1ra-1104/2019 — art. 190 al. 2 lit. c, 326 al. 1 CP

1ra-1104/2019 — art. 190 al. 2 lit. c, 326 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1104/2019

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

04 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău din 20 septembrie 2018 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2019, în propria cauză penală

de către inculpata

Anastasiuc Svetlana Xxxxx, născută la xxxxx,

originară din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, domiciliată

în Xxxxx, str. Xxxxx, ap. xx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Anastasiuc Svetlana a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 190 alin. (2) lit. c), art. 326 alin. (1) Cod penal, și încetat procesul penal în baza acestor

articole în legătură cu expirarea termenului de atragere la răspundere penală.

Din contul Svetlanei ANASTASIUC s-a încasat contravaloarea bunurilor rezultate

din infracțiune - estimată în valoare de 2000 euro (echivalentul în lei moldovenești la ziua

executării hotărârii) - în bugetul statului.

Svetlana, în perioada februarie-iulie 2012, urmărind scopul obținerii mijloacelor

financiare ce nu i se cuvin, a pretins și a primit personal bani de la cet. Mircea Cornel în

1

sumă totală de 2000 euro, susținând că are influență asupra unor persoane din cadrul

Primăriei mun. Chișinău și Inspecției de Stat în Construcții în vederea determinării

acestora să perfecteze și să elibereze certificatul de urbanism și autorizația de construcție

pe numele cet. Mircea Cornel pentru efectuarea lucrărilor de proiectare și construcție a

unei părți componente a demisolului blocului locativ amplasat în mun. Xxxxx pe str.

Xxxxx. În continuarea intențiilor sale criminale orientate spre primirea ilegală a

mijloacelor ce nu i se cuvin, la 24.02.2012 ANASTASIUC Svetlana, susținând că are

influență asupra unor persoane publice din cadrul Primăriei mun. Chișinău și Inspecției

de Stat în construcții, a primit de la Mircea Cornel suma de 1000 euro ceia ce constituie

echivalentul a 15 751,7 lei, conform cursului oficial stabilit de către Banca Națională a

Moldovei la 24.02.2012, ceia ce reprezintă o parte din suma anterior pretinsă, iar la

09.07.2012 ANASTASIUC Svetlana a mai primit de la cet. Mircea Cornel, bani în sumă de

1000 euro, ceia constituie echivalentul sumei de 15 166,1 lei conform cursului oficial

stabilit de către Banca Națională a Moldovei pentru data de 09.07.2012, în total a pretins

și primit bani în sumă de 30 917,8 lei, pentru a-i determina să perfecteze și să elibereze

certificatul de urbanism și autorizația de construcții pe numele cet. Mircea Cornel pentru

efectuarea lucrărilor de proiectare și construcție a unei părți componente a demisolului

blocului locativ amplasat în mun. Xxxxx pe str. Xxxxx.

Tot ea, în perioada de timp a anului 2011 până la 17 august 2013, prin înșelăciune și

abuz de încredere, sub pretextul perfectării actelor necesare pentru arendarea terenului

cu suprafața de 0,0072 ha, situat pe str. Xxxxx mun. Xxxxx, pe numele Domnicăi Oprea,

știind cu certitudine că nu prestează servicii oficiale și activități legale cu privire la

arendarea terenurilor, a solicitat și a primit de la aceasta bani în sumă de 1300 euro,

echivalent conform ratei oficiale medii de schimb, al sumei de 20 826,78 lei.

Ulterior, dobândind încrederea Domnicăi Oprea, precum că dispune de cunoștințe

ce activează în cadrul Primăriei și Consiliului municipal Chișinău, prin intermediul cărora

ar putea în mod evident să-i soluționeze chestiunea ce viza arendarea terenului

nominalizat supra, în vederea desăvârșirii intențiilor sale criminale, Svetlana

ANASTASIUC, obligațiunile asumate nu și le-a îndeplinit și, acționând prin intenție

directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, admițând în mod

conștient survenirea urmărilor și dorind survenirea acestor urmări, din motive de profit,

banii primiți în sumă de 1300 euro i-a însușit ilegal, eschivându-se într-o direcție

necunoscută, astfel cauzându-i părții vătămate daune materiale în proporții considerabile.

2

a solicitat casarea totală a sentinței, cu pronunțarea unei hotărâri potrivit modului stabilit,

pentru prima prin care inculpata ANASTASIUC Svetlana să fie achitată în raport cu

învinuirile aduse ei.

3.1. În susținerea poziției sale, apelanta a invocat următoarele:

- instanța de fond urma să constate că organul de urmărire penală a înaintat

învinuirea inculpatei cu încălcarea termenelor procedurale prevăzute de art. 63 Cod de

procedură penală, fiindcă ANASTASIUC Svetlana a fost recunoscută în calitate de bănuit

pe art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, prin ordonanța de începere a urmăririi penale din

28.11.2014, după expirarea a trei luni de la recunoașterea acestuia în calitate de bănuit

organul de urmărire penală, contrar prevederilor art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură

penală nu a emis o ordonanță de punere sub învinuire sau de scoatere de sub învinuire a

acesteia, ordonanța de punere sub învinuire a fost emisă abia la data de 18.03.2015, adică

peste 3 luni și 20 zile de la recunoașterea în calitate de bănuit. Calitatea de bănuit a

inculpatului a încetat de drept, conform art. 63 alin. (6) Cod de procedură penală, la

01.03.2015, adică după expirarea a trei luni de la recunoașterea acesteia în calitatea de

bănuit direct prin ordonanța de începere a urmăririi penale, fiindcă ulterior nu a fost

emisă o ordonanță motivată în baza art. 63 alin.(2) pct. 3) Cod de procedură penală cu

acordul Procurorului General de menținere în privința cet. Anastasiuc Svetlana a calității

de bănuit mai mult de trei luni. Or, conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat

peste termen. Prin urmare, emiterea cu întârziere a ordonanței de punere sub învinuire a

inculpatului prezintă o încălcare esențială a legii procesuale penale, care afectează

drepturile și interesele legitime ale persoanei, iar în baza art. 94 alin. (1) pct. 8), alin. (2)

Cod de procedură penală această ordonanță este nulă și respectiv în corespundere cu art.

251 Cod de procedură penală devin nule și toate celelalte acte procedurale de la urmărirea

penală;

- instanța de fond s-a limitat în a transcrie în sentință conținutul învinuirii formulate

în rechizitoriu, ignorând argumentele cât și probele apărării. În asemenea împrejurări

instanța de fond a fost în imposibilitate de a stabili cu certitudine împrejurările în care au

fost înregistrate comunicările și imaginile redate în scris în procesele-verbale, nu este

identificată persoana care a efectuat înregistrările, precum și condițiile efectuării

înregistrărilor, aceste procese-verbale și înregistrările efectuate în baza lor nu puteau fi

admise ca probe. Or, în cadru ședințelor de judecată apărarea a solicitat prin intermediul

3

instanței de judecată de a obliga acuzatorul de stat să prezinte suportul inițial purtător al

interceptărilor și înregistrărilor pe „CD-uri„ utilizat de către ANASTASIUC Svetlana

demers ce a fost respins. În ședința de judecată, fiind prezentate doar copiile discurilor s-

a solicitat o expertiză în corespundere cu art. 13211 CPP, solicitarea fiind refuzată de către

instanța de judecată. În acțiunile sale, lipsesc elementele constitutive ale componențelor

infracționale prevăzute de art. 326 alin. (1) și art. 190 alin. (1) Cod penal, lipsește atât latura

obiectivă, cât și latura subiectivă, acuzarea nu a prezentat careva probe ce ar demonstra

vinovăția sa în comiterea acestor infracțiuni. Divergențele dintre actul de învinuire și

circumstanțele stabilite în ședința de judecată nu au putut fi înlăturate, astfel învinuirea

adusă inculpatei fiind bazată pe presupuneri, iar la materialele cauzei lipsesc cu

desăvârșire careva probe, și nici nu au fost prezentate și examinate, ce ar dovedi

incontestabil, în afara oricăror dubii comiterea de către ANASTASIUC Svetlana a

infracțiunilor prevăzute de art. 326 alin. (1) și 190 alin. (1) Cod penal. Mai mult, prima

instanță nu a dat apreciere argumentelor și probelor apărării, prin urmare, în lipsa unui

răspuns clar și explicit referitor la argumentele esențiale invocate de parte în judecată,

hotărârea judecătorească se consideră nemotivată.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpata ANASTASIUC Sv., cu

menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

ajuns la concluzia că inculpata ANASTASIUC Svetlana a săvârșit infracțiunile imputate

ei.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, necătând la faptul, că inculpata ANASTASIUC Svetlana nu și-a recunoscut

vina în comiterea infracțiunilor imputate ei, vina acesteia a fost dovedită integral de

următoarea sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și

coroborează între ele, și care combat și argumentele apelului inculpatei, cum ar fi:

declarațiile părții vătămate Oprea Domnica; declarațiile martorilor Oprea Andrei, Oprea

Veaceslav, Mircea Cornel, Burciu Grigore, Grozavu Maria; procesul-verbal de ridicare a

documentelor din 19.01.2015; procesul-verbal de examinare a documentelor din

4

23.02.2015; procura nr. 341396 din 09.11.2011; procesul verbal de examinare a banilor din

24 februarie 2012 se atestă ridicarea sumei de 1000 euro; procesul-verbal al interceptării și

înregistrării comunicărilor cu imagini din 24 februarie 2012; procesul-verbal al

interceptării și înregistrării comunicărilor cu Imagini din 01 martie 2012; procesul-verbal

al interceptării și înregistrării comunicărilor cu imagini din 01 martie 2012; procesul-

verbal al interceptării și înregistrării comunicărilor cu imagini din 12 martie 2012;

procesul-verbal al interceptării și înregistrării comunicărilor cu imagini din 13 martie

2012; procesul-verbal al interceptării și înregistrării comunicărilor cu imagini din 13

martie 2012; înregistrarea și procesul-verbal al interceptării și înregistrării comunicărilor

cu imagini din 16 martie 2012; procesul-verbal al interceptării și înregistrării

comunicărilor cu imagini din 19 martie 2012; procesul-verbal al interceptării și

înregistrării comunicărilor cu imagini din 23 martie 2012; procesul-verbal al interceptării

și înregistrării comunicărilor cu imagini din 23 martie 2012; procesul-verbal al

interceptării și înregistrării comunicărilor cu imagini din 23 martie 2012, în anexă cu

stenograma; procesul-verbal al interceptării și înregistrării comunicărilor cu imagini din

24 martie 2012; procesul-verbal al interceptării și înregistrării comunicărilor cu imagini

din 29 martie 2012; procesul-verbal al interceptării și înregistrării comunicărilor cu

imagini din 29 martie 2012; procesul-verbal al interceptării și înregistrării comunicărilor

cu imagini din 30 martie 2012; procesul-verbal al interceptării și înregistrării

comunicărilor cu imagini din 10 aprilie 2012; procesul-verbal al interceptării și

înregistrării comunicărilor cu imagini din 12 aprilie 2012; procesul-verbal al interceptării

și înregistrării comunicărilor cu imagini din 12 aprilie 2012; procesul-verbal al

interceptării și înregistrării comunicărilor cu imagini din 16 mai 2012; procesul-verbal al

interceptării și înregistrării comunicărilor cu imagini din 02 mai 2012; procesul-verbal al

interceptării și înregistrării comunicărilor cu imagini din 03 mai 2012; procesul-verbal al

interceptării și înregistrării comunicărilor cu imagini din 04 mai 2012.

Astfel, instanța de apel a conchis că, întreaga sistemă de probe analizată mai sus,

demonstrează, cu certitudine, vinovăția inculpatei ANASTASIUC Svetlana în comiterea

infracțiunii imputate ei și combat argumentele apelului declarat, precum că

ANASTASIUC Svetlana n-a comis infracțiuile impute ei, învinuirea înaintată inculpatei și

starea de fapt constatată de instanța de fond nu și-a găsit confirmarea în cadrul cercetării

judecătorești, iar probele administrate de către instanța de judecată au fost apreciate în

mod greșit.

Instanța de apel a considerat că, de facto, inculpata ANASTASIUC Svetlana și-a

5

recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, însă a apreciat critic afirmațiile ei

precum că, n-a primit de la Mircea Cornel bani cu scopul coruperii funcționarilor Inspecției de

Stat în Construcție și nu a dobândit ilicit bunurile altei persoane prin inducerea în eroare, a

Domnicăi Oprea prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase precum că dispune de

cunoștințe ce activează în cadrul Primăriei și Consiliului municipal Chișinău, prin intermediul

cărora ar putea în mod evident să-i soluționeze chestiunea ce viza arendarea terenului cu suprafața

de 0,0072 ha, situat pe str. Xxxxx mun. Xxxxx, deoarece ele nu corespund adevărului și sunt

date de către inculpată în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală, și sunt

combătute de celelalte probe analizate mai sus și apreciate prin prisma prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, demonstrând astfel vinovăția ei în comiterea infracțiunilor

imputate or, pe parcursul perioadei de referință inculpata nu a întreprins careva acțiuni

în vederea realizării angajamentelor asumate, dimpotrivă materialele cauzei atestă că

lotul de pământ în speță constituie obiectul unui contract de arendă funciară, părți a

cărora este Primăria municipiului Chișinău și întreprinderea Individuală „Samit-

Dumitrașcu". De asemenea, inculpata a lăsat să se creadă că are influență asupra

funcționarului public din Primăria mun. Chișinău care urma să îndeplinească ori să nu

îndeplinească un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu în vederea eliberării certificatul

de urbanism și a autorizației de construcție pentru efectuarea lucrărilor de proiectare și

construcție a unei părți componente a demisolului blocului locativ amplasat în mun.

Xxxxx, de pe str. Xxxxx.

Instanța de apel a considerat că, nerecunoașterea vinovăției de către ANASTASIUC

Svetlana, de comiterea infracțiunilor imputate nu echivalează cu achitarea ei, deoarece

circumstanțele stabilite și probele analizate și enumerate, dovedesc cu certitudine

comiterea de către dânsa a faptelor încriminate.

Instanța de apel a indicat că, prin Legea nr. 179/26.07.2018, pentru modificarea unor

acte legislative, publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova, 309-320/498, 17.08.2018, la

articolul 190 Cod penal, în dispoziția alineatului (1), textul "înșelăciune sau abuz de

încredere" s-a substituit cu textul "inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase său ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora

este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă

încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune

considerabile"; în dispoziția alineatului (2), litera c) s-a exclus.

Conform art. 113 Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

6

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și

semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Calificarea oficială a

infracțiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care

efectuează urmărirea penală și de către judecători.

Subsecvent, instanța de apel a indicat că, potrivit art. 3 alin. (1) Cod de procedură

penală, în desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul

urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească.

Prin urmare, acțiunile inculpatei ANASTASIUC Svetlana corect au fost recalificate

de la art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal (în redacția Legii nr. 985-XV din 18.04.2002) la art.

190 alin. (1) Cod penal (în redacția Legi nr. 179/26.07.2018).

Referitor la învinuirea adusă inculpatei pe art. 326 alin. (1) Cod penal, instanța de

apel a reiterat că, probele administrate atât la urmărirea penală cât și-n cadrul ședințelor

instanței de fond și apel denotă cu certitudine faptul că inculpata ANASTASIUC Svetlana,

a comis traficul de influență, adică pretinderea și acceptarea de bani, personal, pentru sine și

pentru o altă persoană, săvîrșite intenționat de către o persoană care susține că are influență asupra

unui funcționar, în scopul de a-l face să nu îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale,

indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite, și combat argumentele apelantei

precum că, fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii incriminate pe motiv că

n-a primit de la Mircea Cornel bani cu scopul coruperii funcționarilor Inspecției de Stat în

Construcție or, vina inculpatei a fost dovedită prin cumulul de probe administrate în

cadrul procesului penal. De asemenea, s-a atestat și prin recipisele întocmite de

ANASTASIUC Svetlana și documentele aferente primirii procesului verbal de recepție

finală, autorizația și certificatul de urbanism pentru construcția din str. Xxxxx mun.

Xxxxx.

Astfel, instanța de apel a considerat nefondată poziția apelantei precum că nu a

pretins sume pentru a influența careva persoane din primăria Chișinău or, în toate

convorbirile duse cu Mircea Cornel, dânsa a comunicat că 200-300 euro este onorariul ei,

celelalte sunt cheltuieli, inclusiv arhitectorului șef al Municipiului Radu Blaj, care

urmează să „închidă ochii" la unele lucruri în cadrul eliberării certificatului de urbanism

și autorizației de construcție.

Cu referire la poziția apelantei referitor la dezacordul ei cu ordonanța procurorului

Procuraturii Buiucani, mun. Chișinău, Bordian Rodion din 18.03.2015 de punerea sub

învinuirea a inculpatei în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Codul penal, precum că această

ordonanță a fost emisă contrar prevederilor art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură

7

penală, instanța de apel a reiterat faptul, că potrivit procesului-verbal din 18.03.2015, de

prezentare învinuitului și apărătorului său a materialelor de urmărire penală, după luarea

cunoștinței de materialele urmăririi penale, ANASTASIUC Svetlana și apărătorul său,

Vicol Ion au avut anumite obiecții referitor la efectuarea urmăririi penale, solicitând

scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei ANASTASIUC Svetlana; declararea nulă a

ordonanței de pornire a urmăririi penale și a ordonanței de punere sub învinuire precum

și excluderea unor acte și înscrisuri din lista de probe pe motiv că fapta poartă caracter

civil, iar prin ordonanța din 20.03.2015 a procurorului în Procuratura Buiucani, mun.

Chișinău, Bordian Rodion, au fost respinse, cererile învinuitei ANASTASIUC Svetlana și

a apărătorului său, Vicol Ion, ca fiind neîntemeiate.

De asemenea, cât privește poziția apelantei referitor la dezacordul ei cu procesele-

verbale ale interceptării și înregistrării comunicărilor cu imagini pe motivul imposibilității

de a stabili cu certitudine împrejurările în care au fost înregistrate comunicările și

imaginile redate în scris în procesele-verbale; nu este identificată persoana care a efectuat

înregistrările, precum și condițiile efectuării înregistrărilor, aceste procese-verbale și

înregistrările efectuate în baza lor nu puteau fi admise ca probe, instanța de apel a reiterat

faptul că potrivit procesului-verbal din 09.07.2014, de prezentare a învinuitului și

apărătorului său a materialelor de urmărire penală, după luarea cunoștinței de materialele

urmăririi penale, apărătorul Medeleanu Roman în interesele învinuitei ANASTASIUC

Svetlana a avut anumite obiecții referitor la efectuarea urmăririi penale, solicitând

declararea nulității tuturor probelor administrate pe această cauză penală cu încălcarea

normelor Codului de procedură penală, iar prin ordonanța din 07.07.2014 a procurorului

în Procuratura Anticorupție Moroșan Vasile, a fost respinsă, cererea apărătorul

Medeleanu Roman în interesele învinuitei ANASTASIUC Svetlana privind declararea

nulă a tuturor acțiunilor de urmărire penală efectuate în cauza nr. 2012036237.

Prin urmare, încălcările invocate de către apelantă sunt neîntemeiate în partea

nominalizată, deoarece avocatul și inculpata au avut anumite obiecții referitor la

efectuarea urmăririi penale, solicitând să fie încetată urmărirea penală în privința

învinuitei ANASTASIUC Svetlana, în termenul prevăzut de lege, adică la terminarea

urmăririi penale, și apelanta a pierdut dreptul de a invoca presupusele carențe ale

organului de urmărire penală ulterior, adică în instanțele de judecată, iar instanța de fond

cât și cea de apel, potrivit art. 251 Cod de procedură penală, nici nu au temei și suport

legal pentru a declara nulitatea anumitor acțiuni de urmărire penală și declararea nulității

cărorva acte procedurale de la urmărirea penală, or verificarea legalității acestora ține de

8

competența procurorului ierarhic superior.

Față de lucrul judecat de primă instanță, s-a constatat motivarea amplă și temeinică

a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate

de părți în raport cu fapta incriminată prin rechizitoriu inculpatei, astfel fiind în

corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

Anastasiuc Sv., prin care solicită casarea hotărârilor judecătorești, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia Anastasiuc Svetlana, învinuită de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) și art. 190 alin. (1) Cod penal, să fie achitată din

lipsa în acțiunile sale a componenței de infracțiune.

În motivarea recursului invocă următoarele argumente:

- analizând conținutului sentinței și deciziei, denotă caracterul ilegal și neîntemeiat

al soluției adoptate. În speță, se atestă prezența mai multor vicii fundamentale care au

afectat hotărârea contestată. Modul de expunere în sentință a faptelor pretinse a fi

prejudiciabile, a analizei probelor și a concluziilor instanței, denotă lipsa logicii juridice.

Sentința este atât de neclară și nemotivată încât este lezat considerabil dreptul la utilizarea

căii de atac. Or, partea apărării poate doar să presupună ce a avut în vedere instanța de

judecată la adoptarea sentinței;

- atât în cadrul urmăririi penale, cât și la adoptarea sentinței contestate au fost

neglijate și chiar încălcate grav drepturile și principiile enunțate anterior.

Instanța urma să constate că organul de urmărire penală a înaintat învinuirea

inculpatei cu încălcarea termenelor procedurale prevăzute de art. 63 Cod de procedură

penală, fiindcă Anastasiuc Svetlana a fost recunoscut în calitate de bănuit pe art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal prin ordonanța de începere a urmăririi penale din 28.11.2014, după

expirarea a trei luni de la recunoașterea acesteia în calitate de bănuit. Organul de urmărire

penală, contrar prevederilor art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, nu a emis o

ordonanța de punere sub învinuire sau de scoatere de sub învinuire a acestuia.

Abia la 18.03.2015, adică peste 3 luni și 20 zile de la recunoașterea în calitate de

bănuit, în privința inculpatului a fost emisă ordonanța de punere sub învinuire.

Ordonanța procurorului, care a stat la baza învinuirii și după expirarea termenului

de 3 luni de aflare în calitate de bănuit prin ordonanța de pornire a urmăririi penale a fost

emisă în contradicție cu prevederile art. 22 alin. (2) CPP, și art. 4 Protocolul 7 al CEDO,

care garantează dreptul persoanei de a nu fi urmărită de către organele de drept ale

9

statului pentru una și aceeași faptă de două sau mai multe ori.

În cauza Viașcu vs România 2008, CtEDO referindu-se la o serie de alte cauze (Stoian

și alții, Porțeanu, Păduraru) a constatat din nou lipsa de coerență și previzibilitate în

aplicarea uniformă a legii. Chiar dacă există soluție pentru rezolvarea eventualelor

contradicții de interpretare în aplicarea legilor, asemenea situații sunt de natură să

afecteze încrederea cetățeanului în securitatea juridică oferită de stat. Deci, potrivit art.

115 din Constituție justiția se înfaptuește prin CSJ și instanțele inferioare. Art. 39 CPP

susține, că CSJ adoptă Hotărâri explicative în chestiunile de practică judiciară a aplicării

uniforme a legislației penale și procedural penale, care determină regulile derivate din

principiul securității juridice și nedescriminării.

Astfel, procurorii și judecătorii au obligația de a aplica măsuri de protecție privind

nedescriminarea, chiar indiferent de faptul, dacă participanții la proces le invocă sau nu.

Interdicția nedescriminării este garantată de art. 14 CEDO, care garantează tratament egal

în ceia ce privește exercitarea celorlalte drepturi stabilite în Convenție. Scopul dreptului

privind nedescriminarea este de a asigura tuturor persoanelor perspectivele egale și

echitabile la practica judiciară. Aceste reguli prevăd, că persoanele aflate în situații

similare trebuie să beneficieze de tratament similar. (CtEDO Carson s.a. vs Regatul Unit

&61 din 16.03.2010, Buderin vs Regatul Unit din 29.04.2008)

alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a

manifestat dezacordul cu recursul declarat, motivând prin faptul că instanța de apel a

constatat just circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și corect a încadrat acțiunile

inculpatei.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursului declarat din următoarele considerente.

În drept, soluția de inadmisibilitate a recursului declarat în prezenta cauză, își are

sediul juridic în dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, unde este

stipulat că, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, poate să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt

vădit neîntemeiate.

Reieșind din conținutul recursului, inculpata Anastasiuc Sv. invocă ca temei pentru

recurs prevederile pct. 6), 15) și 16) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, menționând

10

anume că, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; instanța de

judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a

drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză; precum și noma de drept

aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de

către Curtea Supremă de Justiției.

Prin urmare, recurenta prin prisma cazului de casare stipulat la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, indică în recurs faptul, precum că instanța de apel a admis

o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței, însă aceste invocări nu au fost

argumentate la concret, pentru a verifica în care parte s-a admis eroare gravă de fapt, fiind

expusă critica într-o manieră generală.

La acest capitol, Colegiul menționează că, eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în

sensul atribuit de legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, și anume stabilirea

eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor

care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din

situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o

parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte

evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții, decât cea pe care materialul

probator o susține.

Tot la acest capitol, Colegiul penal lărgit reieșind din criticile inculpatei Anastasiuc

Sv. invocate în recurs sub aspectul vizat mai sus, reține că acestea se referă în mare parte

doar la chestiunea că în acțiunile acesteia lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor

incriminate. La criticile invocate, instanța de recurs menționează că în maniera abordată,

acestea nu pot să constituie verificare prin prisma temeiului de recurs la care a făcut

referire autoarea și anume instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

dar se apreciază ca semnalarea unei erori de drept prin prisma cazului de casare stipulat

la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Cu referire la incidența temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, care de fapt este semnalat în speță de către recurentă, Colegiul

11

penal menționează că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă

prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Analizând circumstanțele și materialele cauzei, în raport cu argumentele expuse de

recurentă prin prisma temeiului pentru recurs semnalat, Colegiul consideră că, în

prezenta speța criticile acesteia sânt nefondate, deoarece instanța de apel justificat a ajuns

la concluzia de a menține sentința adoptată de prima instanță, prin care Anastasiuc Sv. a

fost recunoscută vinovată și condamnată de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 326

alin. (1) și art. 190 alin. (1) Cod penal, cu constatarea și reținerea stării de fapt, și de drept,

în care sunt prezente toate elementele constitutive ale infracțiunilor menționate.

Colegiul penal atestă că, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod

de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate în prezenta

cauză, verificându-le sub aspectul pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării

reciproce, atât pe cele obținute în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării

suplimentare în ordine de apel, atât ale acuzării cât și ale apărării, stabilind aspectele de

fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatei

Anastasiuc Sv. la săvârșirea infracțiunilor incriminate.

Reieșind din partea motivantă a deciziei atacate, Colegiul atestă că, instanța de apel

în urma verificării cumulului de probe a reținut în acțiunile inculpatei elementele laturii

obiective, atât a infracțiunii de escrocherie, cât și a celei de trafic de influență. În opinia

Colegiului penal, în speța deferită judecării, instanța de apel a avut suficiente temeiuri de

a constata că, inculpatul a săvârșit faptele imputate, învederând cumulul de probe

administrate și analizate în hotărârea adoptată, menționate și în pct. 4.1. al prezentei

decizii, din care motiv instanța de recurs nu se va îndepărta de la aceste concluzii, ținând

cont de jurisprudența CțEDO, potrivit căreia în situația în care instanța de fond și-a

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă

o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs

eventual, o curte de casație poate în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției instanței inferioare (hotărâri CEDO Garcia Ruis contra Spaniei, Heile contra

Finlandei).

Totodată, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul din cele mai

importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus de

către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se

12

concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după

intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar

convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate

aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după

pertinența, concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblu lor

sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Instanța de recurs reiterează că la etapa judecării recursului nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație

de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, aceasta fiind atributul

exclusiv al instanțelor de fond.

Ținând cont de cele expuse mai sus și constatând, că în cauză există o concordanță

deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în

privința inculpatei Anastasiuc Sv., nefiind identificată de instanța de recurs vreo eroare

gravă de fapt, ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârii judecătorești atacate, prin

prisma temeiurilor de casare invocate și semnalate de către recurentă și prevăzute la pct.

6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

În continuare, instanța de recurs notează că, în recurs recurenta face trimitere

declarativ și la prevederile pct. 15), 16) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deoarece

în conținutul recursului, inculpata Anastasiuc Sv. nu a indicat expres în privința unei

hotărâri a unei instanțe de judecată internațională care ar fi aplicabilă și la circumstanțele

din prezenta speță, precum nu a precizat care ar fi acea normă de drept aplicată în

hotărârea contestată, care contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date

anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Mai mult ca atât, recurenta facând trimitere la prevederile menționate supra,

vorbește cu totul despre un alt inculpat, și anume Vozian Leonid (f.d. 218-221, vol. III).

Așadar, având în vedere că recursul declarat nu este motivat sub aspectul

temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal nu se va expune în privința acestora,

deoarece instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar

declarat cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, or, în conformitate cu art. 24

alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire

penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele legii.

Totodată, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de către recurentă, au

format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel respectând prevederile

13

art. 414 alin. (3) și 417 alin. (1) pct. 7) și 8) Cod de procedură penală, cărora instanța le-a

dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 4.1. al prezentei decizii, soluție, care

este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai impune.

Așadar, verificând procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și

lecturând textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate, și-a motivat soluția adoptată punând la baza acesteia probele

administrate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel. Ținând cont de cele

menționate, Colegiul penal conchide că, conținutul deciziei corespunde prevederilor

legale menționate, fiind oferite răspunsuri la toate motivele invocate în apel.

Generalizând cele menționate anterior, Colegiul penal conchide, că concluziile la

care a ajuns instanța de apel privitor la condamnarea inculpatei Anastasiuc Sv., sunt

corecte și corespund materialului probator, nefiind identificată prezența erorilor judiciare

prevăzute la pct. 6), 8), 15) și 16) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, impunându-

se în consecință respingerea recursului declarat ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2019, în propria cauză penală de către inculpata

Anastasiuc Svetlana Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 20 septembrie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecătorii Guzun Ion

Catan Liliana

14