1ra-1513/2021 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-1513/2021 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1513/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda

Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2021, în cauza penală

privindu-l pe

Stasiev Stanislav XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform

art. 364¹ Cod de procedură penală, Stasiev Stanislav a fost recunoscut vinovat în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

S-a admis cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul

inculpatului în contul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 8 340 lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1 Pentru a pronunța sentință, prima instanță a constatat că, Stasiev Stanislav,

urmărind scopul vătămării intenționate a integrități corporale, acționând

intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, la 24.09.2020, la ora

16:15, aflându-se în curtea blocului amplasată în mun. Chișinău, str. Lech

Kaczynski 10/1, fiind în loc public, având în mână un cuțit de bucătărie, i-a aplicat

o lovitură cu un cuțit lui Repin Semion în regiunea cutii toracice. Ca urmare a

efectuării expertizei medico-legale a lui Repin Semion, conform raportului de

expertiza judiciară cu nr. 202002D1824 din 13 octombrie 2020 s-a constatat: „plagă

1

tăiat-înțepată a hemitoracelui stâng cu lezarea segmentelor 2, 3 pulmonar pe stânga;

hemopneumotorace pe stânga 200 ml. sânge, emfizem subcutan țesuturilor moi

hemitoracele stâng, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui corp

tăietor-înțepător, posibil în timpul și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru

viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă”.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal – „vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, care este

periculoasă pentru viață”.

Iurie în numele inculpatului, solicitând casarea parțială a sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsa non privativă de libertate, invocând că, inculpatul a recunoscut vinovăția,

instanța de judecată nu a ținut cont pe deplin de aceasta și l-a condamnat pe inculpat

la o sancțiune excesiv de severă, instanța de judecată nu a ținut cont de circumstanța

atenuantă (recunoașterea vinovăției), instanța de judecată urma să țină cont de

prevederile art. 7 și art. 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

persoanei vinovate, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, anterior

nu a fost judecat; inculpatul este bolnav de epilepsie și a suportat intervenții

chirurgicale, sentința nu corespunde criteriilor de stabilire a pedepsei, în speță nu

este nici un impediment pentru aplicarea art. 90 Cod penal.

s-a respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță a

acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod Penal, respectiv, a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

În continuare, instanța de apel a indicat că, nu este posibil de a aplica o

pedeapsă non-privativă de libertate anume reieșind din caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei și din personalitatea inculpatului, totodată, o pedeapsă sub

formă de închisoare, cu aplicarea instituției suspendării condiționate a executării

pedepsei ar avea un caracter iluzoriu, iar pedeapsa penală nu și-ar realiza scopul de

restabilire a echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane.

Instanța de apel a considerat că, recunoașterea vinei de către inculpat, prezența

circumstanțelor atenuante și lipsa circumstanțelor agravante, anterior nu a fost

judecat, nu sunt suficiente pentru a conchide că, atingerea scopului pedepsei penale

poate avea loc prin dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei, or,

aceste circumstanțe raportate la caracterul și gradul prejudiciabil al faptei comise,

2

împrejurările și modalitatea de comitere a faptei, denotă că, restabilirea echității

sociale, corectarea și resocializarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane poate avea loc

doar prin executarea de către inculpat în regim real a pedepsei penale sub formă de

închisoare.

În ceea ce privește argumentele invocate de către avocatul Mihalache Iurie ce

se referă la faptul că inculpatul Stasiev Stanislav este bolnav de epilepsie și a

suportat intervenții chirurgicale, instanța de apel a reținut că, din informația

eliberată de Asociația Medicală Teritorială Centru rezultă că, cet. Stasiev Stanislav

la evidența medicului psihiatru nu se află, în anul 2013 a fost asistat în Spitalul

Clinic de Psihiatrie, cu diagnosticul „Tulburare organică de personalitate (TCC

repetate) cu sindrom epileptiform”; (f.d. 97) Conform procesului-verbal de audiere

a specialistului din 26.11.2020 rezultă că, specialistul Cazacu Vasile a declarat că,

diagnoza „Tulburare organică de personalitate (TCC repetate) cu sindrom

epileptiform nu echivalează cu noțiunea de maladie psihică cronică și evolutivă

propriu-zisă, însă noțiunea de „sindrom epileptiform” nu exclude existența ipotetică

ale unor fenomene psihice temporare care ar putea în mod semnificativ

discernământul psihic și implicit responsabilitatea; (v. I f.d. 100), în acest context,

instanța de apel apreciind pertinența și concludența materialelor relevate supra, a

atestat că, circumstanțele invocate de către avocatul Mihalache Iurie ce se referă la

starea de sănătate a inculpatului Stasiev Stanislav nu constituie temei de a dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei sau, după caz, liberarea de la

executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave, deoarece probele administrate la

dosar confirmă faptul că, inculpatul nu se află la evidența medicului psihiatru, iar

diagnosticul „Tulburare organică de personalitate (TCC repetate) cu sindrom

epileptiform nu echivalează cu noțiunea de maladie psihică cronică și evolutivă

propriu-zisă, ceea ce nu constituie o restricție temeinică pentru executarea de către

inculpat a pedepsei sub formă de închisoare, mai mult ca atât, instanța de apel a

atestat că, la materialele cauzei penale nu au fost administrate careva probe care să

confirme faptul că, inculpatul suferă de careva boli, ce îl lipsește de posibilitatea de

a-și da seama de acțiunile sale sau de a le dirija.

Mihalache Iurie în numele inculpatului, indicând temeiurile pentru recurs prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală, prin care solicită

casarea deciziei, cu rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate, invocând

argumente similare cu cele indicate în apel(pct. 2 din prezenta decizie),

suplimentar:

- motivarea soluției instanței de apel nu corespunde criteriilor de stabilire a

pedepsei, deoarece suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 90

alin. (4) Cod penal, poate avea loc și în cazul săvârșirii unei infracțiuni grave;

- conform jurisprudenței CtEDO, autoritățile trebuie să depună eforturi

3

serioase pentru a afla ce s-a întâmplat și să întreprindă toate măsurile posibile

conform legii, pentru a asigura probe pertinente, concludente, utile și veridice cu

privire la caz.

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a

manifestat dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca

inadmisibil fiind vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei instanței de apel,

motivând prin faptul că instanța de apel și-a argumentat suficient soluția în sensul

pedepsei penale stabilite, a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de

aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei,

de gravitatea infracțiunii, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă

echitabilă.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Lecturând textul recursului, Colegiul penal constată că, recurentul își exprimă

dezacordul doar cu faptul că pedeapsa aplicată este prea aspră, astfel instanța de

recurs ordinar supune verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept

prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține

că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu se confirmă în instanța de

recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Colegiul penal menționează că temeiul invocat, prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală este unul declarativ, deoarece în urma examinării

4

materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, se constată că instanța

de apel în decizia sa (v. II f.d. 21 – 26) corect și-a motivat soluția de menținere a

sentinței și în partea aplicării pedepsei și modului de executare a pedepsei, a ținut

cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal și totodată a ținut cont și de criteriile

de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod penal, a luat corect în

considerare: gravitatea infracțiunii săvârșite – gravă, de faptul că inculpatul i-a

cauzat părții vătămate leziuni corporale grave ce reprezintă pericol pentru viață,

prezența circumstanței atenuante – căința activă, lipsa circumstanțelor agravante,

precum și faptul că cauza a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de

art. 364¹ Cod de procedură penală, a redus corect pedeapsa în conformitate cu

prevederile alin. (8) a aceluiași articol.

Cât ține de motivele indicate în recurs precum că, o pedeapsă non privativă de

libertate cu aplicarea art. 90 Cod penal, în privința inculpatului poate realiza scopul

pedepsei penale, Colegiul penal nu le acceptă, or, atât prima instanță în sentință(v. I

f.d. 245 – 246) cât și instanța de apel în decizia(v. II f.d. 21 – 26) recurată au indicat

și motivat pe deplin modalitatea de executare a pedepsei aplicate, au dat apreciere

tuturor circumstanțelor, inclusiv celor menționate de recurent și au luat în

considerare pericolul social al acțiunilor inculpatului și personalitatea inculpatului,

astfel, instanța de apel corect menținând pedeapsa stabilită de prima instanță în

limitele Legii penale, fiind una echitabilă, ce corespunde atât principiului

proporționalității cât și scopului pedepsei penale, care va asigura restabilirea echității

sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea inculpatului cât și a altor persoane.

Colegiul penal statuează că, pentru a se putea constata dacă inculpatul se poate

corecta prin stabilirea unei pedepse non privative de libertate, se analizează persoana

inculpatului sub raportul periculozității sale, decurgând, în primul rând, din faptă și

din împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din persoana

infractorului, care trebuie studiată.

În aceste condiții, instanța de recurs ordinar conchide că stabilirea unei pedepse

non privative de libertate nu este rațională în circumstanțele stabilite pe caz și nu ar

asigura scopul pedepsei penale prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, care

reglementează, că pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Mai mult, Colegiul penal statuează că, o pedeapsă prea blândă va fi apreciată

ca o atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va

diminua încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție, or,

practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de

ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu

5

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le

acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.

6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate

de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Mihalache Iurie

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 14 aprilie 2021, în cauza penală privindu-l pe Stasiev Stanislav

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 noiembrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

6