1ra-224/22 — art. 192/1 alin. 1 CP

1ra-224/22 — art. 192/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-224/22

1-20013742-01-1ra-14022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion și Boico Victor,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Bargan Alexandru în numele inculpatei

Cazac Alexandra, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 23 noiembrie 2021 și sentinței Judecătoriei Criuleni (sediul Central) din

30 iunie 2021, în cauza penală în privința lui

Cazac Alexandra xxxxx, născută la xxxxx,

originară și cu viza de domiciliu în xxxxx,

locuiește în xxxxx.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 31.01.2020 – 30.06.2021;

Instanța de apel: 29.07.2021 – 23.11.2021;

Instanța de recurs: 14.02.2022 – 06.06.2022.

A C O N S T A T A T :

30 iunie 2021, Cazac Alexandra a fost recunoscută vinovată de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale,

echivalentul a 10 000 (zece mii) lei.

Cererea depusă de avocatul Bargan Alexandru în numele inculpatei

privind încetarea procesului penal în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Cererea depusă de procuror privind încasarea din contul inculpatei în

beneficiul statului, cheltuielile de judecată în sumă de 50,76 lei, a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Cazac Alexandra, la data de 31 iulie 2016, aproximativ ora 05:00, urmărind

scopul răpirii mijlocului de transport fără scop de însușire, intenționat,

aflându-se în incinta disco-barului „Iamal” din s. Bălțata, r-nul Criuleni, a

sustras cheile de la automobilul de model „Datsun On-Do”, după care s-a urcat

la volanul automobilului de model „Datsun On-Do”, cu n/î xxxxx, ce-i aparținea

1

lui Spetețchi Denis și era parcat în preajma localului, a pornit motorul și s-a

deplasat spre mun. Chișinău, unde în com. Budești, mun. Chișinău, nu s-a

isprăvit cu conducerea mijlocului de transport și a fost implicată într-un

accident rutier.

Acțiunile lui Cazac Alexandra au fost încadrate în baza art. 1921 alin. (1)

Cod penal, răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire.

cu apel solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Cazac Alexandra să fie achitată de sub învinuirea în baza art. 1921 alin. (1)

Cod penal, din motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea apelului a indicat, că probatoriul administrat de către

acuzatorul de stat și cercetat în ședința de judecată, nu demonstrează

existența laturii obiective a infracțiunii de răpire a mijlocului de transport,

precum și nici a laturii subiective la caz.

Astfel, a invocat că cercetarea la fața locului unde a fost săvârșită

infracțiunea incriminată inculpatei, la data de 31 iulie 2016, s-a efectuat abia

la 31 decembrie 2019, fapt ce rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața

locului.

Prin urmare, a menționat că învinuirea înaintată inculpatei, se combate

prin totalitatea probelor prezentate de apărare, nemijlocit prin declarațiile

părții vătămate date în ședința de judecată care sunt contradictorii și nu

corespund adevărului, precum și prin declarațiile date de către inculpată în

instanța de judecată care coroborează cu probele apărării, în sensul art. 101

Cod de procedură penală.

De asemenea, a susținut că întrucât infracțiunea de răpire a mijlocului

de transport se caracterizează prin intenție directă, consideră necesar să

menționeze că pe parcursul cercetării judecătorești, de către partea apărării, a

fost prezentat un fragment din discuția care a fost purtată prin intermediul

aplicației „Viber”, extrasă din telefonul inculpatei, (care la data de 21 aprilie

2021, în ședința de judecată a fost recunoscută și de Spetețchi Denis, care a

menționat că întradevăr a avut așa discuție cu inculpata Cazac Alexandra),

potrivit căreia, partea vătămată i-a propus să vină din mun. Chișinău în

s. Bălțata, r-nul Criuleni, pentru a-i încredința mijlocul de transport ca aceasta

să se plimbe.

Așadar, a precizat că intenția a fost din partea părții vătămate

Spetețchi Denis și nu a inculpatei Cazac Alexandra, or, aceasta a fost convinsă

de către partea vătămată, iar când a ajuns deja în s. Bălțata, în incinta localului

„Iamal”, aceasta nu a insistat și nu a cerut cheile de la mijlocul de transport.

Mai mult, a indicat apărarea că nu există nici o probă administrată de

către partea acuzării care să demonstreze că Cazac Alexandra ar fi răpit sau

dobândit ilicit posesia acelui mijloc de transport, în contextul în care în ziua de

30 iulie 2016, aproximativ ora 18:00-19:00, Spetețchi Denis a invitat-o pe

Cazac Alexandra să vină în s. Bălțata, confirmând partea vătămată faptul că

urma să-i încredințeze mijlocul de trasport lui Cazac Alexandra pentru ca să se

2

plimbe.

Totodată, a susținut că potrivit declarațiilor martorului

Falenciuc Veaceslav, care a fost audiat la etapa urmăririi penale, însă nu a fost

prezent și nu a dat declarații în cadrul primei instanțe, rezultă că acesta a

plecat de la fața locului, de la barul „Iamal”, mai înainte ca inculpata să plece

cu mijlocul de transport și nu a văzut momentul transmiterii cheilor de la

mijocul de transport.

Consideră partea apărării că de fapt, partea vătămată Spetețchi Denis a

depus plângere în privința lui Cazac Alexandra pentru a se eschiva de la

răspunderea contravențională prevăzută de art. 231 alin. (4)

Cod contravențional, și anume predarea conducerii vehiculului către o

persoană care nu are permis de conducere sau dovada înlocuitoare, cu drept de

circulație, a permisului (cu excepția instruirii, în prezența instructorului), care

este privată de dreptul de a conduce vehicule sau care are permis de conducere

de o categorie necorespunzătoare.

Reieșind din conținutul discuției din aplicația „Viber”, purtată între

Spetețchi Denis și Cazac Alexandra, partea apărării a menționat că ultima l-a

atenționat că nu are permis de conducere și că este servită, însă această

discuție nu a fost supusă aprecierii de către prima instanță, nici în favoarea și

nici în defavoarea inculpatei.

Așadar, a precizat că nemijlocit partea vătămată Spetețchi Denis, la

întrebarea părții apărării de ce a depus plângere pentru faptul răpirii

mijlocului de transport peste mai mult de o lună, ultimul a răspuns că a

așteptat ca Roșcovan Serghei sau Cazac Alexandra să-i achite bani pentru

reparația mașinii care a fost avariată ca urmare a accidentului rutier, iar din

motiv că la un moment dat nu mai reușea să facă legătura, a decis să depună

plângere la poliție cu mult mai târziu, fapt ce confirmă totuși că automobilul

părții vătămate Spetețchi Denis, nu a fost răpit sau luat fără acordul acestuia.

În acest context, partea apărării a conchis că fapta inculpatei

Cazac Alexandra nu întrunește elementele infracțiunii incriminate, în

contextul în care mijlocul de transport ce aparține părții vătămate, i-a fost

încredințat acesteia, fiindu-i înmânate cheile.

23 noiembrie 2021, a fost admis apelul, inclusiv din alte motive, în baza

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, casată parțial sentința, în latura

penală, cu rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

În baza art. 53 lit. g), 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, Cazac Alexandra a fost

liberată de răspundere penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 1921

alin. (1) Cod penal, și în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

a fost încetat procesul penal, deoarece a expirat termenul de prescripție de

tragere la răspundere penală.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței, au fost menținute.

4.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că

prima instanță corect a stabilit fapta inculpatei, conform probelor din dosar,

3

care au fost apreciate just, și a încadrat acțiunile inculpatei Cazac Alexandra în

baza art. 1921 alin. (1) Cod penal, răpirea mijlocului de transport fără scop de

însușire, circumstanțe care au fost constatate din totalitatea de probe

administrate la cauza penală, acestea fiind corect apreciate, cu respectarea

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, instanța de apel a menționat că deși inculpata Cazac Alexandra,

nu și-a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii incriminate, totuși vinovăția

acesteia se dovedește și prin ansamblul de probe administrate în cadrul

urmăririi penale și cercetate în ședința primei instanțe, precum și verificate

prin citire în instanța de apel și anume: declarațiile părții vătămate

Spetețchi Denis (f.d.217-220, vol.I); procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 31 decembrie 2019 (f.d.115-122, vol.I); procesul-verbal de examinare a

documentelor din 20 ianuarie 2020 (f.d.136-137, vol.I); precum și

procesul-verbal de examinare a documentelor din 23 ianuarie 2020 (f.d.143,

vol.I).

În acest context, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatei

Cazac Alexandra în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 1921 alin. (1)

Cod penal, este dovedită în afara oricăror dubii.

De asemenea, analizând totalitatea probelor administrate în coroborare

cu circumstanțele cauzei, instanța de apel a stabilit că inculpata

Cazac Alexandra urmează să fie liberată de răspundere penală în baza

art. 1921 alin. (1) Cod penal, din motiv că a expirat termenul de prescripție de

tragere la răspundere penală prevăzut de art. 53 lit. g) și art. 60 alin. (1) lit. b)

Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că infracțiunea prevăzută de

art. 1921 alin. (1) Cod penal, la momentul săvârșirii faptei – 31 iulie 2016,

prevedea în calitate de pedeapsă, amendă în mărime de la 500 la 1 000

unități convenționale sau închisoare de la 1 până la 3 ani, iar reieșind din

prevederile art. 16 alin. (3) Cod penal, a precizat că infracțiunea de răpire a

mijlocului de transport, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave.

Așadar, reținând prevederile art. 53 lit. g), 60 alin. (1) lit. b) Cod penal,

instanța de apel a constatat că la caz, a intervenit termenul de prescripție de

tragere la răspundere penală a inculpatei în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel reținând și prevederile art. 332 alin. (1), 389

alin. (1), (4) pct. 3), 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a conchis că

inculpata Cazac Alexandra urmează să fie recunoscută vinovată de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal, și liberată de

răspundere penală din motivul expirării termenului de prescripție de tragere

la răspundere penală prevăzut de art. 60 Cod penal, întrucât din momentul

săvârșirii infracțiunii, au trecut mai mult de 5 ani.

împotriva hotărârilor instanțelor de fond, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) și

8) Cod de procedură penală, solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei și

4

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care Cazac Alexandra să fie achitată de sub învinuirea înaintată, din motiv

că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

În argumentarea recursului partea apărării invocă că în speță, se atestă

o situație de folosire neautorizată a mijlocului de transport, fapt ce poate duce

la provocarea accidentelor, vătămarea gravă a integrității corporale sau a

sănătății ori decesul persoanei, precum și daune materiale.

Astfel, menționează că răpirea mijlocului de transport presupune

dobândirea ilegală a mijlocului de transport și deplasarea acestuia de la locul

lui, folosirea lui în interese personale, pe parcursul unui anumit interval de

timp. Infracțiunea este una formală și se consideră consumată din momentul

începutului deplasării mijlocului de transport. Latura subiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal, se caracterizează prin intenție

directă.

Prin urmare, precizează partea apărării că probatoriul administrat de

către acuzatorul de stat și cercetat în ședința de judecată, nu demonstrează

existența laturii obiective a infracțiunii de răpire a mijlocului de transport,

precum și nici existența laturii subiective.

Susține că învinuirea înaintată inculpatei, se combate prin totalitatea

probelor prezentate de apărare, nemijlocit prin declarațiile părții vătămate

date în ședința de judecată care sunt contradictorii și nu corespund

adevărului, precum și prin declarațiile date de către inculpată în instanța de

judecată care coroborează cu probele apărării, în sensul art. 101 Cod de

procedură penală.

De asemenea, invocă că întrucât infracțiunea de răpire a mijlocului de

transport se caracterizează prin intenție directă, consideră necesar să

menționeze că pe parcursul cercetării judecătorești, de către partea apărării, a

fost prezentat un fragment din discuția care a fost purtată prin intermediul

aplicației „Viber”, extrasă din telefonul inculpatei, (care la data de 21 aprilie

2021, în ședința de judecată a fost recunoscută și de Spetețchi Denis, care a

menționat că întradevăr a avut așa discuție cu inculpata Cazac Alexandra),

potrivit căreia, partea vătămată i-a propus să vină din mun. Chișinău în

s. Bălțata, r-nul Criuleni, pentru a-i încredința mijlocul de transport ca aceasta

să se plimbe.

Astfel, precizează că intenția a fost din partea părții vătămate

Spetețchi Denis și nu a inculpatei Cazac Alexandra, or, aceasta a fost convinsă

de către partea vătămată, iar când a ajuns deja în s. Bălțata, în incinta localului

„Iamal”, aceasta nu a insistat și nu a cerut cheile de la mijlocul de transport.

Mai mult, indică apărarea că nu există nici o probă administrată de către

partea acuzării care să demonstreze că Cazac Alexandra ar fi răpit sau

dobândit ilicit posesia acelui mijloc de transport, în contextul în care în ziua de

30 iulie 2016, aproximativ ora 18:00-19:00, Spetețchi Denis a invitat-o pe

Cazac Alexandra să vină în s. Bălțata, confirmând partea vătămată faptul că

urma să-i încredințeze mijlocul de trasport lui Cazac Alexandra pentru ca să se

plimbe.

5

Or, unicul martor Falenciuc Veaceslav, care a fost audiat la etapa

urmăririi penale, însă nu a fost prezent și nu a dat declarații în cadrul primei

instanțe, a declarat că a plecat de la fața locului, de la barul „Iamal”, mai

înainte ca inculpata să plece cu mijlocul de transport și nu a văzut momentul

transmiterii cheilor de la mijocul de transport.

Consideră partea apărării că de fapt, partea vătămată Spetețchi Denis a

depus plângere în privința lui Cazac Alexandra pentru a se eschiva de la

răspunderea contravențională prevăzută de art. 231 alin. (4)

Cod contravențional, și anume predarea conducerii vehiculului către o

persoană care nu are permis de conducere sau dovada înlocuitoare, cu drept de

circulație, a permisului (cu excepția instruirii, în prezența instructorului), care

este privată de dreptul de a conduce vehicule sau care are permis de conducere

de o categorie necorespunzătoare.

Reieșind din conținutul discuției din aplicația „Viber”, purtată între

Spetețchi Denis și Cazac Alexandra, partea apărării precizează că ultima l-a

atenționat că nu are permis de conducere și că este servită, însă această

discuție nu a fost supusă aprecierii de către instanța de judecată, nici în

favoarea și nici în defavoarea inculpatei.

Așadar, menționează că nemijlocit partea vătămată Spetețchi Denis, la

întrebarea părții apărării de ce a depus plângere pentru faptul răpirii

mijlocului de transport peste mai mult de o lună, ultimul a răspuns că a

așteptat ca Roșcovan Serghei sau Cazac Alexandra să-i achite bani pentru

reparația mașinii care a fost avariată ca urmare a accidentului rutier, iar din

motiv că la un moment dat nu mai reușea să facă legătura, a decis să depună

plângere la poliție cu mult mai târziu, fapt ce confirmă totuși că automobilul

părții vătămate Spetețchi Denis, nu a fost răpit sau luat fără acordul acestuia.

În acest context, partea apărării conchide că fapta inculpatei

Cazac Alexandra nu întrunește elementele infracțiunii incriminate, întrucât

mijlocul de transport ce aparține părții vătămate, i-a fost încredințat acesteia,

fiindu-i înmânate cheile.

Mai mult, evidențiază apărarea că instanța de apel nu a dat răspuns la

nici un argument invocat în apel, astfel ignorând instanța prevederile art. 8

Cod de procedură penală. Or, toate dubiile și concluziile privind probarea

vinovăției lui Cazac Alexandra nu au fost înlăturate, iar decizia instanței de

apel se bazează pe presupuneri care nu au fost interpretate în favoarea

inculpatei, însă a părții vătămate și a părții acuzării.

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În opinia procurorului, la examinarea apelului, instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent și că decizia

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din

considerentele ce succed.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

6

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea

atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din materialele cauzei, apărarea invocă drept

temeiuri pentru casarea deciziei contestate prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, în cazurile când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, precum și 8) când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Examinând argumentele recursului prin prisma temeiurilor de casare

invocate, Colegiul penal lărgit constată că acestea și-au găsit confirmare în

speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

din următoarele considerente.

După cum rezultă din materialele dosarului, potrivit rechizitoriului

Cazac Alexandra a fost învinuită de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 1921 alin. (1) Cod penal – răpirea mijlocului de transport fără scop de

însușire.

Prima instanță, ajungând la concluzia că vinovăția inculpatei

Cazac Alexandra în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1)

Cod penal, este dovedită, a recunoscut-o vinovată de comiterea acesteia,

stabilindu-i o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500

unități convenționale, echivalentul a 10 000 lei.

La rândul său, fiind învestită cu judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța de apel concluzionând că prima instanță corect a stabilit fapta

incriminată inculpatei și că acțiunile acesteia just au fost încadrate în baza

art. 1921 alin. (1) Cod penal, a admis apelul declarat de partea apărării, din

alte motive, inclusiv în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, casând

parțial sentința, în latura penală, pronunțând o nouă hotărâre în această parte

prin care Cazac Alexandra, în baza art. 53 lit. g), 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, a

fost liberată de răspundere penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 1921

alin. (1) Cod penal, și în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

a fost încetat procesul penal, deoarece a expirat termenul de prescripție de

tragere la răspundere penală. În rest, celelalte dispoziții ale sentinței, fiind

menținute.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar

7

probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată

urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în

vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca

o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în ordine de

apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează, că instanța de apel, fiind

învestită cu atribuții de judecare a cauzei conform normelor stabilite pentru

prima instanță, urma să analizeze toate aspectele învinuirii înaintate, în baza

probelor administrate în speță.

Cu referire la sentința primei instanțe, Colegiul penal lărgit precizează

că aceasta a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 384 alin. (3), 385

alin. (1), pct. 1)-4), 394 alin. (1), pct. 1), 2), 4), 5) Cod de procedură penală,

conform cărora sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată

și motivată. La adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează

chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul,

dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă

inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Partea descriptivă a

sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei,

forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe

care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care

instanța a respins alte probe, în cazul când o parte a acuzației este considerată

neîntemeiată - temeiurile pentru aceasta.

Potrivit practicii judiciare, una din condițiile adoptării unei sentințe

legale este corespunderea părții descriptive a ei cu circumstanțele constatate

8

în ședința de judecată. La întocmirea ei, instanța trebuie să îndeplinească

cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate chestiunile

prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală, în aceeași consecutivitate.

Recunoscându-l vinovat pe inculpat de săvârșirea infracțiunii după

semnele ce urmează a fi apreciate, instanța este obligată ca, în partea

descriptivă a sentinței, să precizeze circumstanțele ce au servit ca motiv de a

concluziona prezența unuia sau mai multor astfel de indici de calificare.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că deși în sentință, prima instanță a

enunțat concluzia că vina vinovăția inculpatei Cazac Alexandra, în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal – răpirea mijlocului de

transport fără scop de însușire, a fost dovedită, aceasta nu a indicat motivele ce

au servit ca temei de a concluziona astfel, în sentință lipsind analiza probelor,

precum și temeinicia concluziilor instanței despre faptul dacă învinuirea și-a

găsit confirmare.

În acest sens, Colegiul penal lărgit constată că prima instanță nu s-a

expus și nu a analizat prin prisma semnelor calificative a infracțiunii

prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal, și în coroborare cu probatoriul

administrat la materialele cauzei penale, dacă prin acțiunile inculpatei

Cazac Alexandra a fost săvârșită infracțiunea de răpirea mijlocului de

transport fără scop de însușire, aceasta limitându-se doar a concluziona că

„......reieșind din totalitatea probelor administrate, instanța de judecată conchide

că învinuirea înaintată inculpatei Cazac Alexandra, în baza art. 1921 alin. (1)

Cod penal, integral și incontestabil și-a găsit confirmare în ședința de judecată”.

Or, în motivarea sentinței primei instanțe lipsește constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșită de inculpată

și semnele componenței de infracțiune prevăzute la art. 1921 alin. (1)

Cod penal.

În continuare, instanța de recurs constată, că deși apărarea în cererea de

apel a evidențiat aspectele care nu au fost pe deplin elucidate de către prima

instanță, și care în opinia acestuia demonstrează nevinovăția lui

Cazac Alexandra în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1)

Cod penal, instanța de apel a trecut cu vederea motivele invocate, lăsându-le

fără soluționare și totodată limitându-se la enumerarea probelor fără a

desfășura analiza acestora cu indicarea motivelor din care considerente ele

urmează a fi reapreciate, admise ori respinse ca probe, concluzionând printr-o

frază generală că „...prima instanță a stabilit corect fapta incriminată inculpatei

Cazac Alexandra, în corespundere cu probele administrate, încadrând just

acțiunile acesteia în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal, iar vinovăția lui

Cazac Alexandra, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1)

Cod penal, este dovedită în afara oricăror dubii”.

Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel, deși a avut competența

de a studia în ansamblu problema vinovăției inculpatei, aceasta nu s-a expus

asupra acestei probleme și nu a pătruns în esența circumstanțelor de fapt și

de drept ale cauzei, efectuând în mod superficial o apreciere a probelor.

La acest segment, Colegiul penal lărgit, reținând prevederile art. 100

9

alin. (4), 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, remarcă faptul că,

verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea

veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor

administrate, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență

a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din

care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor

procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză

logică a conținutului probei, a coroborării lor. Într-o hotărâre este necesar nu

numai de a enumera probele, dar și de a expune esența acestora și legătura lor

cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță

pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse.

Ținând cont de motivele expuse în cererea de apel, Colegiul penal lărgit

constată că argumentele părții apărării potrivit cărora: „...probatoriul

administrat de către acuzatorul de stat și cercetat în ședința de judecată, nu

demonstrează existența laturii obiective și laturii subiective a infracțiunii de

răpire a mijlocului de transport”, precum și că „…cercetarea la fața locului unde

a fost săvârșită infracțiunea la data de 31 iulie 2016, s-a efectuat abia la

31 decembrie 2019, fapt ce rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața

locului”, nu și-au găsit răspuns în decizia instanței de apel.

De asemenea, de către instanța de apel au fost lăsate fără apreciere și

argumentele apărării cu referire la faptul că „…intenția a fost din partea părții

vătămate Spetețchi Denis, deoarece potrivit discuției purtate prin aplicația

„Viber” între partea vătămată și inculpată, rezultă că Spetețchi Denis i-a propus

lui Cazac Alexandra să vină din mun. Chișinău în s. Bălțata, r-nul Criuleni,

pentru a-i încredința mijlocul de transport ca aceasta să se plimbe”.

Mai mult, instanța de apel nu s-a expus nici asupra argumentelor din

apel potrivit cărora partea apărării a susținut că la materialele cauzei nu

există nici o probă administrată de către partea acuzării care să demonstreze

că Cazac Alexandra ar fi răpit mijlocul de transport, or, unicul martor

Falenciuc Veaceslav, care a fost audiat la etapa urmăririi penale, însă nu a fost

prezent și nu a dat declarații în cadrul instanței de judecată, a comunicat că a

plecat de la barul „Iamal”, mai devreme ca inculpata să plece cu mijlocul de

transport și nu a văzut momentul transmiterii cheilor de la mijlocul de

transport.

În astfel de circumstanțe, Colegiul penal lărgit conchide, că motivele din

apel trebuie examinate printr-o analiză obiectivă, completă și sub toate

aspectele de fapt și de drept, coroborându-le cu întreg materialul probator al

cauzei.

Temeiurile expuse în pct. 3 din prezenta decizie, de fapt, sunt fondul

apelului și neexpunerea asupra acestora reprezintă neexaminarea fondului

apelului de către instanța de apel.

10

Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază ca un

viciu de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal

de a casa decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel.

De asemenea, Colegiul penal lărgit amintește, că potrivit jurisprudenței

constante a Curții Europene a drepturilor omului, în primul rând, rolul

instanțelor judecătorești naționale este să decidă asupra admisibilității

probelor, precum și asupra relevanței și ponderii acestora pentru

pronunțarea deciziei judecătorești.

Rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost

auzite.

O decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și

posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs.

Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control

public al administrării justiției.

Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a

aduce argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a

arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost

acceptate sau respinse (§ 30, 31 cauza Fomin vs Republica Moldova, decizia din

11 octombrie 2011).

Totodată, analizând argumentele care au servit temei pentru

pronunțarea soluției de încetare a procesului penal în privința lui

Cazac Alexandra de către instanța de apel, Colegiul penal lărgit conchide că

hotărârea judecătorească contestată cu recurs ordinar nu conține motive

legale pe care se întemeiază soluția, iar soluția este una contradictorie.

În susținerea acestei concluzii instanța de recurs reține, că instanța de

apel și-a fundamentat soluția pronunțată pe prevederile art. 391 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora sentința de încetare a

procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Drept circumstanțe care exclud sau condiționează tragerea la

răspundere penală în privința lui Cazac Alexandra, de către instanța de apel au

fost invocate prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal cu privire la

intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Pornind de la prevederile art. 285 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, se va reține, că încetarea urmăririi penale este actul de liberare a

persoanei de răspunderea penală și de finisare a acțiunilor procedurale, în

cazul în care pe temei de nereabilitare legea împiedică continuarea acesteia.

Încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei,

prevăzute la art. 275 pct. 4)–9) din prezentul cod.

În acest context instanța de recurs ține să accentueze, că potrivit

prevederilor art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în

art. 275 pct. 5)–9), 285 alin. (2), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60

din Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în

cauza respectivă.

11

Din alineatul (5) al aceleiași norme rezultă, că în cazul prevăzut la

art. 275 pct. 4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul

inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit.

Conform art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu

poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în

cazurile în care a intervenit termenul de prescripție sau amnistia.

Totodată, potrivit prevederilor art. 53 lit. g) Cod penal, persoana care a

săvârșit o faptă ce conține semnele componenței de infracțiune poate fi

liberată de răspundere penală de către procuror în cadrul urmăririi penale și

de către instanța de judecată la judecarea cauzei în cazul prescripției de

tragere la răspundere penală.

Colegiul penal lărgit remarcă faptul, că expirarea termenului de

prescripție constituie un temei de liberare de răspundere penală, dar este un

temei de nereabilitare.

Astfel, potrivit prevederilor art. 285 alin. (7) Cod de procedură penală,

încetarea urmăririi penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot

avea loc contrar voinței acesteia ori a reprezentantului legal, inclusiv în cazul

cererii de reabilitare a persoanei decedate. În acest caz, urmărirea penală

continuă.

Având în vedere prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

lărgit constată că soluția instanței de apel cu privire la încetarea procesului

penal în privința lui Cazac Alexandra din motivul intervenirii termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală, este greșită și nu poate fi

menținută, deoarece aceasta contravine prevederilor legale enunțate mai sus.

Aici urmează a se accentua că fiind audiată în prima instanță, precum și

în instanța de apel, inculpata Cazac Alexandra a pledat nevinovată.

Reieșind din circumstanțele evidențiate, Colegiul penal lărgit conchide

că instanța de apel în mod pripit a pronunțat soluția privind încetarea

procesului penal în privința lui Cazac Alexandra din motivul intervenirii

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, fără a consulta

opinia inculpatei în privința acordului la încetarea procesului, în contextul în

care ultima nu și-a recunoscut vinovăția pe marginea învinuirii înaintate, iar

această poziție contravine din start prevederilor art. 332 alin. (5) Cod de

procedură penală.

Pe de altă parte, instanța de recurs atestă că instanța de apel în

motivarea deciziei adoptate a prezentat motive care i-au fundamentat

convingerea în privința vinovăției inculpatei Cazac Alexandra în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal.

Însă sub acest aspect, Colegiul penal lărgit evidențiază, că în cazul în

care instanța de apel a ajuns cu certitudine la concluzia cu privire la vinovăția

inculpatei, atunci aceasta urma să țină cont și de prevederile art. 389 alin. (4)

pct. 3) și alin. (6) Cod de procedură penală, potrivit căror sentința de

condamnare se adoptă fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere

penală în cazurile prevăzute în art. 57 și 58 din Codul penal, cu liberarea de

pedeapsă în cazul prevăzut în art. 93 din Codul penal sau al expirării

12

termenului de prescripție. La adoptarea sentinței de condamnare cu liberarea

de pedeapsă sau, după caz, sentinței de condamnare fără stabilirea pedepsei,

instanța argumentează în baza căror temeiuri, prevăzute de Codul penal,

adoptă sentința dată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, în prezenta

speță și-au găsit confirmare temeiurile pentru recurs invocate de recurent,

ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea remiterii

cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată,

deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesuale penale asupra tuturor motivelor

invocate în cererea de apel, să verifice și să aprecieze minuțios probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii,

să dea apreciere cuvenită fiecărei probe examinate și toate în ansamblu, să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpaților și să

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica

relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Bargan Alexandru în

numele inculpatei Cazac Alexandra, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Cazac Alexandra xxxxx și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 05 august 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

Boico Victor

13