1ra-2127/2019 — art.27, 145 alin. 1 Cp

Prin sentința Judecătoriei Bălți din 03 noiembrie 2016, cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Axentieva Cristina a fost condamnată în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal la 6 ani și 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, pentru femei, de la data pronunțării sentinței, cu deducerea perioadei aflării inculpatei în arestare preventivă din 08.08.2016 până la 05.09.2016, precum și din 06.08.2016 până la 08.08.2016. De la Axentieva Cristina s-a încasat în beneficiul părților vătămate XXXXX XXXXX prejudiciul material în sumă de 3348,18 lei 1

Instanța de fond a constatat că, la 06.08.2016, în jurul orei 1730, inculpata Axentieva Cristina, aflându-se la domiciliul lui XXXX XXXXX, din str. XXXX XXXXX, mun. XXXXX, în urma consumului băuturilor spirtoase și apariției relațiilor ostile între dânsa și XXXXX XXXXX, având scopul omorului intenționat al ultimei, i-a aplicat o lovitură cu cuțitul de bucătărie în regiunea gâtului-organul vital al corpului uman, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 24.08.2016 plagă tăiată a gâtului pe suprafața laterală dreaptă cu lezarea mușchilor sublinguali și vaselor intramusculare, care se califică ca vătămări ușoare, săvârșind acțiunea intenționată care nu și-a produs efectul din motive independente de voința sa, întru-cât a intervenit fiica victimei XXXXX XXXXX, iar Axentieva Cristina a fugit de la locul infracțiunii. Instanța a reținut că inculpata a recunoscut totalmente vina și a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, deoarece recunoaște în totalitate faptele indicate în rechizitoriu. Astfel, conform probelor administrate, acțiunile inculpatei urmează a fi încadrate în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, ca tentativa de omor, adică acțiunea intenționată îndreptată nemijlocit spre săvârșirea omorului intenționat, care din cauze independente de voința făptuitorului nu și-a produs efectul.

Inculpata a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă. Apelanta a invocat că, are la întreținere 3 copii minori, cauza a fost examinată în procedură simplificată, iar partea vătămată a rămas în viață. Prin urmare, pedeapsa aplicată urmează a fi modificată cu una mai blândă.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 martie 2017, pronunțată integral la 26 aprilie 2017, apelul a fost respins ca fiind nefondat. Instanța de apel a statuat că, sancțiunea art. 145 alin. (1) Cod penal este de la de la 10 la 15 ani. Conform art. 3641 Cod de procedură penală, noile limite sunt de la 6 ani 8 luni la 10 ani. Astfel, instanța de fond a stabilit inculpatei pedeapsă la limita minimă prevăzută de legea penală. Ori, inculpata anterior a mai fost trasă la răspundere penală, dar nu a făcut concluziile necesare, nu a mers pe calea corijării și din nou a comis o infracțiune, nu este angajată în câmpul muncii, nu are o ocupație permanentă ce i-a asigura o sursă stabilă de venit, consumă băuturi alcoolice, duce un mod de viață antisocial, infracțiunea fiind comisă în stare de ebrietate.

La 06 septembrie 2019, inculpata a declarat recurs ordinar, solicitând casarea parțială a sentinței și deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă. Recurenta a invocat că în cazul atestării circumstanțelor atenuante, urmează a-i fi stabilită o pedeapsă sub limitele legii în vigoare.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal 2 concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată. Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel a pronunțat decizia motivată la 26 aprilie 2017, în prezența inculpatei, la aceeași dată inculpatei fiindu-i înmânată copia deciziei motivate, iar părților care nu s-au prezentat în ședința de judecată le-a fost expediată copia deciziei (f.d. 106,107, 116). Deci, hotărârea atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 26 aprilie 2017, iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul zilei de 26 mai 2017. Totodată, potrivit ștampilei de pe plic, recursul ordinar a fost depus la oficiul poștal la 03 septembrie 2019, fiind înregistrate la Curtea Supremă de Justiție pe 06 septembrie 2019, adică peste termenul prevăzut de lege (f.d. 144, 155, pct. 4., 5. din decizie). Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat. Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede repunerea în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este declarat peste termen. 3 Astfel, odată ce este depus peste termen, recursul ordinar de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 2), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Axentieva Crisitna XXXXX, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 03 noiembrie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 martie 2017, pe motiv că este declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 decembrie 2019. Președinte Iurie Diaconu Judecători Liliana Catan Ion Guzun 4