1ra-479/2021 — art. 177 alin.2 lit. a, 189 alin. 3 lit. e, 208/1 CP

1ra-479/2021 — art. 177 alin.2 lit. a, 189 alin. 3 lit. e, 208/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-479/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

3 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Pasat

Liliana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 septembrie

2020, în privința inculpatei

Croitoru Tatiana, născută la

XXXXX XXXXX XXXXX, originară și locuitoare a or.

XXXXX, str. XXXXX, cetățeancă a R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 20.09.2017 - 23.04.2018,

instanța de apel: 23.05.2018 - 31.10.2018,

instanța de recurs: 06.02.2019 - 16.07.2019,

instanța de apel: 19.08.2019 - 10.09.2020,

instanța de recurs: 24.11.2020 - 03.02.2021.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Croitoru Tatiana a fost

condamnată în baza art. 177 alin. (2) lit. a) Cod penal la amendă în mărime de 413 unități

convenționale, ce constituie 20.650 lei, în baza art. 2081 Cod penal la 1 an închisoare și

în baza art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal la 4 ani 5 luni 10 zile închisoare, cu amendă în

mărime de 1175 unități convenționale, ce constituie 58.750 lei.

În temeiul art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare,

cu amendă în mărime de 1200 unități convenționale, ce constituie 60.000 lei.

Conform prevederilor art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost

suspendată condiționat, pentru perioada de probațiune de 4 ani.

directă și unică în scopul răspândirii cu bună-știință a informațiilor ocrotite de lege

despre viață personală ce constituie secret personal al altei persoane, fără

consimțământul ei, prin mass-media, în perioada lunilor mai-iunie 2017, ilegal a cules

1

informația ce constituie secret personal a minorei XXXXX XXXXX, născută la

XXXXXși cu bună-știință, fără consimțământul ultimei, deținând în formă electronică

imagini sexuale reale și simulate cu reprezentarea organelor sexuale ale minorei date,

reprezentată de maniera lascivă și obscenă, le-a răspândit în mass-media prin

intermediul rețelei de socializare „ВКонтакте.соm” grupa „XXXXX”.

Tot ea, acționând cu intenție directă unică în scopul distribuirii de imagini sexuale

reale și simulate cu reprezentarea organelor sexuale ale unui copil, reprezentată de

maniera lascivă și obscenă, inclusiv în formă electronică, pe parcursul lunilor mai-iunie

2017, cu bună-știință fără consimțământul minorei XXXXX, născută la XXXXX,

deținând în formă electronică imagini sexuale reale și simulate cu reprezentarea

organelor sexuale ale victimei, le-a răspândit în mass-media prin intermediul rețelei de

socializare „ВКонтакте.соm” grupa „XXXXX”.

Tot ea, acționând cu o intenție unică și urmărind scopul de profit, amenințând-o

pe minora XXXXX, născută la XXXXX, cu răspândirea unor știri defăimătoare, prin

intermediul sms-urilor de pe telefonul său mobil cu nr. 0(69)XXXXX și a unei pagini

WEB de pe rețeaua de socializare „ВКонтакте.соm” cu denumirea „XXXXX

XXXXX”, pe rețeaua de socializare „ВКонтакте”, a cerut și primit de la XXXXXbani

în sumă totală de 500 lei.

Instanța a reținut că, inculpata a recunoscut integral vina, a solicitat examinarea

cauzei în procedura simplificată, și i-a încadrat acțiunile în baza art. 177 alin. (2) lit. a)

Cod penal, ca culegerea ilegală și răspândirea cu buna știință a informațiilor ocrotite de

lege despre viața personală, ce constituie secret personal al altei persoane, fără

consimțământul ei, prin mass-media, art. 2081 Cod penal, ca distribuirea, deținerea de

imagini sexuale reale și simulate cu reprezentarea organelor sexuale ale unui copil,

reprezentată de maniera lascivă și obscenă, inclusiv în formă electronică, cât și a art.

189 alin. (3) lit. e) Cod penal, ca șantajul, adică cererea de a se transmite bunurile

proprietarului, amenințând cu răspândirea unor știri defăimătoare, urmate de dobândirea

bunurilor cerute.

La aplicarea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 75 - 88 Cod penal,

de gravitatea infracțiunilor săvîrșite, de motivul săvîrșirii acestora, de personalitatea

inculpatei, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea că, art.

177 alin. (2) lit. a) Cod penal prevede pedeapsa cu amendă în mărime de la 550 la 850

unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240

de ore, deci infracțiunea se calificată ca ușoară, art. 208/1 Cod penal prevede pedeapsa

cu închisoare de la 1 la 3 ani și este calificată ca mai puțin gravă, art. 189 alin. (3) lit. e)

Cod penal prevede pedeapsa cu închisoare de la 7 la 10 ani cu amendă în mărime de la

1850 la 2350 unități convenționale și se calificată ca gravă.

Totodată, instanța a statuat că circumstanțe agravante lipsesc, acuzatorul de stat

în rechizitoriu la fel nu a stabilit și nu a indicat existența circumstanțelor agravante, fiind

prezente circumstanțe excepționale - comiterea infracțiunii de către o persoană cu vârsta

cuprinsă între 18 și 21 ani, prin urmare, sunt aplicabile prevederile art. 70 alin. (31) Cod

penal, potrivit cărora la aplicarea pedepsei persoanelor care au atins vârsta de 18 ani,

dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care au săvârșit infracțiunea la vârsta de la 18 la 21

de ani, maximul pedepsei se reduce cu 1/ .

3

De asemenea, în speță au incidență prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, potrivit căror inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate

în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza

2

de urmărire penală beneficiază de reducerea cu 1/ a limitelor de pedeapsă prevăzute de

3

lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și

de reducerea cu o 1/ a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

4

amendă.

Din considerentele indicate, urmează a fi reduse limitele pedepselor aplicate:

- pe art. 177 alin. (2) lit. a) Cod penal, sub formă de amendă în mărime de 413

unități convenționale - 20.650 lei (850 unități convenționale: 1/ în baza art. 70 alin. (31)

3

Cod penal = 566,7 unități convenționale 1/ în b art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

4

penală = 425 unități convenționale - limita maximă; 550 unități convenționale: 1/ în

4

baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală - 412,5 unități convenționale - limita

minimă);

- pe art. 2081 Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 1 an (3 ani: l/

3

în baza art. 70 alin. (31) Cod penal = 2 ani, 1/ în baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

3

penală = 1 an 4 luni - limita maximă; 1 an: 1/ în baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

3

penală = 8 luni - limita minimă);

- pe art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 4

ani 5 luni și 10 zile (10 ani: 1/ în baza art. 70 alin. (31) Cod penal = 6 ani și 8 luni, 1/ în

3 3

baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală = 4 ani 5 luni și 10 zile - limita maximă

și minimă; 7 ani: 1/ în baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală = 4 ani și 8 luni

3

- limita minimă, cu amendă în mărime de 1175 unități convenționale - 58.750 lei (2350

unități convenționale 1/ în baza art. 70 alin. (31) Cod penal = 1566,7 unități

3

convenționale: 1/ în baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală = 1175 unități

4

convenționale - limita maximă și minimă; 1850 unități convenționale: 1/ în baza art.

4

3641 alin. (8) Cod de procedură penală = 1387,5 unități convenționale - limita minimă.

În același timp, potrivit prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită,

ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și perioada de probațiune.

Conform jurisprudenței CtEDO: ”...soluția cea mai potrivită pentru problema

supra-aglomerării ar fi reducerea numărului de deținuți prin utilizarea mai frecventă a

măsurilor punitive non-privative de libertate și minimizarea recurgerii la detenția

preventivă” (cauza Varga și alții vs Ungaria, cererile nr. 1409/12, 45135/12, 73712/12,

34001/13, 44055/13 și 64586/13 din 10.03.2015), precum și de Recomandările

Comitetului de Miniștri ONU nr. R (99) 22 și Rec (2006) 13, care invită statele să

încurajeze procurorii și judecătorii de a folosi cât mai mult posibil alternativele la

detenție.

Astfel, având în vedere atitudinea inculpatei în cursul procesului penal, conduita

acesteia de recunoaștere a faptei comise, luând în considerație că ultima are la întreținere

un copil minor în vârstă de 1 an și 4 luni, ținând cont de circumstanțele pricinii și

persoana celei vinovate, instanța a concluzionat că scopul pedepsei poate fi atins fără

executarea pedepsei cu închisoare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 90 Cod

penal, fixând un termen de încercare pe o durată de 4 ani, o astfel de pedeapsă fiind una

echitabilă și rezonabilă pentru faptele comise.

3

casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Croitoru T. să fie

condamnată în baza art. 189 alin. (1) lit. e) Cod penal la 4 ani 6 luni închisoare, cu

amendă în mărime de 1388 unități convenționale, art. 2081 Cod penal la 1 an închisoare,

art. 177 alin. (2) lit. a) Cod penal la amendă în mărime de 550 unități convenționale, iar

conform prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de

5 ani 3 luni nchisoare, cu amendă în mărime de 1400 unități convenționale, cu

executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei.

Apelanta a invocat că, instanța incorect a aplicat prevederile art. 70 alin. (31) Cod

penal - pentru persoanele care au săvârșit infracțiune la vârsta de la 18 până la 21 de ani,

limita maximă a închisorii (celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul respectiv) se

reduce cu 1/ și această prevedere nu se referă și la celelalte pedepse prevăzute la

3

articolul respectiv.

La aplicarea pedepsei inculpatei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.

189 alin. (3) lit. e) Cod penal, instanța urma se se conducă de prevederile art. 364/1 alin.

(8) CPP și să reducă pedeapsa amenzii cu 1/ din limitele 1850 - 2350 unități

4

convenționale, deci nu poate fi mai mică de 1388 unități convenționale.

La stabilirea pedepsei cu amenda în mărime de 413 unități convenționale, pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 177 alin. (2) lit. a) Cod penal, au fost ignorate

și prevederile art. 64 alin. (3) Cod penal, care stipulează că mărimea amenzii pentru

persoanele fizice se stabilește în limitele la 500 la 3000 unități convenționale.

Totodată, instanța de fond n-a ținut cont de principiul individualizării pedepsei

(art.7 Cod penal), în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei

inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal.

apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Croitoru Tatiana a fost condamnată, cu aplicarea prevederilor art. 70 alin. (31) Cod

penal și 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în baza art. 189 alin.(3) lit. e) Cod penal

la 4 ani 5 luni 10 zile închisoare, cu amendă în mărime de 1388 unități convenționale,

art. 2081 Cod penal la 1 an închisoare și art. 177 alin. (2) lit. a) Cod penal la amendă în

mărime de 500 unități convenționale.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare,

cu amendă în mărime de 1400 unități convenționale, echivalentul a 70.000 lei, cu

executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei, după

epuizarea tuturor căilor ordinare de atac.

În rest sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal și pripit a ajuns la concluzia privind aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

de apel și menținerea sentinței.

Recurenta a invocat că, instanța de apel nu a luat în considerație următoarele

circumstanțe: nu prezintă pericol social sporit, la locul de trai se caracterizează pozitiv,

nu este o persoană conflictuală, duce un mod de viață sănătos, antecedente penale nu

are, încălcări a ordinii publice nu a avut, prezența la întreținere a unui copil minor, a

recunoscut vina cu profundă căință.

4

În cadrul ședinței de judecată s-a căit de cele comise, a recunoscut integral

vinovăția, deci a conștientizat cele comise.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Vrabie Corenliu, solicitând casarea totală

a deciziei instanței de apel și menținerea sentinței.

Recurentul a invocat că, instanța de fond a avut suficiente argumente de a aplica

art. 90 Cod penal, ținând cont de persoana celui vinovat.

Astfel, Croitoru T., este la prima abatere, și-a recunoscut vinovăția, a recunoscut

toate probele din cadrul urmăririi penale, iar în cadrul urmăririi penale a colaborat cu

organul de urmărire penală, se căiește de cele comise și recunoaște că a greșit, a tras

concluziile de rigoare și are un comportament corect în societate.

La fel instanța de fond, a luat în calcul că inculpata are un copil de un an și

jumătate la întreținere, care este alăptat de către ea.

În contextul celor de mai sus, nu este de înțeles ce scop ar atinge izolarea de

societate a unei mame care are la întreținere și în grija sa un copil, care are la moment

numai doi anișori.

Aplicarea pedepsei cu închisoare reală asupra inculpatei ar conduce la consecințe

sociale cu mult mai grave, decât invers. Ori, aplicarea art. 90 Cod penal este total

justifică, deoarece în contextul celor invocate, corectarea și reeducarea inculpatei poate

fi înfăptuită fără izolare de societate.

Pe de altă parte, instanța de apel, chiar dacă a decis să excludă art. 90 Cod penal,

a avut tot temeiul legal de a aplica art. 96 Cod penal și să amâne executarea pedepsei

până la atingerea de către copil a vârstei de 8 ani. Un asemenea demers a fost înaintat și

în cadrul instanței de fond, ca o alternativă art. 90 Cod penal.

iulie 2019, recursurile au fost admise, casată decizia instanței de apel doar în partea

stabilirii pedepsei și dispusă rejudecarea cauzei, în această parte, de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale deciziei contestate au fost menținute.

Instanța de recurs a statuat că, instanța de apel, la stabilirea pedepselor inculpatei,

a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 64, 75, 84 Cod penal, însă nu și-a

motivat soluția privind individualizarea executării pedepsei aplicate inculpatei și nu a

pătruns în esența problemei de fapt și de drept.

Instanța de apel a ajuns la concluzia că, prima instanță greșit a dispus aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, dispunând executarea reală a pedepsei închisorii, însă în

niciun fel nu s-a expus asupra posibilității aplicării sau neaplicării prevederilor art. 96

Cod penal, ori, inculpata are la întreținere un copil cu vârsta de până la 2 ani.

2020, apelul procurorului a fost admis, casată sentința în latura pedepsei și pronunțată o

nouă hotărâre.

Lui Croitoru Tatiana, consideră condamnată în baza art. 177 alin. (2) lit. a), art.

2081 și art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal, i-au fost stabilite pedepsele, cu aplicarea

prevederilor art. 70 alin.(31) Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în

felul următor: - în baza art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal sub formă de 4 ani 5 luni și 10

zile închisoare, cu amendă în mărime de 1388 unități convenționale, în baza art. 2081

Cod penal sub formă de 1 an închisoare și în baza art. 177 alin. (2) lit. a) Cod penal sub

formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale.

5

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 5 ani închisoare,

cu amendă în mărime de 1400 unități convenționale, ce constituie 70.000 lei.

Conform prevederilor art. 90 Cod penal, executarea pedepsei sub formă de

închisoare i-a fost suspendarea condiționat, pe un termen de probă de 4 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, aplicând pedepsele inculpatei, instanța de fond a

admis unele erori, care urmează a fi corectate în instanța de apel.

Astfel, instanța de fond neîntemeiat a aplicat prevederile art. 70 alin. (31) Cod

penal în privința pedepsei amenzii, or, acestea se aplică la cea mai aspră pedeapsă

prevăzută de sancțiunea normei penale vizate, de aceea incorect reținând și aplicând

pedeapsa amenzii în mărime de 1175 unități convenționale.

În așa mod, la stabilirea pedepsei amenzii pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 189 alin. (3) li. e) Cod penal, vor fi aplicate doar prevederile art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală. Astfel, sancțiunea art.189 alin. (3) lit. e) Cod penal prevede

pedeapsa sub formă de închisoare de la 7 la 10 ani cu amendă în mărime de la 1850 la

2350 unități convenționale. Aplicând prevederile art. 3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, limita de pedeapsă în cazul pedepsei sub formă de amendă se reduce cu 1/ ,

4

inculpatului fiind posibil de stabilit pedeapsa de la 1387,5 până la 1762,5 unități

convenționale, și nu 1175 unități convenționale, după cum i-a aplicat inculpatei instanța

de fond, or, după cum s-a menționat supra, prevederile art. 70 alin.(31) Cod penal nu

sunt aplicabile pedepsei amenzii, prevăzute de sancțiunea art. 189 alin.(3) lit. e) Cod

penal. În așa mod, instanța de apel v-a stabili pedeapsa amenzii la limita minimă, în

mărime de 1388 unități convenționale, care este echitabilă și faptei săvîrșite.

Totodată, este greșită și aplicarea pedepsei sub formă de amendă în mărime de

413 pe art. 177 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală

și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și respectiv la rândul său are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art. 7 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Instanța de fond n-a ținut cont în deplină măsură de prevederile normei sus-

indicate, și i-a aplicat inculpatei în baza art. 177 alin. (2) lit. a) Cod penal pedeapsa în

alte limite decât cele ce urmau a fi aplicate prin prisma prevederilor normei menționate.

În acest sens este întemeiată referința procurorului la prevederile art. 64 Cod penal.

Potrivit art. 64 alin. (1) și (3) Cod penal, amenda este o sancțiune pecuniară ce se

aplică de instanța de judecată în cazurile și în limitele prevăzute de prezentul cod.

Mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3000

6

unități convenționale, iar pentru infracțiunile săvîrșite din interes material - până la

20000 unități convenționale, luându-se ca bază mărimea unității convenționale la

momentul săvîrșirii infracțiunii.

Sancțiunea art. 177 alin. (2) lit. a) Cod penal prevede pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de la 550 la 850 unități convenționale sau cu privarea de dreptul de

a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 1 an, sau

cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, cu amendă,

aplicată persoanei juridice, în mărime de la 2000 la 3000 unități convenționale.

Potrivit normelor vizate, luând în considerație sancțiunea art. 177 alin. (2) lit. a)

Cod penal, pedeapsa sub formă de amendă în cazul din speță nu poate fi mai mică decât

500 unități convenționale. În așa mod, concluzia instanței de fond privind aplicarea față

de inculpat a pedepsei amenzii în mărime de 413 unități convenționale, contravine art.64

alin.(3) Cod penal și depășește limita minimă a pedepsei prevăzută de Partea generală a

Codului penal.

În contextul celor expuse, instanța de fond eronat a aplicat față de inculpată

pedeapsa amenzii pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 177 alin. (2) lit. a) Cod

penal în mărime de 413 unități convenționale, care depășește limita minimă a pedepsei

prevăzută de art. 75 și art. 64 Cod penal. Așadar, conform art. 64 alin. (3) Cod penal,

instanța de fond urma să-i aplice o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500

unități convenționale, fapt ce urmează a fi înfăptuit prin prezenta decizie.

Totodată, instanța de fond a individualizat corect aspectele ce țin de executarea

pedepsei, suspendând condiționat pedeapsa închisorii în mod întemeiat.

După individualizarea pedepsei, stabilirea duratei și cuantumului acesteia, în

cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de

executare a pedepsei deja stabilite, prin soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită

inculpatului trebuie să fie executată real, or, în perspectiva personalității acestuia de a

se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și

prin aplicarea suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe o perioadă de

probațiune stabilit de instanța de judecată.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe

un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia

că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de

probațiune.

Raportând această normă penală la situația inculpatei, se atestă că sunt temeiuri

de a-i suspenda condiționat pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepsei cu suspendarea condiționată a executării ei, instanța

de fond a reținut în sarcina inculpatei și a luat în considerație prevederile art. 2, art. 7,

art. 61, art. 75-78, art. 84, art. 177 alin. (2) lit. a), 2081 și 189 alin.(3) lit. e) Cod penal,

ținând astfel cont de gravitatea infracțiunilor comise (infracțiune ușoară, mai puțin gravă

și gravă), de recunoașterea vinei, de căința sinceră, de acceptarea procedurii simplificate

de examinare a cauzei penale, de caracteristica inculpatei, de vârsta ei tânără, de

prezența la întreținere a unui copil minor care are nevoie de mama sa, de lipsa evidenței

la medicul narcolog și psihiatru, modul și condițiile acestuia de viață, conștientizarea

7

faptelor săvîrșite, influența pedepsei asupra corectării și reeducării ei, precum și celelalte

împrejurări individuale ale cazului.

Ori, inculpata a evaluat faptele comise, a conștientizat gravitatea acțiunilor care

au fost întreprinse spre încălcarea normelor penale și au luat atitudinile necesare.

Cu atât mai mult, aceasta din 15.08.2017 când a fost pornită cauza penală și până

în prezent, datorită examinării cauzei penale, s-a aflat în vizorul organului de urmărire

penală și a instanței de judecată, dând dovadă de un comportament pozitiv, fără încălcări

de ordin penal sau contravențional.

Pedeapsa penală condiționată este aplicată în baza normelor speciale și generale,

este una echitabilă și impune un anumit comportament supravegheat de instituțiile

statului, nerespectarea căruia generează consecințe legale, care nu-s în favoarea

condamnaților.

Odată fiind aplicată, suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi

anulată, în caz de vor fi încălcate de către Croitoru T. a condițiile ei, ceia ce încă o dată

confirmă prezența unui anumit grad de severitate al acestei pedepse condiționate.

Inculpatei i-a fost stabilit un termen de probă de 4 ani, în interiorul căruia

comportamentul acesteia v-a fi monitorizat de serviciul de probațiune.

Termenul de suspendare condiționată a pedepsei închisorii de patru ani este

suficient de mare și v-a asigura atingerea scopului pedepsei penale prevăzut la art. 61

Cod penal de restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnate, cât și a

altor persoane.

Totodată, conform art. 96 alin. (1) Cod penal, femeilor condamnate gravide și

persoanelor care au copii în vârstă de până la 8 ani, cu excepția celor condamnate la

închisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru infracțiuni grave, deosebit de grave și

excepțional de grave, infracțiuni prevăzute la cap. I, II, III, VII, VIII, XIII și XVI,

instanța de judecată le poate amâna executarea pedepsei până la atingerea de către copil

a vârstei de 8 ani.

Inculpata a fost recunoscută vinovată în baza art. 177 alin. (2) lit. a), 2081 și 189

alin. (3) lit. e) Cod penal.

Art.177 alin. (2) lit. a) Cod penal face parte din Capitolul V, art. 189 alin. (3) lit.

e) Cod penal din Capitolul VI și art. 2081 Cod penal din Capitolul VII - INFRACȚIUNI

CONTRA FAMILIEI ȘI MINORILOR.

În așa mod, art. 2081 Cod penal face parte din excepțiile indicate la art. 96 Cod

penal și din aceste considerente, prevederile art. 96 Cod penal nu pot fi aplicate față de

inculpata Croitoru T.

recurs ordinar, solicitând casarea parțială a deciziei instanței de apel, cu excluderea

prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatei, cu dispunerea executării pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

Recurenta a invocat că, dispunând suspendarea executării pedepsei cu închisoare,

instanța de apel a aplicat o pedeapsă prea blândă inculpatei, lăsând fără apreciere că

acțiunile inculpatei au fost săvârșite asupra unui minor, având o măsură preventivă

stabilită prin sentință a părăsit localitatea, cauza în instanța de apel fiind finalizată în

lipsa ei.

Ori, potrivit raportului organului de poliție din 19.08.2020 s-a stabilit că Croitoru

T. nu se afla la locul de trai, iar din spusele mamei se află în mun. Chișinău, în rezultatul

8

cărui fapt de către acuzatorul de stat a fost înaintat demers de aplicare a măsurii

preventive - arest preventiv, cu anunțarea în căutare a acesteia, iar prin încheierea

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19.08.2020, a fost admis demersul

procurorului privind aplicarea în privința inculpatei a măsurii preventive, arestul

preventiv pe un termen de 30 zile, cu anunțarea acesteia în căutare și eliberarea

mandatului de arestare.

Astfel, deja este evidentă poziția inculpatei vizavi de pedeapsa aplicată cu

suspendarea condiționată a executării acesteia și modalitatea de executare a acesteia,

ceia ce demonstrează și ”conduita bună” a infractorului.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la origine persoana,

comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul manifestare

a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune,

cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de momentul descoperii ei cum

ar fi: conduita bună a infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul

procesului.

La caz, acea circumstanță reținută de instanță este minimă în raport cu gravitatea

infracțiunii comise și cu toate circumstanțele cazului.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod

de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar

(pct. 8. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 6. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatei, în strictă conformitate

cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și

argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 70 alin. (31), 75, 90 Cod penal, art. 3641

Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

9

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. La aplicarea pedepsei persoanelor

care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care au săvârșit

infracțiune la vârsta de la 18 până la 21 de ani, maximul pedepsei se reduce cu 1/ .

3

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază

de reducerea cu 1/ a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

3

închisoare. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani

pentru infracțiunile săvârșite cu intenție instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, instanța de apel pronunțându-se

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că în cazul în

care în rechizitoriu este indicat că: „circumstanțe ce ar agrava vinovăția lui Croitor

Tatiana, conform art. 77 CP, nu au fost stabilite”, inculpata a comis 3 infracțiuni, dar a

recunoscut integral vina solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată, nu are

antecedente penale, are o vârstă tânără, întreține un copil minor, este caracterizată

pozitiv, partea vătămată nu a înaintat acțiuni civile, corectarea și reeducarea ei este

posibilă fără izolare de societate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii pentru o perioadă de probațiune, conform art. 90 Cod penal.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatei în

corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă și proporțională în raport cu

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât și a scopului pedepsei penale sub

aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatei, prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea ei, cât și a altor persoane (pct. 6. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 8. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor

cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune procurorul este

o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 7.,8. din decizie), iar

o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței

de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că hotărârea contestată conține

10

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatei pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Pasat Liliana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 10 septembrie 2020, în privința inculpatei Croitoru Tatiana, pe motiv că este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 5 martie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

11