1ra-1294/2019 — art. 179 alin. 2 CP

1ra-1294/2019 — art. 179 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-1294/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

31 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Duca Denis împreună cu inculpata Hotniciuc Svetlana, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2019, în

cauza penală privind-o pe

Hotniciuc Svetlana XXXXX, născută la XXXXX,

originară din XXXXX, domiciliată în XXXXX;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Hotniciuc Svetlana, a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 179 alin. (2) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 600 u.c. ceea ce constituie 30 000 lei.

S-a respins ca fiind neîntemeiată cererea acuzatorului de stat privind încasarea

din contul inculpatei a cheltuielilor de judecată în mărime de 448 lei.

la 12 ianuarie 2018, aproximativ la orele 20:00, aflîndu-se în mun. Bălți, intenționat

și fără consimțămîntul Rodicăi Cazacu ilegal a pătruns în apartamentul ultimei, situat

în XXXXX, unde contrar voinței proprietarului s-a aflat aproximativ 10 minute, timp

în care nu a reacționat adecvat la observațiile proprietarei de a înceta acțiunile ilegale

și de a părăsi domiciliul, iar când proprietara a încercat să închidă ușa de la intrare

în apartament, Hotniciuc Svetlana i-a opus rezistență fizică în același timp inițiind

un conflict în cadrul căruia i-a aplicat Cazacu Rodicăi cîteva lovituri cu mîinile peste

brațe cauzîndu-i vătămări corporale neînsemnate, prin ce i-a îngrădit libertatea și

inviolabilitatea domiciliului.

1

Astfel, acțiunile lui Hotniciuc Svetlana, au fost încadrate în baza art. 179 alin.

(2) Cod penal, violarea de domiciliu, adică pătrunderea și rămânerea ilegală în

domiciliul altei persoane, cu aplicarea violenței.

împreună cu inculpata Hotniciuc Svetlana, solicitând casarea sentinței, pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie achitată, invocând că: nu a pătruns în

locuința vecinei Cazacu Oxana, cu care a discutat din prag, nu a aplicat față de ea

violență, motiv pentru care în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală se solicită achitarea ei de sub învinuirea adusă la art. 179 alin. (2) Cod penal,

pentru că nu a comis fapta imputată, lipsesc probele ce i-ar demonstra incontestabil

vinovăția, soluția de condamnare bazându-se pe interpretarea și aprecierea ne –

obiectivă de către instanță a declarațiilor pretinsei victime Cazacu Rodica și a

martotului Cazacu Nicolae, cu care se află în relații ostile din cauza unui litigiu civil,

la ea nefiind depistate careva vătămări corporale în cadrul întocmirii p/v de

examinare corporală din 12.01.2018 la orele 21:50-22:00 îndată după producerea

incidentului (f.d. 14), ceea ce pune la îndoială constatările medicului legist din

15.01.2018 privind depistarea pe partea dorsală a mânii stângi a două echimoze pal-

cianotice cu un ten verzui de dimensiuni 1,5/1 și 2/1 cm., formă ovală, pe partea

anterioară a antebrațului drept în treimea superioară excoriație 3/0,1 cm., de formă

liniară acoperită cu crustă fină de culoare brună mai sus de nivelul pielii, pe partea

anterioară a antebrațului în treimea medie-inferioară două excoriații de același

caracter 1/01,1 cm și 0,5/0,1 cm., leziuni recunoscute a fi neînsemnate, ce dealtfel

puteau apărea în orice alte circumstanțe, culoarea echimozelor pal-cianotic cu ten

verzui, conform literaturii de specialitate având o vechime de 7 zile, și nicidecum de

62 ore. La fel, a pus la îndoială legalitatea actelor procesuale, de rând ce OUP nu i-

a prezentat înregistrările camerelor de luat vederi, amplasate deasupra ușii

apartamentului victimei, despre care ea a menționat la confruntarea din 27.03.2018

și referitor la care soțul ei Cazacu Nicolae, susține că nu au fixat momentul

impactului pentru, că ar fi efectuat înregistrarea de la apartament spre scară și nu

invers, neîntemeiat respingându-se solicitarea verficării declarațiilor la poligraf.

s-a respins ca fiind nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, prima instanță corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpata a comis

infracțiunea pentru care a fost condamnată, fiindu-i aplicată o pedeapsă

proporțională faptelor comise, aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de

probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

În continuare, instanța de apel a indicat că analizând și apreciind declarațiile

inculpatei prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

2

vedere al pertinenții, concludenții, utilității, a apreciat ca întemeiată concluzia primei

instațe că declarațiile inculpatei sunt ne veridice, inculpata a oferit astfel de depoziții

în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală, declarațiile fiind combătute prin

cumulul de probe analizate.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, baza probantă administrată în

prezenta cauză, denotă caracterul intenționat a acțiunilor infracționale comise de

inculpată, nerecunoașterea vinovăției prin invocarea versiunii unei răzbunări din

partea victimei ca urmare a adresării ei organelor de resort privind efectuarea de

către familia Cazacu a unor construcții ilegale, nefiind altceva decât o modalitate de

inducere în eroare cu privire la realitatea pe caz, întru evitarea răspunderii penale, ea

ne având suport probator și fiind totalmente respinsă de victimă, a cărui declarații

consecvente nu pun la îndoială veridicitatea lor.

Mai mult, instanța de apel a precizat că, argumentele apărării în partea în care

s-a solicitat achitarea inculpatului, ținând cont de probele analizate și apreciate, sunt

declarative și nu pot fi reținute.

Instanța de apel a mai constatat temeinicia respingerii cerințelor apărării

referitor la testarea cu ajutorul poligrafului a veridicității declarațiilor date de partea

vătămată, ce nu se încadrează în limita prevederilor art. art. 93; 111; 115 Cod de

procedură penală, acumularea și aprecierea probelor la faza urmăririi penale ținând

de competența OUP și procuror, ce în sensul art. 100 Cod de procedură penală, a

constatat inutilitatea în calitate de probă a înregistrării efectuate de camera de luat

vederi, amplasată deasupra ușii de intrare în locuința victimei, ce fixează imaginile

spre scară și nu vice-versa.

Mai mult, instanța de apel a indicat că, din materialul administrat la caz, rezultă

opunerea de rezistență de către inculpată nu numai victimei ci și colaboratorilor de

poliție veniți la chemare cu ultragierea lor, fapt pentru care a fost sancționată

contravențional.

În concluzie, instanța de apel a statuat că, se atestă întrunirea tuturor

elementelor constitutive a infracțiunii prevăzută de art. 179 alin. (2) Cod penal, ce

constă în pătrunderea cu întregul său corp în locuința victimei, cu rămânerea ilegală

în el, contrar cerințelor de al părăsi, opunându-i rezistență și aplicând față de victimă

violență fizică, confirmată prin raportul de expertiză medico – legală.

Duca Denis împreună cu inculpata Hotniciuc Svetlana, indicând temeiurile pentru

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, prin care

solicită, casarea deciziei și a sentinței, cu dispunerea achitării inculpatei, invocând

argumente similare cu cele invocate în apel (pct. 3 din prezenta decizie), invocând

suplimentar:

- atât prima instanță cât și instanța de apel au respins argumentul apărării

precum că, „leziunile depistate de către medicul legist la data de 15.01.2018, omul

le poate face frecvent zi cu zi în lipsa oricărei violențe, cu atât mai mult, excoriațiile

3

urmau a fi depistate la data de 12.01.2018 de către Ofițerul de urmărire penală care

a examinat nemijlocit pretinsa victimă imediat după incident și urmele trebuiau să

existe având o culoare roz sau roșie”, ignorând procesul – verbal de cercetare la fața

locului în partea ce ține de „în regiunea mîinilor cet. R. Cazacu de asemenea nu s-au

depistat leziuni”;

- instanța de apel a descris probele acumulate în cadrul dosarului penal, dar nu

a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, mai mult, și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate

în ședința de judecată a instanței de apel;

- instanța de apel a pornit de la ideea preconcepută că inculpata a comis

infracțiunea, prin motivarea în decizie că din materialul administrat la caz, rezultă

opunerea de rezistență de către inculpată nu numai victimei și a colaboratorilor de

poliție, veniți la chemare cu ultragierea lor, fapt pentru care a fost sancționată

contravențional, aceasta este o eroare gravă a instanței, care nu a intrat în esența

cazului judecat, deoarece inculpata a fost sancționată contravențional pentru

ultragierea polițistului în anul 2015 și nicidecum în ianuarie 2018;

- anume în 2015 au devenit relațiile ostile dintre părți, și cunoscând cu

certitudine posibilitățile pretinsei părți vătămate, inculpata nicidecum nu ar comite

acte care ar putea fi încadrate drept infracțiuni;

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul în secția reprezentarea

învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, prin care a manifestat dezacordul cu recursul

înaintat, a solicitat declararea recursului inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat,

motivând prin faptul că instanțele inferioare just au constatat circumstanțele de drept

și de fapt ale cauzei și corespunzător au încadrat acțiunile inculpatei.

A mai indicat că, din conținutul recursului, se evidențiază că recurenții î-și

motivează contestația, exclusiv prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, însă motivele de reapreciere a materialului probatoriu nu se conțin în

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

6.1. La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin.

(1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință și partea vătămată, prin care

a manifestat dezacordul cu recursul înaintat, a solicitat declararea recursului ca fiind

inadmisibil, motivând prin faptul că din probele examinate s-a constatat săvârșirea

infracțiunii de către inculpată prin probe concrete, veridice și concludente:

înregistrarea video, expertiza medico - legală, care sunt consecutive, iar alegațiile

recurenților sunt declarative, fără un suport probatoriu.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursul ordinar în termen.

4

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal reține că recurenții indică ca temeiuri pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală,

în sensul că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurenți nu s-au confirmat în instanța

de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a expus

asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței” Colegiul penal constată că nu este incident în speță, dat fiind faptul

că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1),

(5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală, și prin hotărârea adoptată s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante, invocate în apelul declarat de către

avocatul Duca Denis împreună cu inculpata, întemeindu-și soluția în baza probelor

cercetate de prima instanță, verificate și apreciate corect și de instanța de apel prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, descrise și analizate în decizia sa (f.d. 202

– 203), iar decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția

de menținere a sentinței primei instanțe, prin care s-a decis corect condamnarea

inculpatei Hotniciuc Svetlana în baza art. 179 alin. (2) Cod penal.

La fel, temeiul indicat și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, în sensul că „nu au fost întrunite elementele infracțiunii” și motivele în

susținerea acestui temei, Colegiul penal a conchis că nu pot fi acceptate, or, aceste

motive au fost obiect de dispută atât în cadrul primei instanțe cât și în cadrul instanței

de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile

asupra tuturor alegațiilor recurentului în sentința adoptată (f.d. 160 – 162) și în

decizia adoptată(f.d. 202 – 206), pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform

practicii CtEDO.

5

Instanța de recurs, nu acceptă argumentul recurentului precum că „instanța de

apel a descris probele acumulate în cadrul dosarului penal, dar nu a apreciat fiecare

probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

ei, mai mult, și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel”, pe motiv că este declarativ, or, recurenții nu indică care anume

probe nu au fost verificate, mai mult, instanța de recurs constată că instanța de apel

reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de

probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele

de fapt și de drept, întemeindu-și soluția în baza probelor cercetate de prima instanță,

verificate și apreciate corect și de instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, descrise și analizate în decizia sa (f.d. 202 – 203).

Instanța de recurs conchide că, argumentul recurenților precum că „dacă a și

comis o faptă ilicită, Hotniciuc Svetlana prin aceea că a încercat să discute cu Cazacu

Rodica despre tulburarea liniștii și a stat în fața ușii, nicidecum această faptă nu este

aceea ce i se încriminează. Poate fi vorba despre o contravenție, dar nicidecum

despre o infracțiune, cu atât mai mult despre violarea de domiciliu, atât timp cât

aceasta nu a pătruns în domiciliul persoanei”, este o opinie subiectivă formată din

propria apreciere a faptei și a probelor.

Cât ține de argumentul recurenților precum că „atât prima instanță cât și

instanța de apel au respins argumentul apărării „leziunile depistate de către medicul

legist la data de 15.01.2018, omul le poate face frecvent zi cu zi în lipsa oricărei

violențe, cu atât mai mult, excoriațiile urmau a fi depistate la data de 12.01.2018 de

către Ofițerul de urmărire penală care a examinat nemijlocit pretinsa victimă imediat

după incident și urmele trebuiau să existe având o culoare roz sau roșie”, ignorând

procesul – verbal de cercetare la fața locului în partea ce ține de „în regiunea mîinilor

cet. R. Cazacu de asemenea nu s-au depistat leziuni””, Colegiul penal reține că,

potrivit raportului de expertiză judiciară din 20.03.2018 (f.d. 34-35), sau depistat:

„echimoze suprafața dorsală mâna stângă, excoriații 1/3 superioară și medie-

inferioară antebrațul drept. Leziunile corporale indicate au fost cauzate posibil în

termenul și circumstanțele indicate de partea vătămată prin lovire cu sau și de un

obiect dur – contondent cu mâna stângă, excoriațiile antebrațul drept au putut fi

cauzate prin comprimarea țesuturilor moi cu degetele”, astfel, concluziile raportului

de expertiză confirmă declarațiile părții vătămate, ultima fiind avertizată de

răspundere penală pentru prezentarea, cu bună – știință a declarațiilor mincinoase

potrivit art. 312 Cod penal.

În acest sens, Colegiul penal mai indică că, potrivit procesului – verbal de

examinare(f.d. 41 – 42) a discului DVD cu înregistrările video din 12.01.2018 a

acțiunilor lui Hotniciuc Svetlana, ”se observă că o persoană pe nume „Svetlana” care

se află în ușa apartamentului, mâna dreaptă stă rezemată în cutia ușii și cu trunchiul

în partea deschisă a ușii, iar cu mâna stângă gesticulează, persoana care filmează i

6

se adresează să părăsească apartamentul și să îi permită să închidă ușa, pe motiv că

ușa este deschisă în exterior, însă Svetlana nu reacționează”, prin ce se confrimă

incontestabil vinovăția inculpatei.

Mai mult, Colegiul penal conchide că, din textul recursurilor se evidențiază că

recurenții î-și motivează contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor solicitând achitarea, în acest sens Colegiul penal statuează că motivele de

reapreciere a materialului probatoriu nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală.

Mai mult, instanța de recurs reține că instanța de apel a admis o eroare materială

indicând în decizie că „inculpata a opus rezistență polițiștilor veniți la chemare cu

ultragierea lor, fapt pentru ce a fost sancționată contravențional”, or, conform

cazierului contravențional al ultimei(f.d. 51), Hotniciuc Svetlana a fost sancționată

contravențional pentru opunerea de rezistență și ultragierea colaboratorului

organului de ocrotire a normelor de drept la data de 29.12.2015 și nu la data de

12.01.2018, în acest sens, Colegiul penal indică că, această eroare materială nu duce

la casarea deciziei în speța dată, pe motiv că prin hotărârile judecătorești s-a aplicat

o pedeapsă echitabilă și aproape de limita minimă a sancțiunii – amendă.

În continuare, Colegiul penal în urma examinării materialelor cauzei și a

conținutului deciziei instanței de apel, a mai constatat că instanța de apel în decizia

sa, corect a motivat soluția în privința stabilirii pedepsei, a dat apreciere tuturor

circumstanțelor, inclusiv celor menționate de recurenți, a luat în considerare

pericolul social al acțiunilor inculpatei, personalitatea ei(ea fiind sancționată

contravențional de mai multe ori pentru injurii, huliganism, vătămări a integrității

corporale, opunere de rezistență și ultragierea colaboratorilor organelor de ocrotire a

normelor de drept, ce o caracterizează negativ), stabilind o pedeapsă corectă, legală

și echitabilă, sub formă de amendă aproape de limita minimă prevăzută de art. 179

alin. (2) Cod penal, ce corespunde atât principiului proporționalității cât și scopului

pedepsei penale, și va asigura restabilirea echității sociale, corectarea condamnatei,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât în partea acesteia cât și a altor

persoane.

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le

acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.

6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate

de recurenți ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece

7

soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar

declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

9.Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Duca Denis

împreună cu inculpata Hotniciuc Svetlana, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2019, în cauza penală privind-o pe Hotniciuc

Svetlana XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

8