1ra-613/2019 — art. 189 alin. 3 lit. e, 208/1, 177 alin. 2 lit. a CP

1ra-613/2019 — art. 189 alin. 3 lit. e, 208/1, 177 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-613/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac și Victor Boico,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Vrabie Corneliu în numele inculpatei și de către inculpata Croitoru

Tatiana, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 31 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui

Croitoru Tatiana, născută la xxxxx,

domiciliată în xxxxx, viza de reședință în

xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.09.2017 - 23.04.2018;

Instanță de apel: 23.05.2018 - 31.10.2018;

Instanță de recurs: 06.02.2019 - 16.07.2019.

A C O N S T A T A T :

probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Croitoru Tatiana a fost recunoscută vinovată și condamnată în

baza:

- art.177 alin.(2) lit. a) Cod penal, la amendă în mărime de 413 unități

convenționale, echivalentul a 20 650 lei;

- art.2081Cod penal, la 1 an închisoare;

- art.189 alin.(3) lit. e) Cod penal, la 4 ani 5 luni 10 zile închisoare, cu

amendă în mărime de 1 175 unități convenționale, echivalentul a 58 750 lei.

Potrivit art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 5 ani închisoare,

cu amendă în mărime de 1 200 unități convenționale, echivalentul a 60 000 lei, cu

executarea pedepsei închisorii în penitenciar pentru femei de tip semiînchis.

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 4 ani.

Tatiana, acționând cu intenție directă unică în scopul răspândirii cu bună-știință a

informațiilor ocrotite de lege despre viața personală ce constituie secret personal al

altei persoane, fără consimțământul ei, prin mass-media, în perioada lunilor mai-

iunie 2017, ilegal a cules informația ce constituie secret personal a minorei xxxxx,

1

născută la xxxxx și cu bună-știință, fără consimțământul ultimei, deținând în formă

electronică imagini sexuale reale și simulate cu reprezentarea organelor sexuale ale

minorei date, reprezentată de maniera lascivă și obscenă, le-a răspândit în mass-

media prin intermediul rețelei de socializare „ВКонтакте.соm” grupa

„ШкурыГородаБельц”.

Tot ea, acționând cu intenție directă unică în scopul distribuirii de imagini

sexuale reale și simulate cu reprezentarea organelor sexuale ale unui copil,

reprezentată de maniera lascivă și obscenă, inclusiv în formă electronică, pe

parcursul lunilor mai-iunie 2017, cu bună-știință fără consimțământul minorei

xxxxx, născută la xxxxx , deținând în formă electronică imagini sexuale reale și

simulate cu reprezentarea organelor sexuale ale victimei, le-a răspândit în mass-

media prin intermediul rețelei de socializare „ВКонтакте.соm” grupa

„ШкурыГородаБельц”.

Tot ea, acționând cu o intenție unică și urmărind scopul de profit,

amenințând-o pe minora xxxxx, născută la xxxxx, cu răspândirea unor știri

defăimătoare, prin intermediul sms-urilor de pe telefonul său mobil cu

nr.069786925 și a unei pagini WEB de pe rețeaua de socializare „ВКонтакте.соm”

cu denumirea „АнастасияЛевченко”, pe rețeaua de socializare „ВКонтакте”, a

cerut și primit de la xxxxx bani în sumă totală de 500 lei.

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Croitoru Tatiana să fie condamnată în baza:

- art.189 alin.(1) lit. e) Cod penal, la 4 ani 6 luni închisoare, cu amendă în

mărime de 1 388 unități convenționale;

- art.2081 Cod penal, la 1 an închisoare;

- art.177 alin.(2) lit. a) Cod penal, la amendă în mărime de 550 unități

convenționale.

Conform art.84 alin.(1) Cod penal, a-i stabili pedeapsa definitivă 5 ani 3 luni

închisoare, cu amendă în mărime de 1 400 unități convenționale, cu executarea

pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis pentru femei.

În motivarea apelului a invocat că, instanța incorect a aplicat prevederile

art.70 alin.(31) Cod penal, or, pentru persoanele care au săvârșit infracțiune la

vârsta de la 18 până la 21 de ani, limita maximă a închisorii (celei mai aspre

pedepse prevăzute la articolul respectiv) se reduce cu o treime, însă această

prevedere nu se referă și la celelalte pedepse prevăzute la articolul respectiv.

La aplicarea pedepsei inculpatei, în privința căreia a fost admisă procedura

simplificată de judecare pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.189 alin.(3) lit. e) Cod penal, instanța

urma să se conducă de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală și să

reducă pedeapsa stabilită cu amendă cu o pătrime din limitele 1 850 - 2 350 unități

convenționale, iar pedeapsa cu amendă stabilită inculpatei Croitoru Tatiana, nu

putea fi mai mică de 1 388 unități convenționale.

Totodată, la stabilirea pedepsei cu amendă în mărime de 413 unități

convenționale pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.177 alin.(2) lit. a) Cod

penal, au fost ignorate de către instanță și prevederile art.64 alin.(3) Cod penal.

2

Deci, instanța ilegal a stabilit o pedeapsă sub formă de amendă sub limita

minimă prevăzută de legea penală.

În opinia apelantului, pedeapsa aplicată lui Croitoru Tatiana nu a fost corect

individualizată. La stabilirea pedepsei prima instanță nu a ținut cont de principiul

individualizării pedepsei, în coroborare cu criteriile generale de individualizare a

pedepsei inserate la art.75 alin.(1) Cod penal.

Mai mult, pedeapsa aplicată prin sentință este prea blândă și din motivul

aplicării față de inculpată a prevederilor art.90 Cod penal, reieșind din

personalitatea inculpatei, faptele penale incriminate, rezonanța crimelor comise,

faptul că aceasta a comis o infracțiune gravă, fapt care face a aprecia

imposibilitatea corijării acesteia pe o altă cale decât fiindu-i aplicată pedeapsa

privativă de libertate.

2018, a fost admis apelul, casată parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care lui Croitoru Tatiana i-a fost stabilită pedeapsa:

- în baza art.189 alin.(3) lit. e) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.70

alin.(31) Cod penal, art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, 4 ani 5 luni 10 zile

închisoare, cu amendă în mărime de 1 388 unități convenționale;

- în baza art.2081 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.70 alin.(31) Cod

penal, art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, 1 an închisoare;

- în baza art.177 alin.(2) lit. a) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.70

alin.(31) Cod penal, art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, amendă în mărime

de 500 unități convenționale.

Potrivit art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 5 ani închisoare,

cu amendă în mărime de 1 400 unități convenționale, echivalentul a 70 000 lei, cu

executarea pedepsei închisorii în penitenciar pentru femei de tip semiînchis.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat că, aplicând

pedeapsa lui Croitoru Tatiana pentru infracțiunile comise, prima instanță nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art.90 Cod penal și neîntemeiat a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.

Condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, după cum

prevede art.90 Cod penal, poate fi aplicată în cazul în care nu este rațional ca

persoana să execute pedeapsa cu închisoarea, însă instanța de judecată urmează să-

și argumenteze soluția, bazându-se pe materialele cauzei și pe datele despre

persoana vinovatului, indicând în mod obligatoriu motivele condamnării cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, cerințe ce nu au fost respectate de

prima instanță.

Astfel, prima instanță la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație

gravitatea și urmările prejudiciabile ale infracțiunilor comise de Croitoru Tatiana,

nu a ținut cont de faptul că inculpata a comis 3 infracțiuni în privința părții

vătămate minore, dintre care una face parte din categoria infracțiunilor grave, iar

celelalte două încalcă inviolabilitatea vieții personale, intime și sexuale a părții

3

vătămate. Urmează a fi luat în considerație și personalitatea inculpatei Croitoru

Tatiana, care până la moment nu și-a cerut scuze de la partea vătămată, precum și

faptul că nu a restituit părții vătămate prejudiciul material cauzat acesteia, fapte

confirmate de inculpată în ședința instanței de apel, nu a luat în considerație faptul,

că căința inculpatei de săvârșirea infracțiunilor incriminate a fost una formală,

exprimată exclusiv în scopul atenuării pedepsei ce urma a-i fi stabilită.

În acest context, instanța de apel a considerat că, inculpata nu a conștientizat

pericolul acțiunilor sale infracționale, iar corijarea acesteia este posibilă doar prin

izolarea de societate, stabilindu-i pedeapsa închisorii, care va corecta vinovatul și

va asigura realizarea scopurilor pedepsei penale.

Astfel, ținând cont de circumstanțele expuse, instanța de apel a ajuns la

concluzia că, la aplicarea pedepsei în privința lui Croitoru Tatiana pentru

infracțiunile comise, prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor

art.art.61, 75 Cod penal și pripit a ajuns la concluzia aplicării prevederilor art.90

Cod penal. În opinia instanței de apel, inculpata Croitoru Tatiana urmează să

execute real pedeapsa închisorii, pentru a asigura corectarea și reeducarea

inculpatei și pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea inculpatei,

cât și a altor persoane.

Aplicând pedeapsa, instanța de apel, cu trimitere la prevederile art.3641

alin.(8) Cod de procedură penală și art.70 alin.(31) Cod penal, a redus limitele

pedepsei cu închisoarea prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal.

Totodată, instanța de apel a reținut că, procurorul corect a indicat în apelul

declarat, precum că art.70 alin.(31) Cod penal se aplică numai în privința pedepsei

închisorii prevăzute la art.189 alin.(3) Cod penal și nu se referă la celelalte tipuri

de pedeapsă a acestui articol. Astfel, în opinia instanței de apel prima instanță

neîntemeiat a aplicat prevederile art.70 alin.(31) Cod penal în privința pedepsei

amenzii, din care motiv incorect a aplicat pedeapsa amenzii în mărime de 1 175

unități convenționale.

Deci, la stabilirea pedepsei amenzii pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art.189 alin.(3) Cod penal, instanța de apel a aplicat doar prevederile art.3641

alin.(8) Cod de procedură penală și a stabilit pedeapsa amenzii la limita minimă, în

mărime de 1 388 unități convenționale, care este echitabilă în raport cu fapta

săvârșită.

Totodată, în opinia instanței de apel este greșită și aplicarea pedepsei sub

formă de amendă în mărime de 413 unități convenționale pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.177 alin.(2) lit. a) Cod penal, deoarece prima instanță

nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile art.61 Cod penal și i-a aplicat

inculpatei pedeapsa în alte limite decât cele ce urmau a fi aplicate prin prisma

prevederilor normei menționate.

Sancțiunea art.177 alin.(2) lit. a) Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de la 550 la 850 unități convenționale sau cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 1

an, sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, cu

amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 2000 la 3000 unități

convenționale, deci pedeapsa sub formă de amendă în cazul din speță nu poate fi

4

mai mică decât 500 unități convenționale.

În contextul celor expuse, instanța de apel a ajuns la concluzia, că prima

instanță eronat a aplicat față de inculpata Croitoru Tatiana pedeapsa amenzii pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art.177 alin.(2) lit. a) Cod penal în mărime de

413 unități convenționale, care depășește limita minimă a pedepsei prevăzută de

art.art.75, 64 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a conchis că, pedeapsa închisorii stabilită de către

prima instanță este una echitabilă faptei comise și consecințelor survenite, care își

va atinge scopul și va duce la restabilirea echității sociale, corectarea inculpatei,

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către inculpată cât și de către alte

persoane, iar suspendarea executării acestei pedepse nu este rațională.

12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia,

solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel a ajuns la o

concluzie incorectă că corijarea inculpatei Croitoru Tatiana este posibilă doar fiind

izolată de societate și că doar executarea pedepsei închisorii va corecta vinovatul și

va asigura realizarea scopurilor pedepsei, aceste aprecieri fiind subiective, injuste,

inechitabile și conduc la o aplicare disproporționată a pedepsei.

Toate argumentele invocate de către instanța de apel în intenția de a motiva

excluderea prevederilor art.90 Cod penal nu corespund realității și sunt consecința

unor interpretări eronate ale cauzei.

Or, conform materialelor dosarului, inculpata și partea vătămată nu s-au

văzut nici o dată, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul judecării cauzei, în

cadrul urmăririi penale, nu a avut loc nici o confruntare sau o altă acțiune

procesuală în care partea vătămată și Croitoru Tatiana să se vadă, iar la materialele

dosarului este anexată cererea părții vătămate de a examina cauza penală în lipsa

sa, deci, concluzia instanței de apel că inculpata nu regretă faptele comise deoarece

nu și-a cerut scuze de la partea vătămată este dictată de o abordare eronată și total

simplistă, în coroborare cu circumstanțele cauzei.

La fel, este nejustificată propunerea instanție de apel față de inculpată, prin

care aceasta urma să publice pe același site scuzele publice față de partea vătămată,

deoarece acest fapt este imposibil din cauza că site-ul a fost închis de către

administrator și că, astfel partea vătămată va fi supusă unei ,,publicități repetate”.

În ceea ce privește recuperarea prejudiciului material, aceasta nu a avut loc

din cauza circumstanțelor indicate mai sus. La moment, inculpata a decis să trimită

suma respectivă prin poștă (act anexat la recurs), deoarece reprezentanta părții

vătămate refuză orice comunicare. Prin urmare, cele invocate de către instanța de

apel, nu derivă din relele intenții ale inculpatei, ci din situația obiectivă creată care

a pus impedimente obiective pentru Croitoru Tatiana de a avea posibilitatea de a-și

cere scuze și de a recupera prejudiciul.

Consideră că, prima instanță a avut suficiente argumente de a aplica art.90

Cod penal și ținând cont de persoana celui vinovat, care este la prima abatere, și-a

recunoscut vinovăția, a recunoscut toate probele din cadrul urmăririi penale, iar în

cadrul urmăririi penale a colaborat cu organul de urmărire penală, se căiește de

5

cele comise și recunoaște că a greșit, a tras concluziile de rigoare și are un

comportament corect în societate.

La fel, prima instanță a luat în calcul că inculpata are un copil de 1 an 6 luni

la întreținere care este alăptat de către inculpată.

Astfel, aplicarea pedepsei închisorii cu executare ar duce la consecințe

sociale cu mult mai grave, decât invers.

Subsidiar avocatul a invocat că, instanța de apel chiar dacă a decis să

excludă art.90 Cod penal, a avut temeiul legal de a aplica art.96 Cod penal și să

dispună amânarea executării pedepsei până la atingerea de către copil a vârstei de 8

ani. Un asemenea demers a fost înaintat și în cadrul primei instanțe, ca o

alternativă a art.90 Cod penal.

5.1. Inculpata Croitoru Tatiana, în temeiul pct.10) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia

cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, la stabilirea pedepsei instanța de

apel nu a luat în considerație că inculpata nu prezint pericol social sporit; la locul

de trai se caracterizează pozitiv; nu este o persoană conflictuală; duce un mod de

viață sănătos; antecedente penale și încălcări a ordinii publice nu are; are la

întreținere un copil minor; a recunoscut vina cu profundă căință.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră nu este eficientă

nici pentru corectarea învinuitului, nici pentru prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Susține inculpata că, în cadrul ședinței de judecată s-a căit de cele comise și

a recunoscut integral vinovăția, deci rezultă că a conștientizat cele comise, astfel

pentru reeducarea și corectarea sa nu este necesară aplicarea pedepsei stabilite de

instanța de apel, fiindcă aplicarea unei pedepse mai aspre nu va atinge scopul

pedepsei penale.

Consideră că, prin sentința primei instanțe i-a fost aplicată o pedeapsă

echitabilă, fiind luate în considerație recunoașterea vinei, căința sinceră, anterior nu

a fost judecată, are la întreținere un copil minor, la locul de trai se caracterizează

pozitiv.

referință procurorul, care s-a pronunțat pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind

vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi

admise, din următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

6

În conformitate cu prevederile art.art.414-417 Cod de procedură penală,

instanța de apel, urma să soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile de

drept, inclusiv: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a

fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă

normele de drept procesual penal, au fost corect aplicate.

În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

În primul rând, Colegiul penal lărgit reține că avocatul invocă ca temei

pentru recurs prevederile art.427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, potrivit

căruia hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea

de drept în cazul când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, însă se

reține că cauza a fost examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, potrivit art.3641 Cod de procedură penală, inculpată recunoscând faptele

incriminate prin rechizitoriu, or, după pronunțarea încheierii de admitere a cererii

inculpatei și dispunerea examinării cauzei în procedura simplificată, inculpatul și

apărătorul lui nu mai pot renunța pe parcursul procesului penal asupra opțiunii sale

de a fi judecată cauza potrivit procedurii simplificate.

La fel, se reține și faptul că, recursul sub acest aspect este nemotivat.

În al doilea rând, Colegiul reține că recurenții invocă ca temeiuri de casare a

deciziei instanței de apel pct.6), 10) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală,

potrivit cărora o hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a

repara eroarea de drept în cazul când hotărârea atacată nu cu prinde motivele pe

care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Cu referire la cele ce preced, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de

apel, la stabilirea pedepselor inculpatei, a ținut cont în deplină măsură de

prevederile art.art.64, 75, 84 Cod penal, însă nu și-a motivat soluția privind

individualizarea executării pedepsei în privința inculpatei și nu au pătruns în esența

problemei de fapt și de drept.

Discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature.

În acest context, instanța de recurs amintește că, potrivit prevederilor art.75

Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

stabilite de lege de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

7

Luând ca bază aceste prevederi ale legii penale și soluționând chestiunea cu

privire la vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să

constate dacă s-au confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l

supune pe inculpat răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care

urmează a i se stabili acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în

partea specială.

Aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință violarea

drepturilor omului protejate de Convenția Europeană.

Colegiul penal remarcă aici că, principalele elemente de care judecătorul

(sau completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează

cauza penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale

prevăzute în art.art.62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform

limitelor fixate în articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de

încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite.

Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de

scopul urmărit de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de urmările produse

sau care urmau a se produce.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește

având în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de

dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa

antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea

infracțiunii.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei sau

valorificat anume în această ordine, fiind stabilit inculpatei pedepsele prevăzute de

art.art.189 alin.(3) lit. e), 2081, 177 alin.(2) lit. a) Cod penal

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii pedepsei închisorii, continuă operațiunea de

individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin

numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită

inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub raportul personalității acestuia de

a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate

atinge și prin aplicarea suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe o

perioadă de probațiune stabilit de instanța de judecată.

Pe cale de consecință, raportat la considerentele expuse supra, Colegiul

penal lărgit remarcă că, instanța de apel a ajuns la concluzia că, prima instanță

greșit a dispus aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, suspendând condiționat

executarea pedepsei închisorii aplicate lui Croitoru Tatiana pentru o perioadă de

probațiune, dispunând executarea reală a pedepsei închisorii, însă instanța de apel

în nici un fel nu s-a expus asupra posibilității aplicării sau neaplicării prevederilor

art.96 Cod penal.

8

Or, de către apărare, atât în prima instanță, cât și în instanța de apel a fost

indicat faptul că, inculpata are la întreține un copil cu vârsta de până la 2 ani, fapt

confirmat și prin copia certificatului de naștere anexată la materialele dosarului

(f.d.103 vol. I).

Potrivit art.96 Cod penal (1) Femeilor condamnate gravide și persoanelor care

au copii în vârstă de până la 8 ani, cu excepția celor condamnate la închisoare pe

un termen mai mare de 5 ani pentru infracțiuni grave, deosebit de grave și

excepțional de grave, infracțiuni prevăzute la cap. I, II, III, VII, VIII, XIII și XVI,

instanța de judecată le poate amâna executarea pedepsei până la atingerea de către

copil a vârstei de 8 ani.

(11) La amânarea executării pedepsei în condițiile alin.(1) din prezentul articol,

instanța de judecată poate obliga persoana condamnată să îndeplinească obligațiile

prevăzute la art.90 alin.(6).

(2) În cazul în care vreuna din persoanele condamnate, menționate la alin.(1),

refuză să-și exercite drepturile și obligațiile părintești sau încalcă condițiile

probațiunii după avertismentul făcut de organul care exercită controlul asupra

comportamentului persoanei condamnate față de care executarea pedepsei a fost

amânată, instanța de judecată, la propunerea organului nominalizat, poate să

anuleze amânarea executării pedepsei și să trimită persoana condamnată pentru

executarea pedepsei la locul stabilit în hotărârea judecătorească.

(3) La atingerea de către copil a vârstei de 8 ani, instanța de judecată, la

demersul organului de probațiune:

a) liberează persoana condamnată de executarea părții neexecutate a pedepsei;

b) înlocuiește partea neexecutată a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă;

c) trimite persoana condamnată în instituția corespunzătoare pentru

executarea părții neexecutate a pedepsei.

(4) Dacă în perioada amânării executării pedepsei persoana condamnată

săvârșește o nouă infracțiune, instanța de judecată îi stabilește o pedeapsă în

condițiile art.85.

Instanța de judecată, la adoptarea sentinței de condamnare, în baza

principiilor generale ale individualizării pedepsei penale, în cazul constatării

condițiilor speciale prevăzute la alin.(1) art. 96 Cod penal, în partea descriptivă a

sentinței este obligată, de asemenea, să motiveze rezolvarea chestiunilor legate de

amânarea executării pedepsei stabilite prin sentință (pct.4) alin.(1) art. 394 Cod de

procedură penală). La soluționarea acestor chestiuni, instanța va ține cont de

pericolul social al infracțiunii și al periculozității personalității vinovatei,

comportamentul după săvârșirea infracțiunii, după caz, atitudinea ei față de

educația copilului (copiilor) și întreținerea lui(lor). Drept urmare, în lipsa

restricțiilor cu referire la mărimea pedepsei și categoria infracțiunii, instanța de

judecată poate amâna executarea pedepsei până la atingerea de către copil a vârstei

de 8 ani.

Aplicarea amânării executării pedepsei în condițiile art.96 Cod penal este

facultativă, fiind o apreciere proprie a instanței de judecată, în baza materialelor și

probelor aduse, în acest sens.

9

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel la capitolul

individualizării pedepsei inculpatei Croitoru Tatiana a omis a se expune asupra

posibilității aplicării sau neaplicării prevederilor art.96 Cod penal.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-a

găsit confirmare temeiurile prevăzute în art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de

procedură penală, „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și s-au aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale”, ceea ce

duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de către avocatul Vrabie Corneliu în

numele inculpatei și de către inculpata Croitoru Tatiana, se casează parțial decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 31 octombrie 2018, în cauza penală în

privința lui Croitoru Tatiana, în partea stabilirii pedepsei și se dispune rejudecarea

cauzei, în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Celelalte dispoziții ale deciziei contestate se mențin.

Croitoru Tatiana urmează a fi eliberată din penitenciar, dacă în privința acesteia

nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută pedeapsa penală în

baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea dispusă rejudecării, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 august 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

10

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Nadejda Toma

/semnătura/ Elena Cobzac

/semnătura/ Victor Boico

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

11