6 și 10 a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea parțială a

deciziei și a sentinței, inclusiv din oficiu, în partea stabilirii pedepsei în

privința inculpatei, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 311 alin.

(1) Cod penal; rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care în privința lui Ciobanu

Anna să fie aplicate prevederile art. 55 Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa

sub formă de amendă contravențională în mărime minimă.

5.1 În susținerea recursului, avocatul a invocat că:

- s-a aplicat pedeapsă neechitabilă, prea aspră, neținând cont de

circumstanțele cauzei și nemotivat nefiind aplicate prevederile art. 55 Cod

penal;

- motivarea soluției instanței de apel contrazice dispozitivului hotărârii,

pentru că colegiul penal a casat o altă sentință din 16.07.2020, deși a admis

parțial apelurile declarate împotriva sentinței din 25.06.2020;

- instanța de apel a emis și expus concluzii neclare, incomplete, incerte,

fără a se arăta o apreciere argumentelor invocate de apărare, ceea ce

constituie o nemotivare a hotărârii;

- soluția instanței de apel nu se bazează pe anumite probe cercetate în

cadrul examinării cauzei or, din procesul-verbal al ședinței de judecată nu

rezultă cercetarea probelor care să fie apreciate pro sau contra la soluționarea

aplicării prevederilor art. 55 Cod penal;

- instanța de apel a admis erori de drept, care pot fi corectate de către

instanța de recurs.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

8

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul reține că în susținerea recursului avocatul a invocat prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, care prevăd că

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul constată că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură

penală și prin decizia adoptată de casare a sentinței în latura penală,

instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatei, și încadrarea juridică

corectă a acțiunilor infracționale, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe consemnate în procesul-verbal al ședinței de

judecată în instanța de apel, cercetate, verificate și analizate în decizia

pronunțată.

Totodată, Colegiul penal observă că, prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 23 februarie 2021 a fost dispusă casarea sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 16 iulie 2020 în privința lui Ciobanu Anna, pe

când hotărârea supusă apelului, asupra căreia instanța de apel, în partea

descriptivă a deciziei s-a referit, este sentința Judecătoriei Chișinău, sediul

9

Buiucani din 25 iunie 2020.

În acest sens, Colegiul penal menționează că, pentru a constitui caz de

casare, eroarea trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra

soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică.

La caz, eroarea privind data sentinței, strecurată în dispozitivul deciziei

atacate nu afectează însăși natura actului emis, or, în tot cuprinsul deciziei

instanța de apel s-a referit clar la sentința din 25 iunie 2020.

Totodată, urmează a fi menționat că părțile nu au utilizat posibilitatea

corectării erorii materiale prin prisma prevederilor art. 249 Cod de procedură

penală, potrivit cărora, erorile materiale evidente, din cuprinsul unui act

procedural, se corectează de însuși instanța de judecată care a întocmit actul,

la cererea celui interesat ori din oficiu.

În circumstanțele menționate, Colegiul penal atestă faptul că alegațiile

recurentului privind casarea deciziei instanței de apel din motivul admiterii

unei erori materiale în dispozitivul deciziei, sunt vădit neîntemeiate, or, la

caz au existat, și există, căi pentru înlăturarea acesteia inclusiv și până la

declararea recursului ordinar.

Cu referire la alegațiile recurentului privind dezacordul cu pedeapsa

stabilită inculpatei de către prima instanță și instanța de apel, Colegiul

consideră că instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată în acest sens,

acordând deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite

conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective

relevă următoarele.

Pornind de la prevederile legii penale în vigoare, instanța de recurs

ordinar menționează, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de

judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune,

având deplină libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,

ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în

limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a

fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în

vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se

măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând

ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și

10

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute

în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol

social concret al activității infracționale săvârșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a

acestuia precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea

lui, cât și a altor persoane, nefiind constatat că corectarea ei este posibilă fără

a fi supusă răspunderii penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și

poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor

de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care

îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe,

care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Totodată, Colegiul penal reține faptul că, motivele invocate în recursul

vizat au constituit deja obiect de examinare în prima instanță și în instanța de

apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie

asupra circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de

condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (Bujnița vs Moldova, 16 ianuarie 2007, § 20).

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către

instanța de apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie

temeiuri de a răsturna soluția în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția

instanței ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate

de instanța de apel. Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal

conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar

11

declarat și potrivit legii decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Brașoveanu Renata în numele inculpatului Ciobanu Anna, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2021, în cauza

penală în privința lui Ciobanu Anna xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 09 decembrie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Guzun Ion

12