1ra-1836/2021 — art. 179 alin. 1; art. 152 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălti, sediul Fălesti din 23 decembrie 2020, Chistol Alexandr a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal și i s-a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. De asemenea, Chistol Alexandr a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal și i s-a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 (ani) ani și 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Potrivit prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate lui Chistol Alexandr i s-a stabilit pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Mocanu Ana. 1 S-a dispus încasarea de la Chistol Alexandr în beneficiul părții vătămate Mocanu Ana a sumei de 760,90 (șapte sute șaizeci,90) lei cu titlu de prejudiciu material și a sumei de 20000,00 (douăzeci mii,00) lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, acțiunea civilă înaintată de partea vătămată a fost respinsă. S-a dispus încasarea de la Chistol Alexandr în beneficiul statului a sumei de 640,00 lei (șase sute patruzeci,00) lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Chistol Alexandr la data de 09.09.2019, aproximativ la orele 16:00, apropiindu-se de domiciliul Anei Mocanu, amplasat în satul Xxxxx, raionul Xxxxx, stabilind că poarta de la intrarea în gospodărie este încuiată cu lacăt, neavând în prealabil consimțământul proprietarei Mocanu Ana de a intra în gospodăria ei, conștientizând că în asemenea condiții intrarea în gospodăria acesteia este o ilegalitate și o încălcare a inviolabilității domiciliului acesteia, intenționat, urmărind scopul violării domiciliului altei persoane, prin sărirea porții încuiate a ogrăzii nominalizare a pătruns ilegal în domiciliul Anei Mocanu, survolând acest spațiu locativ, după care s-a aflat ilegal pe parcursul unei perioade scurte de timp în ograda locuinței Anei Mocanu, refuzând la cerința proprietarei să părăsească imobilul nominalizat, prin ce a încălcat dreptul constituțional al victimei la inviolabilitatea domiciliului. Tot el, Chistol Alexandr, la data de 09.09.2019 aproximativ la orele 16:10, aflându- se la domiciliul Anei Mocanu, amplasat în satul Xxxx, raionul Xxxx, intenționat, urmărind scopul de cauzare a leziunilor corporale, în urma unor relații ostile existente între el și feciorul Anei Mocanu, pe motiv de răzbunare, i-a aplicat gazdei casei multiple lovituri cu picioarele peste diferite părți ale corpului, preponderent cap și cutia toracică, ca rezultat pricinuindu-i victimei Ana Mocanu o vătămare medie a integrității corporale, exprimată în prezența leziunilor corporale medii, cu dereglarea sănătății de lungă durată sub formă de traumatism cranio-cerebral cu comoție cerebrală, fractura oaselor piramidei nazale, multiple echimoze la față, traumatism închis a toracelui cu fractura coastelor 4, 5, 6, 7 pe stânga.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpatul Chistol Alexandr, care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care în privința sa să fie aplicată o pedeapsă condiționată. Apelantul a menționat că, nu se află la evidență la medicul psihiatru, antecedente penale sau contravenționale nu are, este condamnat pentru prima dată, recunoaște săvârșirea infracțiunilor care i se incriminează, regretă faptul că a dus în eroare instanța de judecată prin aceea că a negat comiterea de către el a faptelor imputate. În opinia apelantului, fiind la liberatate ar avea posibilitate de a achita prejudiciile. 2

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2021, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul Chistol Alexandr, cu menținerea sentinței. 4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului, care se confirmă prin probele acumulate pe dosar, cercetate în instanța de fond și de apel, acțiunile inculpatului fiind corect calificate de către instanța de fond după indicii art. 179 alin. (1) Cod penal - „pătrunderea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia și refuzul de al părăsi la cerințele proprietarului” și art. 152 alin. (1) Cod penal - ,,vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății persoanei”. Argumentele invocate de inculpat în ședința instanței de apel privind nesăvârșirea de către el a infracțiunilor prevăzute de art. 179 alin. (1) și art. 152 alin. (1) Cod penal, sînt contradictorii circumstanțelor și împrejurărilor de fapt stabilite de către instanța de fond și cea de apel pe parcursul judecării cauzei. Afirmațiile inculpatului Chistol Alexandr expuse în instanța de apel privind negarea vinei, instanța de apel le-a apreciat ca o tendință de apărare pentru a evita răspunderea penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale instanța de judecată cu respectarea prevederilor art. 61, 75 Cod penal a ținut seama de: scopul pedepsei penale întru restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, ce țin de gravitatea faptelor penale, care în temeiul art. 16 alin. (2) și (3) Cod penal, fac parte din categoria infracțiunilor ușoare și, respectiv, mai puțin grave, atentează la viața pesoanei, urmările prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunii, persoana inculpatului, care la locul de trai se caracterizează negativ (f.d. 112), nu este la evidența medicului psihiatru (f.d. 108), grad de dizabilitate nu are, este divorțat, persoane la întreținere nu are, locuiește împreună cu părinții săi (f.d. 113), nu are antecedente penale și/sau contravenționale (f.d. 105, 106), nu este angajat în câmpul muncii, atitudinea societății față de pedeapsa penală ce urmează a fi stabilită inculpatului pentru faptele săvârșite, corect stabilindu-i inculpatului pedeapsa închisorii în limitele articolelor incriminate. 3

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Uncu Natalia în numele inculpatului, care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care Chistol Alexandr să fie achitat. 5.1. În argumentarea soluției solicitate indică faptul că, inculpatul vina în cele incriminate nu o recunoaște, el nu a intrat în gospodăria cet. Mocanu Ana și nu a maltratat-o, nici nu cunoaște unde locuiește aceasta. Pentru prima dată a văzut-o când a fost chemat la audierela poliție. Apelul a fost scris de către avocat și el numai la semnat, fără ca să cunoască conținutul acestuia. Făcând cunoștință cu apelul el nu înțelegea ce era scris în el. La materialele cauzei lipsesc dovezi care ar confirma cu desăvârșire vinovăția inculpatului Chistol Alexandr în comiterea infracțiunilor incriminate. Atât instanța de fond, cât și instanța de apel, la examinarea cauzei au dat o apreciere juridică doar declarațiilor părții vătămate Mocanu Ana, care a fost audiată în instanța de fond.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de către avocatul Uncu Natalia în numele inculpatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece instanțele de fond au examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, corect apreciind probele administrate și constatând că învinuirea a prezentat probe incontestabile de acuzare a inculpatului în comiterea infrcațiunilor incriminate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente: Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul penal de asemenea menționează că, temeiurile pentru recurs pot fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel, fapt stipulat de alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală. Instanța de recurs subliniază că, potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea 4 atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Potrivit conținutului recursului, partea apărării invocă un prim temei de drept pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când:hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Colegiul penal raportînd temeiul invocat de recurent în recurs cu textul deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de către instanța de apel n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de fapt, care să afecteze soluția, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul inculpatului Chistol Alexandr, fără a fi identificate neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. După cum rezultă din conținutul recursului, avocatul Uncu Natalia nu este de acord cu condamnarea inculpatului în baza art. 151 alin. (1) și art. 179 alin. (1) Cod penal, considerînd că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunilor imputate. La acest capitol, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art. 314 Cod de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, declarațiile inculpatului Chistol Alexandr, ale părții vătămate Mocanu Ana, ale martorilor Medvețchii Iurii, Medvețcaia Lucia, Janu Nina, Mocanu Victor, a cercetat actele cauzei, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, argumentînd clar de ce au fost considerate veridice declarațiile acestor participanți care, coroborate una cu alta, au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (1) și art. 179 alin. (1) Cod penal, referitor la existența elementelor constitutive ale infracțiunii, a fost dovedită. Instanța de apel, respectînd prevederile art. 414, 417 alin.(1) pct. 7), 8) Cod de procedură penală, a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, expusă mai sus, deoarece argumentele apărării nu și-au găsit confirmare în ședința de judecată. Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanțelor de fond, pe care și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra existenței 5 faptei și vinovăției inculpatului Chistol Alexandr în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (1) și art. 179 alin. (1) Cod penal, fiind stabilite în acțiunile acestuia toate elementele constitutive ale pătrunderii ilegale în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia și refuzul de al părăsi la cerințele proprietarului, precum și vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății. Instanțele, reieșind din probele administrate în cauză, și anume declarațiile martorilor sus menționați, cât și din declarațiile părții vătămate, cert au constatat că, inculpatul a comis infracțiunile imputate, părțile dînd declarații în condițiile libertății de voință și conștiință, acestea reflectă adevărul cunoscut de ei și nu au fost date în sensul de a-l acuza pe inculpat pe nedrept. Astfel, atât prima instanță, cât și instanța de apel s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-au dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, inclusiv vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate. Colegiul penal constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală, reieșind și din faptul că procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de ambele instanțe de fond. Faptul că instanța de apel nu a apreciat probele în modul solicitat de autorul recursului, nu constituie motiv de a afirma că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nemotivată. Mai mult, în scopul evitării repetării inutile a alegațiilor instanței, Colegiul își însușește argumentele enumerate în decizia instanței de apel, fapt ce este în deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, a statuat în pct. 37 că art. 6§1 CtEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19.04.1994, pct. 61). Cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Complementar, Colegiul penal menționează că temeiul invocat de recurent, privind modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. Aprecierea probelor de către instanțele de fond poate să fie recunoscută ca o eroare gravă de fapt și reținută de instanța de recurs, doar în cazul 6 unor expuneri denaturate - ce nu corespund conținutului faptic a probelor, sau neluarea în considerare a acestora. Coroborând cele expuse, Colegiul penal apreciază că, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor art. 394 Cod de procedură penală, este bine argumentată, motivată, fiind legală și întemeiată, și astfel nu se constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Uncu Natalia în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe Chistol Alexandr Xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 22 decembrie 2021. Președinte Diaconu Iurie Judecătorii Guzun Ion Catan Liliana 7