1ra-1823/2021 — art. 151 alin. 1 CP

Dosarul nr.1ra-1823/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Dănoi Ion în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 mai 2021, în cauza penală în privința lui

Cricunov Fiodor Xxxxx, născut la

xxxx, originar și domiciliat în

mun. Xxxx, str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal,

și în baza acestei Legi, în urma aplicării prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală i s-a aplicat o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a admis cererea acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpatul Cricunov

Fiodor a sumei de 320 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

acționând în mod intenționat, la 10 septembrie 2020 în jurul orelor 21.00, aflându-se în

ograda casei de locuit nr. xxx str. Xxxx, mun. Xxxx, în urma unui conflict iscat cu cet.

Delion Denis, luând un cuțit de bucătărie din casa indicată supra, cu mâna dreaptă, în

care ținea cuțitul, i-a aplicat cet. Delion Denis o lovitura cu cuțitul în regiunea

abdomenului în partea stângă.

1

Astfel, cauzându-i cet. Delion Denis conform raportului de expertiză judiciara nr.

xxxx din 23.09.2020, vătămări grave.

Prin acțiunile sale intenționate Cricunov Fiodor a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art. 151 alin. (1) Cod penal, vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a

sănătății, care este periculoasă pentru viață și care a provocat o vătămare a sănătății, însoțită de

pierderea stabilă a cel puțin o treime din capacitatea de muncă.

3.1. Inculpatul Cricunov Fiodor, care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței

cu emiterea unei noi hotărâri prin care acestuia să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă

de libertate.

În motivarea apelului a invocat că, la înjunghiat pe concubinul fiicei sale deoarece

acesta a lovit-o, în urma loviturii i-a cauzat părții vătămate o rană mică. Partea vătămată

nu are pretenții față de el, deoarece acesta l-a ajutat financiar.

3.2. Avocatul Ion Danoi în numele inculpatului, care a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui

Cricunov Fiodor să-i fie aplicată o pedeapsă non privativă de libertate în conformitate

cu prevederile art. 79, 90 Cod penal.

În motivarea apelului a invocat că, sentința instanței de fond în latura pedepsei

este ilegală și pasibilă casării cu stabilirea pedepsei aplicând prevederile art. 79, 90 Cod

penal. Or, Cricunov Fiodor și-a recunoscut pe deplin vina, cauza penală în privința lui a

fost examinată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art.

3641 Cod de procedură penală.

Avocatul a susținut că, ținând cont de atitudinea inculpatului în cursul procesului

penal, conduita acestuia prin recunoașterea faptelor comise, căința sincera, alte

circumstanțe, consideră că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea în penitenciar,

fiind îndeplinite condițiile art. 90 Cod penal. Mai mult ca atât că, Delion Denis careva

pretenții de ordin material sau moral nu are față de Cricunov Fiodor.

respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpatul Cricunov Fiodor și de către

avocatul Dănoi Ion în numele inculpatului, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, constatând ca fiind

dovedită fapta penală comisă de către Cricunov Fiodor, instanța de fond i-a stabilit

pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani cu executarea

reală a pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță a motivat just soluția adoptată în

partea stabilirii pedepsei penale, pentru inculpatul Cricunov Fiodor, acordând deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

2

la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilită

conform sancțiunii art. 151 alin. (1) Cod penal.

Reieșind din partea descriptivă a sentinței adoptate la caz, s-a menționat că la

stabilirea pedepsei pentru inculpatul Cricunov Fiodor, instanța de fond a luat în

considerație gravitatea infracțiunii săvârșite - fiind o infracțiune gravă; persoana

inculpatului Cricunov Fiodor - care anterior a fost atras la răspundere penală;

circumstanțele atenuante - căința sinceră, circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

În opinia instanței de apel, prima instanță ținând cont de circumstanțele stabilite,

a conchis justificat că scopul corectării și reeducării inculpatului se va atinge prin izolarea

lui de societate, stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru)

ani. Întrucât legea penală prevede pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin. (1) Cod penal, o pedeapsă sub formă de închisoare de la 5 la 10 ani. Astfel, instanța

de fond stabilindu-i inculpatului Cricunov Fiodor pedeapsa închisorii pe un termen de

patru ani, prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, nu a încălcat limitele

pedepsei reglementate de legea penală.

Ion în numele inculpatului, care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri prin care lui Cricunov Fiodor să-i fie aplicată o pedeapsă non

privativă de libertate.

În argumentarea soluției solicitate recurentul invocă că, sentința în latura stabilirii

pedepsei este ilegală și pasibilă casării cu stabilirea pedepsei aplicând prevederile art.

79, 90 Cod penal. Or, Cricunov Fiodor și-a recunoscut pe deplin vina, cauza penală în

privința lui a fost examinată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

conform art. 3641 Cod de procedură penală.

Avându-se în vedere atitudinea inculpatului în cursul procesului penal, conduita

acestuia prin recunoașterea faptelor comise, căința sinceră, alte circumstanțe,

considerăm că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea în penitenciar fiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 90 Cod penal.

De asemenea, partea vătămată Delion Denis, careva pretenții de ordin material sau

moral nu are față de Cricunov Fiodor.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de către

avocatul Dănoi Ion în numele inculpatului, menționând că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat. Or, pedeapsa aplicată inculpatului corespunde

faptelor comise și criteriilor de individualizare a pedepsei.

3

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate

cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

la judecarea cauzei.

Lecturând textul recursului, Colegiul penal constată că, recurentul își exprimă

dezacordul doar cu faptul că pedeapsa aplicată este prea aspră, astfel instanța de recurs

ordinar supune verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută

de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede, că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel atunci când: s-au aplicat pedepsen individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține că

motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu se confirmă în instanța de recurs

ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Colegiul penal menționează că temeiul invocat, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală este unul declarativ, deoarece în urma examinării

materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, se constată că instanța de

apel în decizia sa (f.d. 144 – 145) corect și-a motivat soluția de menținere a sentinței și în

partea aplicării pedepsei și modului de executare a pedepsei, a ținut cont de prevederile

art. 61 alin. (2) Cod penal și totodată a ținut cont și de criteriile de individualizare a

pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod penal, a luat corect în considerare: gravitatea

infracțiunii săvârșite – gravă, de faptul că inculpatul i-a cauzat părții vătămate leziuni

corporale grave ce reprezintă pericol pentru viață, prezența circumstanței atenuante –

căința activă, lipsa circumstanțelor agravante, precum și faptul că cauza a fost examinată

în procedura simplificată prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, a redus corect

pedeapsa în conformitate cu prevederile alin. (8) a aceluiași articol.

4

Cât ține de motivele indicate în recurs precum că, o pedeapsă non privativă de

libertate cu aplicarea art. 90 Cod penal, în privința inculpatului poate realiza scopul

pedepsei penale, Colegiul penal nu le acceptă, or, atât prima instanță în sentință, cât și

instanța de apel în decizia recurată au indicat și motivat pe deplin modalitatea de

executare a pedepsei aplicate, au dat apreciere tuturor circumstanțelor, inclusiv celor

menționate de recurent și au luat în considerare pericolul social al acțiunilor inculpatului

și personalitatea inculpatului, astfel, instanța de apel corect menținând pedeapsa

stabilită de prima instanță în limitele Legii penale, fiind una echitabilă, ce corespunde

atât principiului proporționalității cât și scopului pedepsei penale, care va asigura

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane.

Colegiul penal statuează că, pentru a se putea constata dacă inculpatul se poate

corecta prin stabilirea unei pedepse non privative de libertate, se analizează persoana

inculpatului sub raportul periculozității sale, decurgând, în primul rând, din faptă și din

împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din persoana

infractorului, care trebuie studiată.

În aceste condiții, instanța de recurs ordinar conchide că stabilirea unei pedepse

non privative de libertate nu este rațională în circumstanțele stabilite pe caz și nu ar

asigura scopul pedepsei penale prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, care

reglementează, că pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Mai mult, Colegiul penal statuează că, o pedeapsă prea blândă va fi apreciată ca o

atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua

încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție, or, practica judiciară

demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este

suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu se

identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă

și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19

aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

5

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod,

să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de

recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul

ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Dănoi Ion în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 mai 2021,

în cauza penală în privința lui Cricunov Fiodor Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 22 decembrie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecătorii Guzun Ion

Catan Liliana

6