1ra-1641/2021 — art.220 alin. 2, lit. c CP

1ra-1641/2021 — art.220 alin. 2, lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1641/2021

1-18204832-01-1ra-13072021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Călugăreanu Vitalie și avocatul Angela Babără în numele inculpatei,

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 29 decembrie

2020 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2021, în

cauza penală în privința lui

Pleșca Doina xxxxxxxxxxxxxxxx

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 04.12.2018 – 29.12.2020;

Instanța de apel: 01.02.2021 – 11.05.2021;

Instanța de recurs: 13.07.2021 – 06.12.2021.

A C O N S T A T A T :

Pleșca Doina a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 4 (patru) ani 6 (șase) luni cu executarea pedepsei în

penitenciar pentru femei de tip semiînchis, conform prevederilor art. 90 Cod

penal executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat pe un

termen de probă de 2 ( doi) ani.

reținut că Pleșca Doina se învinuiește, potrivit rechizitoriului, de faptul că în

perioada lunii decembrie 2017, acționând împreună și prin înțelegere prealabilă

cu alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală de etnie turcă,

urmărind scopul îndemnării și înlesnirii practicării prostituției, aflându-se în

mun. Chișinău, întâlnindu-se cu Pănuță Mariana, în cadrul convorbirilor pe

care le-a avut cu aceasta, trezindu-i interesul ultimei pentru practicarea

prostituției prin convingeri că va fi bine plătită, a îndemnat-o de a se deplasa în

Cipru de Nord, Turcia, pentru practicarea prostituției. Întru realizarea scopului

său infracțional, Pleșca Doina, obținând consimțământul cet. Pănuță Mariana

de a practica prostituția, acționând în continuare în comun acord cu alte

persoane neidentificate de organul de urmărire penală de etnie turcă, a înlesnit

1

practicarea prostituției de către Pănuță Mariana, organizându-i deplasarea

acesteia în Cipru de Nord, Turcia, prin procurarea biletului de călătorie la ruta

aeriană „Chișinău - Istanbul - Ercan” pentru data de 13.12.2017, iar confirmarea

de rezervare a biletelor i-a fost expediată prin aplicația „Viber”, de către Pleșca

Doina.

Ajungând în țara de destinație, Pănuță Mariana, a fost întâlnită de către

o persoană neidentificată de organul de urmărire penală de etnie turcă cu

prenumele ’’Memed”, care i-a luat pașaportul cetățeanului Republicii Moldova,

după care împreună s-au deplasat la un centru medical unde acesteia i-au fost

efectuate investigații medicale, totodată fiindu-i administrate injecții pentru

prevenirea îmbolnăvirii cu boli de transmitere sexuală, iar a doua zi dimineața

a fost transportată de către ultimul la clubul „Florida” din Cipru de Nord, unde

a fost întâlnită de către Pleșca Doina, care i-a explicat că urmează să presteze

servicii sexuale diferitor bărbați în clubul menționat supra, respectiv aceasta a

prestat servicii sexuale până la 25.12.2017.

Potrivit învinuirii, acțiunile lui Pleșca Doina au fost încadrate în baza art.

220 alin (2) lit. c) Cod penal: „îndemnul sau determinarea la prostituție ori

înlesnirea practicării prostituției, ori tragerea de foloase de pe urma practicării

prostituției de către o altă persoană, după semnele calificative: de două sau mai

multe persoane”.

3.1 Potrivit apelului declarat de procuror s-a solicitat casarea parțială a

sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri conform regulilor stabilite pentru

prima instanță, prin care Doina Pleșca recunoscută vinovată de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal, conform acestei legi,

să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani

și 6 (șase) luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip

semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că la stabilirea pedepsei inculpatei Pleșca

Doina, instanța de fond nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, considerând eronat că îndreptarea și corectarea lui e

posibilă fără izolare de societate, în conformitate cu cerințele art. 75-78 Cod

penal, aplicându-i pedeapsa sub formă de închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune.

3.2. Potrivit apelului declarat de inculpată s-a solicitat casarea sentinței de

condamnare cu pronunțarea unei sentințe de achitare.

În motivarea apelului inculpata a subliniat că sentința de condamnare nu

poate fi bazată pe presupuneri, invocând prevederile art. 8 alin. (3) Cod penal.

A mai invocat articolul 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

2

și a libertăților fundamentale, menționând că la caz prima instanță nu a motivat

calificarea acțiunilor inculpatei, sarcină ce, prin efectul legii, o transmite

instanței de apel.

2021 au fost admise, inclusiv din alte motive, apelurile procurorului și

inculpatei, s-a casat total sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din

29.12.2020 și s-a pronunțat o hotărâre nouă, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Pleșca Doina a fost recunoscută vinovată în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal și în baza acestei Legi,

i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare, pe un termen de 4 (patru )

ani și 5 (cinci) luni cu executare în penitenciar pentru femei de tip semiînchis.

Conform art. 90 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea

pedepsei închisorii, cu fixarea unui termen de probațiune pe o durată de 2 (doi)

ani cu obligarea lui Pleșca Doina pe durata probațiunii să nu-și schimbe

domiciliul sau reședința fără permisiunea organului competent.

4.1 Pentru a decide astfel instanța de apel a statuat că la pronunțarea sentinței

instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, corect a

încadrat acțiunile inculpatei Pleșca Doina în baza art. 220 alin. (2) lit. c) Cod

penal: „îndemnul sau determinarea la prostituție ori înlesnirea practicării

prostituției, ori tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o

altă persoană, după semnele calificative: de două sau mai multe persoane”, just

ajungând la concluzia că inculpata a săvârșit infracțiunile pentru care a fost

condamnată, însă instanța de fond a omis să constate fapta.

Instanța de apel a reținut că în partea descriptivă a sentinței nu a constat

săvârșirea faptei propriu zise, constatând doar în ceea ce se învinuiește

inculpata Pleșca Doina, prin urmare, din punct de vedere obiectiv înlăturarea

de răspundere penală nu poate fi aplicată atât timp cât nu a fost constată fapta

prejudiciabilă prevăzută de legea penală săvârșită cu vinovăție.

Instanța de apel a constatat că: Inculpata Pleșca Doina în perioada lunii

decembrie 2017, acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu alte

persoane neidentificate de organul de urmărire penală de etnie turcă, urmărind

scopul îndemnării și înlesnirii practicării prostituției. Aflându-se în mun.

Chișinău, întâlnindu-se cu Pănuță Mariana, în cadrul convorbirilor pe care le-a

avut cu aceasta, trezindu-i interesul ultimei pentru practicarea prostituției prin

convingeri că va fi bine plătită, a îndemnat- o de a se deplasa în Cipru de Nord,

Turcia, pentru practicarea prostituției. Întru realizarea scopului său

infracțional, Pleșca Doina obținând consimțământul cet. Pănuță Mariana de a

practica prostituția, acționând în continuare în comun acord cu alte persoane

neidentificate de organul de urmărire penală de etnie turcă, a înlesnit

practicarea prostituției de către Pănuță Mariana, organizându-i deplasarea

acesteia în Cipru de Nord, Turcia, prin procurarea biletului de călătorie la ruta

3

aeriană „Chișinău - Istanbul - Ercan” pentru data de 13.12.2017, iar confirmarea

de rezervare a biletelor i-a fost expediată prin aplicația „Viber”, de către Pleșca

Doina.

Ajungând în țara de destinație, Pănuță Mariana, a fost întâlnită de către

o persoană neidentificată de organul de urmărire penală de etnie turcă cu

prenumele ’’Memed”, care ia luat pașaportul cetățeanului Republicii Moldova,

după care împreună s-au deplasat la un centru medical unde acesteia i-au fost

efectuate investigații medicale, totodată fiindu-i administrate injecții pentru

prevenirea îmbolnăvirii cu boli de transmitere sexuală, iar a doua zi dimineața

a fost transportată de către ultimul la clubul „Florida” din Cipru de Nord, unde

a fost întâlnită de către Pleșca Doina, care i-a explicat că urmează să presteze

servicii sexuale diferitor bărbați în clubul menționat supra, respectiv aceasta a

prestat servicii sexuale până la 25.12.2017.

Potrivit instanței de apel deși inculpata vina în comiterea infracțiunii

încriminate nu a recunoscut-o, vinovăția acesteia se dovedește integral prin

cumulul de probe prezent la cauza penală dată.

Instanța de apel a considerat că de facto inculpata își recunoaște vina în

comiterea infracțiunii imputate, însă apreciază critic declarațiile precum că, nu

a contribuit la îndemnarea și înlesnirea la practicarea prostituției, precum și

tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o altă persoană.

S-a considerat că aceste argumente nu corespund adevărului și sunt înaintate

de către inculpat în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală, deoarece

sunt contradictorii cu celelalte probe, analizate și apreciate mai sus, care

demonstrează cu certitudine vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii

imputate.

Instanța de apel mai constată că prin acțiunile sale intenționate, inculpata

Pleșca Doina a săvârșit infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 220 alin

(2) lit. c) Cod penal: „îndemnul sau determinarea la prostituție ori înlesnirea

practicării prostituției, ori tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către

o altă persoană, după semnele calificative: de două sau mai multe persoane” de aceea

Colegiul a considerat nefondate argumentele apelantului precum că, faptele lui

Pleșca Doina nu întrunesc elementele infracțiunii încriminate fiind încadrată

juridic greșit, respingându-le pe acest temei.

Referitor la argumentele inculpatei precum că fapta nu a fost calificată

corect, instanța de apel a considerat ca fiind corect încadrate juridic acțiunile

inculpatului Pleșca Doina în baza art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiind dovedit

faptul că, inculpatul prin acțiunile sale a îndemnat și înlesnit practicarea

prostituției de către Pănuță Mariana, organizându-i deplasarea acesteia în

Cipru de Nord, Turcia, prin procurarea biletului de călătorie la ruta aeriană

„Chișinău - Istanbul - Ercan” pentru data de 13.12.2017, iar confirmarea de

4

rezervare a biletelor i-a fost expediată prin aplicația „Viber”, de către Pleșca

Doina.

Cu referire la ansamblul de probe administrate de acuzatorul de stat

privind stabilirea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal, s-a constatat că, acuzatorul de stat a acumulat

suficiente probe pertinente și concludente care atestă culpabilitatea

inculpatului, reținându-se astfel că, probele cercetate și examinate prezintă o

situație clară și fără dubii a circumstanțelor de fapt, fiind raportate just la

prevederile legale.

La aplicarea pedepsei instanța de apel a luat în considerație

comportamentul inculpatei pe întreg parcursul examinării cauzei și după

comiterea infracțiunii imputate, a ținut cont de scopul pedepsei penale în

coraport cu personalitatea inculpatei, faptul că ultima a săvârșit pentru prima

dată o infracțiune gravă, are loc de muncă, precum și săvârșirea infracțiunii de

către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani,

considerând că corijarea și reeducarea inculpatei poate avea loc fără izolarea ei

de societate, cu executarea condiționată a pedepsei pe un termen de probațiune,

deoarece aceasta, conform art. 90 alin. (4) Cod penal, poate avea loc și în cazul

săvârșirii unei infracțiuni grave.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și

avocatul Angela Babără în numele inculpatei.

5.1 Procurorul în recursul ordinar declarat invocând incidența pct. 6, 7, 10 a

dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală a solicitat casarea deciziei cu

remiterea cauzei penale la rejudecare în instanța de apel în alt complet de

judecată.

În susținerea recursului a invocat următoarele argumente:

- instanța de apel greșit a individualizat pedeapsa inculpatei Pleșca

Doina, prin aplicarea art. 90 Cod penal;

- prin decizie neîntemeiat a fost admis apelul inculpatei care a fost depus

tardiv;

- instanța de apel a omis să constate fapta comisă de inculpată;

5.2 Avocatul Angela Babără în numele inculpatei în recursul ordinar declarat

invocând incidența pct. 6, 8 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală a

solicitat casarea deciziei instanței de apel și a sentinței instanței de fond cu

pronunțarea unei decizii de achitare.

În susținerea recursului declarat a invocat următoarele:

- învinuirea adusă inculpatei nu este clară și poată un caracter declarativ;

- constată lipsa elementelor infracțiunii imputate inculpatei;

- instanța de apel nu a apreciat corect probele, nu a elucidat și determinat

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii;

5

- instanța de apel nu a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță;

Babără Angela în numele inculpatei Doinei Pleșca, a prezentat referință pe

marginea recursului declarat de procuror, pledând pentru netemeinicia

recursului ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din

următoarele considerentele:

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. De asemenea, instanța

de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile

atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Astfel, din conținutul cererii de recurs declarată de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, se constată că

aceasta este bazată pe temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct.

6), 7), 10 Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și apel atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; instanța a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau apelul a fost introdus

tardiv cât și dacă a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Din conținutul cererii de recurs declarată de către avocatul Angela Babără

în numele inculpatei se constată că aceasta este bazată pe temeiurile pentru

recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, potrivit

cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței cît și dacă nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

6

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar

probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată

urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond trebuie

să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în

termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune

esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

În conformitate cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei

de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

7.1 Cu referire la recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, Colegiul penal

lărgit reține următoarele:

În corespundere cu prevederile art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală,

termenul de declarare a apelului împotriva sentinței este de 15 zile de la data

pronunțării sentinței integral, dacă legea nu dispune altfel.

Potrivit art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, apelul declarat după

expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen

dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive

întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării

pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

Potrivit jurisprudenței naționale constante, în primă etapă a examinării

cauzei în ordine de apel, instanța trebuie să verifice corectitudinea sesizării ei

cu cerere de apel de către partea în proces sau de către persoana interesată (în

cazul în care nu este parte în proces), adică să verifice dacă cererea de apel a

fost declarată în termenul legal, aceasta deoarece în cazul în care apelul este

7

introdus tardiv, judecata nu mai are loc, întrucât instanța de apel nu a fost

sesizată în conformitate cu legislația.

Din sensul reglementărilor de procedură penală dar și potrivit

explicațiilor, făcute de către Curtea Supremă de Justiție în Hotărârea explicativă

nr. 22 din 12 decembrie 2005 „cu privire la practica examinării cauzelor penale

în ordine de apel”, verificarea chestiunii de drept indicate la alineatul supra,

instanța de apel era obligată să o facă din oficiu, indiferent de opiniile

participanților la proces, dacă aceste opinii au fost formulate.

Așadar, Colegiul Penal lărgit observă, că instanța de apel, fiind sesizată

cu cerere de apel în data de 18.01.2021 de către inculpata Pleșca Doina, declarat

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 29 decembrie 2020,

nu a verificat dacă calea de atac a fost declanșată de către titular în termenul

prevăzut de lege.

Mai mult potrivit dezideratelor inculpatei Pleșca Doina, invocate în

apelul declarat, ultima a solicitat repunerea în termen a cererii de apel sau

considerarea acestuia drept depus în termen. Analizând în sensul solicitărilor

date decizia instanței de apel, Colegiul Penal lărgit constată lipsa unei motivări

în sensul dat. Or, în condițiile precitate, instanța de apel urma să constate dacă

apelul declarat de inculpată a fost depus în termen, sau dacă temeiurile

invocate, care au dus la omiterea termenului de exercitare a dreptului prescris,

sunt întemeiate și pot servi drept temei pentru repunerea în termen a apelului

declarat.

În sensul dat instanța de recurs mai constată, că potrivit procesului-

verbal al ședinței de judecată din 11.05.2021 (f.d. 133, vol. II), procurorul

expunându-se asupra apelurilor declarate, în particular în partea apelului

declarat de inculpata Pleșca Doina, a subliniat că ultimul urmează a fi respins

ca tardiv invocând anumite argumente în susținerea poziției expuse.

Din conținutul deciziei atacate cu recurs, se atestă că instanța de apel a

neglijat solicitările date, nu s-a expus a supra acestora nici în partea descriptivă

nici în partea dispozitivă a deciziei pronunțate.

În consecință, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a adoptat o

decizie de admitere a apelului declarat, fără a se expune asupra solicitării de

repunere în termen a apelului, prin ce a fost afectată soluția adoptată, or

ignorarea acestui aspect de către instanța de apel lezează dreptul la un proces

echitabil a participanților la proces.

Totodată, prin admiterea unui apel tardiv și poziționarea uneia dintre

părțile procesului penal pe o treaptă mai avantajoasă decât cealaltă parte, se

încalcă vădit principiul egalității armelor, care inter alia prevede că fiecare parte

trebuie să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a prezenta cauza sa în

condiții care să nu-i plaseze într-o situație net dezavantajoasă în raport cu

partea adversă. Aplicarea regulilor privind termenele de procedură este

8

susceptibilă de a încălca principiul egalității armelor și a securității raporturilor

juridice, în general, în măsura în care fiecare dintre părți nu se vor bucura de

aceleași mijloace pentru a prezenta argumentele sale în fața unei instanțe

(Varnima Corporation International S.A. contra Greciei, nr. 48906/06, §27, 28 mai

2009; Ben Naceur contra Franței, nr.63879/00, §32, 03 octombrie 2006).

7.2 Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Angela

Babără în numele inculpatei, Colegiul penal lărgit verificând și analizând per

ansamblu decizia instanței de apel, raportată la criticile apărării, constată că

instanța de apel la adoptarea soluției nu a respectat întocmai prevederile legale,

ignorând exigențele legii procesual-penale.

Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6

Libertăților Fundamentale impun instanțele naționale să-și motiveze deciziile

(hotărârea Boldea versus România), această obligație nu presupune existența

unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie

examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată

instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele

care au stat la baza pronunțării acesteia.

CtEDO a consemnat în repetate rânduri că, la judecarea cauzei de către

instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se poate limita la preluarea

totală sau parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci trebuie să

analizeze din nou cauza, în fapt și în drept, cu atât mai mult când este în situația

pronunțării unei noi hotărâri, și să răspundă argumentat la criticile invocate de

părți, or doar astfel se demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

examinării acestei cauze penale.

Colegiul ține să evidențieze că, încadrarea juridică a faptei are importanță

atât pentru aplicarea corectă a legii penale, cât și pentru modul de desfășurare

a judecății determinând, nu în ultimul rând, concordanța între conținutul legal

al infracțiunii și conținutul constitutiv al acesteia. Mecanismul de încadrare

juridică a faptei presupune implicit stabilirea textului din legea penală, care

prevede și sancționează fapta socialmente periculoasă ce face obiectul cauzei

penale.

Potrivit prevederilor art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi procesuale obligatorii

menționate supra, nu au fost respectate întocmai la judecarea apelului de către

instanța ierarhic inferioară. În materie penală, o informare precisă și completă

cu privire la acuzațiile aduse unei persoane și, implicit, cu privire la încadrarea

juridică a faptei pe care instanța o poate reține împotriva acesteia, este o

condiție esențială a echității procedurii.

9

Pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul penal lărgit evidențiază

într-un prim aspect faptul, că principala problemă adusă în discuție pe orice

cauză penală se referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății,

în raport cu faptele infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu. Prin

urmare, atunci când unei persoane i se impută săvârșirea unei fapte penale și i

se aduce o acuzație în acest sens, aceasta trebuie să fie bazată pe probe

pertinente, veridice și concludente, care ar dovedi, dincolo de orice îndoială

rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă anume de

inculpat.

Pentru a conchide asupra celor expuse, probatoriul administrat în cauză

urmează a fi apreciat după intima convingere a judecătorului, care trebuie să

se bazeze pe prevederile legii procesual-penale și pe analiza coroborată a

tuturor probelor sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Efectuând o analiză textuală a părții motivate a deciziei instanței de apel

se deduce, că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor ce ar fi clare și

întemeiate legal asupra concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței

contestate de apelant, în raport cu motivele invocate și circumstanțele reale ale

acestei cauze.

Deci, în speță, este necesar ca în mod judicios, cu o argumentare

temeinică și suficientă, să fie rezolvate problemele de drept apărute în cadrul

judecării, cu excluderea contradicțiilor și incertitudinilor existente, având în

vedere că, lipsa unei motivări corespunzătoare dintr-o hotărâre judecătorească

afectează grav echitatea acestei proceduri.

Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în

primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

În conformitate cu prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de apel are obligația de a întreprinde măsuri pozitive la judecarea

apelului, pentru a repara erorile de fapt și de drept comise de prima instanță,

doar atunci când aceste erori au influențat asupra hotărârii în defavoarea

inculpatului.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept

procesuale menționate, Colegiul constată că potrivit rechizitoriului (f.d. 231,

vol. I), Doinei Pleșca i se impută comiterea infracțiunii de proxenetism,

prevăzute la art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal, după indicele calificative:

”îndemnarea și înlesnirea practicării prostituției, cu tragerea de foloase de pe urma

practicării prostituției de către o altă persoană, de mai multe persoane”.

Prin sentință instanței de fond în privința inculpatei s-a reținut

următoarea formă a învinuirii: ”acțiunile lui Pleșca Doina au fost încadrate în

baza art. 220 alin (2) lit. c) Cod penal: „îndemnul sau determinarea la prostituție

ori înlesnirea practicării prostituției, ori tragerea de foloase de pe urma practicării

10

prostituției de către o altă persoană, după semnele calificative: de două sau mai

multe persoane.” Instanța de apel menținând aceiași încadrare juridică a

acțiunilor inculpatei, a repetat eroarea admisă de instanța de fond fără a ține

cont că prin hotărârile pronunțate de fapt inculpatei Pleșca Doina i-a fost

incriminat un calificativ suplimentar a laturii obiective și anume ”determinarea

la prostituție”, calificativ care lipsește în învinuirea înaintată prin Ordonanța de

punere sub învinuire din 25.05.2018 (f.d. 196, vol. I) cât și în acuzarea înaintată

prin rechizitoriul expediat în instanța de judecată. (f.d. 231, vol. I)

În sensul celor indicate mai sus, Colegiul penal lărgit notează că latura

obiectivă a infracțiunii de proxenetism se realizează prin forma unei pluralități

de acțiuni alternative, care constau în îndemnul sau determinarea la prostituție,

ori înlesnirea practicării prostituției, ori tragerea de foloase de pe urma

practicării prostituției de către o altă persoană.

Instanța de recurs menționează că stabilirea corectă și în deplinătate a

circumstanțelor obiective ale comiterii infracțiunii săvârșite este condiția

necesară pentru calificarea justă a faptei. Fiecare infracțiune în parte este

însoțită de multiple circumstanțe, factori. Însă pentru calificarea corectă a faptei

are însemnătate determinarea și consacrarea juridică a corespunderii exacte

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței de

infracțiune prevăzute de norma juridică penală.

Respectiv, instanța de recurs ordinar apreciază critic poziția instanței de

apel în situația în care a reținut nemotivat, un semn suplimentar de manifestare

a laturii obiective a infracțiunii de proxenetism, imputate inculpatei Pleșca

Doina, fără a ține cont de acuzarea înaintată ultimei de organul de urmărire

penală. Or, inculpatei nu i se poate incrimina nimic mai mult decât ceea ce se

conține în actele procedurale de bază prin care se exercită funcția de acuzare în

procesul penal: ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriul, altfel spus,

ceea ce inculpata a aflat pe neașteptate și în legătură cu care nu a fost audiată și

nu a avut posibilitatea de a se apăra până la judecată. La caz, fiind depășite

limitele învinuirii înaintate inculpatei prin rechizitoriu, suplinind învinuirea cu

elemente neincriminate.

În sensul dat, Colegiul lărgit notează că potrivit practicii CEDO acuzatul

trebuie să fie informat în mod corespunzător și pe deplin cu privire la orice

modificare a acuzației, inclusiv modificările care au legătură cu „cauza”

acesteia, și trebuie să dispună de timpul și înlesnirile necesare pentru a

reacționa la aceste modificări și pentru a-și organiza apărarea pe baza oricărei

noi informații sau afirmații. (cauza Mattoccia împotriva Italiei; cauza Bäckström și

Andersson împotriva Suediei)

Informațiile referitoare la acuzațiile aduse, inclusiv încadrarea juridică

care ar putea fi reținută de instanță în materie, trebuie să fie furnizată fie înainte

de proces, în actul de inculpare, fie cel puțin în cursul procesului, prin alte

11

mijloace, precum extinderea formală sau implicită a acuzațiilor. Simpla

menționare a posibilității teoretice ca instanța să ajungă la o concluzie diferită

de cea a parchetului în ceea ce privește încadrarea infracțiunii este, în mod

evident, insuficientă. (cauza I.H. și alții împotriva Austriei)

Suplimentar în contextul dat, Colegiul observă lipsa atât a aprecierii cât

și lipsa poziției instanței de apel referitor la acceptarea unor probe și

respingerea altora.

Colegiul penal lărgit, statuează că potrivit jurisprudenței constante a

CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre

motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal

(Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85). De

asemenea, în hotărârea CtEDO în cauza Helle împotriva Finlandei, 19

decembrie 1997, pct. 60, se reține că noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod

real chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Colegiul notează, că pentru a respecta aceste practici, instanța de apel

urmează să dea răspunsuri argumentate în hotărâre asupra motivelor decisive

invocate de apelanți, prin prisma criticilor invocate de părți, care în viziunea

lor ar putea afecta într-o măsură oarecare legalitatea soluției adoptate la caz.

Din considerentele expuse, se conchide că, în prezenta speță și-au găsit

confirmare temeiurile pentru recurs invocate de către recurenți, ceea ce duce la

casarea totală a deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece această eroare nu

poate fi corectată de instanța de recurs.

nu au judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege,

generând dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, argumentele

invocate în recursul procurorului cu privire la individualizarea incorectă a

pedepsei aplicate inculpatei, pe motivul blândeții ei, cât și argumentele

avocatului cu privire la lipsa elementelor infracțiunii imputate inculpatei,

devin irelevante și neîntemeiate.

Astfel că rejudecând cauza instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să țină seama de împrejurările expuse, care au

servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414

Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate,

să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate și a constatării clare a

faptelor săvârșite și întrunirea elementelor infracțiunilor incriminate, să dea

apreciere probelor prin prisma art. 101 Cod de procedură penală și în

12

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și avocatul

Angela Babără în numele inculpatei, casează total decizia Colegiului Penal al

Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2021, în cauza penală în privința lui Pleșca

Doina xxxxxx și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată este pronunțată la 10 februarie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

13