1ra-946/2018 — art.264 alin. 1 CP

1ra-946/2018 — art.264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-946/2018

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

29 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Cobzac Elena, Țurcan Anatolie, Timofti Vladimir și Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu și de către avocatul Luca

Alexandru în numele inculpatei Nicuța Svetlana, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017, în cauza penală

privind-o pe

Nicuța Svetlana Xxxxx, născută la xxxxx,

originară și domiciliată în mun. Xxxxx, str. Xxxxx nr. xxx, ap.

nr. xxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Nicuța Svetlana a fost

eliberată de răspundere penală în temeiul art.264 alin. (1) Cod penal și cu aplicarea

prevederilor art.55 Cod penal a fost atrasă la răspundere contravențională,

aplicându-i-se o amendă în mărime de 150 (o sută cincizeci) unități convenționale,

7500 lei.

S-a încasat din contul lui Nicuța Svetlana cheltuielile suportate pentru efectuarea

expertizei în mărime de 191 lei.

06 februarie 2017, aproximativ la ora 18:40 min., aflându-se la volanul automobilul

de model „Xxxxx” cu numere de înmatriculare xxxxx, se deplasa în mun. Chișinău

pe str. Ismail din direcția str. Ion Inculeț spre str.Mihail Kogălniceanu. În timpul

deplasării ajungând la trecerea nedirijată pentru pietoni, semnalizată prin marcajul

1

rutier 1.14.1, anexa nr.4 din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr.357 din 13.05.2009, anexa nr.l, (în continuare R.C.R.) și zona de

acțiune indicatoarelor rutier nr. 5.50.1 și 5.50.2, anexa nr.3 din R.C.R., amplasată.

în apropierea imobilului nr. 1 de pe str. Ismail, mun. Chișinău, conducătorul auto

Nicuța Svetlana, n-a ținut permanent seama de împrejurări, n-a apreciat corect

situația reală pe drum, în care se află autoturismul în momentul respectiv, încâlcind

cerințele art. 45 alin. (1) și (2) din R.C.R., care prevede că „1) conducătorul trebuie

să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent

seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și

reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; d) situația rutieră, în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole

care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului; 2) În cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului” și

prevederile art. 11 din R.C.R., conform cărora „Conducătorul de vehicul înainte de

plecare și în timpul deplasării este obligat: f) să cedeze trecerea pietonilor la trecerile

pentru pietoni cu circulația nedirijată”, nu a redus viteza ca să poată opri la apariția

obstacolului de față, nu a ținut cont de situația rutieră, nu a manifestat prudența

sporită și ca urmare a acestor acțiuni neglijente a comis tamponarea pietonului

Boldișor Victoria, a.n.1963, care traversa carosabilul str. Ismail din stânga spre

dreapta relativ deplasării automobilului în cauza, la trecerea pentru pietoni cu

circulație nedirijată.

În rezultatul accidentului de circulație, pietonului Boldișor Victoria i-au fost

cauzate vătămări corporale medii în formă de fractura coastei IV pe stânga pe linia

axiliară anterioară cu deplasare, fractura maleolei cu deplasare pe dreapta, hematom

epicraniu frontal pe stânga, echimoză la nivelul hemitoracelui stâng, confirmat prin

raportul de expertiză medico - legală nr. 594/D din 23.03.2017.

Acțiunile lui Nicuța Svetlana au fost încadrate de către prima instanță conform

prevederilor art. 264 alin. (1) Cod penal - adică încălcarea regulilor de securitate a

circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale.

Chișinău (oficiul Principal) Arsenii Lucia, prin care a solicitat casarea sentinței

Judecătoriei Chișinău, Sediul Centru din 24.08.2017 din motivele invocate.

Pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Nicuța Svetlana să fie recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de amendă în

mărime de 500 unități convenționale, iar în temeiul prevederilor art. 65 alin.(3) Cod

penal a-i stabili o pedeapsă complementară sub formă de privare a dreptului de a

2

conduce mijlocul de transport pe un termen de 1 an și încasarea din contul inculpatei

Nicuța Svetlana, în beneficiul statului, suma de 191 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

suportate pentru efectuarea expertizei medico-legale în privința părții vătămate

Boldișor Victoria.

2017, apelul declarat de procurorul în Procuratura municipiului Chișinău (oficiul

Principal) Arsenii Lucia, a fost admis, casată sentința contestată total, și pronunțată

o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru primă instanță:

Nicuța Svetlana a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de articolul 264 alin. (1) Cod penal și, prin aplicarea prevederilor articolului 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, s-a pedepsit cu amendă în mărime de 480 (patru

sute optzeci) unități convenționale, ce echivalează cu 24 000 (douăzeci și patru mii)

lei.

audiată, a susținut declarațiile prezentate în primă instanță și a reconfirmat cererea

prin care a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, recunoscând săvârșirea faptei indicate în rechizitoriu. În ședința de

judecată în apel au fost cercetate probele administrate în faza de urmărire penală:

- declarațiile părții vătămate Boldișor Victoria;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 06 februarie 2017, schița

accidentului rutier și fototabel se atestă tamponarea pietonului a avut loc în zona de

acțiune indicatoarelor rutier nr. 5.50.1 și 5.50.2 Anexa nr. 3 al Regulamentului

Circulației Rutiere (f. d. 12-16);

- raportul de expertiză medico - legală nr. 594/D din 23 martie 2017 din care

rezultă, că lui Boldișor Victoria i-au fost cauzate vătămări corporale medii în formă

de fractura coastei IV pe stînga pe linia axiliară anterioară cu deplasare, fractura

maleolei cu deplasare pe dreapta, hematom epicraniu frontal pe stânga, echimoză la

nivelul hemitoracelui stâng (f. d. 40-42).

În viziunea instanței de apel din probele administrate în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor rezultă săvârșirea infracțiunii de către inculpată și că există

suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea pedepsei penale.

Instanța de apel a menționat că referitor la vinovăția inculpatei în săvârșirea

faptei criminale constatate, prin determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței

infracțiunii prevăzute de norma penală specială, fapta reținută în sarcina inculpatei

este calificată în baza articolului 264 alin. (1) Cod penal, adică : încălcarea regulilor

de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale.

Soluționând chestiunea cu privire la pedeapsa penală, instanța de apel a luat în

considerație prevederile art. 7, 61 și 75 Cod penal și cele din articolul 3641 alin. (8)

3

Cod de procedură penală.

Instanța de apel a conchis că inculpata nu dispune de antecedente penale, a

recunoscut integral vina, a reparat prejudiciul material produs prin infracțiune, în

speță nu s-au constatat circumstanțe agravante.

În atare situație, s-a considerat rezonabil și oportun de aplicat inculpatei

pedeapsa prevăzută la sancțiunea articolului 264 alin. (1) Cod penal - amendă, fiind

aplicabile prevederile articolului 64 alin. (31) Cod penal.

Pedeapsa complimentară - privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport

- nu se aplică, dat fiind că sancțiunea articolului 264 alin. (1) Cod penal n-o prevede

în cazul în care se aplică amendă.

La fel, instanța de apel a relatat că este nefondat motivul invocat în apel cu privire

la aplicarea față de inculpată a pedepsei complementare - privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, or, pedeapsa cu amendă prevăzută de sancțiunea

articolului 261 alin. (1) Cod penal, solicitată de apelant, nu prevede pedepse

complementare; totodată, dreptul de a conduce mijloace de transport nu reprezintă o

funcție sau o activitate, în sensul articolului 65 alin. (3) Cod penal.

Analizând conținutul sentinței, instanța de apel a conchis că nu conține

temeiurile de drept, precum și motivele care au dus la liberarea de răspundere penală

cu tragerea la răspundere contravențională a inculpatei.

În speță nu sunt întrunite condițiile privind aplicarea prevederilor articolului 55

Cod penal, dat fiind că nu este motivată concluzia potrivit căreia inculpata a fost

liberată de răspunderea penală cu tragerea la răspundere contravențională.

Conform rechizitoriului circumstanțe care înlătură caracterul penal al faptei

prevăzute la articolul 35 Cod penal și circumstanțe care liberează de răspundere

penală prevăzute la articolul 53 Cod penal în cadrul urmăririi penale pentru învinuita

Nicuța Svetlana nu s-au stabilit.

Instanța de apel a menționat că în cuprinsul sentinței lipsesc date privind

stabilirea circumstanțelor, care justifică liberarea de răspundere penală a inculpatei.

Pe această linie de considerente, sunt neîntemeiate concluziile primei instanțe,

puse la baza soluției privind încetarea procesului penal cu liberarea de răspundere

penală și tragerea la răspundere contravențională a inculpatei, motiv pentru care

sentința este lovită de nulitate absolută.

Cu privire la motivul invocat în apel, ce vizează soluția privind încasarea de la

inculpată a sumei de 191 lei cu titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea

expertizei medico-legale, s-a considerat ca fiind nefondat din următoarele

considerente:

Cheltuielile judiciare invocate de procuror reprezintă plata din bugetul de stat

pentru efectuarea expertizei medico-legale nr. 594/D din 23 martie 2017 în prezenta

cauză (f. d. 40-42).

Conform articolului 143 alin. (1) Cod de procedură penală expertiza medico-

4

legală se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate și

a caracterului vătămărilor integrității corporale, iar conform alin. (2) din același

articol, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face

din contul mijloacelor bugetului de stat.

În atare situație, este corectă soluția judiciară cu privire la încasarea cheltuielilor

judiciare legate de efectuarea expertizei medico-legale.

6.1. procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, în termen

la data de 22 februarie 2018, prin care indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin.

(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei atacate, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, de către un alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise, cînd

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, decizie care de

fapt este criticată de către procuror în partea ce ține de aplicarea pedepsei

individualizate contrar prevederilor legale și neîncasarea cheltuielilor de judecată;

- contrar prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, instanța

de apel la motivarea deciziei a reținut că „în ceea ce ține aplicarea pedepsei, instanța

consideră că nu este rațională stabilirea pedepsei închisorii către inculpat și va

dispune aplicarea in privința inculpatului a pedepsei penale sub formă de amendă

în limitele sancțiunii legii”;

- la cazul din speță se reține că deși inculpata a acceptat opțiunea, ca cauza penală

să fie examinată în procedură simplificată, iar în condițiile art. 3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, aceasta urma să beneficieze de o reducere a limitelor de pedeapsă,

totuși limita minimă de pedeapsă stabilită inculpatei, nu putea fi mai mică decât

limita generală de 500 unități convenționale de amendă, raportată la art. 64 alin. (3)

Cod penal, potrivit modificărilor operate în Codul penal prin Legea nr. 207 din

29.07.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 369-378/751 din 28.10.2016, în

vigoare la 07.11.2016, prin care textul de la 150 a fost substituit cu textul de la 500;

- aceste modificări se extind asupra situației inculpatei atât timp cât potrivit

actului de învinuire, infracțiunea imputată lui Nicuța Svetlana, a fost comisă la

06.02.2017;

- recurentul constată că decizia adoptată în prezenta cauză penală, la motivarea

stabilirii pedepsei contravine prevederile art. 394 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură

penală, deoarece ea nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei mai ușoare și este

contrară prevederilor legale;

- astfel, instanța de apel verificând cauza sub aspectul legalității pedepsei

penale, urma să aprecieze just, dacă aceasta a fost aplicată în raport nu numai cu

toate prevederile ce reglementează pedeapsa penală, individualizarea acesteia, însă

5

și cu sancțiunea normelor penale, care urma a fi aplicată just reieșind din

modificările operate, prin Legea nr. 207 din 29.07.2016;

- instanța de apel, la aplicarea pedepsei nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 65, 75 Cod penal;

- în opinia părții acuzării, aplicarea unei pedepse fără privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, pedeapsă aplicată inculpatei este o pedeapsă prea

blândă;

- recurentul a menționat că în cazul dat este oportun și necesar aplicarea pedepsei

penale principale cu închisoarea cât și complementare sub formă de privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport în vederea prevenirii comiterii unei

recidive din partea inculpatei;

- mai mult, decizia instanței de apel este pasibilă de a fi casată sub aspectul

blândeții pedepsei aplicate deoarece în cauză nu sunt prezente circumstanțe

excepționale, inculpata nu a conștientizat consecințele încălcării legii și în atare

împrejurări, prin aplicarea pedepsei sub formă de închisoare fără privarea de drepturi

nu se va atinge scopul pedepsei penale;

- în procesul urmăririi penale, pentru constatarea, clarificarea și evaluarea

circumstanțelor ce aveau importanță probatorie pentru cauza penală au fost suportate

cheltuieli în mărime de 191 lei din contul statului pentru expertiza medico-legală.

Astfel, instanța de fond și apel în cadrul examinării cauzei și emiterii hotărârilor nu

au luat în considerație faptul, că în cadrul cauzei penale de către stat au fost suportate

cheltuielile indicate în Raportul de expertiză medico-legală, în sumă de 191 lei, sumă

ce urma a fi încasată de la inculpată în beneficiul statului, conform prevederilor art.

art. 227 - 229 Cod de procedură penală, iar instanța, contrar prevederilor art. art. 385

alin. (1) pct. 14), 397 pct. 5) Cod de procedură penală, nu a dispus acest fapt;

- prin urmare, se constată că soluția instanței referitor la neîncasarea cheltuielilor

de judecată contravine normelor procesual penale în vigoare.

6.2. avocatul Luca Alexandru în numele inculpatei Nicuța Svetlana, în termen la

data de 14 februarie 2018, prin care indicînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și prevederile art. 6 CEDO, a solicitat casarea

deciziei atacate, cu menținerea sentinței primei instanțe prin care inculpata a fost

liberată de răspundere penală, cu atragerea la răspundere contravențională.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- decizia nu conține motivele pe care se bazează soluția;

- casînd soluția adoptată de către prima instanță, instanța de apel a ezitat să

motiveze prin ce propriile concluzii contravin soluției primei instanțe și de ce

instanța de apel a considerat ilegală soluția primei instanțe. În partea descriptivă a

deciziei, instanța de apel, s-a limitat numai la constatarea vinovăției inculpatei

Nicuța Sv., care dealtfel a fost constatată și de prima instanță și nici n-a fost

contestată de inculpată. Însă instanța de apel, a omis să se expună pe marginea

6

aplicării față de Nicuța Sv. a prevederilor art.55 Cod penal, deși anume aplicarea

acestei norme a servit drept obiect al apelului acuzatorului de stat. O asemenea

motivare referitor la aplicabilitatea, sau neaplicabilitatea prevederilor art.55 Cod

penal, față de fapta și personalitatea inculpatei în decizia recurată nu se regăsește,

fapt ce denotă că instanța de apel, la judecarea cauzei nici n-a examinat posibilitatea

aplicării față de inculpata Nicuța Sv., a prevederilor art.55 Cod penal, deși aceste

prevederi au fost absolut legal aplicate de prima instanță;

- situația din speță, se încadrează perfect în prevederile art. 55 Cod penal, or

Nicuța Sv. pentru prima dată a săvîrșit o infracțiune neintenționată ce este calificată

ca mai puțin gravă, a recunoscut vina, și a recuperat integral prejudiciul cauzat, iar

personalitatea acesteia nu prezintă un pericol social;

- în asemenea context, atestăm la o lipsă de motivare a Deciziei Curții de Apel

Chișinău din 12.12.2017, fapt ce se încadrează în temeiurile stipulate de prevederile

art. 427 alin. (l) pct.6) Cod de procedură penală;

- în circumstanțele enunțate în prezentul recurs, se evidențiază și lipsa de

motivare a deciziei instanței de apel. Or, o hotărâre motivată, în sensul jurisprudenței

CEDO, trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților în raport cu analiza

probatoriului administrat în cauză. Motivarea hotărârii judecătorești trebuie realizată

într-o coerentă, întrucât, pe de o parte, este indispensabil exercitat de jurisdicția

pentru controlul ierarhic superioară, iar pe de altă parte, constituie, pentru părțile

litigante, o garanție impotriva arbitrariului, furnizându-le dovada că cererile și

mijloacele lor de apărare au fost analizate riguros;

- recurentul menționează că au fost încălcate prevederile art. 6 din CEDO –

dreptul la un proces echitabil, făcînd referire la cauzele CEDO: Suominen vs

Finlanda din 01.07.2003, Bulut vs Austria din 22.02.1996, parag.47; Niderost-Huber

vs Elveția din 18.02.1997, parag. 23; Kress vs Franța din 07.06.2001, parag. 72.

6.3. Pe marginea recursului declarat de procuror, avocatul Luca Alexandru în

numele inculpatei Nicuța Svetlana a depus referință prin care a solicitat respingerea

ca inadmisibil a recursului ordinar al procurorului, deoarece recursul nu corespunde

exigențelor stipulate de prevederile art. 427, 430 Cod de procedură penală.

numele inculpatei Nicuța Svetlana :

Judecînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit

consideră că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele motive:

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil.

În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

7

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recurs ordinar în termen.

Drept temeiuri pentru recursul declarat au fost invocate prevederile art.427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectul că decizia nu conține motivele

pe care se bazează soluția și prevederile art.6 CEDO, potrivit căruia s-a încălcat

dreptul la un proces echitabil - temeiuri care nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului ordinar declarat.

Referitor la temeiul pentru recurs prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit menționează că acest temei nu și-a găsit

confirmare la judecarea recursului ordinar declarat, specificînd în acest sens

următoarele.

Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel a stabilit toate circumstanțele

de fapt și aspectele de drept, întemeiat a concluzionat că soluția primei instanțe

privind încetarea procesului penal cu liberarea de răspundere penală și tragerea la

răspundere contravențională a inculpatei, este nefondată, iar corectarea acesteia nu

este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

Se reține că vinovăția inculpatei nu se contestă, cauza fiind examinată conform

prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, acțiunile lui Nicuța Svetlana fiind

încadrate în baza art.264 alin.(1) Cod penal, careva erori de drept la acest capitol nu

se contată în speța dată.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit raportînd temeiurile invocate de recurent în

recurs cu textul deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de către

instanța de apel n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent,

care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

în partea criticată de avocatul Luca Alexandru în numele inculpatei, deoarece

argumentele expuse în recursul depus sunt nefondate, decizia instanței de apel

conținînd toate motivele pe care se bazează soluția. În fapt, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată, fără a fi identificate neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu

ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală.

Colegiul penal lărgit menționează că potrivit recursului înaintat de către

avocatul Luca Alexandru în numele inculpatei Nicuța Svetlana, acesta solicită

menținerea sentinței, din motiv că prevederile art. 55 Cod penal au fost absolut legal

aplicate de către prima instanță.

Raportând motivele invocate în recurs la materialele cauzei penale, Colegiul

penal lărgit reține că argumentele invocate de recurent nu își găsesc confirmare în

speța dată, motiv pentru care le va respinge ca neîntemeiate.

Instanța de recurs ordinar reține că, instanța de apel corect a conchis că instanța

de fond nu și-a argumentat eficient soluția privind liberarea de răspundere penală cu

8

tragerea la răspundere contravențională a inculpatei, iar recunoașterea vinovăției,

recuperarea pagubei, circumstanțe atenuante, nu sunt suficiente pentru aplicarea

art.55 Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel just a menționat că în speță nu sunt întrunite

condițiile privind aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, dat fiind că nu este

motivată concluzia potrivit căreia inculpata Nicuța Svetlana a fost liberată de

răspunderea penală cu tragerea la răspundere contravențională, iar circumstabnțele

atenuante stabilite – ca recunoașterea vinei, recuperarea pagubei, personalitatea

inculpatei, au fost luate în considerație de instanța de apel la stabilirea felului de

pedeapsă, concluzionînd că corectarea și reeducarea inculpatei poate avea loc prin

stabilirea unei pedepse sub formă de amendă, concluzie care este argumentată,

lipsind careva erori la acest capăt, or sancțiunea art.264 alin. (1) Cod penal prevede

pedepse alternative amenzii – munca neremunerată în folosul comunității și

închisoare.

Astfel, Colegiul penal lărgit, constată, că instanța de apel a reținut corect că în

cuprinsul sentinței lipsesc date privind stabilirea circumstanțelor, care justifică

liberarea de răspundere penală a inculpatei, stabilind întemeiat că inculpatei urmează

a-i fi aplicată pedeapsa sub formă de amendă.

Totodată, referitor la argumentele invocate de recurent precum că „a fost

încălcat art. 6 CEDO, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil”, Colegiul penal

lărgit le consideră neîntemeiate și menționează în acest sens că în speța dată a fost

respectată practica CEDO, nefiind încălcat art. 6 CEDO, deoarece instanța de apel

corect s-a expus în decizia sa asupra motivelor pe care se bazează soluția, la fel

considerîndu-le declarative și nerelevante pentru speța dată, or, cazurile Suominen

vs Finlanda, Bulut vs Austria, Niderost-Huber vs Elveția, Kress vs Franța, invocate

de recurent, nu sunt aplicabile speței date, decizia instanței de apel fiind corect

motivată în acest sens, motivare pe care Colegiul penal lărgit și-o însușește, ce este

conform practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, temeiurile

invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală și

art. 6 CEDO, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului depus de către

avocatul Luca Alexandru în numele inculpatei Nicuța Svetlana. Astfel de erori de

drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare recursul avocatului urmează a

fi respins ca inadmisibil.

Judecând recursul ordinar declarat în termen, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

9

corectată de către instanța de recurs.

Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților. Or, art.427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede

că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

În conformitate cu art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, reieșind din temeiurile stipulate de acest articol, iar potrivit pct.6)

și 10) al normei vizate, aceste temeiuri de casare pot fi aplicate când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori au fost aplicate

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Din conținutul recursului rezultă că partea acuzării este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatei Nicuța Svetlana, și critică decizia instanței de apel, în partea ce ține

de stabilirea pedepsei inculpatei, precum și încasării din contul inculpatei a

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest

aspect, constată că instanța, la examinarea apelului declarat de procurorul

Arsenii Lucia, în partea stabilirii pedepsei, nu a respectat întru totul prevederile

art.414 alin.(1), 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de recurs reține că, prin sentința Judecătoriei Chișinău sediul

Centru din 24 august 2017, Nicuța Svetlana a fost eliberată de răspundere penală

în temeiul art.264 alin. (1) Cod penal și cu aplicarea prevederilor art.55 Cod penal a

fost atrasă la răspundere contravențională, aplicându-i-se o amendă în mărime de

150 (o sută cincizeci) unități convenționale, ceea ce constituie 7500 lei.

Instanța de apel a admis apelul procurorului, care a contestat sentința, invocând

că prima instanță i-a aplicat inculpatei o pedeapsă sub formă de amendă, mărimea

acesteia, fiind contrar normelor prevăzută de art.64 alin.(3) Cod penal.

Colegiul penal lărgit consideră că, la examinarea apelului, instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra motivului invocat de către procuror și nu a dat deplină

eficiență prevederilor art.64 alin.(3) Cod penal (în red. Legii nr.207 din 29.07.2016,

în vigoare din 07.11.2016), nemotivându-și soluția în acest sens.

10

Prin urmare, Colegiul penal lărgit menționează că la cazul din speța dată se

reține că deși cauza penală a fost examinată în procedură simplificată, iar în

condițiile art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, inculpata urma să beneficieze

de o reducere a limitelor de pedeapsă, totuși limita minimă de pedeapsă stabilită

inculpatei, nu putea fi mai mică decât limita generală de 500 unități convenționale

de amendă, raportată la art. 64 alin. (3) Cod penal, potrivit modificărilor operate în

Codul penal prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, prin care textul de la 150 a fost

substituit cu textul de la 500. Prin urmare, instanța de apel nu a ținut cont de aceste

prevederi ale legii, astfel, argumentele procurorului în această parte sunt întemeiate

și urmează a fi admise, or acesta se încadrează în prevederile art.427 alin. (1) pct.6)

și 10) Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal lărgit consideră nefondată, critica adusă de procuror

hotărîrilor contestate, referitor la neaplicarea pedepsei complementare inculpatei, iar

argumentele acestuia privind necesitatea aplicării unei pedepse complementare-

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, urmează a fi respinse,or,

instanța de apel și-a argumentat eficient soluția la pct.16) din decizie, soluție, care

instanța de recurs și-o însușete.

La fel, nu pot fi reținute și argumentele procurorului, precum că instanțele

eronat au respins cererea în vederea compensării cheltuielilor judiciare, încălcând

astfel prevederile art.227-229 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs ordinar atestă că, instanța de apel, casînd integral sentința,

în dispozitiv nu s-a expus asupra solicitărilor procurorului privind încasarea

cheltuilelilor de judecată, totodată în motivare, la pct. 18) din decizie, se constată

acordul instanței de apel cu soluția instanței de fond la acest capitol, contradicție

care nu poate fi înlăturată de instanța de recurs.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit reține, că potrivit art.227 alin.(1) și (3)

și 229 alin.(1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile

suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care

se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

La caz, urmează a ține cont, că cheltuielile pentru efectuarea expertizei

medico-legale nr. 594/D din 23 martie 2017 în privința părții vătămate Boldișor

Victoria în mărime de 191 lei, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale

întru acumularea probatoriului necesar și că acestea sunt trecute, de fapt, în contul

statului și nu urmează a fi puse pe seama inculpatei, or, aceste acțiuni țin de

activitatea organului de urmărire penală, care are un rol activ în procesul de depistare

a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică făptuitorul, pentru

aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul

statului își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru

ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit. Or, într-o situație contrară, acest

principiu nu-și mai are valoarea.

11

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs admite recursul, rejudecă cauza și pronunță o nouă

hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului, sau, după caz, dispune

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit conchide că recursul declarat

de către procuror este întemeiat în partea în care critică hotărârile judecătorești în

latura stabilirii pedepsei lui Nicuța Svetlana, motiv pentru care urmează a fi admis,

casată decizia instanței de apel în această parte, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță de apel.

către avocatul Luca Alexandru în numele inculpatei Nicuța Svetlana urmează a fi

respins ca inadmisibil, iar recursul declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu urmează a fi admis, cu casarea parțială a deciziei

instanței de apel, în partea stabilirii pedepsei, cu dispunerea rejudecării cauzei în

această parte de către aceeași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

și 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

D I S P U N E :

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de către avocatul Luca Alexandru în

numele inculpatei Nicuța Svetlana.

Admite recursul declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Sâli Radu, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 decembrie 2017, în partea stabilirii pedepsei, cu dispunerea

rejudecării cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, într-un alt

complet de judecată.

În rest celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea dispunerii rejudecării, în rest

decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 iunie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

Timofti Vladimir

Boico Victor

12