1ra-185/21 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-185/21 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-185/2021

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Lilian,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Albu Vasile în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Chișinău din 18 februarie 2020 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 29 iunie 2020, în cauza penală în privința lui

Caruntu Mihai Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în mun. Xxxxx, str.

Xxxxx, ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

inculpatul Caruntu Mihai a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de 1

(unu) an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare și s-a stabilit inculpatului Caruntu Mihai o perioadă de

probațiune de 2 (doi) ani.

S-a admis cererea procurorului de încasare a cheltuielilor judiciare și s-a

dispus încasarea din contul inculpatului Caruntu Mihai în beneficiul statului suma

de 640 (șase sute patruzeci) lei.

Caruntu Mihai, la data de 19 martie 2019, aproximativ la orele 17:00, s-a deplasat

spre intersecția str. Podul Înalt cu str. Uzinelor din mun. Chișinău, unde, prin

1

încălcarea grosolană a ordinii publice, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanei, a inițiat un conflict cu Borș Alexandru și Olaru Mihail, și, fără nici un

motiv justificat, acționând cu intenție directă, în prezența altor persoane, a aplicat

mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea feței lui Borș Alexandru, în

rezultatul cărui fapt, ultimul a căzut, cauzându-și, conform raportului de expertiză

judiciară nr. xxxxx din 13.06.2019, fractura oaselor nazale fără deplasarea

fragmentelor, excoriații și echimoze la nivelul feței, care au fost produse în

rezultatul acțiunilor traumatice al unui obiect contondent dur, și conform acestui

criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară. Lui Olaru Mihail i-a aplicat o

lovitură cu palma în regiunea pieptului, în rezultatul cărui fapt, ultimul a căzut,

cauzându-și, conform raportului de expertiză judiciară nr. xxxxx din 04.06.2019,

vătămări corporale sub formă de fractura maleolei laterale și pilonului posterior al

tibiei pe stânga, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice indirecte a

unui obiect contondent dur, ce condiționează dereglarea sănătății de lungă durată

și în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare corporală medie.

inculpatului Caruntu Mihai prin care a solicitat admiterea apelului, casarea

sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care inculpatul Caruntu Mihai învinuit în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod Penal să fie achitat, pe motiv că, fapta nu a fost

săvârșită de inculpat și acțiunile lui nu întrunesc elementele infracțiunii imputate.

3.1. În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte:

-nu s-au apreciat la justa valoare înregistrările video, prezentate de partea

apărării care sunt purtătoare de o amplă informație și dă instanței posibilitatea

aprecierii circumstanțelor cazului, adică starea de spirit agresiv a pseudovictimelor,

caracterul ofensiv al acestora, numărul de atacatori al inculpatului, locul în care se

petrec acțiunile (inculpatul Caruntu Mihai a cotit de pe str. Podul Înalt la stânga pe

str. Uzinelor spre casa sa, iar victimele-atacatori, care urmau calea spre stația de

troleibuz trebuiau să cotească la dreapta, însă ei s-au antrenat în goană după

Caruntu Mihai în partea stângă și efectiv l-au atacat în număr de trei persoane, plus

paznicul la fel cu intenții agresive asupra lui);

-conform art. 38 Cod Penal, inculpatul Caruntu Mihai se afla în stare de

extremă necesitate, fapta lui fiind îndreptată pentru a salva viața, integritatea

corporală și/sau sănătatea sa;

-ultimele solicitări se probează prin înregistrările video efectuate de însăși

Mihai Caruntu, din care reiese că atacatorii lui erau nu doar doi Borș și Olaru, care

erau numeric și după constituția fizică mai superiori, ci numărul lor era mai mare,

2

inclusiv și amicul celor doi Coșer Sergiu, cu care împreună au plecat de la serviciu,

au consumat alcool, apoi l-au atacat pe Caruntu Mihai;

-paznicul Petru Dicusar din motive și circumstanțe neclare, inventate de el

era înrăit și ofensiv împotriva lui Caruntu Mihai, fapt ce îi impunea ultimului de a

se considera înconjurat de persoane gata să-l atace și să-i provoace vătămări, dureri

și disconfort psihic;

-inculpatul Caruntu Mihai este singur victima atacului huliganic a mai

multor persoane, care fiind în stare de ebrietate alcoolică dispuneau de intenții de

răzbunare asupra presupusului său. În acest sens, instanța fără a da o analiză

detaliată a acțiunilor lui Olaru Mihail s-a expus doar printr-o simplă constatare, că

acesta a fost sancționat contravențional în baza art. 78 alin. (1) și art. 354 Cod

Contravențional;

-în cazul ambelor părți vătămate, vătămările corporale au fost cauzate de ei

însuși pe motivul nestabilității fizice și cădere, amplificate pe fonul stării de

ebrietate alcoolică avansată, fapt confirmat și prin concluziile experților medico-

legali;

-ambii pătimiți, conștientizându-și vinovăția în explicațiile sale primare

declară că nu au careva pretenții material și morale către Caruntu Mihai și că îl iartă

pe acesta;

-este nefondată poziția instanței de fond expusă prin admiterea și dispunerea

încasării din contul lui Caruntu Mihai a cheltuielilor judiciare expuse de acuzatorul

de stat în discursul său.

apelul declarat de către partea apărării a fost respins, ca nefondat, cu menținerea

sentinței.

4.1. În motivarea hotărârii adoptate, instanța de apel a menționat că, deși

inculpatul Caruntu Mihai, fiind audiat în cadrul ședinței de judecată în instanța de

fond, vina în comiterea infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o, vinovăția

acestuia a fsot pe deplin dovedită prin probele prezentate de către partea acuzării,

printre care declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor și documentele

cercetate în ședința de judecată, și anume: declarațiile părților vătămate Borș

Alexandru și Olaru Mihail; a martorilor Dicusar Petru și Rusu Lilian; raportul de

expertiză judiciară nr. xxxxx din 13.06.2019; raportul de expertiză judiciară nr.

xxxxx din 04.06.2019.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond, cercetând în cumul probele

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de

judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor

3

reținute în sarcina inculpatului Caruntu Mihai încadrarea juridică corespunzătoare,

și anume art. 287 alin. (1) Cod penal – huliganismul, adică acțiunile intenționate

care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanei.

Potrivit textului de apel formulat de către avocatul Vasile Albu în numele

inculpatului, rezultă că partea apărării pledează pentru pronunțarea unei sentinței

de achitare în privința inculpatului Caruntu Mihai, pe motiv că, fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii și că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Instanța de apel a atestat că la caz latura obiectivă a infracțiunii a fost

confirmată prin declarațiile părții vătămate Borș Alexandru, care a indicat că,

ajungând la bază, au auzit certuri între paznic și inculpat. Caruntu Mihai era

agresiv, dorind să intre pe teritoriul bazei, iar paznicul nu îi permitea. Apropiindu-

se, Olaru Mihail i-a făcut observație lui Caruntu Mihai, precum că paznicul e în

vârstă și nu e corespunzător un astfel de comportament și urmează să se liniștească.

Paznicul a zis că inculpatul a aruncat cu pietre. Inculpatul pe ton ridicat și agresiv

le-a răspuns să își vadă de drum, adresând niște cuvinte urâte în adresa lor.

Agresivitate a fost doar din partea inculpatului, ei nu au fost agresivi, însă au

folosit și ei cuvinte urâte la acel conflict. Ei, toți patru, s-au pornit în vale. Ulterior,

s-a trezit la pământ, era în sânge, i-a fost lovit nasul, era deja poliția și ambulanta,

iar Mihail Olaru era cu piciorul fracturat. Momentul aplicării loviturii lui Mihai

Olaru nu l-a văzut, deoarece primul a fost lovit el.

La fel, vinovăția inculpatului Caruntu Mihai a fost confirmată și prin

declarațiile părții vătămate Olaru Mihail, care a declarat că au observat o ceartă la o

poartă între inculpat și paznic. El i-a făcut observație inculpatului, zicând „mergi

acasă”. Inculpatul a început să fie agresiv în adresa sa, spunând cuvinte urâte.

Atunci, a zis că cheamă poliția. Împreună au mers o distanță mică, apoi cearta s-a

iscat mai tare. Inculpatul l-a lovit pe Borș Alexandru. Câte lovituri i-a aplicat, nu

cunoaște, a văzut doar vreo două lovituri. În timp ce îl lovea pe Borș Alexandru, el

a fugit spre inculpat și l-a împins, fără să-i aplice vreo lovitură, apoi a mers spre

Alexandru Borș, deoarece acesta stătea jos de sânge. Apoi, inculpatul l-a împins și a

căzut pe picior, fracturându-l.

Instanța de apel a apreciat că declarațiile părților vătămate Olaru Mihai și

Borș Alexandru coroborează cu declarațiile martorului Dicusar Petru, prin

declarațiile căruia date în cadrul ședinței de judecată s-a confirmat că l-a observat

pe inculpat pe drum cu o piatră în mână, acesta nefiind în stare de ebrietate.

Caruntu Mihai a aruncat cu pietre și cu alte obiecte pe teritoriu. El a ieșit în stradă și

i-a propus inculpatului să stea de vorbă bărbătește, adică să vadă care sunt

motivele că aruncă cu pietre pe teritoriu și de ce se comportă așa. Caruntu Mihai a

4

început să îl filmeze cu telefonul și să îi răspundă cu cuvinte urâte. În acel timp,

mergeau alte persoane pe drum și i-au făcut observație inculpatului să nu filmeze,

ci să-și continue deplasarea. Inculpatul a răspuns cu cuvinte urâte trecătorilor, dar a

plecat. Peste vreo jumătate de oră, a venit un polițist. Atunci, el s-a deplasat mai în

vale și a văzut că o persoană se ținea de picior, altă persoană era cu nasul rupt, iar

inculpatul se ținea de cap.

De asemenea, declarațiile martorului Dicusar Petru coroborează cu

declarațiile martorului Rusu Lilian, care a comunicat că, prin luna martie, a primit

apel precum că pe str. Uzinelor este bătaie în grup. Ajunși la fața locului, au

depistat două persoane, unul era așezat pe bordură, altul era alături. O persoană

era mai tânără, avea fața însângerată, iar a doua persoană mai în vârsta era așezată

pe bordură, având afectat piciorul. La întrebările de cine au fost agresați, aceștia au

arătat spre inculpat, care se afla peste drum. În conflict au fost implicate trei

persoane. Ulterior, s-a apropiat tatăl inculpatului, au avut careva schimb de replici,

inculpatul era agresiv, iar tatăl său îl liniștea. Agresivitatea inculpatului se

manifesta prin rostirea cuvintelor pe ton ridicat, nu își amintește dacă a spus

cuvinte urâte. Ulterior, a chemat grupa operativă și salvarea.

Cu referire la declarațiile inculpatului Caruntu Mihail care a indicat că Mihail

Olaru avea o vătămare la picior, nu i-a aplicat nici o lovitură, însă stătea jos, apoi,

Borș Alexandru a încercat să îi aplice o lovitură, însă el i-a aplicat primul lovitura,

apărându-se, fiindcă altă modalitate de apărare nu avea, instanța de apel le-a t

critic, deoarece declarațiile inculpatului au fost combătute prin declarațiile părților

vătămate, declarațiile martorilor, dar și prin concluziile raportului de expertiză

judiciară nr. xxxxx din 04.06.2019, prin care se confirmă aplicarea violenței părții

vătămate Olaru Mihai.

Așadar, prin raportul de expertiză nr. xxxxx din 04.06.2019 s-a stabilit că la

Olaru Mihai, în rezultatul violenței aplicate de Caruntu Mihai s-a constatat fractura

maleolei laterale și pilonului posterior al tibiei pe stânga, care au fost cauzate în

rezultatul acțiunii traumatice indirecte a unui obiect contondent dur, ce

condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu, se

califică ca vătămare corporală medie. Leziunea corporală constatată nu este

caracteristică pentru autoprovocare.

Totodată, aplicarea violenței în privința părții vătămate Borș Alexandru s-a

confirmat, la fel, prin declarațiile părților vătămate, a martorilor, dar și prin

concluziile raportului de expertiză judiciară nr. xxxxx din 13.06.2019, prin care s-a

stabilit că la Borș Alexandru, în rezultatul violenței aplicate de Caruntu Mihai s-a

constatat fractura oaselor nazale fără deplasarea fragmentelor, excoriații și

echimoze la nivelul feței, care au fost produse în rezultatul acțiunilor traumatice al

5

unui obiect contondent dur, și conform acestui criteriu se califică ca vătămare

corporală ușoară. Regiunile anatomice unde sunt localizate leziunile corporale sunt

accesibile pentru mâna proprie, însă nu sunt caracteristice pentru autoprovocare.

Tot în acest context, instanța de apel a respins argumentele avocatului Vasile

Albu precum că vătămările corporale au fost cauzate de însăși părțile vătămate, pe

motivul nestabilității fizice și cădere, amplificate pe fonul stării de ebrietate

alcoolică avansată, or, prin concluziile formulate în raportul de expertiză judiciară

nr. xxxxx din 13.06.2019 și nr. xxxxx din 04.06.2019 rezultă că leziunile corporale pe

care le-au avut părțile vătămate, nu au fost posibil de cauzat prin autoprovocare.

Mai mult ca atât, la materialele cauzei penale nu au fost administrate careva probe

pertinente și concludente care să demonstreze faptul că părțile vătămate se aflau în

stare de ebrietate alcoolică avansată. Totodată, declarațiile martorilor Dicusar Petru

și Rusu Lilian susțin pertinența, concludența și veridicitatea declarațiilor părților

vătămate care au indicat că anume inculpatul Caruntu Mihai a aplicat violența

fizică asupra lui Borș Alexandru și Olaru Mihail.

Instanța de apel a respins poziția de apărare formulată de inculpatul Caruntu

Mihail precum că dânsul s-a aflat în legitima apărare, deoarece intenția de a încălca

ordinea publică se demonstrează prin declarațiile martorului Dicusar Petru care a

comunicat instanței, sub jurământ, că inculpatul a fost cel care a avut un

comportament agresiv, aruncând cu pietre pe teritoriul păzit. Conflictul între

inculpat și martorul Dicusar Petru a fost văzut de către părțile vătămate, unde i-au

făcut observație, iar în cele din urmă, conflictul s-a soldat cu violență din partea

inculpatului.

La fel, instanța de apel a respins și argumentele avocatului Vasile Albu care a

susținut că inculpatul Caruntu Mihail se afla în stare de extremă necesitate (art. 38

Cod Penal), fapta lui fiind îndreptată pentru a salva viața, integritatea corporală

și/sau sănătatea sa, or, acțiunile inculpatului Caruntu Mihail au fost îndreptate spre

încălcarea ordinii publice, fapt ce rezultă din declarațiile martorului Dicusar Petru,

dânsul a fost inițiatorul conflictului, iar în situația creată, la materialele cauzei nu

au fost administrate probe care să dovedească existența unui pericol iminent pentru

viața, sănătatea și integritatea inculpatului Caruntu Mihail.

Referitor la declarațiile martorului Căruntu Ion, instanța de apel le-a apreciat

critic, deoarece momentul inițierii conflictului și faptul agresării, el nu l-a văzut.

Circumstanțele redate referitor la conflict le cunoaște din spusele fiului său,

inculpatul Caruntu Mihail.

În ceea ce privește proba video prezentată de către inculpat în prima instanță,

instanța de apel a atestat că această probă a fost cercetată de către instanța de fond,

fiind constatat faptul adresării cuvintelor necenzurate din partea inculpatului către

6

părțile vătămate, dar și viceversa. Alte momente relevante pentru cauză nu au fost

depistate.

Astfel, în contextul cererii avocatului Vasile Albu privind admiterea probelor

la dosar, instanța de apel a respins cererea privind admiterea, anexarea la

materialele cauzei a DVD-R, vizualizarea și aprecierea înregistrărilor video

efectuate de către inculpatul Caruntu Mihai la fața locului din 19 martie 2019, or,

această probă a fost supusă cercetării și aprecierii în cadrul ședinței de judecată în

instanța de fond, a fost apreciată pertinența materialului informativ ce rezultă din

înregistrarea video, fiind stabilit faptul că valoarea probatorie a acesteia nu este

suficientă pentru a combate valoarea probatorie a probelor administrate de către

acuzatorul de stat.

Or, după cum a fost reiterat supra, din conținutul înregistrărilor video rezultă

doar faptul adresării cuvintelor necenzurate din partea inculpatului către părțile

vătămate, dar și viceversa, iar în acest context, instanța de apel a apreciat că această

probă a părții apărării nu dovedește nevinovăția inculpatului Caruntu Mihai în

comiterea infracțiunii de huliganism.

Totodată, instanța de apel a reținut că partea vătămată Olaru Mihail a fost

sancționat în baza art. 78 alin. (1) și art. 354 din Codul Contravențional, stabilindu-i

amendă, pentru acțiunile din data de 19.03.2019.

Cu referire la înscrisurile administrate la materialele dosarului de către

avocatul Vasile Albu, și anume imagini ale zonei conflictului extrase din internet-

Google Maps, cu semne explicative amplasate pe 2 file, instanța de apel le-a

apreciat ca lipsite de valoarea probatorie, or, nu a fost stabilită nici o legătură

directă cu învinuirea înaintată inculpatului Caruntu Mihail și cu acțiunile

manifestate de către acesta față de părțile vătămate Borș Alexandru și Olaru Mihail.

În ceea ce privește copiile adreselor către Inspectoratul de Poliție și

Procuratura Ciocana privind solicitarea actelor și înscrisurilor, precum și însăși

materialul pe 12 file, instanța de apel a apreciat că aceste materiale nu pot fi reținute

cu titlul de probă la pronunțarea unei sentințe de achitare în privința inculpatului

Caruntu Mihai, or, aceste materiale au legătură cu procesul contravențional intentat

în privința părții vătămate Olaru Mihail, prin care ultimul a fost sancționat în baza

art. 78 alin. (1) și art. 354 din Codul Contravențional, dar care nu disculpă vinovăția

inculpatului Caruntu Mihai în comiterea infracțiunii de huliganism.

Instanța de apel a reținut că prin rechizitoriu, inculpatul Caruntu Mihai a fost

învinuit și în faptul că la data de 19 martie 2019, aproximativ la ora 17:00, aflându-

se în magazinul „Viking Profil” SRL, amplasat pe str. xxxxx din mun. xxxxx, având

intenția de a comite un act de huliganism nu prea grav, prin încălcarea ordinii

publice, însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanei, a inițiat un

7

conflict cu angajații magazinului, numindu-i cu cuvinte necenzurate pe Verdeș Ion

și Țenu Nicolae.

La acest capitol, din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că

prin procesul-verbal cu privire la contravenție nr. xxxxx din 04.06.2019, Caruntu

Mihai a fost recunoscut vinovat de comiterea contravențiilor prevăzute la art. 69

alin. (1) și art. 354 din Codul Contravențional, aplicându-i-se pedeapsa sub formă

de amendă în mărime de 1 200 lei; (f.d. 22A)

Prin urmare, instanța de apel a reținut că inculpatul Caruntu Mihai deja a

fost sancționat contravențional pentru acțiunile sale ilegale comise la data de 19

martie 2019.

Astfel, învinuirea incriminată inculpatului Caruntu Mihai, prin rechizitoriu,

pentru același episod în care a fost sancționat contravențional, nu poate fi reținută,

or, nimeni nu poate fi sancționat de două ori pentru aceiași faptă (art. 22 Cod

procedură penală).

Cu referire la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului

Caruntu Mihai, instanța de apel a atestat că instanța de fond a acordat deplină

eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

În ceea ce privește dezacordul părții apărării cu soluția instanței de fond care

a admis cererea procurorului de încasare a cheltuielilor judiciare și a dispus

încasarea din contul inculpatului Caruntu Mihai Ion în beneficiul statului suma de

640 lei, instanța de apel nu a stabilit incidența unor încălcări a prevederilor art. 227-

229 Cod procedură penală.

Albu Vasile în numele inculpatului, prin care indicând temeiul de casare prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea

hotărârilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de

achitare în privința lui Caruntu Mihai, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elemntele infracțiunii incriminate.

În argumentarea recursului invocă următoarele argumente:

- instanțele prin nimic nu s-au expus la individualizarea pedepsei penale în

totalitate asupra circumstanțelor atenuante, negând importanța a astfel de

circumstanțe caracteristice cazului cum ar fi ilegalitatea sau imoralitatea acțiunilor

victimelor, dacă ele au provocat infracțiunea (aceștia în mod obraznic l-au asaltat și

atacat pe Căruntu, provocându-l la acțiuni de răspuns, de apărare); săvârșirea

8

infracțiunii cu depășirea limititelor legale ale legitimei apărări, reținerii

infractorului, stării de extremă necesitate, riscului întemeiat sau ca rezultat al

executării ordinului sau dispoziției superiorului, cu toate că în viziunea apărării

acesta în realitate a activat în limitele legale ale legitimei apărări;

- instanțele inferioare greșit au tratat faptul admiterii acțiunii civile și

încasarea sumelor pe care organul statului, prin care acuzatorul le cheltuie

întreprinzând măsuri procesuale pentru a dovedi vina celui atras la răspundere

penală cu ulterioara aplicare în privința lui a pedepsei penale.

Din materialele cauzei nu reiese, că efectuarea expertizelor a fost achitată de

părțile vătămate. La dosar nu au fost anexate bonuri de plată, privind achitarea de

cineva concret a costurilor pentru efectuarea expertizelor, iar experții sunt

remunerați pentru munca sa de stat și tot în sarcina statului este pusă sarcina

probațiunii săvârșirii infracțiunii de o persoană concretă. Expertizele dispuse de

organelle statului au avut această menire și deci costurile lor reprezintă cheltuieli

de judecată ce sunt achitate din bugetul de stat;

- probele prezentate și examinate în instanță de către partea acuzării sunt

insuficiente, nejustificative și pe alocuri irelievante, iar esența principiului

prezumției nevinovăției prescrie obligativitatea acuzatorului de a reprezenta și

dovedi vinovăția inculpatului. Astfel, partea acuzării nu a prezentat probe suficient

de doveditoare pentru a-l condamna pe Caruntu Mihai pentru infracțiunea

incriminată, iar în lumina CEDO instanța în lipsa unor probe suficiente urmează să

achite persoana în cauză.

În rest a invocat argumente similare celor invocate în cererea de apel (f.d.

206-208, vol. I).

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului părții

apărării, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

baza materialelor din dosar și raportat la criticele recurentului, Colegiul penal

conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele motive.

În lumina jurisprudenței CtEDO, motivarea unei hotărâri judecătorești are în

mod deosebit scopul de a demonstra părții că a fost ascultată și astfel să contribuie

la o mai bună acceptare a deciziei (hotărârea Taxquet versus Belgia), obligația

instanțelor naționale de a-și motiva deciziile, neputând fi înțeleasă ca impunând un

răspuns detaliat la fiecare argument, or numai întrebările cele mai importante

pentru rezultatul procesului necesită un răspuns special în hotărâre (hotărârea Van

de Hurk versus Olanda).

9

Dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală prevede că

instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

În sensul art. 427 Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În motivarea recursului s-au invocat ca temeiuri de casare a hotărârii

contestate prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau aceste este expus neclar sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței și când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Însă, în

esență, avocatul invocă că instanța de apel nu a apreciat la justa valoare probele

administrate în cauză, ajungând neîntemeiat la concluzia condamnării inculpatului,

semnalând astfel temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 8) al normei menționate,

care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel dacă nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Raportând norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată

că temeiurile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punct de

vedere al prezentei erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs

în sensul casării hotărârilor judecătorești.

Or, argumentele recurentului, formulate în acest sens, nu-și găsesc

confirmare, deoarece instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și decizia cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

dispozitivul deciziei fiind concordant motivării soluției și clar expus, fiind în

corespundere deplină cu prevederile art. 417 alin. (1) Cod de procedură penală și

nu a constatat fapte neconforme sau denaturate.

În corespundere cu art. 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod

de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, este obligată să verifice

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, iar rejudecarea cauzei de către instanța de

10

apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima

instanță. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept

care au dus la admiterea sau respingerea apelului, precum și motivele adoptării

soluției respective.

În speță, instanța de apel, judecând apelul declarat, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de atât de prima instanță

cât și de însăși instanța de apel și conform materialelor din dosar, a menținut

sentința ca fiind legală și întemeiată.

Regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală prevede că, la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs

verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor

stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a

stării de fapt deja reținute. Motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a

actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din

punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față.

Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută pe baza probatoriului

administrat și a concluzionat corect că învinuirea adusă lui Caruntu Mihai în baza

art. 287 alin. (1) Cod penal și-a găsit confirmare și că cele invocate în susținerea

nevinovăției inculpatului se infirmă prin probele administrate și cercetate pe întreg

procesul penal.

Lecturând textul recursului, se constată că apărarea a invocat temeiuri

formale și nu a făcut referință la probe ce ar confirma existența erorilor de drept,

generatoare de nulitate absolută a actului procedural.

Latura obiectivă și subiectivă a componenței de infracțiune prevăzută la art.

287 alin. (1) Cod penal în acțiunile inculpatului fiind corect stabilite, de vreme ce

toți figuranții cauzei penale au relatat despre acțiunile ilegale întreprinse de

Caruntu Mihai în privința părților vătămate, acțiuni ce s-au petrecut în loc public și

în prezența mai multor persoane, care fiind audiați în calitate de martori, în

conformitate cu prevederile art. 109 Cod de procedură penală, și-au susținut

declarațiile incriminatoare, iar apărarea nu a invocat și nu a probat că s-a urmărit

scopul incriminării pe nedrept a unei persoane nevinovate.

Condamnarea lui Caruntu Mihai nu se bazează în exclusivitate pe declarațiile

părților vătămate, vinovăția acestuia rezultând dintr-un cumul de probe veridice,

utile, pertinente și concludente, ce coroborează și se completează în ansamblu și

anume: declarațiile martorilor Dicusar Petru (f.d. 160-161, vol. I) și Rusu Lilian (f.d.

11

162-163, vol. I); raportul de expertiză judiciară nr. xxxxx din 13.06.2019 (f.d. 65-66,

vol. I) și raportul de expertiză judiciară nr. xxxxx din 04.06.2019 (f.d. 76-77, vol. I).

Este adevărat că inculpatul pe întreg procesul penal a susținut că nu se face

vinovat în cele incriminate lui, cu toate acestea el a făcut declarații potrivit cărora a

recunoscut aplicarea de lovituri părții vătămate Borș Alexandru, comportament ce

echivalează cu modalitatea normativă cu caracter alternativ a faptei de huliganism

– acțiuni ce încalcă grosolan ordinea publică și se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei.

Se menționează și că, chestiunea de apreciere a probelor dată de instanța de

apel, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența

instanței de fond și apel.

Raționamentele pe care se fundamentează soluția de inadmisibilitate a

prezentului recurs, se mai bazează și pe aceea că, este inacceptabil faptul că pe calea

recursului ordinar, se dorește să se ajungă la o nouă analiză a concluziei de

vinovăție (atribuție exclusivă a instanțelor ce judecă în fapt și drept), instanța de

recurs ordinar riscând a se transforma într-o veritabilă instanță de apel, ceea ce

excedă scopul pentru care aceasta a fost creată. Mai mult ca atât, simpla posibilitate

de a exista două puncte de vedere asupra unei chestiuni nu este un temei pentru

reexaminare a cauzei în fond. O îndepărtare de la acest principiu este justificată

doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe ce au un caracter

substanțial și obligatoriu, ceea ce la caz nu s-a dovedit (hotărârea CtEDO Ryabykh

versus Federația Rusia).

În concluzie, se constată că în prezenta cauză nu se întrevăd erorile de drept

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, și ca urmare

hotărârea atacată este legală și întemeiată, instanța de apel la adoptarea soluției a

examinat multilateral probele administrate și le-a dat o apreciere corectă, soluție pe

care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune

(hotărârea CtEDO García Ruiz versus Spania), or noțiunea de proces echitabil cere

ca instanța care și-a motivat succint decizia, fie prin preluarea motivelor instanței

inferioare, fie altfel, să examineze în mod real întrebările esențiale care i-au fost

adresate (hotărârea CtEDO Boldea versus România).

În urma celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept

invocată de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar

solicitările acestuia nu au suport legal, prin urmare soluția adoptată de către

instanța de apel este întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

12

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Albu Vasile în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 29 iunie 2020, în cauza penală privindu-l pe Caruntu Mihai Xxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 03 martie 2021.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

13