1ra-1859/21 — art. 201/1 alin. 3 lit. a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201/1 alin. 3 lit. a CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 6 CPP
1ra-1859/21 — art. 201/1 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-1859/21
1-20106650-01-1ra-23082021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
26 ianuarie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Toma Nadejda
Judecătorii – Diaconu Iurie și Boico Victor
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
către avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2021 și
a sentinței Judecătoriei Orhei (sediul Rezina) din 02 martie 2021, în cauza
penală în privința lui
Romanov Valerii xxxxx, născut la xxxxx,
originar și domiciliat în xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 03.09.2020 – 02.03.2021;
Instanța de apel: 24.03.2021 - 02.06.2021;
Instanța de recurs: 23.08.2021 – 26.01.2022.
A C O N S T A T A T
Prin sentința Judecătoriei Orhei (sediul Rezina) din 02 martie 2021, pe
baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută
de art. 3641 Cod de procedură penală, Romanov Valerii a fost recunoscut vinovat
și condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 4 (patru) ani
închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
A fost respinsă solicitarea procurorului privind dispunerea încasării din
contul inculpatului Romanov Valerii, cheltuielile judiciare.
Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt, că la
12 mai 2020, aproximativ ora 18:30, Romanov Valerii aflându-se la domiciliul
său situat în xxxxx, în rezultatul unui conflict de rutină apărut între el și
concubina sa Tverdohleb Veronica cu care locuia pe aceeași adresă, dându-și
seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și
dorind în mod conștient survenirea acestora, urmărind scopul cauzării
vătămării integrității corporale a membrului familiei, intenționat a aplicat
violența fizică asupra concubinei sale Tverdohleb Veronica, manifestată prin
aplicarea multiplelor lovituri cu ajutorul unei bâte din lemn, în regiunea
toracelui și membrelor superioare, cauzându-i astfel lui Tverdohleb Veronica
1
leziuni corporale sub formă de traumă contuză a toracelui: echimoză și edem al
țesuturilor moi pe hemitoracele drept, fractura coastelor VIII și IX pe dreapta,
cu deplasare de fragmente, hemopneumotorace pe dreapta, colabare totală
pulmon drept, echimoză și edem al țesuturilor moi pe brațul drept, care
conform raportului de expertiză medico-legală nr. 202026D0127 din data de
23 iunie 2020, care au putut fi provocate ca rezultat al acțiunii traumatice cu
obiect dur, contodent, posibil în timpul și circumstanțele indicate, în comun,
conform criteriului pericolului pentru viață, se califică ca vătămare gravă.
Astfel, acțiunile lui Romanov Valerii, au fost încadrate în baza art. 2011
alin. (3) lit. a) Cod penal, violența în familie, adică acțiunea intenționată
săvârșită de un membru al familiei în privința altui membru al familiei,
manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare gravă a
integrității corporale.
Procurorul, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea parțială a
acesteia, în partea cheltuielilor de judecată, rejudecarea cauzei și pronunțarea
unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care să fie dispusă încasarea din contul lui Romanov Valerii în
beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă de 640 ( șase sute patruzeci)
lei, suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare medico-legală
nr. 202026D0109 din 10 iunie 2020 și nr. 202026D0127 din 23 iunie 2020.
În motivarea apelului a indicat, că prima instanță eronat a conchis asupra
respingerii solicitării privind dispunerea încasării din contul inculpatului în
beneficiul statului, cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea
expertizelor judiciare.
Astfel, invocând prevederile art. 227 alin. (1), (2) pct. 5), (3), 229, 385
alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală, a menționat acuzarea că a făcut
dovada cheltuielilor suportate de stat la instrumentarea cauzei penale.
De asemenea, a precizat acuzarea că suportarea cheltuielilor de judecată
într-o cauză penală este generată de săvârșirea infracțiunii, care impune
corespunzător desfășurarea urmăririi penale, din care motiv cheltuielile
judiciare sunt imputabile inculpatului care este recunoscut vinovat de
săvârșirea infracțiunii.
În acest context, a menționat că la caz, urmare a acțiunilor inculpatului,
statul a suportat cheltuieli în sumă de 640 lei, care urmează a fi recuperate
anume din contul inculpatului.
Avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, a contestat sentința
cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei
inculpatului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această
parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului
Romanov Valerii, în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, să-i fie stabilită
pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării acesteia, potrivit art. 90
Cod penal.
În motivarea apelului a indicat, că pedeapsa stabilită inculpatului
Romanov Valerii, cu executare reală, este una prea aspră, în contextul în care
2
inculpatul și-a recunoscut vinovăția și a solicitat examinarea cauzei conform
procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală.
În opinia apărării, pedeapsa aplicată inculpatului nu este una echitabilă
în raport cu fapta săvârșită de către Romanov Valerii, aceasta fiind una prea
aspră și contrară criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute
de art. 75 Cod penal.
Astfel, invocând prevederile art. 90 Cod penal, a conchis apărarea că la
judecarea cauzei, prima instanță nu a respectat principiile de bază care
reglementează desfășurarea unui proces echitabil, aplicându-i inculpatului o
pedeapsă prea aspră în raport cu fapta săvârșită.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie
2021, a fost respins ca tardiv apelul declarat de avocatul Mîrzîncu Aurelia în
numele inculpatului, admis apelul procurorului, casată parțial sentința primei
instanțe, în partea cheltuielilor de judecată, cu rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care a fost dispusă încasarea din contul lui Romanov Valerii
în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă de 640 (șase sute patruzeci)
lei, suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare medico-legală
nr. 202026D0109 din 10 iunie 2020 și nr. 202026D0127 din 23 iunie 2020.
În rest, dispozițiile sentinței primei instanțe au fost menținute.
5.1. În motivarea soluției pronunțate, referitor la apelul declarat de
partea apărării, instanța de apel, reținând prevederile art. 415 alin. (1) pct. (1)
lit. a), 402 alin. (1), 403 alin. (1), 404 Cod de procedură penală, a indicat că
apelul declarat de către avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului
Romanov Valerii, a fost depus în afara termenului legal, fapt confirmat prin
probele anexate la materialele cauzei penale.
Astfel, instanța de apel a menționat că potrivit materialelor cauzei penale,
se atestă că sentința primei instanțe a fost pronunțată la 02 martie 2021,
(f.d.120), iar potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 02 martie
2021, la pronunțarea acesteia a fost prezent apărătorul inculpatului,
Caciarin Ruslan (f.d.115).
De asemenea, a reținut instanța de apel că potrivit recipisei anexate la
materialele cauzei, se atestă că apărătorul inculpatului, Caciarin Ruslan a
recepționat contra semnătură copia sentinței primei instanțe la acceași dată –
02 martie 2021 (f.d.123), iar la 31 mai 2021, de către avocatul Mîrzîncu Aurelia
în numele inculpatului Romanov Valerii a fost depusă cererea de apel împotriva
sentinței primei instanțe, astfel concluzionând că deși avocatul
Mîrzîncu Aurelia indică că inculpatul nu s-a prezentat la ședința de pronunțare
a sentinței și că despre pedeapsa aplicată a aflat la 26 mai 2021, instanța de apel
a constatat că apelul apărării a fost depus cu depășirea termenului legal
prevăzut de art. 402 Cod de procedură penală, or, aceasta nu a prezentat
instanței careva probe certe, veridice, admisibile și pertinente care să
demonstreze temeinicia omiterii termenului legal de contestare a sentinței
primei instanțe și dreptul de a fi repus în termenul legal.
3
Instanța de apel a indicat că judecata în cadrul primei instanțe, s-a
desfășurat pe baza probelor administrate la faza urmăririi penale, potrivit
art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la cererea scrisă personal de
inculpatul Romanov Valerii (f.d.108), acceptată prin încheierea protocolară a
instanței de judecată din 10 septembrie 2020 (f.d.112), astfel că legalitatea
sentinței contestate urmează a fi verificată sub aspectele de drept: dacă există
erori procesuale și dacă pedeapsa este stabilită în limitele legii.
Prin urmare, instanța de apel a precizat că la judecarea cauzei, prima
instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv
circumstanțele cauzei și a apreciat probele administrate în faza de urmărire
penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității
lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând
la concluzia privind vinovăția inculpatului Romanov Valerii în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, violența în familie,
adică acțiunea intenționată săvârșită de un membru al familiei în privința altui
membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate
cu vătămare gravă a integrității corporale.
Cu referire la apelul procurorului, instanța de apel a constatat că potrivit
Legii nr. 316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie 2018 pentru
modificarea și completarea unor acte legislative, la art. 143 alin. (2) Cod de
procedură penală care prevedea că „plata expertizelor judiciare efectuate în
cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat”, a
fost abrogat.
În acest context, reținând prevederile art. 227, 229 Cod de procedură
penală, instanța de apel a constatat că în speță, au fost suportate cheltuieli
judiciare în sumă de 640 lei, pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară
nr. 202026D0109 din 10 iunie 2020 și raportului de constatare
nr. 202026D0127 din 23 iunie 2020, din care motiv a conchis că prima instanță
neîntemeiat a stabilit că cheltuielile judiciare nu urmează a fi încasate din
contul inculpatului Romanov Valerii în sumă de 640 lei, or, la data efectuării
raporturilor de constatare tehnico-științifică nr. 202026D0109 din 10 iunie
2020 și medico-legală nr. 202026D0127 din 23 iunie 2020, a fost abrogată
dispoziția legală, care reglementa că „plata expertizelor judiciare efectuate în
cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat”
prin Legea nr. 316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie 2018
„pentru modificarea și completarea unor acte legislative”.
Avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, în temeiul art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu
recurs ordinar, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii
pedepsei inculpatului și cheltuielilor judiciare, cu rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care lui Romanov Valerii să-i fie stabilită pedeapsă cu
suspendarea condiționată a executării acesteia conform art. 90 Cod penal, și
trecerea în contul statului a cheltuielilor judiciare.
4
În argumentarea recursului menționează, că la data pronunțării sentinței
primei instanțe, inculpatul nu a fost prezent, și respectiv nu a primit copia
sentinței, iar despre pedeapsa care i-a fost aplicată, a aflat la 26 mai 2021, când
i-a fost comunicată sentința.
Astfel, susține că cererea de apel a fost depusă la 31 mai 2021, din care
motiv consideră că sentința primei instanțe a fost contestată în termen.
Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului, consideră apărarea că este
una prea aspră și inechitabilă, și invocând prevederile art. 61 alin. (2), 75, 90
Cod penal, menționează că inculpatul și-a recunoscut vina și a solicitat
examinarea cauzei conform procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură
penală, a colaborat activ cu organul de urmărire penală, iar antecedente penale
nu are, din care motiv urmează să-i fie stabilită pedeapsă cu suspendare
condiționată a executării acesteia, potrivit art. 90 Cod penal.
Referitor la cheltuielile judiciare, susține că prima instanță întemeiat a
dispus respingerea solicitării procurorului privind dispunerea încasării
cheltuielilor de judecată în sumă de 640 lei din contul inculpatului.
În acest context, precizează că este obligația pozitivă a statului de a
administra probele necesare în vederea constatării faptei infracționale,
identificării făptuitorului, precum și suportarea cheltuielilor aferente
procesului penal.
Invocând prevederile art. 142 alin. (1) Cod de procedură penală, art. 75
alin. (3) din Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar,
conchide apărarea că întrucât efectuarea expertizelor medico-legale a fost
solicitată de către organul de urmărire penală, consideră că cheltuielile de
judecată urmează a fi suportate din bugetul de stat, în conformitate cu
prevederile art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală.
Verificând argumentele recursului declarat în raport cu materialele
cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele
considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,
este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că
recursul este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de
art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie
invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că
hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept
formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de
recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea
atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
5
drept formal și material.
Reieșind din conținutul recursului declarat de către apărare,
Colegiul penal atestă că acesta se bazează pe temeiul pentru recurs prevăzut la
art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.
În esență, titularul cererii de recurs își manifestă dezacordul cu soluția
instanței de apel prin care a fost respins apelul declarat de partea apărării, ca
fiind depus peste termen, precum și faptul că inculpatului Romanov Valerii i-a
fost aplicată o pedeapsă prea aspră și neîntemeiat fiind dispusă încasarea
cheltuielilor judiciare în sumă de 640 lei din contul lui Romanov Valerii.
Așadar, instanța de recurs menționează, că soluția de respingere a
apelului ca depus peste termen nu implică o verificare a hotărârii atacate,
întrucât instanța de apel nu poate purcede la o verificare de fapt și de drept a
acesteia decât în cadrul unui apel exercitat în mod legal.
Prin urmare, termenul de apel este un termen legal și imperativ, astfel
încât nerespectarea lui atrage decăderea din exercițiul dreptului de a declara
apel și nulitatea oricărei cereri de apel înaintate după expirarea acestui termen.
La caz, instanța de recurs analizând materialele cauzei atestă că sentința
primei instanțe de condamnare a inculpatului Romanov Valerii în baza art. 2011
alin. (3) lit. a) Cod penal, a fost pronunțată integral la data de 02 martie 2021,
în prezența avocatului inculpatului, Caciarin Ruslan (f.d.115).
Potrivit recipisei anexate la materialele dosarului se atestă că la aceeași
dată, sentința a fost recepționată de către avocatul inculpatului,
Caciarin Ruslan, acestuia fiindu-i explicat termenul și modalitatea de atac a
sentinței (f.d.123), sentința fiind totodată expediată pentru cunoștință și
inculpatului Romanov Valerii (f.d.124).
Conform art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de apel este
de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale.
În corespundere cu art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în
care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,
nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea
actului efectuat peste termen.
Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea
termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul,
nici ziua în care acesta se împlinește.
Raportând prevederile normelor citate la circumstanțele cauzei, instanța
de recurs consideră că instanța de apel corect a stabilit, că termenul de
declarare a apelului în speță a început să decurgă la 02 martie 2021 și a expirat
la 17 martie 2021, aceasta fiind și ultima zi de declarare a apelului.
Însă la caz, apelul a fost depus de către avocatul Mîrzîncu Aurelia în
numele inculpatului la data de 31 mai 2021 (f.d.125-126), respectiv cu
omiterea termenului prevăzut de lege.
6
Instanța de recurs reține că instanța de apel în mod argumentat și just a
constatat că întârzierea depunerii cererii de apel nu a fost determinată de
motive întemeiate, corect precizând faptul că la examinarea cauzei în prima
instanță, în cadrul ședinței de judecată privind pronunțarea sentinței, a fost
prezent avocatul Caciarin Ruslan, care a acționat în numele inculpatului
Romanov Valerii, ultimul recepționând sentința în aceeași zi, la 02 martie 2021.
Mai mult, Colegiul penal menționează că potrivit art. 420 alin. (4) Cod de
procedură penală, nu poate fi atacată cu recurs sentința în privința căreia
inculpatul nu a folosit calea apelului.
În sensul normei enunțate, se subînțelege că recursul ordinar nu are nici
un suport legal în aspectul vizat, deoarece apelul tardiv echivalează cu
nefolosirea acestei căi de atac.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că hotărârea atacată
este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind
vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul
Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2021, în cauza penală în privința lui
Romanov Valerii xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 24 martie 2022.
Președinte Toma Nadejda
Judecătorii Diaconu Iurie
Boico Victor
7