1ra-734/2022 — art. 190 alin. 1, art. 264-1 alin. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-734/2022

(1-20121515-01-1ra-17052022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Gromovenco Vladimir în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2021, în cauza penală

privindu-l pe

CIOBANU Alexandru XXXXX, născut la

XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.10.2020 – 21.07.2021;

Instanța de apel: 10.08.2021 – 13.12.2021;

Instanța de recurs: 17.05.2022 – 15.06.2022.

c o n s t a t ă:

Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 2641 alin. (4) Cod penal la 10 (zece) luni închisoare;

- art. 190 alin. (1) Cod penal la 1 (unu) an închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate i s-a stabilit definitiv lui Ciobanu Alexandru o pedeapsă

sub formă de închisoare pe termen de 1 (unu) an și 4 (patru) luni, cu executare un

penitenciar de tip semiînchis.

Alexandru, la data de 26 august 2020, aproximativ la orele 01:00, nedeținând permis

de conducere, fiind în stare de ebrietate alcoolică, conducea automobilul de model

„Ford Escort”, deplasându-se pe traseul R-2 km.52 în regiunea XXXXX. Conform

rezultatului alcooltestului „Drager” din 26.08.2020 s-a constatat la ultimul în aerul

expirat concentrația de alcool de 1,14 mg/l, iar în sânge, conform buletinului de analize

și procesului-verbal de examinării medicale de constatare a faptului de consumare a

alcoolului și stării de ebrietate și naturii ei nr. 62 din 26.08.2020 s-a depistat alcool

etilic în volum de 2,78 g/l, adică stare de ebrietate alcoolică, care conform art. 13412

alin. (3) Cod Penal, se califică ca stare de ebrietate cu grad avansat.

1

Tot, el la data de 06 mai 2019, acționând cu intenție directă îndreptată spre

atingerea scopului stabilit, prin inducerea în eroare, folosindu-se de încrederea lui

Chioroglo Natalia, în timp ce se afla în apropiere de centrul comercial „SOIUZ”,

amplasat pe XXXXX, sub pretextul de acordare a serviciilor pentru obținerea cetățeniei

române, neavând în realitate asemenea intenții, a dobândit ilicit de la ultima mijloace

bănești în sumă de 400 Euro, care conform cursului oficial de schimb valutar al BNM,

la acea zi constituia suma de 8000 lei, cauzând părții vătămate daune considerabile.

Astfel, Ciobanu Alexandru a săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 2641 alin. (4)

Cod penal - conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu deține permis de conducere;

art. 190 alin. (1) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a

unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii,

calităților substanțiale ale obiectului, determinată de comportamentul dolosiv sau

viclean care a produs daune considerabile.

inculpatului care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul să fie

achitat, din motivul lipsei în acțiunile lui a elementelor componenței de infracțiune.

În motivarea cerințelor sale a invocat că instanța de fond incorect a apreciat

declarațiile inculpatului, clasificându-le ca fiind date în scopul autoapărării și eschivării

de răspundere penală.

apelul declarat de avocatul Gromovenco Vladimir în interesele inculpatului a fost

respins ca nefondat, sentința s-a menținut fără modificări.

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportate la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică

corespunzătoare, și anume art. 2641 alin. (4) și 190 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel releva că, din cererea de apel formulată împotriva sentinței

instanței de fond nu se desprinde careva motiv de natură juridică, în baza căruia instanța

de apel să constate netemeinicia sentinței de condamnare pronunțată de către instanța

de fond, respectiv, lipsa vinovăției inculpatului, deoarece nu se referea la cazul în care

ar rezulta încălcarea esențială a legii, soldată cu achitarea acestuia.

În contextul aprecierii probelor administrate la materialele cauzei penale, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele

în ansamblu– din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel a respins

solicitarea de apel formulată de avocatul Gromovenco Vladimir în interesele

inculpatului privind pronunțarea unei sentințe de achitare, or, în cursul judecării cauzei

au fost administrate probe care confirmau cu certitudine vina inculpatului în cele

2

incriminate, iar cele invocate de apărător sub acest aspect au fost estimate de instanța

de apel drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărindu-se scopul

evitării răspunderii penale.

Or, reieșind din probele prezentate de către partea acuzării și administrate în

cadrul cercetării judecătorești de către instanța de judecată, s-a confirmat în totalitate

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (4), 190

alin. (1) Cod penal, de către partea acuzării fiind prezentate probe pertinente și

concludente, care apreciate din punct de vedere al coroborării lor au demonstrat

vinovăția inculpatului în comiterea faptelor prejudiciabile.

Dezacordul părții apărării cu sentința instanței de fond este întemeiat doar pe

critica modului în care instanța de judecată a apreciat probele și circumstanțele cauzei,

însă, împrejurările enunțate supra denotau în mod concludent că instanța de fond nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de apelant, că hotărârea atacată

cuprindea motivele pe care se întemeia soluția, că au avut loc faptele de săvârșirea

căreia a fost învinuit inculpatul, că aceste fapte au fost săvârșite de inculpat, faptele

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor, fiind constatată vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunilor, iar solicitarea formulată prin cererea de apel

nu putea fi admisă.

în interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 8),12) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și

dispunerea rejudecării cauzei în alt complet de judecată.

În motivare recurentul a indicat că:

- instanța de judecată a dat o apreciere incorectă argumentelor prezentate de

apărător și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care în cumul

dovedesc cu certitudine nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate;

- instanța de apel nu s-a expus, nu a cercetat la justa valoare motivele expuse în

apel care dovedesc nevinovăție inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate;

- instanța de apel nu a contribuit la atingerea scopului procesului penal (stipulat

în art. 1 alin. (2) Cod de procedură penală) și la confirmarea politicii statului despre

necesitatea, eficiența și rezonabilitatea, ca, în țara noastră, care se dorește un stat de

drept, instanțele judecătorești să fie formate pe nivele ierarhice și cu competențe

proprii.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

3

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului declarat de avocatul Gromovenco Vladimir, se constată că

acesta a invocat temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de

procedură penală și critică soluția instanței de apel.

Potrivit recursului declarat, recurentul nu a concretizat care din temeiurile pct. 6)

le pune la baza cererii de recurs și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din

oficiu de către instanța de recurs a unui temei din cele 5 menționate de legislator este

inadmisibilă și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

invocat de recurent, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

La caz, instanța de apel a constatat că argumentul contravine declarațiilor părții

vătămate, ale martorului Sîrbu Victor, Podubnîi Artur, procesului-verbal de constatare

a infracțiunii din 31.03.2021 cu nr. 458 din R-1; raportului privind înregistrarea

contravenției din data de 26.08.2020; procesului-verbal de înlăturare de la conducerea

vehiculului din 26.08.2020; procesului-verbal de ridicare și aducere a vehiculului la

parcarea specială; chitanțieruuil de evidență unică cu nr. 5543 din 26.08.2020, obținut

prin testarea ,,Drager” pentru stabilirea alcoolemiei pe numele lui Ciobanu Alexandru,

ce constituie în aerul expirat cantitatea de 1,14 mg/l vapori de alcool; procesului-verbal

al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de

ebrietate și natura ei nr. 62 din data de 26.08.2020 pe numele Ciobanu Alexandru cu

rezultatul de 2,78 g/l; ui-verbal de ridicare și ordonanța de ridicare prin care a fost

ridicată înregistrarea video de la Pobudnîi Artur; procesului verbal de examinare a

obiectului din 03.09.2020, prin care a fost examinat și ordonanța de recunoaștere și

atașare a CD DVD; notei informative eliberată de către BÎT DCA Anenii Noi care

atestă că inculpatul nu deține permis de conducere; procesului verbal de examinare a

91 file A4 unde sunt fixate screnshoturile cu conversații de pe rețeaua de socializare

„Viber” și altele, dintre Ciobanu Alexandru și Chioroglo Natalia; ordonanța de

recunoaștere și de anexare a documentelor la cauza penală din 01.08.2020.

În ce privește argumentul ce reprezintă temeiul prevăzut la pct. 12) alin. (1) al art.

427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului dacă faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul

penal constată că, analizând acest temei în raport cu motivele invocate, nici acesta nu

4

și-a găsit confirmare, or, prin cercetarea probatoriului de către instanța de apel au fost

dovedite elementele infracțiunilor art. 2641 alin. (4) și 190 alin. (1) Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal consideră recursul neîntemeiat, or instanțele de

judecată inferioare, judecând cauza și verificând probele cu respectarea prevederilor

art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă, potrivit art. 101

Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția lui Ciobanu Alexandru în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4), 190 alin. (1) Cod penal, concluzie

pe care instanța de recurs o însușește.

Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz comportă o

solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării

cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se

pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau

material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea

fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs.

Mai mult, activitatea instanțelor de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care î-l propune recurentul,

este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu cele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța nu a admis vreo eroare

gravă de fapt, care să fi afectat soluția, că au fost întrunitele elementele infracțiunilor,

și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Astfel, instanța de apel a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg

expusă în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește

pe deplin, or materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea

temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate.

În aceeași ordine de idei, Colegiul nu consideră ca fiind necesar de a motiva diferit

răspunsul la aceleași argumente invocate în cererile de apel, în contextul oferirii

răspunsurilor plauzibile de către instanța de apel. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în

situația dată, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care

acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească

de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CEDO Garcia Ruis c.

Spaniei, Hellec. Finlandei).

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

5

penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din cererea de recurs înaintată de avocat nu și-au găsit confirmarea.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Gromovenco Vladimir în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

13 decembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe CIOBANU Alexandru XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 august 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

6