1ra-724/2021 — art. 201-1 alin. 1 lit. a CP

1ra-724/2021 — art. 201-1 alin. 1 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-724/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Modval Ion în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l

pe

URSU Ion XXXXX, născut la XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.01.2020– 25.06.2020;

Instanța de apel: 21.07.2020 – 03.11.2020;

Instanța de recurs: 15.01.2021 – 17.02.2021.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Ursu

Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1)

lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 1

an și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

aplicate inculpatului pe termen de probațiune de 4 ani.

S-a încasat din contul lui Ursu Ion în contul statului cheltuielile judiciare în

mărime de 320 lei.

data de 12.07.2019 în jurul orei 19.00, aflându-se la domiciliul comun situat în

XXXXX, fiind în stare de ebrietate, fără motive a inițiat un conflict cu mama sa, Ursu

Elena și intenționat i-a aplicat lovituri cu pumnul în regiunea feței, iar când ea a căzut

la pământ, el a continuat să-i aplice lovituri cu picioarele peste diferite părți ale

corpului, preponderent în regiunea cutiei toracice.

În rezultatul acțiunilor lui Ursu Ion părții vătămate, i-au fost cauzate conform

raportului de expertiză judiciară nr. 201931D098 din 20.09.2019, vătămări corporale

sub formă de hemoragie totală în sclerul ochiului stâng, echimoze și excoriații la

nivelul feței, echimoze la nivelul cutiei toracice și membrelor superioare, care s-au

format sub acțiunea traumatică a unui corp contondent, care au dus la dereglarea

sănătății până la 21 de zile și s-au calificat ca vătămări corporale ușoare.

1

către procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea individualizării

pedepsei penale, rejudecarea cauzei, conform ordinii stabilite pentru prima instanță,

cu pronunțarea unei noi decizii, prin care lui Ursu Ion să i se aplice pedeapsa sub

formă de închisoare reală pe un termen de 2 ani.

Apelantul a considerat că în conformitate cu principiul individualizării pedepsei

precum și în vederea determinării inculpatului de a se corecta și de a evita pe viitor

comiterea altor infracțiunii mai severe, precum și prevenirea comiterii de infracțiuni

similare de către alte persoane, urma a-i fi stabilită o nouă pedeapsă în limitele legii

penale, pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani. A menționat că la

pronunțarea sentinței instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată lui.

2020, apelul procurorului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței în partea

stabilirii pedepsei și s-a pronunțat în această parte, cu adoptarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ursu Ion a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiuni prevăzute de art. 2011 alin. (1), lit. a) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, și i s-a stabilit

pedeapsa sub formă de închisoare, pe un termen de 1 an, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis. În rest, sentința s-a menținut fără modificări.

fond, la numirea felului și măsurii de pedeapsă nu a ținut cont în măsură deplină de

totalitatea circumstanțelor reale și personale, cum ar fi: caracterul și gradul de pericol

social și prejudiciabil al infracțiuni, conform prevederilor art. 16 alin. (3) Cod penal

infracțiunea comisă de el se referă la infracțiuni mai puțin grave, de personalitatea

infractorului, caracteristica negativă eliberată de autoritățile competente, potrivit

căreia ultimul se caracterizează negativ, nu este angajat pentru moment în câmpul

muncii, la adresa ultimului au fost înregistrate la Primăria Ursoaia, XXXXX mai

multe plângeri din partea consătenilor, folosește băuturi spirtoase or, prin infracțiunea

săvârșită Ursu Ion a pus în pericol un grup de relații legate de solidaritatea familială,

precum și integritatea fizică a persoanei, iar aplicând o pedeapsă alternativă pedepsei

închisorii, instanța de fond nu a asigurat un remediu eficient condamnatului de

corectare și reeducare.

Instanța de apel a considerat că, pedeapsa aplicată în privința inculpatului prin

sentință este prea blândă în raport cu infracțiunea comisă și personalitatea inculpatului

și a conchis că corectarea și reeducarea lui este posibilă doar cu aplicarea pedepsei pe

art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală, sub formă de închisoare pe un termen de 1 an închisoare.

La individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului,

instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și anume de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,

2

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de

viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatului.

Instanța de apel, ținând cont de multitudinea circumstanțelor care descriu

infracțiunea respectivă nu a considerat rațional faptul că prima instanță a dispus

suspendarea executării pedepsei inculpatului

Restabilirea echității sociale prin stabilirea pedepsei se realizează atât față de

societate cât și față de partea vătămată. Realizând acest scop, prin pedeapsă trebuie să

se asigure posibilitatea reparării prejudiciului cauzat și, în limita posibilă,

proporționalitatea dintre restrângerile drepturilor condamnatului și suferințele părți

vătămate care au avut loc în rezultatul comiterii infracțiunii. Deci, restabilirea echității

sociale presupune restabilirea drepturilor lezate, ca urmare a săvârșirii infracțiunii. La

caz, restabilirea echității sociale include în sine și repararea prejudiciului cauzat părții

vătămate. În circumstanța în care inculpatul nu este la prima abatere, anterior a comis

infracțiuni similare, fiindu-i acordate șanse de fiecare dată pentru a-și corecta

comportamentul său față de societate prin aplicarea pedepselor non privative de

libertate, însă pedepsele aplicate nu și-au produs scopul legii penale prevăzut la art.

61 alin. (2) Cod penal, instanța de apel a considerat că acest scop al pedepsei va fi

imposibil de realizat în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei.

La caz, s-a constatat că inculpatul a fost anterior condamnat prin sentința

Judecătoriei Strășeni din 24.12.2015, în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea

pedepsei sub formă închisoare pe un termen de 7 luni, iar prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 04.02.2016, conform art. 90 Cod penal a fost dispusă executarea

condiționată a pedepsei pe un termen de 3 ani.

Inculpatul a comis mai multe fapte prejudiciabile, fiind sancționat penal de mai

multe ori. De fiecare dată inculpatul a fost sancționat prin aplicarea unei sancțiuni

penale neprivative de libertate. Prin urmare s-a reținut că aplicarea unor sancțiuni

neprivative de libertate nu au avut nici un efect din punct de vedere al reeducării

inculpatului, ultimul comițând ulterior alte infracțiuni. Astfel, nu există nici o

circumstanță ce ar indica la faptul că la aplicarea celei de-a șaptea sancțiuni penale

neprivative de libertate condamnatul se va corecta și nu va mai comite alte infracțiuni.

inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6

și 10 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei cu menținerea sentinței

Judecătoriei Strășeni, sediul Central.

În motivare recurentul a indicat că, inculpatul a recunoscut integral fapta, cauza

fiind examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, s-a căit

sincer în cele comise, a comis o infracțiune mai puțin gravă, are un loc permanent de

trai, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află, a fost iertat de partea

vătămată, a conștientizat pe deplin fapta comisă, iar reeducarea acestuia poate avea

loc și fără aplicarea unei pedepse cu privarea reală de libertate.

3

Partea apărării a considerat că decizia instanței de apel de a aplica o pedeapsă

mai aspră, prin excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, contravine circumstanțelor

cauzei, iar în consecință pedeapsa stabilită nu v-a atinge scopul pedepsei penale, ci v-

a crea un sentiment de nedreptate și de neîncredere în lege.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului declarat, se

întemeiază în drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

potrivit căreia instanța, examinând admisibilitatea în principiu a recursului împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit textului recursul declarat, recurentul a indicat ca erori de drept pct. 6)

și 10) alin. (1) al art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și cu solicitarea de a se

dispune desființarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței.

Colegiul penal reține că, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, însă instanța de recurs precizează că recurenții referindu-și

la pct. 6 din norma menționată, indicând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, nu și-au argumentat motivul arătat, ceea ce rezultă că

acesta este introdus cu titlu declarativ și urmează a fi respins ca neîntemeiat.

În ce privește argumentul care reprezintă temeiul prevăzut la pct. 10), alin (1)

art. 427 Cod de procedură penală conform căruia hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

Colegiul reține, că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și critică decizia

instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită solicitând aplicarea art. 90

Cod penal.

Instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând cont de

regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei și

4

cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces

obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din

Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul și prin urmare, instanța de

apel corect a ajuns la concluzia că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în

privința lui Ursu Ion poate fi atins doar prin stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare reală.

În ce privește argumentele cu privire la posibilitatea aplicării prevederilor art.

90 Cod penal, Colegiul le consideră neîntemeiate, deoarece analizând decizia atacată,

se constată că instanța de apel și-a motivat soluția în ce privește stabilirea categoriei

și măsurii de pedeapsă în privința inculpatului, concluzionând că nu este posibilă

aplicarea pedepsei condiționate, motive pe care Colegiul penal le preia integral.

Instanța constată că apărătorul critică doar neaplicarea față de inculpat a art. 90

Cod penal. Față de alegațiile recurentului, instanța consemnează că, de principiu,

raționamentul care poate condiționa aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal într-o

cauză penală, întotdeauna are la origine persoana inculpatului și comportamentul

acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a

infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune,

cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă, conduita bună; străduința depusă

pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită,

comportarea sinceră în cursul procesului și, pe de altă parte, executarea pedepsei nu

trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei

condamnate.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin

sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica

prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care stipulează

că: „ Dacă... instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei...indicând

numaidecât în hotărâre motivele...”.

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate,

pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Colegiul reține în cauză că instanța de apel corect a conchis că inculpatul nu

întrunește condițiile necesare pentru a se dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei numite și, respectiv, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu

ar fi proporțională faptelor prejudiciabile săvârșite.

Prin urmare, instanța de apel a pronunțat o decizie întemeiată și motivată,

hotărârea recurată corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este

întemeiată, iar temeiurile invocate nu persistă în cauză, fapt ce permit instanței de

5

recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin materialele cauzei s-a constatat că inculpatul a fost anterior condamnat prin

sentința Judecătoriei Strășeni din 24.12.2015, în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, cu

aplicarea pedepsei sub formă închisoare pe un termen de 7 luni, iar prin decizia Curții

de Apel Chișinău din 04.02.2016, conform art. 90 Cod penal a fost dispusă executarea

condiționată a pedepsei pe un termen de 3 ani. Drept rezultat a demonstrat că

inculpatul a beneficiat de suspendarea executării pedepsei prin prisma art. 90 Cod

penal și art. 3641 Cod de procedură penală, iar faptul că în continuare a comis

infracțiune arată că neprivirea lui reală de libertate nu a dus la corectarea și reeducarea

acestuia.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu

că, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt

întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate

satisface cerințele art. 6 din Convenție. (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Pe cale de consecință, având în vedere cele consemnate supra, Colegiul Penal

statuează asupra soluției de inadmisibilitate a recursului ordinar declarat de avocatul

Modval Ion în numele inculpatului, deoarece acesta este vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Modval Ion în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03

noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe URSU Ion XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 martie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

6