1ra-734/2022 — art. 190 alin. 1, art. 264-1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, din 21 iulie 2021, Ciobanu Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de: - art. 2641 alin. (4) Cod penal la 10 (zece) luni închisoare; - art. 190 alin. (1) Cod penal la 1 (unu) an închisoare. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate i s-a stabilit definitiv lui Ciobanu Alexandru o pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 1 (unu) an și 4 (patru) luni, cu executare un penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Ciobanu Alexandru, la data de 26 august 2020, aproximativ la orele 01:00, nedeținând permis de conducere, fiind în stare de ebrietate alcoolică, conducea automobilul de model „Ford Escort”, deplasându-se pe traseul R-2 km.52 în regiunea XXXXX. Conform rezultatului alcooltestului „Drager” din 26.08.2020 s-a constatat la ultimul în aerul expirat concentrația de alcool de 1,14 mg/l, iar în sânge, conform buletinului de analize și procesului-verbal de examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de ebrietate și naturii ei nr. 62 din 26.08.2020 s-a depistat alcool etilic în volum de 2,78 g/l, adică stare de ebrietate alcoolică, care conform art. 13412 alin. (3) Cod Penal, se califică ca stare de ebrietate cu grad avansat. 1 Tot, el la data de 06 mai 2019, acționând cu intenție directă îndreptată spre atingerea scopului stabilit, prin inducerea în eroare, folosindu-se de încrederea lui Chioroglo Natalia, în timp ce se afla în apropiere de centrul comercial „SOIUZ”, amplasat pe XXXXX, sub pretextul de acordare a serviciilor pentru obținerea cetățeniei române, neavând în realitate asemenea intenții, a dobândit ilicit de la ultima mijloace bănești în sumă de 400 Euro, care conform cursului oficial de schimb valutar al BNM, la acea zi constituia suma de 8000 lei, cauzând părții vătămate daune considerabile. Astfel, Ciobanu Alexandru a săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal - conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu deține permis de conducere; art. 190 alin. (1) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Gromovenco Vladimir în interesele inculpatului care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul să fie achitat, din motivul lipsei în acțiunile lui a elementelor componenței de infracțiune. În motivarea cerințelor sale a invocat că instanța de fond incorect a apreciat declarațiile inculpatului, clasificându-le ca fiind date în scopul autoapărării și eschivării de răspundere penală.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2021, apelul declarat de avocatul Gromovenco Vladimir în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat, sentința s-a menținut fără modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportate la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 2641 alin. (4) și 190 alin. (1) Cod penal. Instanța de apel releva că, din cererea de apel formulată împotriva sentinței instanței de fond nu se desprinde careva motiv de natură juridică, în baza căruia instanța de apel să constate netemeinicia sentinței de condamnare pronunțată de către instanța de fond, respectiv, lipsa vinovăției inculpatului, deoarece nu se referea la cazul în care ar rezulta încălcarea esențială a legii, soldată cu achitarea acestuia. În contextul aprecierii probelor administrate la materialele cauzei penale, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu– din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel a respins solicitarea de apel formulată de avocatul Gromovenco Vladimir în interesele inculpatului privind pronunțarea unei sentințe de achitare, or, în cursul judecării cauzei au fost administrate probe care confirmau cu certitudine vina inculpatului în cele 2 incriminate, iar cele invocate de apărător sub acest aspect au fost estimate de instanța de apel drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărindu-se scopul evitării răspunderii penale. Or, reieșind din probele prezentate de către partea acuzării și administrate în cadrul cercetării judecătorești de către instanța de judecată, s-a confirmat în totalitate vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (4), 190 alin. (1) Cod penal, de către partea acuzării fiind prezentate probe pertinente și concludente, care apreciate din punct de vedere al coroborării lor au demonstrat vinovăția inculpatului în comiterea faptelor prejudiciabile. Dezacordul părții apărării cu sentința instanței de fond este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de judecată a apreciat probele și circumstanțele cauzei, însă, împrejurările enunțate supra denotau în mod concludent că instanța de fond nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de apelant, că hotărârea atacată cuprindea motivele pe care se întemeia soluția, că au avut loc faptele de săvârșirea căreia a fost învinuit inculpatul, că aceste fapte au fost săvârșite de inculpat, faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor, fiind constatată vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor, iar solicitarea formulată prin cererea de apel nu putea fi admisă.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Gromovenco Vladimir în interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8),12) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei în alt complet de judecată. În motivare recurentul a indicat că: - instanța de judecată a dat o apreciere incorectă argumentelor prezentate de apărător și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care în cumul dovedesc cu certitudine nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate; - instanța de apel nu s-a expus, nu a cercetat la justa valoare motivele expuse în apel care dovedesc nevinovăție inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate; - instanța de apel nu a contribuit la atingerea scopului procesului penal (stipulat în art. 1 alin. (2) Cod de procedură penală) și la confirmarea politicii statului despre necesitatea, eficiența și rezonabilitatea, ca, în țara noastră, care se dorește un stat de drept, instanțele judecătorești să fie formate pe nivele ierarhice și cu competențe proprii.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva 3 hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Din textul recursului declarat de avocatul Gromovenco Vladimir, se constată că acesta a invocat temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală și critică soluția instanței de apel. Potrivit recursului declarat, recurentul nu a concretizat care din temeiurile pct. 6) le pune la baza cererii de recurs și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs a unui temei din cele 5 menționate de legislator este inadmisibilă și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar. Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, invocat de recurent, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). La caz, instanța de apel a constatat că argumentul contravine declarațiilor părții vătămate, ale martorului Sîrbu Victor, Podubnîi Artur, procesului-verbal de constatare a infracțiunii din 31.03.2021 cu nr. 458 din R-1; raportului privind înregistrarea contravenției din data de 26.08.2020; procesului-verbal de înlăturare de la conducerea vehiculului din 26.08.2020; procesului-verbal de ridicare și aducere a vehiculului la parcarea specială; chitanțieruuil de evidență unică cu nr. 5543 din 26.08.2020, obținut prin testarea ,,Drager” pentru stabilirea alcoolemiei pe numele lui Ciobanu Alexandru, ce constituie în aerul expirat cantitatea de 1,14 mg/l vapori de alcool; procesului-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de ebrietate și natura ei nr. 62 din data de 26.08.2020 pe numele Ciobanu Alexandru cu rezultatul de 2,78 g/l; ui-verbal de ridicare și ordonanța de ridicare prin care a fost ridicată înregistrarea video de la Pobudnîi Artur; procesului verbal de examinare a obiectului din 03.09.2020, prin care a fost examinat și ordonanța de recunoaștere și atașare a CD DVD; notei informative eliberată de către BÎT DCA Anenii Noi care atestă că inculpatul nu deține permis de conducere; procesului verbal de examinare a 91 file A4 unde sunt fixate screnshoturile cu conversații de pe rețeaua de socializare „Viber” și altele, dintre Ciobanu Alexandru și Chioroglo Natalia; ordonanța de recunoaștere și de anexare a documentelor la cauza penală din 01.08.2020. În ce privește argumentul ce reprezintă temeiul prevăzut la pct. 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului dacă faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul penal constată că, analizând acest temei în raport cu motivele invocate, nici acesta nu 4 și-a găsit confirmare, or, prin cercetarea probatoriului de către instanța de apel au fost dovedite elementele infracțiunilor art. 2641 alin. (4) și 190 alin. (1) Cod penal. Prin urmare, Colegiul penal consideră recursul neîntemeiat, or instanțele de judecată inferioare, judecând cauza și verificând probele cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă, potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția lui Ciobanu Alexandru în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4), 190 alin. (1) Cod penal, concluzie pe care instanța de recurs o însușește. Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs. Mai mult, activitatea instanțelor de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care î-l propune recurentul, este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal. Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu cele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța nu a admis vreo eroare gravă de fapt, care să fi afectat soluția, că au fost întrunitele elementele infracțiunilor, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat. Astfel, instanța de apel a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate. În aceeași ordine de idei, Colegiul nu consideră ca fiind necesar de a motiva diferit răspunsul la aceleași argumente invocate în cererile de apel, în contextul oferirii răspunsurilor plauzibile de către instanța de apel. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în situația dată, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Hellec. Finlandei). Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul 5 penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din cererea de recurs înaintată de avocat nu și-au găsit confirmarea.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Gromovenco Vladimir în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe CIOBANU Alexandru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 august 2022. Președinte Nadejda TOMA Judecător Liliana CATAN Judecător Ion GUZUN 6