1ra-1226/2021 — art. 151 alin. 4 CP

1ra-1226/2021 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1226/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda

Judecători – Timofti Vladimir, Cobzac Elena

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Munteanu Angela în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2021 și a sentinței

Judecătoriei Chișinău /sediul Buiucani/ din 15 mai 2020, în cauza penală privindu-l

pe

Rusu Roman XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform

art. 364¹ Cod de procedură penală, Rusu Roman a fost recunoscut vinovat în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa de 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

S-a încasat din contul inculpatului în beneficiul statului suma de 9 314 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare.

S-a decis soarta corpurilor delicte.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău /sediul Buiucani/ din 15 mai 2020, a fost

înlăturată omisiunea din Sentința Judecătoriei Chișinău /sediul Buiucani/ din 15 mai

2020 în cauza penală privindu-l pe Rusu Roman XXXXX, cu adăugirea în partea

dispozitivă a sentinței, a sintagmei sub formă de alineat:

„Se admite acțiunea civilă și se încasează de la Rusu Roman în beneficiul

succesorului părții vătămate Gratii Evghenia valoarea prejudiciului material cauzat

de 28 000 lei.”

1.1 Pentru a pronunța sentință, prima instanță a constatat că, inculpatul Rusu

Roman la data de 19 ianuarie 2020, ora aproximativ 05.00 mim, aflându-se în casa

de locuit XXXXX, în rezultatul uni conflict iscat eu cet. Burlac Tudor, cu intenția

1

de a-i cauza leziuni corporale acestuia, inițial, în poziția în care Burlac Tudor se afla

deasupra lui Rusu Roman, acesta l-a imobilizat prin strângerea capului între picioare,

cu aplicarea lui Burlac Tudor a multiplelor lovituri cu pumnii în regiunea toracică și

abdominala, după care, ridicându-se în picioare, iar Burlac Tudor continuând să stea

culcat la podea, Rusu Roman a continuat să-i aplice multiple lovituri cu picioarele

în diferite regiuni ale corpului, în deosebi, în regiunea toracică, și abdominală, în

rezultatul cărora cet. Burlac Tudor, conform raportului de expertiză judiciară nr.

20203C187 din 31.03.2020, fiindu-i cauzate leziuni corporale sub formă de traumă

închisă a cutiei toracice și abdomenului: fracturi costale bilateral cu lezarea pleurei

parietale și hemoragii în țesuturile moi adiacente; traumă închisă a abdomenului:

ruptura omentului, hemoperitoneu (2000 ml), cu hemoragii difuze roș-închise în

țesuturile moi adiacente, echimoză, excoriații pe cap și membrul inferior, calificate

ca vătămare corporală gravă, leziuni care din cauza hemoragiei acute, la expirarea

2- 3 ore de la cauzarea acestora, au provocat decesul victimei.

Astfel, acțiunile lui Rusu Roman au fost încadrate în baza art. 151 alin. (4) Cod

penal, după indicii calificativi „vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale și a sănătății, periculoasă pentru viață, care a provocat decesul victimei”.

2.1 Avocatul Munteanu Angela în numele inculpatului Rusu Roman, solicitând

casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei, în partea cheltuielilor de

judecată și în partea acțiunii civile, rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului pentru prima instanță, prin care inculpatului Rusu Roman să-i fie

stabilită o pedeapsă minimă prevăzută de art. 151 alin. (4) Cod penal, trecerea

cheltuielilor de judecată în contul statului și respingerea acțiunii civile, invocând că,

prima instanță a aplicat o pedeapsă prea aspră în raport cu factorii determinanți și

importanți ai cauzei și anume: inculpatul a conștientizat periculozitatea acțiunilor

sale și a consecințelor generate, a recunoscut vina integral, se căiește sincer de cele

comise, la pronunțarea sentinței instanța real nu a aplicat și prevederile art. 76 Cod

penal, instanța urma să aplice o pedeapsă din limitele minime și nu din limitele

maxime; instanța nu a ținut cont de circumstanțele excepționale ale cauzei legate de

scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de

comportamentul lui în timpul și după comiterea infracțiunii, de alte circumstanțe,

care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de

contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea

acesteia, aplicarea în privința inculpatului Rusu Roman a unei pedepse mai blânde

va asigura aplicarea unei pedepse echitabile, condiționând gradul influenței pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului; prima instanță neîntemeiat a

admis cerința acuzatorului privind compensarea de către inculpat a cheltuielilor

legate pentru efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 9 314 lei, or în cazul când

efectuarea expertizei a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către

instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru

efectuarea acesteia urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești ale bugetului

2

de stat, nu din contul inculpatului; acțiunea civilă urma a fi respinsă ca fiind

neîntemeiată, deoarece nu au fost prezentate probe în confirmarea că succesorul

părții vătămate real a suportat cheltuieli materiale în sumă de 28 000 lei.

2.2 Inculpat, solicitând reexaminarea cauzei prin care a fost impus să achite în

beneficiul statului cheltuielile de judecată în sumă de 9314 lei, invocând că această

sumă este exagerată în raport cu posibilitățile sale, nu are un venit stabil fiind invalid

de gradul III pe viață iar starea sănătății sale este nesatisfăcătoare, nu au fost

prezentate probe în confirmarea că succesorul părții vătămate real a suportat

cheltuieli materiale în sumă de 28 000 lei.

2021, s-au respins ca nefondate apelurile declarate cu menținerea sentinței.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță a

stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate

corect, instanța de fond încadrând just acțiunile inculpatului Rusu Roman în baza

art. 151 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi – vătămarea intenționată gravă

a integrității corporale și a sănătății, periculoasă pentru viață, care a provocat

decesul victimei.

În continuare, instanța de apel a indicat că, prima instanță corect a îndeplinit

cerințele individualizării și stabilirii pedepsei inculpatului, astfel, corect stabilind

inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

La fel, instanța de apel a mai indicat că, prima instanță justificat a luat în

considerație personalitatea inculpatului, astfel constatând că anterior acesta a fost

condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, ultima dată acesta a ispășit

pedeapsa definitivă stabilită prin Sentința Judecătoriei Călărași din 20.03.2007

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 15,89 Cod penal (tentativă de

omor)în redacția Legii din anul 1961, art. 188 alin. (2), lit. d), e),f), și 287 alin. (3)

Cod penal, de 12 ani și 6 luni închisoare.

În acest context, cu referire la argumentele apelanților precum că inculpatului

Rusu Roman urma a-i fi stabilită o pedeapsă minima, ținând cont de prevederile art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de apel a reiterat că inculpatul

anterior fiind condamnat și ispășind pedeapsa cu închisoare de 12 ani 6 luni pentru

infracțiuni deosebit de grave, fiind eliberat din locurile de detenție nu și-a făcut

concluziile necesare și din nou a comis o infracțiune cu intenție ce face parte din

categoria infracțiunilor deosebit de grave, ceea ce concluzionează că inculpatul nu a

stat pe calea corijării, astfel că ținând cont de cele descrise, de personalitatea

inculpatului și poziția ultimului vis-a-vis de pedeapsă, de opinia acuzatorului de stat

și poziția părții apărării, justificat i s-a stabilit inculpatului Rusu Roman pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis, pedeapsa stabilită fiind apreciată în limitele de maxim și

minim stabilite de art. 151 alin. (4) Cod penal, reduse în modul stabilit cu o treime.

Cu referire la argumentele apelanților privind dezacordul cu dispunerea

3

încasării din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată suportate pentru

efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 9314 lei, instanța de apel a conchis că,

prima instanță justificat a conchis că cheltuielile judiciare în mărime de 9 314 lei,

exprimate în costul expertizelor realizate, urmează a fi încasate din contul lui Rusu

Roman, or, alin. (2) al art. 143 din Codul de procedură penală, a fost abrogat prin

Legea pentru modificarea si completarea unor acte legislative nr. 316 din

22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, potrivit căruia „Plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului

de stat”.

De rând cu cele menționate, instanța de apel a respins și argumentele apelanților

cu privire la soluția privind acțiunea civilă, statuând în acest sens că, prima instanță

justificat a constatat că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale,

or fapta ilicită a inculpatului a produs în mod direct și un prejudiciu patrimonial, ce

se compune din cheltuielile efectuate pentru efectuarea autopsiei, îmbrăcăminte

pentru înmormântare, sicriu , atribute religioase, transportului cadavrului și a mesei

de pomenire, care în total se evaluează la sumă de 28 000 lei, cheltuieli pe care

instanța le-a apreciat ca rezonabile și corespunzătoare tradițiilor religioase acceptate

de comunitate, și care urmează a fi puse nemijlocit pe seama inculpatului.

Munteanu Angela în numele inculpatului, indicând temeiul pentru recurs prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

parțială a deciziei și a sentinței în partea individualizării pedepsei, a cheltuielilor

judiciare și în partea acțiunii civile, invocând argumente similare cu cele invocate în

apel(pct. 2.1 din prezenta decizie), invocând suplimentar:

- instanța de apel nu a invocat nici o probă în susținerea soluției primei instanțe,

astfel, decizia instanței de apel este nemotivată;

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, menționând că prin soluția

instanțelor ierarhic inferioare referitor la mărimea, categoria și modul de executare

a pedepsei, s-a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, iar cauza

a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală.

Astfel, constată că instanța de judecată și-a argumentat suficient soluția, a ținut

cont pe deplin de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care

atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, iar

în final a stabilit o pedeapsă echitabilă.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

4

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând

temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în

sensul că: „s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține

că alegațiile recurentului invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat în urma

cercetării materialelor cauzei, din următoarele considerente.

Cu referire la criticile recurentului, invocate prin prisma temeiului de recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal atestă

că sunt neîntemeiate aceste critici și acestea reprezintă opinia subiectivă a

recurentului față de aceleași circumstanțe apreciate în speță de instanțele de judecată,

or instanța de apel în decizie (f.d. 101–103 v. II), și-a motivat corect soluția de

menținere a sentinței primei instanțe, prin care aceasta și-a argumentat detaliat

soluția în partea individualizării pedepsei, stabilind inculpatului pedeapsa de 10 ani

închisoare, care este echitabilă în speța dată.

Astfel, din textul sentinței primei instanțe(f.d. 50 verso – 51 v.II) și a

deciziei(f.d. 101 – 103 v.II) instanței de apel, se reține că instanțele de judecată au

luat în considerare circumstanțele invocate supra de recurent, pedeapsa fiind aplicată

cu respectarea cerințelor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, precum și au

ținut cont în deplină măsură de criteriile generale de individualizare a pedepsei

penale, prevăzute de art. 7, 75 Cod penal, de cerințele prevăzute de art. 61 alin. (2)

Cod penal, în vederea realizării scopului legii penale, de restabilire a echității

sociale, corectare și reeducare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane, la fel, Colegiul penal

constată că instanțele inferioare au luat în considerare și faptul că inculpatul anterior

a fost condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, ultima dată acesta a ispășit

pedeapsa definitivă stabilită prin Sentința Judecătoriei Călărași din 20.03.2007

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 15,89 Cod penal (tentativă de

omor)în redacția Legii din anul 1961, art. 188 alin. (2), lit. d), e),f), și 287 alin. (3)

5

Cod penal, de 12 ani și 6 luni închisoare.

În acest sens, se reține că aceste prevederi legale au fost raportate just la

circumstanțele cauzei penale, gravitatea infracțiunii săvârșită (deosebit de gravă)

comisă cu intenție, precum și la personalitatea inculpatului(anterior condamnat),

care deși și-a recunoscut vinovăția, acesta a săvârșit o infracțiune la puțin timp după

ce a ispășit o altă pedeapsă de 12 ani 6 luni, și astfel doar aplicarea unei pedepse de

10 ani închisoare, va duce la reeducarea și corectarea inculpatului, precum și la

restabilirea echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea acestuia, cât și a altor persoane.

În acest sens, Colegiul penal indică că, chestiunea de individualizare a pedepsei

este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de

sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare

a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Mai mult, Colegiul penal statuează că, o pedeapsă prea blândă va fi apreciată

ca o atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va

diminua încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție, or,

practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de

ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Referitor la alegațiile recurentului referitor la cheltuielile judiciare, Colegiul

penal a conchis că nu pot fi acceptate, or, aceste motive au fost obiect de dispută în

cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și

veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului în decizia adoptată(f.d.

103 – 104 v.II), pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CtEDO

cauza Albert vs. România din 16.02.2010.

La fel, instanța de recurs apreciază critic argumentele invocate de recurent

referitor la prejudiciul material, or, și aceste alegații au fost obiect de dispută atât în

cadrul primei instanțe cât și în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au formulat

și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului

în sentința adoptată (f.d. 51 – 52 v.II) și în decizia adoptată(f.d. 105 – 106 v.II), pe

care Colegiul penal le însușește, fapt ce nu contravine practicii CtEDO.

Din aceste considerente, Colegiul penal analizând materialele cauzei, consideră

că nu identifică temeiuri justificative de a interveni în hotărârile judecătorești a

instanțelor ierarhic inferioare, ce sunt legale și întemeiate, or asupra acelorași motive

invocate în recurs, s-a expus suficient de argumentat și detaliat instanța de apel în

decizia adoptată.

Prin urmare, Colegiul penal conchide, având în vedere veridicitatea

6

argumentelor instanțelor ierarhic inferioare în motivarea soluției în partea pedepsei

stabilite, modului de executare a acesteia, în partea cheltuielilor judiciare și admiterii

acțiunii civile, în virtutea corectitudinii acestora și pentru a evita repetări inutile, că

le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care

în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul

ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Munteanu

Angela în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe Rusu Roman

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 iulie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Cobzac Elena

7