1ra-766/2022 — art, 175, 361 alin. 2 lit. b, c CP

1ra-766/2022 — art, 175, 361 alin. 2 lit. b, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-766/2022

1-20050672-01-1ra-19052022

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

14 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Boico Victor,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Ciocanu Aliona în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 martie 2022, în cauza penală

privindu-l pe

Ciobanu Eugeniu Xxxxx, xxxxxxxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 18.05.2020 – 29.07.2021;

Instanța de apel: 25.08.2021 – 03.03.2022;

Instanța de recurs: 19.05.2022 – 14.11.2022.

A C O N S T A T A T :

Eugeniu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 175

și art. 361 alin. (1) Cod penal și i s-a aplicat pedeapsa:

- în baza art. 175 Cod penal, 4 ani și 6 luni închisoare;

- în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, 1 an închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, lui Ciobanu Eugeniu i s-a stabilit pedeapsa definitivă

sub formă de 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Solicitarea procurorului privind încasarea de la Ciobanu Eugeniu a

cheltuielilor de judecată în sumă de 4574 lei, s-a admis parțial, fiind dispusă

încasarea de la Ciobanu Eugeniu în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare

pentru efectuarea raporturilor de expertiză judiciară nr. xxxx și nr. xxxx, în sumă

totală de 3724 lei.

A fost soluționată chestiunea cu privire la corpuri delicte

1

data de 15.10.2019, aproximativ la ora 15:30, consumând băuturi alcoolice și

aflându-se în stare de ebrietate, având scopul unor acțiuni perverse s-a deplasat

spre centrul satului Xxxx spre crâng, unde a depistat 2 persoane minore care se

odihneau pe un scrânciob.

Observând o victimă minoră care poate fi ușor manipulată și influențabilă,

a ademenit-o contra plată la un pretins ajutor în gospodăria sa. Minora xxxx xxxx

exprimând acordul său verbal, din cauza minoratului său, având vârsta de 9 ani și

fiind în imposibilitate de a percepe corect circumstanțele de facto, a lăsat-o pe

verișoara sa xxxx xxxx și căzând în capcana lui Ciobanu Eugeniu, care avea intenții

josnice ce purtau un caracter sexual a mers la rugămintea acestuia la domiciliul lui.

Ajungând la domiciliul său, din satul xxxx, raionul xxxx, care se află în

imediata apropriere de locul unde se jucau copiii, a condus minora xxxx xxxx într-

o încăpere auxiliară casei de locuit unde se aflau diferite obiecte depozitate,

cauciucuri, butoaie, și continuându-și acțiunile sale criminale îndreptate spre

acțiuni perverse a cuprins victima minoră, cu atingeri indecente asupra corpului și

i-a propus să o sărute pe tot corpul. Victima observând acțiunile criminale ale lui

Ciobanu Eugeniu a început a plânge și îl refuza, motivând că este speriată și dorește

să bea apă, iar ultimul dorind ca scopul său infracțional să fie realizat a luat un topor

pe care l-a plasat lângă el, pe un butoi de plastic și a amenințat-o cu răfuială fizică.

Rupându-se din mâinile lui Ciobanu Eugeniu sub pretextul de a consuma apă,

victima minoră a fugit de la fața locului și a povestit cele întâmplate rudelor sale

apropiate.

Tot el, pe parcursul la o perioadă nestabilită de timp până la 13.04.2019, a

păstrat la domiciliu său din satul xxxx, raionul xxxx, o serie de documente oficiale

false care au fost confecționate în circumstanțe nestabilite și care au fost depistate

în cadrul percheziției efectuate în cadrul urmăririi penale pe cauza penală nr. xxxx

și anume procura cu nr. xxx din data 18.05.2017, pretinsă a fi autentificată, semnată

și ștampilată de notarul public Stahurschi Vasile, procura cu nr. xxxx din data

08.02.2019, pretinsă a fi autentificată, semnată și ștampilată de notarul public Ana

Edu și declarația cu nr. xxxx din 08.02.2019, pretinsă a fi autentificată, semnată și

ștampilată de notarul public Ana Edu, fiind stabilit în cadrul investigațiilor

efectuate potrivit Raportului de expertiză judiciară nr. xxx din 13.06.2019 că

impresiunea de ștampilă rotundă amplasată în declarația cu nr. xxx din 08.02.2019

a fost aplicată cu ajutorul imprimării cu jet de cerneală, potrivit Raportului de

expertiză judiciară nr. xxx din 03.05.2019 fiind stabilit că semnătura amplasată în

procura cu nr. xxx din 18.05.2017 în rubrica ,,NOTARUL PUBLIC” a fost executată

nu de către Stahurschi Vasile, mostre de semnături experimentale ale cărui au fost

2

prezentate, ci de către altă persoană. Impresiunea de ștampilă rotundă amplasată

în procura cu nr. xxx din 18.05.2017 prezentată la examinare, a fost aplicată cu

ajutorul imprimării cu jet de cerneală, iar potrivit Raportului de expertiză judiciară

nr. xxx din 25.11.2019 și procura nr. xxx din 08.02.2019 eliberate de către notarul

public Ana Edu, Republica Moldova, sunt confecționate din hârtie fără elemente de

securitate, cu folosirea metodei de imprimare laser, textul imprimat și a

instrumentului scriptural cu bilă - inscripțiile și semnăturile, fiind deținute în

asemenea mod de către Ciobanu Eugeniu documente oficiale false cu valabilitate în

interiorul și afara teritoriului Republicii Moldova, care certifică dreptul posesorului

Ciobanu Eugeniu de a beneficia de o serie de drepturi în numele și pentru

persoanele care sunt indicate că l-au împuternicit pe Ciobanu Eugeniu de a se

adresa instituțiilor publice din România.

Ciocanu Aliona în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care

Ciobanu Eugeniu să fie achitat în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 1) CPP, deoarece nu

s-a constatat existența infracțiunii și în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) CPP, deoarece

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

3.1. În argumentarea cerințelor formulate avocata a invocat că:

- atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești probe

pertinente, concludente și utile în probarea învinuirii aduse nu au fost administrate,

învinuirea adusă este eronată, bazată doar pe presupuneri, fiind abstractă și având

caracter formal. La fel, a susținut că nu este dovedită nici vinovăția inculpatului,

nici însăși fapta infracțională prevăzută de art. 175 și art. 361 alin. (2) lit. b) și c) CP;

- ordonanța de punere sub învinuire a lui Ciobanu Eugeniu a fost emisă prin

fraudarea art. 19 alin. (3) CPP, art. 113 alin. (1) CP și art. 280, art. 281 alin. (2) CPP,

fiind folosite formulări de acțiuni pe care nu le-a efectuat Ciobanu Eugeniu, ceea ce

duce la o concluzie de simulare a calificării infracțiunii, învinuirea nefiind

confirmată prin probe veridice pertinente și concludente;

- în cazul pretinsei infracțiuni prevăzută de art. 175 CP, nu este întrunită nici

latura obiectivă, nici subiectivă. Analizând componența respectivă, apelanta a

menționat că conform învinuirii procurorul a identificat ca modalități normative -

atingeri indecente și discuții cu caracter obscen purtate cu victima, însă în actul de

învinuire nu este reținută fapta de atingere indecentă și în ce s-a exprimat această

atingere, or nici victima, nici reprezentantul legal al acesteia, nici martorii, nu au

indicat cum și de care parte a corpului ar fi atins inculpatul și în ce a constat

indecența acestei atingeri, precum și nu au arătat în ce au constat discuții cu caracter

obscen purtate cu victima referitor la raporturile sexuale;

3

- de asemenea, la caz nu se atestă certitudinea privind vârsta victimei, or

reprezentantul legal al minorei, a afirmat în ședința de judecată că xxxx xxxx arată

mai mare decât este vârsta ei. Potrivit raportului de expertiză judiciară din

17.03.2020 în privința minorei xxxx xxxx, aceasta avea capacitatea de a înțelege

corect caracterul acțiunilor la care se pretinde că au fost comise față de ea, dar

reieșind din particularitățile psihologice de vârstă, conținutul acestor acțiuni nu a

fost înțelese pe deplin. Avea capacitatea de a opune rezistență;

- urmează a fi declarate inadmisibile probele: declarațiile martorilor Macar

Ludmila și Cucoș Svetlana, întrucât persoanele în cauză nu pot dobândi această

calitate procesuală, deoarece nu cunosc circumstanțele cauzei, nefiind la fața

locului, dar expun opinii personale fiind membrii familiei sau persoane apropiate

victimei;

- nu poate servi drept probă procesul-verbal nr. xxx din 16.10.2019 al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și cauzării ei în privința lui Ciobanu Eugeniu. Or, pretinsa infracțiune a

avut loc la 15.10.2019, ora 15:00, iar testarea alcoolică este preluată la 16.10.2019, ora

20:45, adică peste 29 de ore de la pretinsa faptă și nu servește la constatarea

existenței sau inexistenței infracțiunii sau la stabilirea unor circumstanțe importante

pentru justa soluționare a cauzei;

- au fost administrate cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1),

art. 116, art. 117, art. 279 alin. (1) CPP, procesul-verbal din 18.10.2019 de

recunoaștere a obiectului (topor) și procesul-verbal din 18.10.2019 de recunoaștere

a persoanei după fotografie;

- martorii audiați în ședință nu au furnizat suficientă informație pentru a

considera declarațiile acestora ca probe pertinente, concludente și utile, care ar

confirma vinovăția inculpatului, deopotrivă declarațiile ce contravin actului de

învinuire. Procesele-verbale de audiere a martorilor acuzării nu pot fi recunoscute

ca probe, au fost administrate cu încălcarea art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 90, 93

CPP, și conform art. 94 CPP urmează a fi excluse din lista probelor ca inadmisibile.

- urmează a fi apreciate critic declarațiile reprezentantului legal al părții

vătămate xxxx xxxx care a comunicat că personal nu a văzut ce s-ar fi întâmplat, dar

poate relata din spusele soacrei ei Cucoș Svetlana. Respectiv, aceasta nu poate avea

statut de martor, mai ales că anterior s-a aflat în conflict cu Ciobanu Eugeniu;

- nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, deoarece existența

neconcordanțelor dintre actele procedurale întocmite la etapa urmăririi penale,

expunerea unor concluzii pe marginea unor obiecte diferite, însă reținute în sarcina

inculpatului ca fiind tangențiale acelorași fapte, denotă efectuarea unei urmăriri

penale ambigue, care nu poate fi admisă sub aspectul temeiniciei și legalității

4

acesteia. Învinuirea adusă lui Ciobanu Eugeniu nu și-a găsit confirmare în cadrul

cercetării judecătorești;

- instanța în mod arbitrar a statuat că există circumstanță agravantă -

săvârșirea infracțiunii cu bună știință împotriva unui minor, deoarece latura

obiectivă a infracțiunii deja conține elementul săvârșirea faptei față de o persoană

despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani.

În concluzie, Ciobanu Eugeniu, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 175 CP, urmează a fi achitat pe motiv că el nu a comis infracțiunea

incriminată și nu s-a constatat existența faptului infracțiunii imputate acestuia;

- referitor la acuzația adusă inculpatului pe art. 361 alin. (2) lit. b), c) CP,

recalificată de instanță în art. 361 alin. (1) CP, apelanta a menționat că, învinuirea

formulată este una formală, care nu este confirmată prin probe veridice, pertinente

și concludente cazului.

- conform învinuirii lui Ciobanu Eugeniu i se impută doar deținerea de

documente ridicate de la domiciliul acestuia. Declarațiile martorilor Ganganu

Ghenadie, Negru Violeta și Negru Tina nu au nici o relevanță asupra cazului, or

aceștia nu cunosc nimic de actele în copii găsite la domiciliul lui Ciobanu Eugeniu,

nu cunosc vreo circumstanță referitor la cauza penală cercetată, și respectiv nu pot

avea statut de martor.

Inculpatul Ciobanu Eugeniu vina nu a recunoscut și a pledat nevinovat, însă

aceste circumstanțe nu exclud faptul că instanța de judecată la calificarea acțiunilor

inculpatului conform art. 361 alin. (1) CP, urma să înceteze procesul pe acest capăt

pe motivul intervenirii prescripției pentru tragerea la răspundere penală.

fost admis, din alte motive, apelul declarat, sentința casată parțial, în latura

pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Ciobanu Eugeniu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 361alin. (1) Cod penal, și prin coroborare cu prevederile art. 389

alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, a fost liberat de pedeapsă penală în

legătură cu prescrierea atragerii la răspunderea penală, prevăzută la art. 60 alin. (1)

lit. a) Cod penal.

Ciobanu Eugeniu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 175 Cod penal, și în baza acestei legi i s-a stabilit pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a menționat că, cercetând

5

sub toate aspectele probele administrate, efectuând o analiză amplă a acestora,

instanța de fond a dat o apreciere juridică justă acțiunilor inculpatului Ciobanu

Eugeniu, corect încadrându-le în baza art. 175 și art. 361 alin. (1) Cod penal.

Cu toate că inculpatul nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii,

contrariul a fost demonstrat prin probele cercetate, și anume: declarațiile

reprezentantului legal al părții vătămate minore, Munteanu Elena; declarațiile

martorilor Cucoș Svetlana, Apostolachi Liviu, Macari Ludmila; declarațiile părții

vătămate minore xxxx xxxx; procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșa

fotografică din 16.10.2019; procesul-verbal de examinare a obiectului din 17.10.2019;

procesul-verbal de recunoaștere a obiectului din 18.10.2019; procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 18.10.2019; raportul de expertiză

judiciară nr. xxxx din 17.03.2020; raportul de expertiză judiciară nr. xxxx din

17.03.2020.

Astfel, instanța de apel a considerat că, invocările apelantei privitor la faptul,

că în cazul infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, nu este întrunită nici latura

obiectivă, nici subiectivă, sunt declarative. Or, la caz, s-a realizat latura obiectivă

prin următoarele modalități: - atingeri indecente - inculpatul a cuprins-o de la spate

încrucișându-i mâinile pe piept, precum și - discuții cu caracter obscen purtate cu

victima, inculpatul spunându-i că ,,se poate să te sărut peste tot locul”, realizându-se și

latura subiectivă care implică intenția directă, or, inculpatul intenționat i-a propus

minorei să îl urmeze, urmărind scopul satisfacerii poftelor perverse.

De asemenea, nu au fost reținute ca întemeiate nici invocările apărării privitor

la faptul, că la caz nu se atestă certitudinea privind vârsta părții vătămate, or,

instanța de apel a indicat, că inculpatul este cu partea vătămată din același sat. Mai

mult ca atât, ultimul conștientiza cu certitudine că ultima este minoră reieșind și

din faptul, că aceasta la momentul comiterii faptei avea vârsta de doar 9 ani, fiind

evident după particularitățile fiziologice că nu atinsese majoratul.

Nu au fost catalogate ca întemeiate nici invocările apărării privitor la

solicitarea declarării ca inadmisibile a declarațiilor martorilor pe motiv că aceștia

nu cunosc circumstanțele cauzei, or, cele invocate de apelantă nu cad sub incidența

institutului nulității, probele administrate fiind analizate prin prisma pertinenței

utilității și coroborării, făcându-se o analiză în acest sens, iar la baza sentinței s-au

plasat doar probele pertinente.

Cu toate, că apelanta a considerat, că nu poate servi drept probă procesul-

verbal nr. xxx din 16.10.2019 al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și cauzării ei în privința lui Ciobanu

Eugeniu, instanța de apel a indicat, că starea de ebrietate la caz nu i-a fost reținută

inculpatului ca circumstanță agravantă și n-a influențat în careva mod la măsura de

6

pedeapsă.

Instanța de apel nu a reținut vreun temei de a nu plasa la baza probatoriului

administrat nici procesul-verbal din 18.10.2019 de recunoaștere a obiectului (topor)

și nici procesul-verbal din 18.10.2019 de recunoaștere a persoanei după fotografie,

or, acțiunile în cauză au fost petrecute în conformitate cu legislația în vigoare,

ținându-se cont și de interesul primar al părții vătămate minore de doar 9 ani,

inclusiv și în scopul evitării revictimizării acesteia.

Astfel, instanța de apel a conchis, că instanța de fond corect a statuat, că

vinovăția lui Ciobanu Eugeniu în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod

penal, este dovedită în afara oricărui dubiu rezonabil, iar solicitările apelantei

privitor la achitare pe motiv că nu el a comis infracțiunea incriminată și nu s-a

constatat existența faptului infracțiunii imputate acestuia, nu pot coexista, din

motiv că sunt lipsite de temei juridic.

Constatând ca fiind demonstrată și comisă cu vinovăție de către Ciobanu

Eugeniu fapta infracțională prevăzută de art. 175 Cod penal, instanța de apel a

considerat oportun de a se expune privitor la pedeapsa aplicată în baza acestei

norme de către instanța de fond - 4 ani și 6 luni, considerând oportun de a o micșora

la 4 ani închisoare din următoarele considerente.

Astfel, instanța de apel a considerat, că sunt întemeiate invocările apărării

privitor la faptul, că instanța în mod arbitrar a statuat că există circumstanță

agravantă - săvârșirea infracțiunii cu bună știință împotriva unui minor, or, latura

obiectivă a infracțiunii deja conține elementul săvârșirea faptei față de o persoană

despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, circumstanță care

dă temei de a reduce pedeapsa stabilită de instanța de fond, concluzionându-se că

oportun ar fi aplicarea pedepsei de 4 ani închisoare, ținând cont că de către

administrația publică locală de la locul de domiciliu este caracterizat pozitiv, se află

în relație de concubinaj, la evidența medicilor narcolog/psihiatru nu se află. De

asemenea la stabilirea pedepsei a ținut cont că inculpatul anterior a fost judecat de

două ori, precum că a fost de mai multe ori supus răspunderii contravenționale,

dintre care două sancțiuni i-au fost aplicate pentru vătămarea integrității corporale.

Privitor la capătul de acuzare pe art. 361 Cod penal, cu toate că inculpatul nu

și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, contrariul a fost demonstrat prin

probele cercetate, și anume: declarațiile martorilor Cecan Veaceslav; Ganganu

Ghenadie; procesul-verbal privind actele de constatare din 13.08.2018, raportul de

expertiză judiciară nr. xxx din 03.05.2019; raportul de expertiză judiciară nr. xxx din

13.06.2019; raportul de expertiză judiciară nr. xxx din 25.11.2019; copia declarației

înregistrată cu nr. xxx din 08.02.2019; copia procurii înregistrată cu nr. xxx din

08.02.2019; copia procurii înregistrată cu nr. xxx din 14.05.2017.

7

Astfel, instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a statuat că

vinovăția lui Ciobanu Eugeniu în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.

(1) Cod penal, este dovedită în afara oricărui dubiu rezonabil, iar solicitările

apelantei privitor la achitare sunt lipsite de temei juridic.

Constatând ca fiind demonstrată și comisă cu vinovăție de către Ciobanu

Eugeniu fapta infracțională prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal, instanța de

apel a constatat temei pentru liberarea acestuia de pedeapsa penală, în acest sens

menționând următoarele.

Potrivit art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere penală

în cazurile prevăzute în art. 57 și 58 din Codul penal, cu liberarea de pedeapsă în

cazul prevăzut în art. 93 din Codul penal sau al expirării termenului de prescripție.

Potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere

penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat următoarele termene: 2 ani de

la săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

Având în vedere prevederile legale menționate, ținând cont că la caz s-a

constatat vinovăția inculpatului Ciobanu Eugeniu în comiterea infracțiunii

prevăzută art. 361 alin. (1) Cod penal - catalogată, conform art. 16 alin. (2) Cod

penal, ca fiind ușoară, aceasta fiind săvârșită la 13.04.2019 și de la săvârșirea ei au

trecut mai mult de 2 ani, instanța de apel a considerat oportun de a-l libera pe

Ciobanu Eugeniu de pedeapsă penală în legătură cu prescrierea tragerii la

răspundere penală.

Ciocanu Aliona în numele inculpatului, care, invocând prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei

la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, din următoarele

considerente:

- atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au dorit să i-a în considerație

argumentele și motivele invocate de apărare privind nevinovăția lui Ciobanu

Eugeniu în incriminarea infracțiunilor imputate, instanța de apel nu s-a expus

asupra tuturor argumentelor și motivelor invocate în apel, le-a apreciat critic,

susținând doar argumentele învinuirii, însă a admis apelul apărării din alte

temeiuri. Instanța de apel nu s-a expus asupra argumentului apărării că învinuirea

a fost adusă cu calificare eronată. Nu au apreciat just probele pe cauză și care

confirmă că inculpatului nu-i poate fi incriminată infracțiunea de acțiuni perverse

și infracțiunea de deținere a documentelor oficiale false;

- învinuirea adusă inculpatului Ciobanu Eugeniu nu și-a găsit confirmare nici

pe unul din capetele de învinuire, din motiv că acesta nu săvârșit nici acțiuni

8

perverse și nici nu deținea documente oficiale false, iar cele imputate în așa

numitele fapte ale inculpatului sunt date la nivel interpretativ, dubios, expus de

acuzator și de instanțele de judecată, și nu întrunește elementele infracțiunii, or nu

este o corespundere exactă între acțiunile sau inacțiunile inculpatului cu norma

legală care prevede infracțiunea și elementele acesteia;

- învinuirea formulată în rechizitoriu pe fapta de acțiuni perverse, art. 175 CP,

este confuză și neclară, este cu date eronate și de interpretare, de denaturare a

faptelor, nu se bazează pe probe obținute la etapa urmăririi penale, or nu s-a putut

demonstra că o astfel de faptă în genere ar fi avut loc.

- învinuirea formulată în rechizitoriu pe fapta de deținerea de acte oficiale

false, art. 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal (recalificat în art. 361 alin. (1) Cod penal

de instanța de fond) este confuză și neclară, fără a ține cont că la momentul

formulării învinuirii sintagma de la lit. c) alin. (2) art. 361 Cod penal, a fost delarată

neconstituțională, fără a ține cont că martorii audiați vorbesc de alte fapte și acte -

procuri, declarații, altele decât cele din dosarul intentat ilegal în baza art. 361 alin.

(2) lit. b), c) Cod penal, martorii au dat declarații cu privire la obiectele și faptele

care fac obiect de examinare a unei alte cauze penale, fără a ține cont că probe nu

există pe această cauză, fără a ține cont că este cu date eronate și de interpretare, de

denaturare a faptelor, nu se bazează pe probe legal obținute la etapa urmăririi

penale, or nu s-a putut demonstra că o astfel de faptă în genere ar fi avut loc;

- acțiunile incriminate lui Ciobanu Eugeniu, pe art. 175 Cod penal, nu sunt

reținute concret nici de prima instanță și nici de instanța de apel, acestea nu sunt

reținute corect nici din declarațiile părții vătămate minore xxxx xxxx (declarații care

au fost denaturate atât de procuror, cât și de instanțele de judectată), nici din

declarațiile martorilor audiați în instanța de judecată, inclusiv declarațiile citite a lui

xxxx xxxx (martor minor audiat în condiții speciale), nici din declarațiile

inculpatului; or acestea trebuie să fie acțiuni concrete care să corespundă întocmai

laturii obiective și subiective a infracțiunii prevăzute de articolul Codului Penal, cu

pronunțarea concretă a acestor acțiuni, cu demonstrarea intenției de a săvârși o

astfel de infracțiune;

- în sentința de condamnare (este formularea - acțiuni perverse stipulate în art.

175 Cod penal, legiuitorul presupune de asemenea și discuții cu caracter obscen și cinic) și

în decizia curții de apel (este formularea - s-a realizat latura obiectivă prin

următoarele modalități: atingeri indecente, or, inculpatul a cuprins-o de la spate

încrucișându-i mâinile pe piept, precum și - discuții cu caracter obscen purtate cu

victima) este diferit retinută fapta lui Ciobanu Eugeniu.

Mai mult ca atât, instanța de apel, în apelul apărării mărește volumul învinuirii,

prin constatări neadevărate (fiind denaturate acțiunile, intențiile

9

invinuitului/inculpatului) - atingeri indecente, și agravează situația în propriul apel

prin ce încalcă prevederile art. 410 alin (1) CPP, instanța de apel, soluționând cauza, nu

poate crea o situație mai gravă pentru persoana care a declarat apel;

- potrivit art. 175 Cod penal, acțiunile perverse săvârșite față de o persoană despre

care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, acestea se profilează în acțiuni

concrete și expres și exhaustiv prevăzute de norma art. 175 Cod penal, și anume

constând în: (...) atingeri indecente (la caz nu au fost reținute, nici martorii, nici partea

vătămată minoră nu pretinde, nu spune ca a avut loc vreo atingere indicentă),

discuții cu caracter obscen sau cinic purtate cu victima referitor la raporturile sexuale,

(la caz nu au fost reținute, nici martorii, nici partea vătămată minoră nu pretinde,

nu spune ca a avut loc vreo discuție referitor la raporturile sexuale);

- conform învinuirii aduse, procurorul a identificat ca modalități normative -

atingeri indecente și discuții cu caracter obscen purtate cu victima (norma legală are

continuare referitor la raporturile sexuale pe care acuzatorul a omis-o intenționat

ilegal), însă în actul de învinuire nu este reținută fapta de atingere indecentă și în ce

s-a exprimat această atingere, or nici victima, nici reprezentantul legal al acesteia,

nici martorii, nu au indicat cum și de care parte a corpului s-ar fi atins inculpatul și

în ce a constat indecența acestei atingeri, precum și nu a fost reținută fapta de

purtare cu victima a discuțiilor cu caracter obscen privitor la raporturile sexuale, nu

au prezentat probe în ce a constat discuțiile cu caracter obscen purtate cu victima

referitor la raporturile sexuale.

Victima categoric a combătut orice atingere indecentă, și nu a dat declarații

referitor la discuții cu caracter sexual purtate de Ciobanu Eugeniu cu ea, iar instanța

de apel a interpretat ceea ce victima nu a arătat și nu a declarat.

În categoria acțiunilor perverse cu caracter fizic se includ atingerile indecente

mângâierea sau demonstrarea organelor sexuale proprii sau pe cele ale minorului,

pozele indecente, dezgolirea corpului, săvârșirea raportului sexual sau a raportului

homosexual în prezența victimei minore etc.

În speță nu s-a făcut o calificare a infracțiunii imputate lui Ciobanu Eugeniu în

baza art. 175 Cod penal, or nici o acțiune a acestuia nu se regăsește printre semnele

componenței infracțiunii.

Martorii acuzării audiați în cadrul cercetării judecătorești, nu au furnizat

instanței de judecată suficientă informație, pentru a se considera că declarațiile

acestora pot fi apreciate drept probe pertinente, concludente și utile, care ar

confirma vinovăția inculpatului.

În rest invocă argumente similare celor menționate în cererea de apel (f.d. 193-

217, vol. II).

10

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat

de către avocatul Ciocanu Aliona în numele inculpatului, menționând că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri

legale.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a deciziei

instanței de apel, în partea condamnării inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 175 Cod penal, și dispunerea rejudecării cauzei, în această parte,

în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, din următoarele considerente:

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să îl admită, cu casarea parțială a hotărârii

atacate și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Reieșind din sumarul recursului declarat de avocatul Ciocanu Aliona în

numele inculpatului, se constată că acesta este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6) și 8) Cod de procedură penală, invocând următoarele cazuri de casare: instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, și când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Criticile autorului recursului, în esență, se referă la faptul că, instanța de apel

nu a verificat cumulul de probe, ce au stat la baza condamnării inculpatului pentru

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 175 și art. 361 alin. (1) Cod penal,

apreciindu-le superficial și fără a ține cont de prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală.

Verificând criticile expuse de titularul cererii de recurs, în raport cu lucrările

cauzei, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel, judecând apelul nu a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție pripită.

În cele din urmă, de către instanța de apel au fost formulate unele concluzii

nefondate, iar prin aceasta, inter alia, fiind încălcată obligația instanței de motivare

a hotărârii judecătorești, care face parte din setul garanțiilor subsecvente procesului

echitabil, fapt prin care s-a admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6) din art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală.

Lecturând textul deciziei recurate, se constată că instanța de apel în partea

descriptivă a deciziei, doar a transcris în ordine cronologică probele care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, și printr-o frază generală a invocat: ,,cercetând

sub toate aspectele probele administrate, efectuând o analiză amplă a acestora, instanța de

judecată a dat o apreciere juridică justă acțiunilor inculpatului Ciobanu Eugeniu, corect

încadrându-le în baza art. 175 și art. 361 alin. (1) Cod penal”, fără a pătrunde în esența

11

problemei de fapt și de drept, susținând poziția instanței de fond în ce privește

aprecierea probelor, acceptând niște concluzii de ordin general.

Se constată că instanța de apel a argumentat la general faptul că probele

respective confirmă vinovăția inculpatului, fără să aprecieze fiecare probă în parte

și să-și expună punctul său de vedere asupra fiecăreia și asupra admisibilității sau

inadmisibilității acestora, contrar prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală care stipulează că fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor, or instanța de apel urma să cerceteze

minuțios aspectele învinuirii înaintate lui Ciobanu Eugeniu și să-și argumenteze

corespunzător concluziile trasate pe marginea alegațiilor expuse de părți.

În contextul dat, Colegiul penal lărgit specifică că, pentru corectitudinea

judecării cauzei este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în

dosar, întrucât aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale

procesului penal, iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la

echitatea procedurii desfășurate pentru toate părțile la proces, pe când în decizia

instanței de apel lipsește analiza și aprecierea probelor.

De asemenea, din cererea de recurs declarată, se constată că criticele

recurentului, se referă și la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și nu a stabilit temeiurile de fapt și de drept care

au dus la admiterea apelului declarat, însă din alte motive decât cele invocate în

apel, prin aceasta fiind încălcată obligația instanței de motivare a hotărârii

judecătorești, care face parte din setul de garanții subsecvente procesului echitabil.

Astfel, instanța de apel pronunțându-se asupra motivelor invocate în apel, face

doar o copiere a sentinței instanței de fond, fără a analiza punctual criticile

apelantului și fără a da o nouă apreciere probelor administrate în cauza penală, or

Colegiul având dreptul să reformeze sentința atacată, apriori a mers pe ideea

preconcepută a instanței de fond care a statuat asupra vinovăției inculpatului,

limitându-se doar la o motivare generală și pe alocuri repetată, fiind una confuză și

fără o argumentare concretă, și la constatarea faptului că probele sunt pertinente,

concludente și dovedesc vinovăția lui Ciobanu Eugeniu de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 175 Cod penal, or potrivit art. 414 alin. (5) Cod de procedură

penală, instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

În continuare, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, potrivit art. 325 alin.

(1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. În corespundere cu art. 385 alin. (1) pct. 1) – 4)

Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată trebuie să

12

soluționeze chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit

inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă

inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept procesual

menționate, Colegiul constată că, prin sentință Ciobanu Eugeniu a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 175 Cod penal, conform indicilor calificativi:

,,acțiunile perverse săvârșite față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a

împlinit vârsta de 16 ani, manifestată prin atingeri indecente, discuții cu caracter obscen

purtate cu victima”.

Analizând fapta reținută de către instanțele fond ca săvârșită de către Ciobanu

Eugeniu, în coraport cu indicii calificativi ai articolului în baza căruia ultimul a fost

recunoscut vinovat și condamnat, Colegiul constată o discrepanță în acest sens.

În primul rând, pentru calificarea faptei în baza art. 175 Cod penal, nu contează

dacă acțiunile perverse sunt comise asupra victimei sau în prezența victimei, însă

este obligatotriu să existe consimțământul univoc al victimei. Acțiunile perverse nu

pot presupune nici constrângere fizică sau psihică, nici constrângere prin șantaj, nici

profitarea de dependența victimei ori de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau

de a-și exprima voința. În fapta reținută în acțiunile inculpatului lipsește

consimțământul victimei, or, potrivit învinuirii ,,Victima observând acțiunile

criminale ale lui Ciobanu Eugeniu a început a plânge și îl refuza, motivând că este

speriată și dorește să bea apă, iar ultimul dorind ca scopul său infracțional să fie realizat a

luat un topor pe care l-a plasat lângă el, pe un butoi de plastic și a amenințat-o cu răfuială

fizică. Rupându-se din mâinile lui Ciobanu Eugeniu sub pretextul de a consuma apă,

victima minoră a fugit de la fața locului și a povestit cele întâmplate rudelor sale

apropiate”.

Un alt aspect important este faptul că noțiunea de ,,acțiuni perverse” include:

dezgolirea corpului sau a organelor genitale ale făptuitorului în prezența victimei;

dezgolirea corpului sau a organelor genitale ale victimei, însoțită de contemplarea,

păpăirea acestora; săvârșirea raportului sexual, a actului de homosexualitate sau a

altor acțiuni cu caracter sexual, în condiții anume ca victima să poată urmări aceste

acțiuni; discuțiile cu caracter obscen și cinic purtate cu victima referitor la viața

sexuală; audierea împreună cu victima a imaginilor de orice gen cu același conținut;

lecturarea împreună cu victima a literaturii cu conținut pornografic, etc.

Raportând cele menționate la fapta reținută în prezenta cauză nu este clar care

acțiuni concrete ale inculpatului săvârșite asupra sau în prezența victimei au un

conținut pervers.

În atare situație, Colegiul penal lărgit consideră, că decizia instanței de apel

13

contravine prevederilor art. 414, 417, 419 Cod de procedură penală, or obligația de

motivare a hotărârilor judecătorești face parte din setul de garanții stabilit pentru

existența unui proces echitabil. Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile

aplicării art. 6 al Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost

auzite în cadrul procesului penal, având posibilitatea ca această hotărâre să poată fi

verificată în cadrul căilor de atac și oferă posibilitatea persoanelor interesate de a

pregăti o cerere de apel sau recurs. (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și

alții c. Rusiei (2007) §85)

Mai mult, Curtea Europeană a consemnat în repetate rânduri că, la judecarea

cauzei de către instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se poate limita

la preluarea totală sau parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci trebuie

să analizeze din nou cauza, în fapt și în drept, și să răspundă argumentat la criticile

și mijloacele de apărare invocate de părți, or doar astfel se demonstrează că părțile

au fost auzite în cadrul examinării acestei cauze penale.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs ajunge la concluzia că cele

enunțate cad sub incidența pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și nu

pot fi corectate în instanța de recurs, urmând a admite recursul declarat, cu casarea

deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel,

iar la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama

de cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze învinuirea înaintată

inculpatului, probele administrate și examinate în instanța de fond, să le dea o

apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei

probe examinate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să înlăture

omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Cu referire la criticile invocate de avocatul Ciocanu Aliona în numele

inculpatului, precum că acțiunile ultimului nu întrunesc elementele infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal lărgit constată că, instanța

de apel a motivat cu suficientă amplitudine în cuprinsul deciziei atacate soluția

adoptată pe acest capăt de acuzare.

Totodată, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod

de procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și

apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar

în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat și just ajungând

la concluzia privind condamnarea inculpatului în baza art. 361 alin. (1) Cod penal.

14

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Ciocanu Aliona în numele

inculpatului, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03

martie 2022, în partea condamnării inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 175 Cod penal, în cauza penală privindu-l pe Ciobanu Eugeniu Xxxx, și

dispune rejudecarea cauzei în această parte de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale deciziei contestate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea dispusă rejudecării, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 decembrie 2022.

Președinte: Toma Nadejda

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

Diaconu Iurie

Boico Victor

15